PROTOCOALE DE ACCES MULTIPLU

PENTRU
REŢELELE CU LEGĂTURI RADIO
Adevărata mobilitate a calculatoarelor portabile se poate obţine prin utilizarea
comunicaţiei pe bază de unde radio (sau infraroşii). Un sistem de calculatoare
portabile care comunică prin unde radio poate fi considerat ca o LAN fără fir.
Astfel de LAN au, însă, caracteristici diferite de cele ale LAN convenţionale,
necesitând, deci, protocoale specifice pentru subnivelul MAC.
Reţelele de calculatoare cu transmisie de pachete prin unde radio reprezintă,
de asemenea, o soluţie atractivă pentru cazurile când calculatoarele (fixe) sunt situate
în locuri în care nu există şi sunt greu de instalat cabluri de comunicaţie - fie
aeriene, fie îngropate sau imersate - iar numărul de calculatoare din reţea şi suprafaţa
pe care se află corespund unei LAN (şi nu unei WAN - pentru care ar fi indicată
comunicaţie prin sateliţi).

Particularităţile susmenţionate ale reţelelor de calculatoare cu transmisie prin

unde radio sunt următoarele:
 coliziunile apar doar în cazul interferenţei mesajelor la receptor;
 emiţătorii radio au o bătaie [range] limitată, fapt care face necesară
prezenţa unor repetoare radio, repetoare care să stocheze pachetele recepţionate
şi să le redifuzeze, apoi, în aceeaşi bandă de frecvenţe - fapt care face imposibilă
simultaneitatea recepţiei cu transmisia;
 fiecare calculator (nod al reţelei) poate recepţiona emisiile (se zice că
“se află în bătaia”) unei anumite submulţimi de calculatoare (noduri) ale
reţelei - recepţionând corect doar dacă numai un calculator din acea submulţime
emite (transmisia simultană a mai multor calculatoare în aceeaşi bandă de
frecvenţe ar provoca coliziuni); de asemenea, cadrele emise de un calculator
vor putea fi recepţionate de (se zice că “bat până la”) o altă submulţime a
reţelei, care formează domeniul de transmisie [transmission domain] al
respectivului calculator - cu alte cuvinte, submulţimea nodurilor în bătaia
cărora se află un anume nod diferă de submulţimea nodurilor aflate în
bătaia respectivului nod (în principal din cauza condiţiilor diferite ale zgomotelor
din fiecare nod).
Pentru a lămuri mai bine problema domeniilor de transmisie, vom prezenta
următorul
Exemplu: Fie reţeaua de calculatoare reprezentată în fig. 12 - E, unde cercurile reprezintă
domeniile de transmisie.
Dacă nodurile 4 şi 3 transmit simultan respectiv către nodurile 2 şi 1, nu vor apare
coliziuni; dar, prin ascultarea mediului, nodul 4 ar sesiza transmisia şi ar trage concluzia (incorectă)
că nu trebuie să transmită către nodul 2 - când, de fapt, această transmisie nu bate până la calculatorul 1
şi, deci, nu poate provoca o coliziune (un raţionament identic este valabil pentru nodul 3).
Dacă, însă, nodurile 1 şi 4 transmit simultan către nodul 3, ele vor provoca o coliziune la
calculatorul 3; dacă nodul 4 ar asculta mediul imediat după emisia din 1, el nu l-ar “auzi” pe acesta

1
- fiind în afara domeniului calculatorului 1 - şi ar conchide (fals) că poate transmite un mesaj către
nodul 3.

D o m e n iu l d e
t r a n s m is ie a l
c a lc u la to r u lu i 1

2 4

1 3 5

F ig . 1 2 - E

Situaţia în care un nod al reţelei deduce (prin ascultarea mediului) că ar

provoca o coliziune, deşi destinatarul lui nu se află în domeniul de transmisie al
altui nod care transmite deja, este cunoscută sub numele de problema nodului
expus [exposed node problem] iar situaţia în care un nod nu poate detecta
un potenţial competitor pentru mediu - din cauză că acesta din urmă nu se află
în domeniul lui de transmisie - este numită problema nodului ascuns [hidden
node problem].

Din cele de mai sus se deduce că, într-o reţea de calculatoare folosind
unde radio cu domenii de transmisie mici, pot avea loc mai multe transmisii
simultan, dacă destinaţiile sunt diferite şi se află în domenii disjuncte (spre
diferenţă de reţelele care folosesc un cablu drept mediu de transmisie - caz în care
toate semnalele se propagă până la toate staţiile, fapt care nu permite decât o
singură transmisie, indiferent de zona în care ea are loc).
Ţinând cont de cele expuse cu privire la faptul că un nod i nu este auzit de
toate celelalte N noduri din reţea şi că este posibil ca un nod j să audă nodul j dar
transmisia nodului j să nu fie auzită de nodul i, se poate aplica conceptul de
topologie şi pentru reţelele de calculatoare cu legături radio. Astfel, vom asocia
reţelei reprezentarea topologică numită graf

2
  (76)
G  (N , L )
în care calculatoarele sunt reprezentate de cele N noduri ale grafului iar mulţimea
legăturilor L indică posibilitatea transmisiilor între calculatoare, cu convenţia că,
dacă este posibilă o transmisie de la nodul i la nodul j, avem un arc
i , j  L (77)
- arcele fiind desemnate prin perechi ordonate (cupluri), existând posibilitatea ca
 j , i  L (78)
dacă nodul i nu aude transmisia din nodul j (în acest caz se zice că graful este
“asimetric”).
Aplicând conceptul de graf (orientat) problemei de multiacces la canal, vom
conchide că nodul j se află în domeniul de transmisie al nodului j (adică un
cadru trimis de nodul i este recepţionat de nodul j) dacă şi numai dacă:
1. există un arc de la nodul i la nodul j
i , j  L ;
2. nici un alt nod k ce poate fi recepţionat de nodul j
k , j  L ;
nu transmite simultan cu nodul i ;
3. nodul j nu transmite nici el în acest timp.
Exemplu: Graful aferent reţelei cu legături radio este reprezentat în fig. 12 - E.

Evident, o mărire a numărului de arce (legături) din graf (reţea) - adică al

nodurilor care pot comunica direct) măreşte totodată probabilitatea coliziunilor.
De aici apare problema numărului maxim de transmisii dintr-o astfel de reţea. În
acest sens a fost definită
 mulţimea (de legături) fără coliziuni [collision-free set] ca fiind
mulţimea legăturilor pe care pot circula, simultan, cadre fără a provoca apariţia
de coliziuni la capetele lor receptoare (fireşte, mulţimea vidă şi mulţimea conţinând
doar o singură legătură constituie astfel de mulţimi fără coliziuni).
Exemplu: În exemplul de reţea de mai sus (ilustrat în fig. 12 - E), avem mulţimile fără
coliziuni:
{[1 , 2) , (3 , 4)}
şi
{(2 , 1) , (5 , 3)}
Se obişnuieşte să se ordoneze legăturile reţelei după un anumit criteriu şi să
se reprezinte fiecare mulţime fără coliziuni printr-un vector - numit vectorul
(legăturilor) fără coliziuni [collision-free vector (CFV)] - în care componenta
numărul l este de valoare 1 dacă legătura cu numărul l aparţine CFV aferent şi,
respectiv, de valoare 0 în caz contrar.

3
 Exemplu: Pentru exemplul de reţea din fig. 12 - E, enumerăm mai jos câţiva CFV:

(1,2) (1,3) (2,1) (2,4) (3,1) (3,4) (3,5) (4,2) (4,3) (5,3)

( 1 0 0 0 0 1 0 0 0 0 )
( 1 0 0 0 0 0 1 0 0 0 )
( 0 0 1 0 0 0 0 0 1 0 )
( 0 0 1 0 0 0 0 0 0 1 )

O modalitate simplă de realizare a multiaccesului în reţea ar constitui-o

alegerea unui set de mulţimi (de legături) fără coliziuni şi baleierea lor ciclică
(cu ajutorul TDM - adică permiţând tuturor legăturilor din mulţimea fără coliziuni
numărul i să-şi transmită cadrele în fanta numărul i a ciclului TDM). Această
strategie elimină posibilitatea coliziunilor iar durata relativă cât o legătură
poate transporta cadre (adică este utilizată) va fi chiar fracţiunea f din colecţia
J de mulţimi fără coliziuni ce conţine respectiva legătură. Astfel, dacă
x , , x  J
1 J
(79)
sunt CFV, fracţiunea de timp cât poate fi utilizată o legătură va fi:
xj
j . (80)
f 
J
Mai mult, s-ar putea extinde cadrele, făcând ca fiecare mulţime fără coliziuni să
fie utilizată de mai multe ori într-un ciclu TDM. Notând cu j
 j  0 , j  1,  , J  ,  j 1 (81)
j

fracţiunea de fante ale cadrului ce servesc mulţimea fără coliziuni numărul j, atunci
fracţiunea de timp cât este utilizată fiecare legătură va fi dată de combinaţia
convexă de vectori
f   j  x j (82)
j
.

