Sunteți pe pagina 1din 29

Referat: “Tipuri modern de

suporturi informationale”
Planul referatului:

1. Notiuni de baza
2. Clasificarea suporturilor de pastrarea informatiei conform
modalitatile de inregistrare a informatiei nr. 1
2.1 Imprimarea
2.2 Magnetizarea suprafetei
2.3 Inregistrarea optica
2.4 Inregistrarea optico-magnetica
2.5 Memoria Flash
3. Clasificarea suporturilor de pastrarea informatiei conform
modalitatile de inregistrare a informatiei nr. 1
4. Clasificarea suporturilor de informatie rar-folosite, uzate moral si
experimentale
5. Clasificarea tipurilor de memorie intr-un calculator

2
1. Notiuni de baza

Patrunderea informaticii in aproape toate domeniile vietii stiintifice,


economice si sociale a devenit tot mai evidentă în ultimii ani. Prelucrarea informatiei
a înregistrat un salt calitativ o data cu aparitia sistemelor multimedia, prin care
informatia numerică si de tip document s-a îmbogatit cu elemente grafice, de voce,
sunet si imagine.
Prin intermediul dezvoltarii tehnicii de calcul, a sistemelor moderne de
comunicatii si a produselor soft, devenite din ce în ce mai accesibile, prelucrarile
informatice s-au transformat dintr-un atuu al profesionistilor într-un instrument de
lucru universal, utilizat si de catre neprofesionisti. Astfel, utilizatorii tehnicii si
produselor informatice au devenit si devin tot mai numerosi.
In conditiile in care societatea umana a devenit din ce in ce mai dependenta de
informatii, de prelucrarea si transmiterea lor, a inceput sa se dezvolte conceptul de
“societate informationala” , care caracterizeaza aceste evolutii. Ca o recunoastere a
importantei proceselor informationale (“tehnologia informatiei”) si globalizării
comunicărilor (mai ales prin intermediul retelelor de calculatoare), in aproape toate
tarile lumii au apărut programe concrete care au ca obiectiv informatizarea si
dezvoltarea societatii informationale.
In acelasi timp apare problema pastrarii informatiei, si anume depozitarea
informatiei pe termini indelungati cu o securitate ridicata si cu posibilitatea ca in orice
moment sa fie accesata.
Multe modalitati de inregistrare a informatiei au fost inventate bazindu-se pe
fenomenele natural. Insa nici una din formele de inregistrare a datelor nu este inca
perfecta, astfel intr-un sistem de calcul se folosesc mai multe tipuri de inregistrare a
datelor. O siguranta sporita a datelor ar putea fi capatata prin combinarea mai multor
modalitati de inregistrare a datelor.

3
2. Clasificarea suporturilor de pastrarea informatiei conform
modalitatile de inregistrare a informatiei nr. 1

Suporturi de
Pastrare a
informatiei

Magnetizarea Inregistrarea Inregistrarea Memoria


Imprimarea
suprafetei Optico-magnetica optica Flash

Disc
Benzi
Monitor Optico-magnetic CD Compact Flash
Magnetice

Discuri
SMART
Imprimanta Magnetice CD-RW
Media

Multi
Discuri Discuri
Plotter Media
Flexibile WORM
Card

Discuri dure
DVD
Winchester Memory Stick

Discuri
PC
Amovibile
Card

Fig. 1 Clasificarea suporturilor de memorare dupa modalitatea de inregistrare nr. 1


Conform fig. 1 sunt 5 tipuri de inregistrare a informatiei:
1. Imprimarea
Imprimarea este una din modalitatile uzuale si accesibile de pastrare a
informatiei, pe linga imprimarea, informatia mai poate fi vizualizata la monitor, fiind
o sursa de pastrare a informatiei pe termen scurt. In cazul ca este nevoie de printarea
vectorial se foloseste plotterul
4
6. Magnetizarea suprafetei
Suprafa dispozitivelor este acoperita cu o pelicula magnetic. Valorile binare 0 si
1 corespund celor doua nivele de magnetizare a particulelor.
7. Inregistrarea optica (cu ajutorul laserului)
Se utilizeaza o raza lazer pentru a citi informatiile de pe disc. Valorile binare 0
si 1 sunt codificate prin zone care reflecta lumina (“lands”) si zone care nu reflecta
lumina (“pits”).
8. Inregistrarea optico-magentica
Se utilizeaza tehnologia magnetica pentru stocarea informatiilor si optica
pentru citirea acestora.
9. Memorarea Flash.
Memoria (de tip) flash este o memorie electronică, de calculator (sau alt
aparat), nevolatilă (în care datele persistă și fără alimentare cu energie electrică), și
care la nevoie poate fi ștearsă și reprogramată (reîncărcată cu date). "Flash" mai
desemnează și tehnologia folosită la fabricarea memoriilor de acest tip
2.1 Imprimarea
Imprimarea este una din modalitatile uzuale si accesibile de pastrare a
informatiei, pe linga imprimarea, informatia mai poate fi vizualizata la monitor, fiind
o sursa de pastrare a informatiei pe termen scurt. In cazul ca este nevoie de printarea
vectorial se foloseste plotterul
Imprimanta realizeaza tiparirea pe hartie, sub formă de sucesiuni de caractere
sau de reprezentări grafice, a informatiilor transmise din memoria interna a
calculatorului. Tipurile de imprimante difera, marcind evolutia lor tehnologica:
imprimante cu tambur, cu rozeta, matriceale, cu jet de cerneală, laser, ultimele fiind
rapide si de o mare acuratete.
O imprimanta trebuie sa contina un dispozitiv de antrenare a hirtiei, un
dispozitiv de imprimare si un modul propriu de memorie care sa permita retinerea
temporara a unei cantitati bine determinate din informatia transmisa spre tiparire.

