OBIECTIVE TURISTICE DIN ROMÂNIA

PALATUL PARLAMENTULUI

Casa Poporului sau Palatul Parlamentului, cum ii spunem astăzi, este un obiectiv de
seama al Capitalei și probabil unul care va rămane în memoria multor generații care vor veni
din urmă.

Clădirea are o suprafaţă desfăşurată de 365.000 mp şi ocupă în Cartea

Recordurilor locul 1 în lume la capitolul clădiri administrative (pentru uz civil). Casa
Poporului se află pe locul 3 în topul celor mai impunătoare clădiri din lume si, cu siguranta,
isi merită eticheta de a fi una din cele 10 minuni ale Bucureștiului. Clădirea depășeste cu 2%
volumul piramidei lui Keops din Egipt, subteran are încă 8 nivele și a fost aproape exclusiv
realizată din materiale românești.
Pornind de la o idee mai veche, clădirea Palatului Parlamentului a fost construită în
vremea lui Nicolae Ceauşescu într-o perioadă cu mari privaţiuni economice. Tendinţa
dictatorului era, pe de o parte, de a concentra într-o singură clădire toate organele centrale ale
statului, iar pe de alta, Ceauşescu îşi dorea o locuinţă sigură din punct de vedere seismic, care
să reziste şi unui eventual atac nuclear. Este prima ca "greutate", cu 1 milion metri cubi de
marmura si 700.000 tone de otel si bronz si 3.500 tone de cristal și a 3-a ca volum (2,55
milioane metri cubi). Ca arie, este devansata de foarte multe alte cladiri (vreo 10), pentru ca in
ciuda aparentelor, nu are decat 350.000 metri patrati (adunate toate etajele).
Alte dimensiuni ale clădirii: lungime – 270 m, lăţime – 245 m, înălţime – 84 m (peste
cota 0), adâncime 16 m (sub nivelul solului), suprafaţa construită la sol – 73.615 mp.
Clădirea a fost construită cu materiale aproape în întregime româneşti, printre care :
1.000.000 mc de marmură, 550.000 tone de ciment, 700.000 de tone de oţel, 2.000.000 de
tone de nisip, 1.000 tone de bazalt, 900.000 mc esenţe de lemn, 3.500 tone de cristal, 200.000
de mc de sticlă, 2.800 de candelabre, 220.000 mp de covoare, 3.500 mp de piele.
Întreaga construcţie este rezultatul efortului a peste 100.000 de oameni, cu aproape
20.000 de muncitori ce lucrau în trei ture 24 de ore pe zi, în perioadele de apogeu. De
asemenea, între anii 1984 – 1990, 12.000 de soldaţi au participat la construcţie.
 În urma campaniei de urbanizare, la scurt timp după cutremurul din 1977 şi a prieteniei cu
Kim Ir Sen, conducătorul nord corean, Ceauşescu a iniţiat planul de a construi un nou centru
politico-administrativ, pe zona dealului Uranus, partea înaltă a cornişei Dâmboviţei
confirmată de specialişti ca fiind sigură pentru construcţia unor clădiri monumentale.
Începând cu 1980 s-a demolat o suprafaţă reprezentând a cincea parte din Bucureşti (4,5
km lungime şi 2 km lăţime), suprafaţă echivalentă cu câteva arondismente ale Parisului sau cu
suprafaţa Veneţiei6.
Deşi proiectul iniţial avea 80.000 mp, Casa Poporului a avut o arie desfăşurată de 5 ori
mai mare.

Au fost distruse 20 de biserici, 8 au fost translatate, 10.000 de locuinţe au fost demolate,

iar peste 57.000 de familii au fost evacuate. Au fost demolate: Mănăstirea Văcăreşti, Dealul
sacru pentru istoria Bucureştiului de la Mihai Vodă, Spitalul Brâncovenesc, primul institut
medico-legal din lume, Hala Unirii, Opereta din Piaţa Senatului, Arsenalul Armatei şi Muzeul
Militar Central.
Deoarece soţii Ceauşescu nu pricepeau planurile de arhitectură, erau construite din
polistiren machete la scara de 1/1000 a întregului Bucureşti, cu străzi, pieţe, blocuri, case şi
monumente, redate în relief şi cu anumite detalii. Peste această machetă, era un pod rulant, pe
care soţii Ceauşescu se plimbau şi dădeau indicaţii. Macheta era modificată după fiecare
vizită a celor doi (aproape săptămânal)7.
În momentul Revoluţiei din 1989, clădirea era terminată în proporţie de 60%. Lucrările
au continuat între 1992 – 1996, dar într-un ritm mai lent.
În anul 1993, printr-o Hotărâre a Camerei Deputaţilor s-a stabilit mutarea activităţii
Camerei de la Palatul Patriarhiei la Casa Republicii. Un an mai târziu, în 6 mai 1994, printr-o
altă Hotărâre a Camerei Deputaţilor în acest edificiu a fost înfiinţat Centrul Internaţional de
Conferinţe.
În anul 2004, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la înfiinţarea Primului Senat al
României şi de la instituirea sistemului bicameral în ţara noastră, a fost inaugurată noua sală
de Plen.
 La 27 de ani de la Revoluţie, clădirea care se dorea o construcţie care să preamărească
socialismul, comunismul şi totalitarismul este astăzi simbol al democraţiei prin intermediul
instituţiilor pe care le găzduieşte (Camera Deputaţilor, Senatul, Consiliul Legislativ, Curtea
Constituţională).
Casa Poporului / Palatul Parlamentului este o oglindă a unei întregi epoci pe care o
veți înțelege mai bine după o vizită aici. Este, inevitabil, un punct de atracție pentru turiști și,
dacă tot apare în capul listei cu obiective "must see" din București, atunci merită să vezi și tu
măcar o dată acest reper al Epocii de Aur. Cu siguranță vei fi impresionat, într-o direcție sau
alta.