Aşadar, orice combinaţie convexă de CFV poate fi privită ca un vector al

fracţiunilor de timp de utilizare a legăturilor, la aplicarea TDM.
Dacă, în loc de TDM, s-ar utiliza o metodă oarecare de rezolvare a
coliziunilor, atunci, în orice moment, vectorul legăturilor care transmit cu succes
cadrele va fi in CFV. Făcând o mediere în timp a acestor vectori, se obţine un
vector a cărui componentă numărul l este fracţiunea de timp cât legătura cu
numărul l transportă cu succes cadre - vector care se constată că este tot o
combinaţie convexă de CFV. Prin urmare, orice utilizare a legăturilor realizabilă
printr-o metodă de rezolvare a coliziunilor este realizabilă şi cu ajutorul TDM.
O deficienţă a TDM (semnalată deja în § 5.5.6.2) este faptul că întârzierile în
transmisie sunt nejustificat de mari în cazul unei încărcări reduse (trafic scăzut) a
reţelei. Dar, mai importantă şi mai gravă este, în cazul reţelelor cu legături radio,
modificarea continuă a topologiei reţelei atunci când nodurile sunt mobile,
întrucât aceasta implică actualizări frecvente ale ordinii de transmitere prin TDM,

4
din cauza modificărilor permanente ale mulţimilor fără coliziuni. Această problemă
- de a determina dacă un vector de utilizare a legăturilor este o combinaţie convexă
de CFV - constituie o problemă grea de optimizare combinatorică pentru un
număr mare de legături (a se consulta [Bert,92]).
FDM poate fi utilizată la reţelele radio cu pachete, într-un mod similar cu
TDM. Toate legăturile dintr-o mulţime fără coliziuni pot folosi, simultan, aceeaşi
bandă de frecvenţe, aş încât, în principiu, legăturile pot transporta acelaşi volum de
trafic ca şi la TDM.
Aplicarea algoritmilor de rezolvare a coliziunilor este mai complicată la
reţelele radio cu pachete, atât din cauza faptului că, dacă un nod recunoaşte o
coliziune, el nu poate afla dacă vreunul din cadrele care a provocat-o îi era
destinat, cât şi din cauza complicaţiilor la obţinerea informaţiilor pe reacţie
(ipoteza unei reacţii perfecte, care să conţină doar mesajele de control 0, 1 şi e,
nu mai este valabilă).
Exemplu: Astfel, pentru reţeaua din fig. 12 - E, dacă legăturile (2 , 4) şi (3 , 5) conţin
cadre într-o anumită fantă, atunci nodul 4 constată o colziune dar nodul 5 îşi recepţionează corect
cadrul. Dacă nodurile 4 şi 5 trimit informaţii pe reacţie, nodul 3 va constata o coliziune pe reacţie.
Din cele expuse mai sus rezultă că aplicarea unui algoritm de separare nu
este posibilă. În schimb, algoritmii ALOHA - pur şi discret - sunt aplicabili
într-o oarecare măsură iar o parte din soluţiile pentru ascultarea mediului şi
rezervare pot fi utilizate şi în cazul reţelelor radio cu pachete.
Astfel, dacă se foloseşte algoritmul ALOHA discret, când un nod blocat
primeşte un cadru pentru a-l transmite (fie că este un cadru nou intrat în reţea, fie că
este un cadru în tranzit care trebuie trimis mai departe, către alt nod), el va
transmite acel cadru în fanta următoare. Dacă nu soseşte o confirmare a recepţiei
corecte pe durata pauzei de aşteptare convenite (vezi Partea a V-a, § 15.2), nodul
devine blocat şi cadrul va fi retransmis după un interval de timp aleator. Un nod
blocat devine neblocat atunci când toate cadrele sale au fost transmise şi
confirmate cu succes.
Există mai multe modalităţi prin care să se returneze confirmarea la
nodul emiţător (vezi [Gitm,76]); iată trei dintre ele:
 Dacă nodul i trimite un cadru nodului j şi acest cadru trebuie
transmis mai departe la un nod k, atunci, dacă nodul i aude transmisia
nodului intermediar j către nodul k, aceasta serveşte drept confirmare a
transmisiei de la nodul i la nodul k. Această tehnică prezintă două
deficienţe:
 este necesară o altă tehnică pentru confirmarea cadrelor a căror
destinaţie finală este nodul j;
 dacă nodul j transmite cu succes cadrul nodului k dar nodul i nu
aude transmisia din cauza unei coliziuni, aceasta va provoca o retransmisie
inutilă de la nodul i la nodul j, necesitând, în plus, o altă modalitate de
confirmare pentru nodul j, întrucât nodul j a apucat să transmită cadrul
mai departe, către nodul k.

5
  O altă modalitate de confirmare, care poate fi utilizată în corelaţie cu
confirmarea implicită, este aceea ca fiecare nod să includă, în fiecare nou
cadru transmis, confirmări explicite pentru ultimele cadre recepţionate.
Metoda necesită transmiterea de către nod a unui cadru fără semnificaţie
[dummy frame], care să transporte doar mesajul de confirmare, în caz că
nodul nu are de transmis date într-un interval de timp dat.
 Să se prevadă un anumit timp, la finalul fiecărei fante, pentru
confirmarea explicită a cadrelor primite în respectiva fantă.
Este interesant de studiat funcţionarea algoritmului ALOHA discret în
condiţii de încărcare mare a reţelei. Vom presupune, iniţial, că toate nodurile sunt
permanent blocate şi au de transmis cadre, permanent, pe toate liniile care diverg
din ele (vom presupune, în plus, că nodurile au buffer-e infinite, care pot stoca
toate cadrele restante). Să admitem că probabilitatea ca un nod i să trimită un
cadru nodului j, în oricare fantă (adică frecvenţa încercărilor de a transmite) este
qij , cu convenţia
q ij  0 dacă  i , j   L . (83)
Probabilitatea ca un nod i să transmită către alt nod va fi:
Qi   q ij (84)
j
.
Dată fiind ipoteza unui trafic ridicat, fiecare nod va transmite sau nu într-o fantă,
în mod independent de celelalte noduri. Fie pij probabilitatea ca transmisia pe
legătura (i , j) să se efectueze cu succes - adică probabilitatea ca nici unul din
nodurile aflate în bătaia nodului j (inclusiv nodul j) să nu transmită:
p ij  (1 - Qi )   (1 - Qk ) (85)
k : (k , j )  L
k i
.

Atunci, frecvenţa fij a transmisiilor cu succes dintr-o fantă - adică viteza de

transmisie - pe legătura (i , j) va fi dată de:
f ij  q ij  pij . (86)

O problemă importantă o constituie aflarea valorilor qij care pot duce la

mulţimea dorită a vitezelor de transmisie (presupuse ca realizabile). În [Bert,92] se
dă o metodă iterativă de soluţionare a acestei probleme, metodă care conduce la

următorul rezultat: dacă vreuna din componentele vectorului Q  Qij   depăşeşte

valoarea 1 într-un pas al iteraţiei, atunci vectorul de valori propuse f  f ij   nu
este realizabil; dacă, la nici un pas de iterare, nu se obţine o valoare supraunitară
pentru vreo componentă a vectorului Q din acel pas, atunci componentele

vectorului q   
q ij
 *
vor atinge o limită q *  q ij   (pentru care vor rezulta nişte

limite corespunzătoare ale lui Q *   
Qij* şi p   p  ).
*  *
ij
Admiţând, în continuare, că se cunosc frecvenţa intrării cadrelor în reţea şi
traseele pe care se desfăşoară sesiunile, putem determina - în principiu - frecvenţele

6
staţionare f’ij de transmisie pe legături care să satisfacă traficul dat. În condiţii de
trafic greu, se doreşte alegerea vitezelor de transmisie, pe fiecare legătură, mai
mari decât cele staţionare, pentru ca şirul de noduri blocate să nu crească la infinit.
O soluţie o constituie alegerea celei mai mari valori  > 1 pentru care
f f ' (87)
' 
(unde f  f ij'  ) este realizabilă în condiţiile date de trafic greu. Din această
valoare maximă a lui f rezultă valorile frecvenţelor de încercare de transmisie q
care permit golirea şirului de cadre blocate pe măsura creşterii numărului acestora.
Metoda prezintă complicaţii în cazul când unele noduri sunt blocate iar
altele nu - şi anume faptul că nodurile neblocate nu îşi mai pot alege timpii de
transmisie în mod independent. Este posibil, astfel, să apară cazul ciudat (prezentat
în [Bert,92]) în care unele noduri blocate să se afle, în prezenţa unor noduri
neblocate, într-o situaţie mai proastă decât dacă toate nodurile ar fi fost blocate.
Această deficienţă poate fi, însă, eliminată făcând, de exemplu, ca noile cadre de
la un nod să se alăture imediat şirului blocat, în loc să se încerce transmiterea lor în
fanta următoare.