5
Primele tipuri de imprimante foloseau o hirtie speciala, de dimensiuni standard, cu
gaurele pentru antrenare, numita listing, dar astazi se foloseste hârtie obisnuită, sau
chiar alte tipuri de suporturi de imprimare, cum ar fi folia transparenta. Tiparirea se
poate realiza atunci cind există o legătură de comunicare activa intre calculator si
imprimanta - se spune ca imprimanta este on line.

2.2 Magnetizarea suprafetei


In configuratiile actuale ale calculatoarelor, discul magnetic este suportul cel mai
utilizat. Il intalnim atat ca extensie a memoriei principale, cat si ca memorie auxiliara.
De asemenea, este principalul support resident al sistemelor de operare MS-DOS,
WINDOWS, etc.
Microinformatica a determinat o extindere considerabila a discului magnetic,
acesta fiind suportul utilizat current pentru culegerea, introducerea si stocarea datelor
in sistemele de calcul. Din punct de vedere fizic, un disc magnetic este realizat din
material plastic sau metal acoperit cu o pelicula fero-magnetica. Pe fiecare fata a
discului sunt delimitate mai multe cercuri concentrice numite piste. Numarul de piste
variaza in functie de tipul discului. Fiecare pista este impartita intr-un anumit numar
de sectoare. Un sector are o capacitate limitata exprimata in octeti. Toate operatiile de
citire sau scriere a datelor se executa la nivel de sectoare. Sectoarele dintr-o pista sunt
numerotate, pentru identificare, incepand de la 0. Sectoarele pot fi delimitate:
logic, sub forma de sectoare software, marcate prin combinatii de biti inregistrate
impreuna cu datele de pe fiecare pista fizic, prin sectoare hardware ce sunt stabilite de
mecanismul de citire/scriere.
Una din calitatile incontestabile ale discului magnetic care-i asigura raspandirea
considerabila este adresabilitatea. Fiecare unitate inregistrata poate fi localizata fara
ambiguitate, independent de continut, prin mecanismele de citire/scriere.
Adresabilitatea inregistrarilor fizice pe disc se realizeaza prin indicarea adresei si
lungimii acestora. Fiecare inregistrare fizica este formata dintr-un anumit numar de

6
sectoare successive si se identifica prin adresa reala a primului sector si prin numarul
de sectoare pe care le contine.
Dupa tehnologiile de realizare, discurile magnetice si unitatile de discuri
associate se impart in : discuri flexibile, discuri dure Winchester, discuri dure
amovibile, etc.
Discurile flexibile reprezinta suportul classic de stocare la microcalculatoare Se
intalnesc variante diferite care pot fi clasificate dupa diametrul discului. Discul
flexibil a fost realizat in 1967 in laboratoarele IBM din San Jose de un colectiv
condos de Allan Shugart. Primele dischete functionau aproape ca un CD-ROM, un
disc numai cu acces pentru citire, folosit pentru distribuirea informatiilor. Ele erau
folosite pentru stocarea programelor de diagnosticare a sistemelor de calcul, in locul
benzilor magnetice sau a cipurilor de memorie.

Fig.2 Dischete
O discheta poate fi utilizata numai daca a fost formatata in prealabil, fiind
impartita in piste si sectoare. Actualmente dischetele comercializate sunt gata
formatate.
Viteza de lucru a unitatilor de discuri flexibile este determinate atat de viteza de
rotatie cat si de timpul de trecere de la o pista la alta, care se incadreaza intr-un
interval de timp de 5-40ms.
Discurile fixe
Unitatile de discuri dure Winchester( discuri fixe sau hard-discuri) se bazeaza pe
reunirea intr-un singur ansamblu a capetelor de citire/scriere si a discurilor, acestea

7
fiind incasetate pentru a asigura o mai buna protectie la factorii perturbatori. Unitatile
de disc dur au fost introduce in 1974 de IBM si au devenit cunoscute sub denumirea
de discuri Winchester. Primele discuri aveau diametrul de 8’’, 4 platane si o
capacitate de 70MB.

Fig. 3 HDD
La aceste echipamente periferice suportul de inregistrare este format dintr-un
pachet de discuri dispuse pe acelasi ax. Discurile sunt realizate din aluminiu acoperit
cu o pelicula feromagnetica. Timpul de acces este determinat de trei componente:
timpul de pozitionare a mecanismului de antrenare a capetelor de citire/scriere,
intervalul mediu de rotatie si timpul de transfer propriu-zis.
Structura unei unitati de discuri magnetice cuprinde, in general, urmatoarele
componente: ansamblul capetelor de citire/scriere, ansamblul de antrenare si fixare a
suportului, sistemul de pozitionare a mecanismului de citire/scriere, blocul logic de
comanda si circuitele de interfata.
Capacitatea de memorare este determinate de diametrul discurilor, numarul
discurilor, numarul de cilindri si densitatea de inregistrare. Cresterea capacitatii de
memorare este posibila prin utilizarea mai multor modalitati: marirea dimensiunii
discurilor, sporirea numarului de discuri si cresterea densitatii de inregistrare.
Timpul mediu de acces exprima, in milisecunde, durata necesara pentru deplasarea

8
capetelor de citire/scriere intre doi cilindri oarecare. Timpul de acces este influentat
de tehnologia folosita pentru mecanismul de actionare, de masa si de puterea acestuia,
precum si de marimea zonei de stocare a datelor pe disc.
Rata de transfer reprezinta viteza cu care unitatea de discuri si controllerul pot sa
trimita datele catre sistem.
Viteza de rotatie-in functionare discurile se rotesc permanent cu o viteza constanta.
Vitezele de rotatie uzuale la diferite tipuri de hard-discuri sunt de 5400 rotatii/min,
1000rotatii/min sau chiar 14000rotatii/min. Cresterea vitezei de rotatie determina
marirea ratei de transfer.
Discurile amovibile, sunt discuri ce pot fi separate de echipamentul de
citire/scriere si transportate de la un calculator la altul. Se intrebuinteaza sub forma
unor pachete sau cartuse de discuri magnetice. Pachetele de discuri amovibile ai fost
utilizate pe scara larga la minicalculatoare si calculatoare de capacitate medie/mare in
anii 1970-1980.

Fig.4 Disk Amovibil


Microcalculatoarele au utilizat mai intai discurile flexibile, dupa care s-au
generalizat discurile fixe de tip Winchester. De aceea se apreciaza ca la ora actuala
unitatile de discuri amovibile sunt mai putin utilizate decat discurile fixe Winchester.
Totusi, in ultima vreme tot mai multe companii si-au intors privirile spre echipamente

9
amovibile de stocare. Principalii producatori de dispozitive de stocare amovibile sunt
firmele Iomega si Syquest. Firma Iomega s-a impus prin discurile Bernoulli, Zip si
Jaz. De asemenea, Iomega ofera dispozitive de stocare tip banda magnetica: streamer-
ele Ditto.Firma Syquest a inceput sa fabrice dispozitive de stocare amovibile inca din
anul 1981.An de an, compania si-a rafinat propriile tehnologii, producand acum
dispozitive amovibile care demonstreaza un inalt nivel de calitate si performanta,
comparabil cu cel al unitatilor hard-disc fixe.
Benzile magnetice, sub firma de role sau casete, reprezinta unele din cele mai
ieftine suporturi pentru memorarea unor volume mari de date. Principalele
dezavantaje ale benzii magnetice sunt neadresabilitatea si viteza scazuta de lucru. Ca
support de arhivare se folosesc actualmente atat discurile flexibile, cat si discurile
optice( CD-ROM).

Fig. 5 Benzi magnetice


Din punct de vedere fizic, banda magnetica se prezinta sub forma unei panglici
din material de plastic acoperita cu o pelicula fina de oxid ferromagnetic care
constituie mediul de inregistrare. Caracterele sunt reprezentate prin combinatii de
puncte magnetizate dispuse perpendicular pe axul benzii. Numarul de puncte situate
pe o linie perpendicular ape axul benzii determina numarul de piste.
La microcalculatoare benzile magnetice sunt utilizate sub forma casetelor sau
cartuselor cu banda care ajung la capacitate de stocaj de ordinal sutelor de megaocteti.
Unitatile de banda magnetica associate folosesc sistemul inregistrarilor continue ceea
ce asigura o viteza de lucru comparabila cu discurile magnetice. Aceste unitati de
banda magnetica se numesc streamer-e.