 Observaţie: Precizăm că motivul pentru care am fost interesaţi numai

de cazul unei încărcări mari a reţelei îl constituie faptul că numărul de legături ale
unui nod dintr-o reţea radio cu pachete este, de obicei, mic şi, deci, numărul
de încercări de transmisie nu va fi prea ridicat, chiar şi în condiţiile unui trafic
greu.
Trebuie semnalat faptul - specific reţelelor cu transmisie prin unde radio - că,
prin proiectarea adecvată a receptoarelor de FM, coliziunea a două cadre nu
va conduce obligatoriu la alterarea ambelor cadre, ci cadrul sosit cu semnalul
mai puternic poate fi extras fără erori. Acest fenomen este cunoscut sub numele
de efect de captare [capture effect] (vezi [Cido,88]). Astfel, dacă staţiile
dintr-o reţea se clasifică în două grupuri - unul format din staţiile de putere mare şi
altul format din staţiile de putere mică (sau, dacă, la aceeaşi putere, staţiile dintr-un
grup sunt aproape de receptor iar cele din celălalt grup sunt la mare distanţă) -,
atunci, la coliziunea a două cadre emise de staţii din acelaşi grup, receptorul nu
poate decela nici un cadru (ambele fiind, deci, “pierdute”) dar, la coliziunea a două
cadre provenind de la staţii din grupuri diferite, cadrul din semnalul mai puternic
va fi recepţionat corect; această din urmă situaţie se întâlneşte, practic, în
aproximativ jumătate din cazurile de coliziuni.
O consecinţă interesantă a efectului de captură este aceea că, în condiţii de
trafic ridicat, staţiile situate în apropierea unui calculator central pot genera atât
de mult trafic încât să blocheze, practic, staţiile aflate la distanţe mai mari, căci,
la apariţia unei coliziuni între cadrul unei staţii apropiate şi cadrul unei staţii
depărtate, staţia apropiată va câştiga întotdeauna, întrucât semnalul ei este mai
puternic.
Să vedem acum în ce măsură protocoalele cu ascultarea mediului pot fi
aplicate la reţelele radio cu pachete. Se ştie că aceste protocoale sunt superioare
protocolului ALOHA discret în situaţiile în care oricare nod le poate auzi pe

7
toate celelalte iar durata de propagare este mică. Ori, în transmisiunile radio pe
distanţe scurte (“la vedere”), întârzierea cauzată de propagare este, de obicei, mică
în comparaţie cu durata de transmisie a cadrelor. Dar, din păcate, dacă nodul i
transmite către nodul j iar nodul k vrea şi el să transmită nodului j, nu există nici o
posibilitate de a ne asigura că nodul k aude nodul i (putând exista un obstacol între
nodurile i şi k sau pentru simplul motiv că cele două noduri nu sunt unul în
bătaia celuilalt). Prin urmare, algoritmii cu ascultarea mediului ar putea preveni
numai o parte din coliziuni. În plus, din cauza fading-ului şi a zgomotului
variabil la care sunt supuse transmisiile prin unde radio, este greu de detectat, într-
un interval de timp scurt, emisia unui nod, chiar dacă receptorul se află în
bătaia acestuia. Reamintim, de asemenea, cele semnalate la începutul acestui paragraf
cu privire la faptul că o coliziune în transmisia radio poate fi detectată numai la
receptor. Din toate aceste motive, metodele de alocare a canalului pe bază de
ascultarea mediului nu se pretează la reţelele radio cu pachete.
Au existat diverse încercări de adaptare a protocoalelor cu ascultarea mediului
şi evitarea coliziunilor.
O astfel de metodă a fost propusă în [Toba,75]: ori de câte ori un nod
detectează un cadru transmis, el începe să emită un semnal special - numit ton
de “ocupat” [busy tone] - într-o bandă separată de frecvenţe. Aşadar, când
un nod i începe să transmită un cadru nodului j, acesta din urmă (împreună cu toate
celelalte noduri care-l pot auzi pe nodul i) vor începe să transmită ton de ocupat.
Deci toate nodurile care-l pot auzi pe nodul j vor evita să transmită şi, presupunând
că nodurile care îl aud pe nodul j sunt aceleaşi pe care nodul j le poate auzi, va
rezulta că nodul j nu va suferi coliziuni.
Apare totuşi o problemă: întrucât (conform celor expuse) orice nod din bătaia
oricăruia din nodurile aflate în bătaia nodului i va fi oprit de la transmisie şi
admiţând (vezi mai jos) o rază R de bătaie la începerea transmisiei de către nodul i,
majoritatea nodurilor aflate la distanţa 2 R de nodul i vor fi inhibate. Numărul
acestora din urmă va fi ce aproximativ patru ori numărul nodurilor din zona de
rază R din jurul nodului receptor (adică a mulţimii de noduri care trebuie inhibate).
Prin urmare, se va crea o serioasă limitare a vitezei de transmisie.
O altă variantă a metodei cu ton de ocupat este aceea ca un nod să
transmită un ton de ocupat numai după ce primeşte adresa înscrisă în cadru şi
se recunoaşte drept destinatar. Deşi mai complicat de implementat, metoda
permite o mărire substanţială a duratei de propagare  după care un alt nod poate
începe să transmită înainte de a auzi un ton de ocupat.
Raza de bătaie (domeniul de transmisie) a unei staţii radio nu este fixă, ci
poate fi modificată prin mărirea puterii de emisie. S-ar părea, deci, că o mărire a
puterii staţiilor ar fi de dorit în orice condiţii. Şi, totuşi, lucrurile nu stau tocmai aşa.
Pentru a lămuri această afirmaţie, să admitem, în vederea simplităţii analizei, că
reţeaua are o configuraţie topologică simetrică, în care fiecare nod are exact n
legături convergente şi exact n legături divergente. Se poate constata cu uşurinţă că
relaţiile privind frecvenţa transmisiilor cu succes (prezentate mai sus) vor fi
satisfăcute de către o valoare identică q a încercărilor de transmisie de pe fiecare
legătură, având atunci

8
 Qi  n  q ,   i (84)’
şi
pij  (1 - n  q ) n , (85)’
deci
f  q  (1 - n  q ) n . (86)’
Se constată de asemenea că f poate fi maximizată alegând
1
q , (88)
n  ( n  1)
pentru care se obţine
1
fmax  . (89)
e  n2
Aşadar, fiecare nod va transmite cu succes cadre cu o frecvenţă de 1  e  n 
. Dacă reţeau conţine m noduri şi numărul mediu de legături pe o cale, de la o sursă
la o destinaţie, este J, viteza cu care reţeaua vehiculează cadrele va fi de
m  J  e  n  [pachete/fantă].
Să urmărim acum ce se întâmplă dacă raza R de bătaie variază (ca urmare
a variaţiei puterii de emisie a staţiei). Numărul de noduri din zona de bătaie a unui
nod va varia, oarecum, proporţional cu R 2 şi, prin urmare, frecvenţa cu care un nod
transmite cu succes pachetele va descreşte (aproximativ) proporţional cu 1 / R 2. pe
de altă parte, însă, pe măsura creşterii lui R, modul de alegere a traseelor - celor
mai scurte - (a se vedea Partea a VI-a, Cap. 17) se va modifica (probabil), astfel
încât să se trimită cadrele cât mai departe posibil spre destinatar, pe fiecare tronson
al legăturii cu acesta. Ca rezultat, numărul de tronsoane de pe o cale va scădea
(aproximativ) proporţional cu 1 / R. Cum J ~ 1 / R şi n ~ R 2, rezultă că viteya cu
care reţeaua poate livra cadre va fi (aproximativ) proporţională cu 1 / R. Acest
rezultat duce la concluzia că raza R ar trebui menţinută cât mai mică.
Aşadar, pentru valori mari ale lui R şi n, un cadru se poate deplasa, pe
fiecare tronson al unui traseu ales, cu o distanţă R către destinaţie astfel încât
J ~ 1 / R în acea regiune. Când R devine mică, traseele devin foarte ocolitoare
şi, prin urmare, J creşte odată cu scăderea lui R mult mai repede decât 1 / R. pe de
altă parte, când R este prea mică, reţeau nu mai este bine conectată 1. Ca
urmare, unele legături vor fi supraîncărcate cu trafic. În concluzie, valoarea
aleasă pentru R trebuie să fie destul de mică - dar nu foarte mică -, astfel încât
n >> 1. În [Taka,85] se ajunge la concluzia alegerii valorii lui R astfel încât n = 8.
Dacă staţiile radio FM sunt echipate (cum este obiceiul) cu antene omni-
direcţionale, repetoarele pot fi echipate, după necesităţi, cu antene omnidecţionale
sau unidirecţionale. Repetoarele sunt capabile să-şi regleze puterea de emisie,
pentru a-şi creşte dau descreşte domeniul de transmisie. Numeroase repetoare