1
Banda magnetica ca support de arhivare a datelor este disponibila si sub forma
bibliotecilor de benzi. Acestea permit automatizarea procesului de salvare/arhivare,
prin care se diminueaza considerabil timpul afectat acestei activitati.
Stocarea datelor pe banda magnetica este una dintre primele metode folosite in
lumea calculatoarelor. Desi ea pare oarecum un support perimat, tehnologiile ce
folosesc banda magnetica se dezvolta continuu, datorita avantajelor oferite de catre
aceasta: cel mai ieftin support de citire/scriere( cost pe MB); dimensiuni mici;
capacitate de memorare mari; metodologia si software-ul de backup pe casete
magnetice sunt evaluate si robuste; gradul de standardizare a formatelor este ridicat.
In momentul de fata sunt mai multe tehnologii de stocare a datelor pe casete
magnetice: Data Cartridge(DC); Digital Data Storage( DT); TRAVAN.
Tehnologia DT este orientate spre imbunatatirea performantelor casetei pastrand
miscarea lineara a benzii in raport cu ansamblul de citire/scriere. Tehnologia DDS
foloseste miscarea elicoidala a benzii fata de capete de citire/scriere in doua variante
ale casetei iar tehnologia TRAVAN a fost introdusa in anul 1995, pentru a mari
capacitatea minicartuselor printr-o solutie simpla: marirea dimensiunii lor, astfel incat
acestea sa poata contine o cantitate mai mare de banda.
2.3 Inregistrarea optica
Discul optic dispune de o mare capacitate de stocaj fiind adecvat arhivarii sigure
a informatiilor pe o mare perioada de timp deoarece nu poate fi sters. Suportul fizic
pentru discurile optice este realizat din material plastic acoperit cu o pelicula metalica,
de obicei oxid de aluminiu. Stocarea informatiei sub forma numerica este facuta prin
amprente minuscule ce pot fi citite prin intermediul unui fascicul de raze laser.
Discurile CD-ROM reprezinta un mediu de stocare asemanator dischetelor, dar
cu o capacitate de memorare mult mai mare: 650MB, adica echivalentul a 450 de
dischete de 1,44MB. Spre deosebire de sectoarele discurilor magnetice care sunt
dispuse in piste concentrice, sectoarele de pe CD-ROM sunt dispuse continuu sub
forma de spirala.

1
CD-ROM-ul reprezinta un mediu sigur de pastrare a informatiilor, deoarece acestea
pot fi doar citite.

Fig.6 CD-ROM
Capacitatea de stocare este de aproximativ 650MB, ceea ce inseamna
echivalentul de 500.000 pagini text sau de 70 de min. de muzica. Este principalul atu
al acestor tipuri de suporturi. Capacitatea depinde direct de marimea “petei” pe care o
face raza laser pe suprafata discului.
Timpul de acces are aceeasi semnificatie ca la hard -discuri, respective intervalul de
timp din momentul emiterii unei cereri de citire si pana in momentul in care incepe
efectiv operatia respective.
Rata de transfer exprima viteza cu care unitatea CD-ROM preia datele de pe
support si le transmite sistemului de calcul.
Una din cele mai frecvente utilizari ale CD-Rom-urilor este distribuirea de
documentatii, de manuale sau alte texte de dimensiuni foarte mari. Forma obisnuita de
prezentare este cea de hypertext.
Pentru asigurarea compatibilitatii intre CD-urile comercializate de diferite firme
s-a recurs la standardizare. Sunt deja cateva standarde comerciale pentru CD-uri

1
respectate de majoritatea producatorilor: Red Book, Yellow Book, CD-ROM/XA, etc.
Spre deosebire de CD-Payerul audio care reda fara probleme orice CD audio, unitatile
CD-ROM citesc numai CD-urile compatibile cu driver-ul instalat.
Discurile WORM sunt asemanatoare CD-ROM-urilor dar informatiile pot fi
scrise o singura data si pot fi ulterior citite ori de oricate ori. Asigura un mediu de
stocare foarte sigur, astfel ca sunt ideale pentru arhive de date in intreprinderi sau in
institutii financiare. Prin tehnologia CD-R, CD-urile pot fi inregistrate de catre
utilizator, daca sistemul dispune de o unitate CD care permite gravarea CD-urilor.