1
prin gradul de conectivitate al unei reţele se înţelege faptul că, la ieşirea din funcţiune a
unui anumit număr de legături, toate nodurile rămân încă legate între ele sau că, la căderea
unui anumit număr de noduri, restul nodurilor din reţea rămân încă conectate între ele - fapt
care traduce, în fond, gradul de fiabilitate a reţelei (despre aceste noţiuni se va vorbi pe larg
în Partea a XII-a, Cap. 36)

9
funcţionează cu alimentare de la baterii. Din acest motiv, proiectarea reţelelor de
calculatoare cu transmisie prin unde radio - mai ales a celor cu staţii mobile -
necesită prevederea unei mari redundanţe (adică a unui grad ridicat de
conectivitate) pentru a face faţă căderilor repetoarelor din cauza epuizării bateriilor
de alimentare.

Protocoalele MACA şi MACAW pentru LAN fără fir

Pornind de la protocolul de multiacces pe bază de ton de ocupat, a fost

conceput un protocol mai eficient: protocolul de acces multiplu cu evitarea
coliziunilor [Multiple Access with Collision Avoidance (MACA)] - prezentat
în [Karn,90] şi utilizat ca bază pentru Proiectul IEEE 802.11 pentru LAN
folosind transmisia prin unde radio.
Ideea care stă la baza acestui protocol este aceea ca emiţătorul să provoace
emisia de către receptor a unui cadru scurt, prin intermediul căruia, staţiile din
domeniul de transmisie al receptorului să afle despre existenţa unei intenţii de
transmisie şi să nu emită şi ele pe durata cadrului (lung) cu date care va urma.
Modul de acţiune al MACA este ilustrat în fig. 12 - 44.
D o m e n iu l d e t r a n s m is ie a l lu i A D o m e n iu l d e t r a n s m is ie a l lu i B

RTS CTS
C A B D C A B D

E E

(a ) (b )
F ig . 1 2 - 4 4
Să presupunem că staţia A doreşte să transmită un cadru staţiei B. Pentru
început, A va trimite către B un cadru (scurt - de 30 de octeţi) reprezentând o
solicitare de transmisie [Request To Send (RTS)] (ca în fig. 12 - 44 (a)) şi
care conţine (într-un câmp anume) lungimea cadrului cu date care va urma. La
primirea acestui cadru, B va răspunde cu un cadru (scurt) se acceptare a
transmisiei [Clear To Send (CTS)] (ca în fig. 12 - 44 (b)), cadru care conţine
(într-un câmp anume) lungimea cadrului cu date pe care-l va trimite A (valoare
copiată din RTS). După recepţia cadrului CTS de către A, această staţie începe
transmisia cadrului cu date.
Să urmărim acum modul în care reacţionează staţiile care recepţionează
vreunul din aceste cadre. Orice staţie care aude RTS înseamnă că se află în
domeniul de transmisie al lui A şi va trebui, deci, să nu încerce să transmită într-un
interval de timp suficient pentru a garanta că CTS ajunge, fără coliziuni, înapoi
la A. Pe de altă parte, orice staţie care recepţionează un CTS se va afla, cu

10
siguranţă, în domeniul de transmisie al lui B şi va trebui, deci, să se abţină de la
transmisii pe durata transmisiei de date în curs (durată pe care o poate calcula
examinând lungimea cadrului cu date - înscrisă în CTS).
După cum se observă în exemplul din fig. 12 - 44, staţia C se află în
domeniul (de transmisie al) lui A dar nu se află în domeniul lui B. Ca atare, C va
auzi RTS de la A dar nu şi CTS de la B. Atâta timp cât nu interferează cu
CTS, staţia C poate transmite pe durata cât se transmite cadrul cu date al lui A.
Pe de altă parte, staţia D se află în domeniul lui B dar nu în domeniul lui A. Prin
urmare, ea nu aude RTS dar aude CTS. Recepţionând CTS, D va realiza că se
află în apropierea unei staţii care este pe cale să primească un cadru, aşa că se va
abţine să transmită până când (după calculele sale) transmisia acelui cadru cu date
va lua sfârşit. În fine, staţia E - care se află atât în domeniul lui A cât şi în cel al
lui B - va auzi ambele mesaje de control şi va trebui să nu transmită până la
transmiterea completă a cadrului cu date despre care a aflat.
În pofida acestor precauţii, este, totuşi, posibilă apariţia unor coliziuni. De
exemplu, dacă staţiile B şi C transmit, simultan, cadre RTS către staţia A,
aceste cadre vor intra în coliziune şi se vor altera reciproc (fiind considerate
pierdute). La apariţia unei coliziuni, o staţie emiţătoare care nu a reuşit să transmită
cu succes - situaţie recunoscută prin faptul că, în intervalul de timp prevăzut, nu a
recepţionat un CTS - va aştepta un interval de timp aleatoriu, după care va încerca
din nou să emită un CTS (algoritmul de aşteptare este cel de regresie exponenţială
binară, utilizat la LAN de tip Ethernet - vezi § 12.3).
În urma a numeroase studii - prin simulare - a protocolului MACA, a fost
elaborată o variantă îmbunătăţită a acestuia, redenumită MACAW [Bhar,94].
Astfel, constatându-se că, fără confirmări de la subnivelul LLC (a se vedea Partea
a V-a, Cap. 15), cadrele transmise nu erau retransmise până când - mult mai târziu
- nivelul de transport le remarca absenţa; problema a fost rezolvată prin introducerea
unui cadru de confirmare ACK (vezi Cap. 15) după fiecare cadru cu date transmis
cu succes. S-a mai constatat că utilizarea tehnicii CSMA (vezi § 12.2) poate aduce
îmbunătăţiri suplimentare, putând opri o staţie de a transmite un RTS concomitent
cu o altă staţie apropiată care transmite şi ea un RTS către aceeaşi destinaţie. De
asemenea, s-a introdus algoritmul de regresie separat pentru fiecare flux de date
(pereche sursă-destinaţie), aducându-i-se o îmbunătăţire care să-l facă mai puţin
violent la schimbările de scurtă durată din reţea. Tot pentru îmbunătăţirea
performanţelor, protocolul MACAW a fost dotat cu un mecanism care permite
staţiilor să schimbe între ele informaţii privind aglomerările din reţea.

11
 Protocolul GSM pentru LAN cu legături radio şi
structură celulară

O variantă (frecvent întâlnită) de LAN fără fir o constituie o clădire cu birouri

în care există calculatoare portabile - comunicaţia dintre acestea făcându-se prin unde
radio şi cu ajutorul unor staţii de bază amplasate strategic în jurul clădirii şi
interconectate prin cabluri de cupru sau fibră optică.
Dacă puterea de emisie a staţiilor de bază şi a calculatoarelor portabile este
reglată pentru o bătaie de 3 ÷ 4 [m], atunci fiecare încăpere poate fi privită ca o
celulă iar întreaga clădire se comportă ca un sistem radio celular numeric. Numai
că, spre diferenţă de sistemele de telefonie celulară, fiecare celulă dispune de un
singur canal care acoperă întreaga lărgime de bandă disponibilă (uzual de
1 ÷ 2 [Mbiţi/s]).
În consecinţă, în aceste cazuri se poate folosi protocolul GSM - care
reprezintă o combinaţie de ALOHA discret (pe sub-canalul cu acces aleator, pe
care staţiile mobile solicită o fantă de pe canalul de control dedicat, în vederea
iniţierii unei transmisii), FDM (numai la telefonia celulară - căci la LAN radio
celulare se foloseşte, după cum am precizat, numai o singură bandă de frecvenţe
pentru fiecare celulă) şi TDM (care permite 8 conexiuni separate pe un canal de
frecvenţe).
Structura unui cadru GSM are o ierarhie complexă, aşa cum se poate vedea în
fig. 12 - 45.
M u lt ic a d r u d e 3 2 5 0 0 b i ţi tr a n s m is î n 1 2 0 m s
C
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 0 11 T 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
R
L
R e z e rv a t
p e n tru
C a d ru T D M d e 1 2 5 0 b i ţi e m is î n 4 , 6 1 5 m s u tiliz ă r i
v iit o a r e
0 1 2 3 4 5 6 7

C a d ru c u d a te
d e 1 4 8 b i ţ i e m is î n 5 4 7  s T im p d e
s ig u r a n ţă
d e 8 ,2 5 b iţi
0 0 0 IN F O R M A T IO N SYN C IN F O R M A T I O N 000 (3 0  s )

n r. b iţi 3 57 1 26 1 57 3
V O IC E /D A T A

F ig . 1 2 - 4 5
După cum se constată din figură, fiecare fantă TDM este formată dintr-un
cadru cu date cu lungimea de 148 de biţi. Fiecare cadru începe şi se termină cu trei
biţi 0 (pentru delimitarea cadrului). El mai conţine două câmpuri de
INFORMAŢIE [INFORMATION], de câte 57 biţi, fiecare având un bit de control
VOCE/DATE [VOICE/DATA] care indică ce tip de informaţie se află în

12
respectivul câmp. Între câmpurile de INFORMAŢIE se află un câmp de 26 biţi -
SINCRONIZARE [SYNC] - pe care receptorul îl utilizează pentru a se sincroniza
cu emiţătorul. Opt cadre cu date formează un cadru TDM iar 26 de cadre TDM
alcătuiesc un multicadru (cadrul cu numărul 12 este utilizat pentru CONTROL
[CTRL] iar ultimul este rezervat pentru utilizări viitoare).

Protocolul MAC IEEE 802.11 pentru LAN fără fir

Protocolul subnivelului MAC 802.11 pentru LAN fără fir este destul de
diferit de cel utilizat în LAN de tip Ethernet (cu cablu) din cauza particularităţilor
transmisiei prin unde radio (menţionate la începutul acestui capitol)
Pentru a face faţă acestor particularităţi, protocolul MAC 802.11 este dotat
cu două tipuri de funcţii: funcţia de coordonare distribuită [Distributed
Coordination Function (DCF)] - care nu foloseşte nici un control centralizat
(fiind similară clasicului Ethernet) şi care este obligatorie pentru orice
implementare; funcţia de coordonare punctuală [Point Coordination
Function (PCF)] - care foloseşte staţia de bază pentru a coordona toate activităţile
din celula sa şi care este opţională în implementări.
În cele ce urmează, vom analiza succint cele două moduri de funcţionare
susmenţionate ale protocolului MAC 802.11.

 Când se foloseşte modul de lucru DCF, o LAN de tip 802.11

utilizează protocolul CSMA/CA, cu ascultarea atât a canalelor fizice, cât şi a
canalelor virtuale.
Ascultarea canalelor fizice se face în modul descris la prezentarea acestei
categorii de protocoale.
Ascultarea canalelor virtuale se bazează pe protocolul MACAW,
funcţionând în modul ilustrat în fig. 12 - 46.

RTS D a te
A

C TS ACK
B

NAV
C

NAV
D
t

F ig . 1 2 - 4 6
În exemplul din figură, staţia A vrea să transmită către staţia B. Staţia C este
o staţie din domeniul de transmisie al lui A (posibil şi din domeniul de transmisie
al lui B - dar acest lucru nu contează aici) iar staţia D este din domeniul lui B dar
în afara domeniului lui A.

13
 Să presupunem că staţia A doreşte să transmită staţiei B. Ea începe prin a
transmite un cadru de control cerere_de_transmisie [Request_To_Send
(RTS)] către B, solicitându-i să accepte transmisia unui cadru cu date. La primirea
acestei solicitări, staţia B poate accepta această transmisie, trimiţând înapoi un
cadru de control permisiune_de_transmisie [Clear_To_Send (CTS)]. După
primirea CTS, staţia A îşi transmite cadrul cu date şi iniţializează un ceas pentru
pauza de aşteptare a cadrului (de control) de confirmare [Acknowledgement
(ACK)] pe care B urmează să-l transmită în cazul recepţionării corecte a cadrului
cu date emis de A. Odată ajuns la A cadrul ACK, comunicaţia dintre cele două
staţii ia sfârşit. Dacă, însă, pauza de aşteptare de la A expiră înainte de sosirea
ACK de la B, protocolul reia succesiunea de operaţii de mai sus.
Pe durata acestui schimb de cadre, staţia C (care se află în domeniul lui A)
va primi şi ea cadrul RTS emis de A, caz în care, constatând că o staţie urmează
să transmită în curând, se va abţine să transmită până la terminarea acelei transmisii
(a cărei durată o poate estima din informaţia prezentă în RTS), simulând o
ocupare virtuală [virtual bussy] printr-un aşa-numit vector de alocare a
reţelei [Network Allocation Vector (NAV)]. Pe de altă parte, staţia D (care nu
se află în domeniul lui A) nu va auzi RTS emis de A dar va auzi CTS emis de
B (întrucât se află în domeniul lui B), astfel încât ea îşi va aloca şi ea un NAV.

 Observaţie: Precizăm că semnalele NAV nu sunt transmise, ele

constituind doar modalităţi interne de a face ca staţiile să nu emită un anumit timp.
Spre diferenţă de LAN “cablate”, reţelele fără fir sunt supuse la perturbaţii
mai mari, care provoacă probabilităţi mai mari de alterare a informaţiilor transmise.
Astfel, calculele făcute (vezi [Tane,03]) arată că, pentru o probabilitate a erorilor
la nivel de bit p = 10 - 4, probabilitatea de a recepţiona corect un cadru Ethernet
întreg (de n = 12 144 biţi) - probabilitate care este egală cu (1 - p) n - va fi de sub
30 %; pentru p = 10 - 5, aproximativ un cadru din 9 va fi alterat; şi chiar şi pentru
p = 10 - 6, peste 1 % din cadre vor fi afectate de eroare. Concluzia este că, dacă
un cadru este lung, el are puţine şanse să ajungă la destinaţie fără erori şi va
trebui, probabil, să fie retransmis.
Pentru a rezolva această problemă, standardul 802.11 a prevăzut posibilitatea
fragmentării cadrelor, cu introducerea unei sume de control proprii în fiecare
fragment. Fragmentele sunt numerotate şi confirmate individual - folosind un
protocol de tip pas-cu-pas (ce va fi descris pe larg în Partea a V-a, § 15.2). Odată
ce canalul a fost obţinut (prin intermediul RTS şi CTS), se poate transmite un şir
de fragmente - care poartă numele de rafală de fregmente [fragment burst] -,
ca în fig. 12 - 47.
Fragmentarea creşte eficacitatea utilizării canalului prin restricţionarea
retransmiterii doar pentru fragmentele eronate - şi nu a întregului cadru.
Dimensiunea fragmentelor nu este fixată de standard, ea reprezentând un
parametru pentru fiecare celulă şi putând fi ajustată de către staţia de bază.

14
 R a fa lă d e fr a g m e n te

F ra g m . F ra g m . F ra g m .
RTS
1 2 3
A

C TS AC K AC K AC K
B

N AV
C

NAV
D
t

F ig . 1 2 - 4 7

Mecanismul NAV menţine celelalte staţii “tăcute” până la următoarea

confirmare; există, însă, un alt mecanism (descris mai jos) care permite unei întregi
rafale de fragmente să fie transmisă fără interferenţe.

 În modul PCF - spre diferenţă de modul DCF, în care nu există

control centralizat iar staţiile sunt în competiţie pe durata transmisiei (exact ca la
Ethernet) -, staţia de bază interoghează celelalte staţii dacă au cadre de transmis.
În felul acesta, coliziunile sunt excluse. Standardul descrie mecanismul de
interogare dar nu preciziează frecvenţa interogărilor, ordinea de interogare şi nici
măcar dacă staţiile trebuie să primească drepturi egale.
Mecanismul constă, în esenţă, în emiterea periodică (de 10 ÷ 100 de ori pe
secundă) a unui cadru baliză [beacon frame] de către staţia de bază. Acest
cadru conţine o serie de parametri ai sistemului, precum: intervalul de salt şi
durata de viaţă (pentru FHSS - vezi Partea a III-a, § 8.1), sincronizarea de ceas,
etc. În plus, acest cadru invită staţiile nou apărute să se înregistreze la serviciul de
interogare la o anumită frecvenţă - fapt care-i garantează o anumită fracţiune din
lărgimea de bandă (deci o anumită calitate a serviciului).
O problemă importantă pentru dispozitivele mobile fără fir o constituie
durata de viaţă a bateriei. În acest sens, standardul 802.11 prevede o modalitate de
economisire a consumului: staţia de bază poate instrui oricare dispoyitiv mobil să
intre într-o stare de aşteptare [standby] până când este trezit, în mod explicit,
de către staţia de bază sau de către utilizatorul respectivului dispozitiv. Aceasta
presupune, însă, că staţia de bază are responsabilitatea stocării - într-o memorie
tampon - a cadrelor destinate staţiei aflate în starea de aşteptare, până când acestea
îi vor putea fi livrate.
Modurile de lucru PCF şi DCF pot coexista în cadrul aceleiaşi celule -
deşi, la prima vedere, simultaneitatea unui control centralizat şi a unui control
distribuit pare imposibilă. Aceasta se realizează prin definirea atentă a intervalului
de timp dintre transmisiile de cadre. Astfel, după ce un cadru a fost transmis, i se
impune staţiei emiţătoare să aştepte un anumit interval de timp înainte de a putea

15
transmite următorul cadru. În acest sens, sunt definite 4 intervale de timp cu
destinaţii precise - ilustrate în fig. 12 - 48.