Fig. 7 Disk WORM


Discurile WORM nu pot fi inregistrate decat o singura data, astfel ca nu pot fi
utilizate in aplicatiile care vehiculeaza volume mari de date sau al caror continut este
foarte dinamic. Tehnologia discurilor optice a gasit o solutie prin utilizarea CD-urilor
reinscriptibile( CD-RW), care pot fi scrise, citite sau sterse si rescrise asemanator
discurilor magnetice.
Ca urmare a cresterii complexitatii documentelor si aplicatiilor, capacitatea de
650MB a unui CD-Rom s-a dovedit adesea insuficienta. Este vorba in principal de
documte multimedia, in care animatiile tridimensionale si secventele video consuma
mult spatiu pe disc. De aici necesitatea unui nou format bazat pe tehnologia video
digitala: DVD( Digital Versatile Disk).
Tranzitia semnalului video din domeniul analogic spre cel digital este
determinate de faptul ca stocarea si distribuirea semnalului digital se realizeaza cu
costuri mult mai mici decat a semnalului analogic, pe medii accesibile aleator, cum
sunt discurile magnetice sau optice. Odata stocat pe aceste suporturi, semnalul video
1
se transforma intr-o informatie interactive ce poate fi utilizata in diverse jocuri,
aplicatii cu scop educational, etc.
Unul din primele produse bazate pe tehnologia video-digitala sunt discurile
video-digitale. Aceste discuri sunt de dimensiunile CD-urilor audio si pot stoca de 26
de ori ma multe date decat un CD-ROM. Inalta capacitate a DVD-urilor s-a obtinut
prin crearea unor cavitati mai mici, indesarea spiralei, precum si inregistrarea datelor
pe patru straturi cate doua pe fiecare fata a discului.
2.4 Inregistrarea magnetico-optica
Echipamnetele periferice magneto-optice folosesc o combinatie a tehnicii de
inregistrare magnetica si a laserului pentru a stoca date pe discuri de 5,25’’, 3,5’’.
Tehnologia discurilor magneto-optice are o multime de avantaje in comparative cu
discurile de stocare. Ea ofera o siguranta temeinica a datelor la un pret pe megaoctet
mai scazut. Prin rezistenta la socuri, aceste discuri sunt transportabile, fara sa fie
necesara asigurarea unor conditii speciale.

Fig.8 Magneto-optical Disk


Tehnologia magneto-optica combina proprietatile optice, termice si magnetice si
este utilizata impreuna cu un support optic ce poate fi rescris. Aceste suporturi ofera
un mediu ideal de extindere a capacitatii de stocare a PC-urilor, statiilor de lucru sau
serverelor.

1
Tonomatele magneto-optice sunt utilizate pentru liniile de stocare automate cu
acces la cantitati imense de date. Acestea contin discuri si dispozitive de citire/scriere
multiple. Deseori, tonomatele sunt conectate la file-servere, dare le pot fi gasite si la
statiile de lucru client sau de sine statatoare.
2.5 Memoria FLASH
Memoria flash este o forma de memorie non-volatila pentru calculatoare care
poate fi stearsa electric si reprogramata. Este o tehnologie folosita in primul rind in
cardurile de memorie.
Memoria flash este de doua tipuri NOR si NAND. NOR – based flash are timpi
de stergere si scriere lungim dar are o interfata a adreselor de date intreaga (memorie)
care permite acces aleatoru la orice locatie. Aceasta il face potrivit pentru depozitarea
unui program cod care trebuie sa fie rareori actualizat, cum ar fi BIOS-ul
calculatorului. Rezistenta sa este de la 10 000 la 1 000 000 de cicluri de stergere.
NOR – based flash a fost temeiul pentru timpuriul flash based ce poate fi indepartat;
Compact Flash a fost bazat pe NOR desi cardurile mai tirziu au fost mutate la mai
putin costisitorul NAND flash.
A urmat NAND flash, pe care Toshiba l-a anunţat la ISSCC (International Solid-
State Circuits Conference) în 1989. Are timpi de ştergere şi scriere mai rapizi,
densitate înalta, şi un preţ scăzut per cifră binară decat NOR flash, şi de 10 ori mai
multă rezistenţă. Oricum interfaţa sa I/O permite numai acces secvenţial la date.
Aceasta îl face potrivit pentru dispozitivele de depozitare în masă cum sunt cardurile
PC şi diverse carduri de memorie, şi întrucâtva mai puţin folositoare pentru memoria
calculatorului.
Memoria flash este folosită de mai mulţi ani ca mediu de stocare principal sau
auxiliar pentru calculatoarele notebook. Totuşi, apariţia unor dispozitive precum
aparatele foto digitale şi dispozitivile de redare MP3 au transformat această
tehnologie dintr-un produs de nişă într-un accesoriu necesar.
În prezent sunt folosite mai multe tipuri de dispozitive pentru memorie flash şi este

1
important să ştiţi de care dintre acestea aveti nevoie. Printre cele mai importante tipuri
de memorie flash se numără:
Compact Flash

Fig. 9 Compact Flash


Memoria CompactFlash a fost dezvoltată de SanDisk Corporation în 1994 şi
foloseşte arhitectura ATA pentru a emula o unitate de disc. Ca urmare, un dispozitiv
CompactFlash ataşat la calculatorul dumneavoastra are asociată o literă de unitate, la
fel ca şi celelalte unităţi de disc.
Dimensiunea originală a acestui dispozitiv a fost Type I (3.3 mm grosime), dar există
şi o versiune mai nouă, Type II (5 mm grosime), pentru dispozitivele de capacitate
mai mare. Ambele tipuri de cartele CompactFlash au lăţimea de 1.433 inci şi
lungimea de 1.685 inci şi există adaptoare care permit introducerea acestor memorii în
sloturile PC Card ale calculatoarelor notebook. Dezvoltarea acestui standard este
coordonată de CompactFlash Association.
Smart Media