A ic i p o a te f i tr a n s m is fr a g m e n t u l d e c o n tr o l s a u f r a g m e n tu l u r m ă t o r
S IF S A ic i p o t f i t r a n s m is e c a d r e le P C F
P IF S A ic i p o t f i t r a n s m is e c a d r e le D C F
D IF S A ic i e s te r e a liz a t ă r e t r a n s m is ia
c a d re lo r e r o n a te
E IF S

AC K

F ig . 1 2 - 4 8

Cel mai scurt interval este spaţierea redusă dintre cadre [Short Inter-
Frame Spacing (SIFS)], folosit pentru a permite partenerilor implicaţi într-un
dialog (unic) să transmită primii. Se oferă, astfel, posibilitatea receptorului să
trimită un CTS ca răspuns la un RTS, receptorul putând trimite o confirmare
pentru un întreg cadru sau pentru un fragment iar emiţătorul unui fragment
primind permisiunea să trimită următorul fragment, fără a fi necesară aşteptarea
unui nou RTS.
Întotdeauna există exact o singură staţie care are dreptul să emită după un
interval SIFS. Dacă ea nu profită de această ocazie şi trece un interval (de timp)
dintre cadrele PCF [PCF Inter-Frame Interval (PIFS)], staţia de bază poate
transmite un cadru baliză sau un cadru de interogare. Aceasta permite unei staţii
care transmite un cadru cu date sau un şir de fragmente să termine transmisia
cadrului fără să se interpună o altă staţie dar dă, totodată, o şansă staţiei de bază
să acapareze canalul - fără a intra în competiţie cu alţi utilizatori care au de transmis -
atunci când staţia care emitea anterior şi-a încheiat transmisia.
Dacă staţia de bază nu are nimic de transmis şi trece un interval (de timp)
dintre cadrele DCF [DCF Inter-Frame Interval (DIFS)], oricare staţie poate
încerca să obţină un canal pentru a transmite un nou cadru. Se aplică regulile
uzuale de competiţie (de la CSMA/CA), inclusiv încercarea de retransmisie cu
timpi aleatori (şi algoritmul de regresie exponenţială binară) după apariţia unei
coliziuni.
Intervalul de timp cel mai mare, reprezentând spaţierea extinsă dintre
cadre [Extended Inter-Frame Spacing (EIFS)], serveşte la raportarea
eventualelor erori de către o staţie care a recepţionat un cadru alterat. Dimensiunea
cea mai mare atribuită acestui interval de timp s-a făcut în ideea că, întrucât
receptorul s-ar putea să nu ştie cauza incorectitudinii cadrului recepţionat, el ar
trebui să aştepte suficient timp pentru a evita interferenţa cu un dialog în
desfăşurare între două staţii.
Standardul 802.11 defineşte trei clase de cadre: de date, de control şi de
gestionare. Fiecare din aceste cadre posedă un antet cu o varietate de câmpuri
folosite de subnivelul MAC. În plus, există unele informaţii de control al interfeţei,

16
utilizate de către nivelul fizic (vezi Partea a I-a, § 3.2) pentru stabilirea tipului de
modulaţie folosit (dar ele nu vor fi prezentate aici).
Formatul unui cadru cu date utilizat de protocolul MAC 802.11 este
prezentat în fig. 12 - 49.

N r.
2 2 6 6 6 2 6 0 ÷ 2 312 4
o c te ţi
NR.DE SUM A
CTRL. DU- ADRESA ADRESA ADRESA ADRESA
O R D I- D A TE DE
CADRU RA TÃ 1 2 3 4
NE C O N TR O L

N r.
2 2 4 1 1 1 1 1 1 1 1
b iţi
URMEA- GES-
RE-
V E R S IU N E A T IP S U B T IP C Ã T R E D E L A Z Ã ÎN C E R - T IU N E M A I
W EP
ORDO-
DS D S FRA G- C A R E CO N- M ULT NAT
M ENTE SUM

F ig . 1 2 - 4 9

Primul câmp - de CONTROLUL CADRULUI [FRAME CONTROL] - are

11 subcâmpuri. Primul subcâmp indică VERSIUNEA (de protocol) [VERSION]
şi permite celor două versiuni ale protocolului (prezentate mai sus) să funcţioneze
în acelaşi timp într-o aceeaşi celulă. Urmează subcâmpurile: TIP [TYPE] - care
indică clasa cadrului - şi SUB-TIP [SUB-TYPE] - care indică, de exemplu, dacă
respectivul cadru de control este un RTS sau un CTS. Biţii CĂTRE SISTEMUL
DE DISTRIBUŢIE [TO DISTRIBUTION SYSTEM (TO DS)] şi DE LA
SISTEMUL DE DISTRIBUŢIE [FROM DISTRIBUTION SYSTEM (FROM DS)]
precizează sensul de transport al cadrului faţă de sistemul de distribuţie (de
exemplu, Ethernet). Bitul URMEAZĂ FRAGMENTE [MORE FRAGMENTS
(MF)] semnalează că mai urmează fragmente din şirul de transmis. Bitul
REÎNCERCARE [RETRY] marchează o retransmisie de cadru. Bitul
GESTIUNEA CONSUMULUI [CONSUMPTION MANAGEMENT] este folosit de
către staţia de bază pentru a pune un dispoyitiv mobil în starea de aşteptare sau
pentru a-l scoate din această stare. Bitul MAI MULT [MORE] indică faptul că
emiţătorul mai are de transmis cadre către receptor. Bitul CONFIDENŢIALITATE
ECHIVALENTĂ CABLATĂ [WIRED EQUIVALENT PRIVACY (WEP)]
precizează criptografierea cadrului cu ajutorul algoritmului WEP. În fine, bitul
ORDONAT [ORDERED] indică receptorului că o secvenţă de cadre cu acest bit
setat trebuie prelucrată strict în ordinea în care cadrele au fost recepţionate.
Cel de al doilea câmp al cadrului cu date - DURATĂ [DURATION] - indică
intervalul de timp cât un cadru şi confirmarea sa ocupă canalul. Acest câmp este
prezent şi în cadrele de control, reprezentând modalitatea prin care alte staţii pot
gestiona mecanismul NAV.

17
 Antetul cadrului cu date conţine patru adrese - ADRESA 1 ÷ ADRESA 4
-toate în formatul standard IEEE 802. Două din ele constituie adresa sursei şi
adresa destinaţiei iar celelalte două sunt folosite pentru staţiile de bază sursă şi
respectiv destinaţie, în traficul între celule (care se face prin intermediul staţiilor de
bază).
Câmpul NUMĂR DE ORDINE [SEQUENCE NUMBER (SN)] serveşte la
numerotarea fragmentelor. Din cei 16 biţi disponibili, 12 biţi indică numărul de
ordine al cadrului iar 4 biţi identifică numărul fragmentului.
Câmpul DATE [DATA] are o lungime variabilă, de până la 2 312 octeţi. El
este urmat de un câmp - pe 4 octeţi - care conţine uzuala sumă de control.
Cadrele de gestiune au un format similar cadrelor cu date, cu excepţia unuia
dintre câmpurile de adrese de staţii de bază - întrucât astfel de cadre sunt
restricţionate la o singură celulă.
Cadrele de control sunt şi mai scurte, având numai una sau două adrese,
neavând câmpul DATE şi nici câmpul NUMĂR DE ORDINE. Informaţia
principală pe care o vehiculează această clasă de cadre este cea din câmpul
SUBTIP: RTS, CTS sau ACK.


Standardul 802.11 stipulează că orice LAN fără fir trebuie să ofere
9 servicii, împărţite în două categorii:
 5 servicii de distribuţie, oferite de către staţiile de bază, care să
asigure mobilitatea staţiilor prin gestionarea apartenenţei la celulă şi a
interacţiunii cu staţiile din afara celulei; acestea sunt:
 Asocierea: Acest serviciu este folosit de către staţiile mobile pentru
a se conecta la staţia de bază. El este, de regulă, utilizat imediat după ce o
staţie mobilă intră în domeniul de transmisie al unei staţii de bază. La sosire,
staţia îşi anunţă identitatea şi capacităţile (viteza suportată pentru transmisia
de date, cererile de servicii PCF (de exemplu, interogarea) şi necesităţile
de gestionarea a consumului de la baterii. O staţie de bază are dreptul de a
accepta sau de a refuza o staţie mobilă; dacă staţia mobilă este acceptată,
ea trebuie să se autentifice (vezi mai jos serviciul de autentificare).
 Dezasocierea: Atât staţia mobilă cât şi staţia de bază pot provoca
o dezasociere. O staţie mobilă care face uz de acest serviciu trebuie să îl
folosească înainte de a se închide sau de a părăsi celula. Iar o staţie de bază
trebuie să îl folosească înainte de a se opri (de exemplu, pentru întreţinere).
 Reasocierea: Permite unei staţii mobile să-şi schimbe staţia de
bază care o serveşte atunci când se deplasează dintr-o celulă în alta. Dacă
acest serviciu este folosit corect, nu se vor pierde date la trecerea în altă celulă
(dar nu trebuie să uităm că LAN 802.11 - ca şi Ethernet - oferă doar
servicii fără confirmare).
 Distribuţia: Acest serviciu determină modul în care sunt dirijate
cadrele trimise către staţia de bază. Astfel, dacă destinatarul se află în
aceeaşi celulă ca şi expeditorul, fiind serviţi de aceeaşi staţie de bază,

18
 cadrele pot fi trimise direct prin unde radio; în caz contrar, ele vor trebui
trimise prin reţeaua cablată.
 Integrarea: Dacă un cadru trebuie să circule printr-o reţea care nu
este de tip 802.11 şi utilizează o metodă de adresare ddiferită şi un format
de cadre diferit, acest serviciu efectuează conversia de la formatul 802.11
la formatul reţelei destinaţie.
 4 servicii de staţie, care să asigure activitatea în cadrul unei singure
celule. Ele sunt folosite după ce a avut loc asocierea şi sunt următoarele:
 Autentificarea: Deoarece comunicaţiile fără fir pot fi
recepţionate sau emise de către staţii neautorizate, o staţie trebuie să
se autentifice înainte de a i se permite să transmită date. După ce o
staţie mobilă a fost asociată unei staţii de bază (adică a fost acceptată
în cadrul celulei), aceasta din urmă îi va trimite un cadru special - de
provocare - pentru a verifica dacă staţia mobilă cunoaşte cheia secretă
(parola) care i-a fost atribuită. Staţia mobilă va dovedi cunoaşterea
cheii prin criptografierea cadrului de provocare cu această cheie,
trimiţând cadrul astfel criptografiat staţiei de bază respective. Dacă
rezultatul este corect, staţia mobilă va fi definitiv înscrisă în celulă
(în standardul iniţial nu era prevăzută şi demonstrarea identităţii
staţiei de bază faţă de staţiile mobile; în prezent se lucrează la
introducerea sa).
 Deautentificarea: Când o staţie mobilă, deja autentificată,
doreşte să părăsească reţeaua, ea va fi deautentificată (şi nu va mai
putea folosi reţeaua).
 Asigurarea confidenţialităţii: Pentru ca informaţiile
vehiculate într-o reţea fără fir să rămână confidenţiale, ele trebuie
criptografiate. Acest serviciu gestionează criptografierea şi
decriptarea mesajelor - folosind algoritmul RCA.
 Livrarea datelor: Este serviciul principal, care se ocupă
de modalităţile de transmitere şi recepţionare a datelor. Întrucât LAN
802.11 este modelat după Ethernet iar acesta din urmă nu garantează
o transmisie sigură, nici transmisiile prin LAN 802.11 nu garantează
siguranţa transmisiilor; va trebui ca nivelurile superioare să detecteze
şi să corecteze erorile apărute.

19
 Protocolul MAC IEEE 802.16 pentru MAN fără fir

După cum am văzut, nivelul legăturii de date din standardul IEEE 802.16
este împărţit în trei subniveluri.
Subnivelul de securitate lucrează astfel (cele menţionate pot fi înţelese de
abia după lectura capitolului privitor la problema securităţii reţelelor: în momentul în
care un abonat se conectează la o staţie de emisie, el execută o autentificare
mutuală - folosind metoda RSA cu cheie publică şi certificatele X.509. Datele
utile sunt criptografiate folosind sistemul de chei
simetrice sau DES triplu sau folosind înlănţuirea de blocuri cu cifru. Se
preconizează adăugarea algoritmului AES. Verificările de integritate sunt făcute
cu ajutorul SHA-1.
Subnivelul MAC operează cu cadre care ocupă un număr întreg de
intervale de timp ale nivelului fizic. Fiecare cadru este format din subcadre
[subframe], dintre care primele două reprezintă punerile în corespondenţă
[mapping] pentru traficul de recepţie şi cel de transmisie, indicând ce corespunde
fiecărui interval de timp şi care fante de timp sunt neocupate. Punerea în
corespondenţă pentru recepţie conţine şi un număr de parametri de sistem, pentru
a informa noile staţii cu care intră în contact.
Canalul pentru recepţie este destul de simplu: staţia de emisie decide ce
conţine fiecare subcadru.
Canalul de transmisie este mai complicat, întrucât mai mulţi abonaţi intră
în competiţie pentru acces. Alocarea acestui canal este în strânsă legătură cu
condiţiile de calitate a serviciului. Sunt definite patru clase de servicii:
1. serviciu cu viteză constantă de transmisie;
2. serviciu pentru aplicaţii în timp real;
3. serviciu pentru aplicaţii care nu necesită trasmisia în timp real;
4. serviciu de tip cu minim de efort [best-effort].
Toate serviciile stabilite de 802.16 sunt bazate pe conexiuni iar fiecare
conexiune este stabilită, la configurare, într-una din clasele de mai sus.

 Observaţie: Arhitectura 802.16 este mult diferită de 802.11 şi de

Ethernet, care nu prezintă conexiuni la subnivelul MAC.
Serviciul cu viteză constantă de transmisie este folosit pentru traficul vocal,
necomprimat - la fel ca pe canalele T1. Acest serviciu are nevoie să transmită o
cantitate predeterminată de date, la un interval de timp stabilit aprioric. Fiecărei
conexiuni de acest tip îi este dedicat un număr de intervale de timp. Odată alocată
banda de transfer, intervalele de timp sunt puse la dispoziţie automat, fără a mai fi
necesară o cerere de alocare a lor.
Serviciul de aplicaţii în timp real este dedicat aplicaţiilor media comprimate
sau altor programe de aplicaţii în timp real la care necesarul de bandă de transfer
poate varia. Staţia de emisie are atribuţia de a-l interoga pe abonat, la un interval
de timp fixat, de câtă bandă de transfer are nevoie.

20
 Serviciul de aplicaţii care nu necesită trasmisia în timp real este utilizat
pentru transmisii masive de date (de exemplu, fişiere mari de date). În acest caz,
staţia de emisie interoghează abonatul des - dar nu la intervale de timp fixate. Un
abonat care transmite constant date poate cere, prin intermediul cadrelor sale, o
interogare din partea staţiei de emisie, în vederea trimiterii de date suplimentare.
Dacă o staţie nu răspunde la o interogare repetată de k ori într-un anumit interval
de timp, staţia de emisie o va trece pe aceasta într-un grup căruia îi transmite în
comun, anulându-i dreptul la o interogare individuală. Când un astfel de grup este
interogat, oricare din staţiile care fac parte din grup poate răspunde - intrând, deci,
toate în competiţie pentru serviciul cerut. Datorită acestui mecanism, staţiile cu un
trafic mic nu vor consuma (inutil) interogările staţiei de emisie.
Serviciul de tip cu minim de effort - deci fără garantarea succesului - este
utilizat în toate celelalte cazuri de aplicaţii. Aici nu există interogări iar abonaţii
trebuie să intre în competiţie directă pentru servicii. Cererile de bandă de transfer
sunt făcute în acele fante de timp marcate ca neocupate în cadrele primite în
zona unde se solicită conectări. Dacă o cerere de acest fel a fost satisfăcută, acest
fapt va fi marcat în cadrul următor, în subcadrul aferent punerilor în
corespondenţă pentru recepţii; în caz contrar, abonatul va trebui să reîncerce
conectarea. pentru a minimiza coliziunile se foloseşte algoritmul de regresie
exponenţială binară de la Ethernet.
Standardul defineşte două forme de alocare a benzii de transfer: pentru
staţie şi pentru conexiune. În primul caz, abonatul face o cerere de bandă de
transfer în numele, de exemplu, al tuturor utilizatorilor dintr-o clădire şi, când îi
este acordată, va aloca o parte din aceasta fiecărui utilizator, în funcţie de cererile
primite de la ei aprioric. În cea de a doua formă de alocare, staţia de emisie alocă
direct fiecărei conexiuni o anume bandă de transfer.
Structura cadrelor MAC 802.16 este ilustrată în fig. 12 - 50 (a) pentru un
cadru generic şi în fig. 12 - 50 (b) pentru un cadru de cerere a benzii de
transmisie.
N r.
1 1 6 1 1 2 1 11 16 8 4
b iţ i