1
Fig. 10 Smart Media
SmartMedia(numită iniţial SSFDC, prescurtare de la Solid State Floppy Disk
Card – cartelă de dischetă semiconductoare) este cea mai simplă dintre dispozitivele
de memorie flash. Cartelele SmartMedia conţin numai memorie flash, fără nici un
circuit de control. Această simplitate înseamna că pentru asigurarea compatibilităţii
între diferitele generaţii de cartele SmartMedia este necesară modernizarea
dispozitivelor care folosesc memoria SmartMedia. Dezvoltarea acestui standard este
coordonată de SSFDF.
Multi Media Card

Fig. 11 Multi Media Card


MultiMediaCard (MMC) este cel mai nou şi mai mic dispozitiv de stocare cu
memorie flash conceput pentru aparatele foto digitale şi o mare varietate de alte

1
dispozitive, inclusiv telefoane inteligente, playere MP3 şi camere video digitale.
Memoria MMC a fost dezvoltată în comun de SanDisk şi Infineon Technologies AG
(anterior Siemens AG) în noiembrie 1997. Cartelele MMC folosesc o interfaţă serială
simplă, cu 7 pini, pentru conecatrea dispozitivelor şi conţine o memorie flash cu
tensiune scăzută. A fost propusă pentru dezvoltarea unei versiuni sigure,
SecureMultiMediaCard , pentru stocarea în memorie flash a muzicii digitale protejată
prin copyright. În 1998 a fost fondata MMC Association, pentru susţinerea
standardului MMC şi sprijinirea dezvoltării unor noi produse.
Memory Stick

Fig. 12 Memory Stick


Compania Sony, care produce atat calculatoare notebook, cât şi o mare varietate
de aparate foto digitale şi camere video, are o versiune proprie, brevetată, de memorie
flash, numită Sony Memory Stick. Aceste dispozitive au un comutator unic de
protectie la ştergere, care împiedică ştergerea accidentală a fotografiilor. Sony a
acordat licenţa tehnologiei Memory Stick şi altor companii, cum ar fi Leaxer Media.
Ata PC Card (PCMCIA)

1
Fig. 13 ATA PC Card
Deşi tipodimensiunea PC Card (PCMCIA) este acum folosită pentru orice, de la
adaptoare pentru jocuri la modemuri şi de la interfeţe SCSI la adaptoare de reţea,
iniţial a fost utilizată pentru memoriile de calculator, aşa cum arată şi vechiul
acronym, PCMCIA(Personal Computer Memory Card International Association).
Spre deosebire de modulele RAM obişnuite, memoria Pc Card se comporta ca o
unitate de disc, folosind standardul PCMCIA ATA(at Attachament). Cartelele PC
Card pot avea trei grosimi, dar toate au lungimea de 3,3 inci şi lăţimea de 2,13 inci. 

1
3. Clasificarea suporturilor de memorare dupa modalitatea de
inregistrare nr. 2
Suporturi de
pastrare
a informatiei

Semiconductor Magnetic Optical Magneto-optics Capacitor


STT-RAM PCM
storage Storage Storage Storage Storage

Discul CD
SRAM CD-MO MRAM PRAM DRAM
Magnetic CD_RW

Banda
DRAM DVD Fujitsu
Magnetica

Cartela
EEPROM Blu-ray DynaMo
Magnetica

Flash –
memory

Fig. 14 Clasificarea suporturilor de memorare dupa modalitatea de inregistrare nr. 2


Semiconductor Storage
Mediul in care se pastreaza informatia: este format din elemente
semiconductoare cu doua stari stabile cu parametric diversi electrici.
Principiul de citire/scriere: includerea in circuit.
Magnetic Storage
Mediul in care se pastreaza informatia: magnetizarea regiunilor acoperite cu
material ferromagnetic (numite domenii).
Principiul de citire/scriere: inregistrare magnetica.
Optical Storage
Mediul in care se pastreaza informatia: regiuni ce reflecta lumina (“lands”) si
zone care nu reflecta lumina (“pits”).
Principiul de citire: regiuni ce reflecta (lands) sau nu reflecta (pits) lumina.

2
Principiul de scriere: Spot de incalzire care modifica proprietatile stratului
reflector.
Magneto-optics Storage
Mediul in care se pastreaza informatia: indicele de refractie al stratului inscris
Principiul de citire: refractia si reflectia razei laser.
Principiul de citire: Spot de incalzire si magnetizare
STT-Ram - memorie magnetorezistiva cu acces aleatoriu
Mediul in care pastreaza informatia: domenii magnetice
Principiul de citire/scriere: In STT-RAM cimpul electric actioneaza asupra
micromagnitelor, fortindu-le sa schime directia cimpului magnetic (spin). La rindul
sau cimpul magnetic produce o schimbare in rezistenta (logic 0 si 1).
PCM – memorie cu schimbarea fazei
Mediul in care se pastreaza informatia: molecule chalcogenide
Principiul de citire/scriere: foloseste o variatie a starii de faza a chalcogebide – o
substanta capabila sub influienta cimpurilor electrice si incalzirii sa treaca din starea
amorfa – non-conductiva (1), in starea de cristal (0). La ea se folosesc diode cu
structura cristalica tridimensionala. Nu necesita eliminarea datelor prealabil inscrierii
si nu are nevoie de energie pentru asi mentine forma.
Capacitor storage
Mediul in care se pastreaza informatia: condensatoarele.
Principiul de scriere/citire: tensiunea de alimentare pe placa.

2
4. Clasificarea suporturilor de informatie rar-folosite, uzate moral si
experimentale
Tip Descriere
Acoustic Foloseste o linie acustica de tip inchis
Storage
Magnetic Se bazeaza pe descoperirea efectelor spintronice, si in special prin
racetrack fofosirea curentului spin pentru a muta obiecte de scara
memory nanometrica magnetice in gama de nanofire magnetice. Sub
actiunea curentului obiectele “alearga unul dupa altul” prin fir.
Holographic Utilizeaza informatie grafica afisata in forma de modele de interfata
storage
Cryogenic Folosirea materialelor super-conductoare
storage
Molecular Foloseste tehnologia microscopiei atomice de tunel. Purtatorii de
storage informatii sunt pelicule speciale. Acurile ce citesc datele scaneaza
suprafata acestor pelicule. Sensibilitatea lor le permite sa determine
daca sunt sau nu anumiti atomi in molecula, pe ce se bazeaza
principiul de citire/scriere a datelor. La mijlocul anilor 1999 aceasta
tehnologie a fost prezentata de catre compania Nanochip. La baza
arhitecturii dispozitivului de citire/scriere este tehnologie MARE
(Molecular Array Read-Write Engine). Au fost obtinute
urmatoarele performante privind densitatea in ambalare: 40
Gbit/cm2 in dispozitive citire/scriere, 128 Gbit/cm2 in dispozitive
cu o singura inscriere, ceea ce la momentul dat depasea de 6 ori
discurile magnetice experimentale, si de vreo 25 de ori discurile
magnetice de productie. Performantele atinse in 200/8 nu au permis
folosirea si implimentarea pe larg a acestei tehnologii.
Ferroelectric Memorie operative statica cu acces aleatoriu, cellule caruia
Ram salveaza informatia, folosind efectul ferroelectric. Cercetarile in
acest domeniu se fac de catre firmele Hitachi cu Ramtrom,

2
Matsushita cu firma Symetrix. In comparative cu memoria flash,
acest tip de memorie practice nu se distruge, asigurind un nr de 10
la puterea 10 de rescrieri
Electrostatic Purtatorii de date sunt acumulatori de energie electrica si statica la
storage suprafat izolatorului

2
5. Clasificarea tipurilor de memorie intr-un calculator
Memoria este partea sistemelor de calcul care se utilizează pentru păstrarea şi
regăsirea ulterioară a datelor şi instrucţiunilor.

Fig. 15 Tipurile de memoria intr-un calculator


Suport de memorie principala, este vorba de memoria RAM, ce are acces direct
la processor. Procesorul citeste continuu informatia, instructiunile stocate acolo si le
executa precum este cerut. Orice date ce sunt accesate des, se stocheaza tot acolo.
Din punct de vedere istoric, primele calculatoare foloseau in calitate de
dispozitiv primar de stocare a informatie liniile de intirziere, tuburile Williams sau

2
rotirea benzilor magnetice. Acest tip de memorie domina piata pina in anii 1970, cind
progresele tehnologice au permis integrarea memoriei pe baza de semiconductoare la
calculator, fiind in acelasi timp si economic competitive si accesibila.
Acestea au fost rpimii pasi spre aparitia memoriei cu acces aleator. Fiind
caracterizata de anumite proprietati, precum, dimensiuni mici, volatile, dar in acelasi
timp destul de scumpa.
Conform diagramei, mai sunt inca doua tipuri de dispozitive de memorie
primara, pe linga cea mai importanta RAM:
- Registrele se situeaza in interiorul procesorului. Fiecare registru contine
un cuplu de date ( de cele mai multe ori 32 sau 64 de biti). Registrele sunt
printre cele mai rapide forme de acces a datelor din punct de vedere
ethnic.
- Memoria cache reprezinta o punte intre registrele ultra-rapide si memoria
principala mai lenta. Acest tip de memorie a fost introdusa pentru a creste
performantele calculatorului.
Memoria principala este direct sau indirect conectat la CPU printrun memory
bus. In realitate sunt doua magistrale: una de adrese si una de date. CPU mai intii
trimite un numar numit adresa de memorie, care indica locatia datelor necesare. Apoi
citeste sau scrie datele cu ajutorul magistralei de date.
Memoria de tip RAM folosita pentru incarcarea primara (start up) este volatila,
in asa caz computerul nu ar avea de unde sa incarce instructiunile, pentru a se porni.
Pentru aceastea se foloseste dispozitivul de memorare primara nevolatila, care contine
programul de startup (BIOS), ce se foloseste la procesul de bootstrap computer, care
se utilizeaza pentru a citi un program mai mare ce se stocheaza in memoria secundara
care ajunge la RAM si incepe sa-l execute. O tehnologie non-volatila folosita in acest
scop este ROM, memorie read-only.

2
Multe tipuri de memorie ROM nu sunt doar read-only, ci ofera si posibilitatea de
update; oricum este destul de inceata si trebuie sa fie stearsa in cantitati mari inainte
sa fie rescrisa.
Suport de memorie secundara sau memoria externa, se diferentiaza de
dispozitive primare prin facptul ca nu este direct accesata de catre procesor.
Calculatorul foloseste canale input/output pentru a accesa memoria externa si
transfera datele folosind o arie intermediara in memoria primara. Memoria secundara
pastreza toata informatia deoarece este non-volatila.

Fig. 16 Hard Disk


La calculatoarele moderne se folosesc ca memorie secundara hard disk-urile.
Timpul necesar accesului la un bit de informatie pastrata pe hard disk este de obicei
de ordinul milisecundelor. Pentru a face o comparative timpul necesar pentru a accesa
un bit din memoria primara este de ordinul nanosecundelor. Astfel relevindu-se cele
mai importante diferente intre memoria primara si magentica: hard diskurile sunt de
citeva milioane de ori mai lente decit memoria primara. Suporturile de memorie
optice, precum CD si DVD, au timp de acces si mai indelungat ca hard-disk-ul.
Alte exemple de memorie de tip secundar sunt:
- flash memory
- floppy disks
- magnetic tape
- paper tape
- punched cards
- standalone RAM disks
- lomega Zip driver.
2
Dispozitivul de memorie tertiar reprezinta un al treilea nivel de depozitare a
informatiei.

Fig. 17 Tape library


De obicei este vorba de un mechanism robotic care va introduce si va stoca
informatia in conformitate cu cerintele sistemului; este utilizat pentru informatia
arhivata sau rar utilizata deoarece viteza de acces este mult mai lenta decit la harddisk
(5-60 secunde vs 1-10 milisecunde). Este util in primul rind depozitelor extreme de
mari de date, accesate fara operatori umani. Exemple de acest tip sunt biblioteci de
banda si tonomate optice.
Atunci cind un calculator are nevoie de a citi informatia din dispozitivul tertiar,
acesta va consulta mai intii un catalog pentru a determina pe care banda sau disc se
contine informatia necesara. Apoi va instrui un brat robotic sa ia caseta sis a o puie
intr-un dispozitiv de citire. La sfirsit, bratul robotic ca intoarce caseta la locul
precedent in librarie.
Suport de memorie off-line este dispozitivul ce nu se afla sub controlul CPU.
Inregistrarea are loc intr-un dispozitiv de tip secundar sau tertiar, si apoi se elimineaza

2
fizic de la calculator sau se deconecteaza. Spre deosebire de depozitarea tertiaram
aceasta informatie nu poate fi accesata fara interactiune umana.
Dispozitivul offline este folosit pentru transferul de informatie, deoarece poate fi
usor transportat. Precum si se mareste securitatea datelor, in caz de calamnitati
naturale sau incedii, datele pot fi restabilite de pe aceste suporturi offline. In caz ca
datele se acceseaza foarte rar este mai convenabil de le stocat pe dispozitive offline,
deoarece costurile pentru depozitarea informatiei offline sunt mult mai mici
comparative cu memoria tertiara.
La calculatoarele moderne, in calitate de memorie offline se folosesc dispozitive
precum discurile optice, memoriile flash, rareori si discurile amovabile ce se includ in
dispozitive de memorare tertiare si secundare. In cadrul intreprinderilor se foloseste
banda magnetica ca dispozitiv offline. Exemple mai vechi de astfel de dispozitive sunt
dischetele, deschetele Zip si cartelele perforate.

2
Bibliografie
1. http://en.wikipedia.org/wiki/Computer_data_storage

2. http://facultate.regielive.ro/cursuri/calculatoare_limbaje_de_programare/tipuri_de_memorii-
91094.html

3. http://jalobean.itim-cj.ro/Cursuri/ArhCalc/Materiale/Memorie/tipuri.htm

4. http://logix4u.net/Storage_Systems/Introduction_to_storage_systems/storageintro1.html

5. http://www.nsa.gov/ia/_files/government/MDG/NSA_CSS_Storage_Device_Declassification_Manua
l.pdf

6. http://www.slideshare.net/Bella92/device-classification-presentation

7. http://www.authorstream.com/Presentation/aSGuest56677-448695-classification-of-devices/

S-ar putea să vă placă și