E C ID E N T IF IC A T O R CRC
0 T IP EK L U N G IM E DATE CRC
C I DE CO NECTARE ANTET

(a )
N r.
1 1 6 16 16 8
b iţ i

ID E N T IF IC A T O R CRC
1 0 T IP O C T E T, I N E C E S A R I
DE CO NECTARE ANTET

(b )
F ig . 1 2 - 5 0

21
 Se constată că toate cadrele încep cu un antet generic. Antetul este urmat,
opţional, de datele utile şi - tot opţional - de o sumă de control (CRC). Prezenţa
informaţiei utile nu este necesară în cadrele de control, cum sunt, de exemplu,
cadrele pentru alocarea canalelor. De asemenea, suma de control a fost prevăzută ca
opţională datorită existenţei corecţiei de erori la nivelul fizic şi faptului că, pentru
transmisia în timp real, suma de control nu se justifică, întrucât, în acest caz, nu se
practică, niciodată, retransmisia cadrelor.
Bitul COD DE CRIPTOGRAFIERE [ENCRYPTION CODE (EC)] din
structura cadrului generic indică dacă informaţia utilă este sau nu criptografiată.
Câmpul TIP [TYPE] identifică tipul cadrului şi, în esenţă, informează dacă este
prezentă fragmentarea sau împachetarea. Bitul INDICATOR SUMĂ DE
CONTROL [CHECKSUM INDICATOR (CI)] precizează prezenţa sau absenţa
sumei de control. În câmpul CHEIA DE CRIPTOGRAFIERE [ENCRYPTION
KEY (EK)] se precizează care este cheia de criptografiere folosită. Câmpul
LUNGIME [LENGTH] indică lungimea completă a cadrului (inclusiv antetul).
IDENTIFICATORUL DE CONECTARE [CONNECTION ID] arată cărei
conexiuni îi aparţine acel cadru. Câmpul CRC ANTET [HEADER CRC] conţine
suma de control aplicată doar antetului (generată de polinomul x 8 + x 2 + x + 1).
Cel de al doilea tip de antet (vezi fig. 12 - 50 (b)) este folosit pentru cererile
de bandă de transfer. El începe cu un bit de valoare 1 (în loc de 0, ca la cadrul
generic) dar este similar cu cel al cadrului generic, cu excepţia faptului că al doilea
şi al treilea octet formează un singur câmp - OCTEŢI NECESARI [NECESSARY
BYTES] - care conţine mărimea benzii de transfer necesare. Cadrele de cerere de
bandă de transfer nu conţin informaţie utilă şi nici un câmp CRC (pentru întregul
cadru) - întrucât acest tip de cadru conţine doar antetul (pentru care există deja o
sumă de control).

Subnivelul L2CAP al standardului BLUETOOTH (IEEE 802.15)

În sistemele de comunicaţii fără fir realizate conform standardului

BLUETOOTH (IEEE 802.15), fiecare cadru este transmis pe un canal logic -
numit legătură [link] - între un nod master şi un nod slave. Există două tipuri
de legături:
 Legătură asincronă fără conexiuni [Asynchronous Connection-
Less (ACL)], care este utilizată pentru comutarea de pachete de date
disponibile la intervale neregulate de timp. Datele sunt primite de la subnivelul
L2CAP al emiţătorului şi sunt transmise subnivelului L2CAP al receptorului.
Traficul ACL este realizat după conceptul “cu minim de efort” [“best-effort”],
fără a fi oferite nici un fel de garanţii de fiabilitate (în cazul în care cadrele sunt
pierdute, este necesară retransmiterea lor). Un nod slave poate avea cel mult o
legătură cu nodul său master.
 Legătură sincronă bazată pe conexiuni [Synchronous
Connection-Oriented (SCO)], care este folosită pentru transmisia de date în
timp real (precum comunicaţiile telefonice). Acestui tip de canal îi este alocat
un număr fix de fante de timp pentru transmisie în fiecare sens. Din cauza
naturii “critice” a legăturilor SCO, cadrele trimise pe aceste legături nu sunt

22
 niciodată retransmise. În schimb, pot fi folosite mecanisme de corectare
prealabilă a erorilor, pentru a obţine un grad ridicat de fiabilitate. Un nod slave
poate avea până la trei legături SCO cu nodul său master. Fiecare legătură
SCO poate suporta o viteză de transmisie de 64 000 [biţi/s] - folosind tehnica
PCM - pe un canal audio.
Subnivelul L2CAP posedă trei funcţii principale:
 acceptarea pachetelor - de până la 64 [Kocteţi] - de la nivelul superior
al emiţătorului şi fragmentarea lor în cadre pentru a fi transmise, respectiv
reasamblarea cadrelor sosite la receptor în pachete;
 multiplexarea şi demultiplexarea pachetelor provenite de la diverse
surse, în sensul că, la emisie, pachetele provenind de la diversele protocoale de
nivel superior sunt fragmentate în cadre şi trimise intercalate pe canal iar la
reasamblarea unui pachet, acest subnivel determină cărui protocol superior (de
exemplu, Comunicare pe frecvenţe radio sau Telefonie) îi este adresat
fiecare pachet reasamblat.
 garantarea calităţii cerute a serviciilor - atât în timpul realizării
conexiunii cât şi în timpul operaţiilor obişnuite; de asemenea, la configurare,
este negociat şi maximul de informaţie utilă permisă - pentru a preveni situaţia în
care un dispozitiv care generează pachete mari să suprasolicite un dispozitiv
care lucrează cu pachete mai mici (această funcţie este necesară deoarece nu
toate dispozitivele pot utiliza pachete de 64 [Kocteţi]).
Există mai multe tipuri de cadre. Cel mai important este cadrul cu date
având structura tipică din fig. 12 - 51.
N r.
3 4 1 1 1 8
b iţ i

SUM A DE SUM A DE SUM A DE

ADR. T IP F A S A D R . T IP F A S A D R . T IP F A S
C O N TR O L C O N TR O L C O N TR O L

F ig . 1 2 - 5 1
Cadrul începe cu un câmp pe 72 de biţi în care este înscris CODUL DE
ACCES [ACCESS CODE] - cel care identifică nodul master, astfel, dacă un nod
slave se află în domeniul de transmisie a două noduri master, va putea şti cărui
nod master i se adresează.
Următorul câmp, de 54 de biţi, este ANTETUL [HEADER] conţinând
subcâmpurile tipice ale subnivelului MAC. Precizăm (vezi şi fig. 12 - 51) că
antetul propriu-zis are o lungime de 18 biţi dar este repetat de încă 2 ori în
câmpul ANTET. Subcâmpurile antetului sunt următoarele: subcâmpul ADRESA
[ADDRESS] identifică - din cele dispozitive active posibile - pe acela pentru care
este destinat cadrul. Subcâmpul TIP [TYPE] identifică tipul cadrului (ACL,
SCO, de interogare sau vid), tipul de corecţie a erorilor ce va fi folosit în câmpul
de date şi lungimea cadrului. Bitul de DEPĂŞIRE [OVERFLOW (F)] este folosit
de un nod slave atunci când memoria sa tampon s-a umplut şi, deci, nu mai poate
primi date. Bitul de CONFIRMARE [ACKNOWLEDGEMENT (A)] este folosit
pentru a confirma recepţia corectă a unui cadru. Bitul de NUMĂR DE ORDINE

23
[SEQUENCE NUMBER (S)] serveşte la numerotarea cadrelor, fiind util în
retransmisii (protocolul folosit fiind de tip pas-cu-pas, este suficient un singur bit
pentru numerotarea cadrelor - vezi Partea a V-a, Cap. 15). Ultimul subcâmp al
câmpului DATE conţine o sumă de control pe 8 biţi.
Prezenţa a două copii ale antetului de 18 biţi este dictată de dorinţa de a
obţine transmisii cât mai fiabile într-un mediu plin de interferenţe, folosind însă un
dispozitiv cu consum scăzut (cca. 25 [mW]) şi cu capacitate scăzută de calcul -
deci ieftin; soluţia nu poate fi decât mărirea redundanţei.
Ultimul câmp al cadrului este cel de DATE [DATA], având o lungime
maximă de 2 744 de biţi - pentru o transmisie de 5 intervale de timp (pentru un
singur interval de timp, formatul este acelaşi, cu excepţia faptului că lungimea
câmpului de date este de 240 de biţi).
Pentru câmpul de date al cadrelor ACL se folosesc mai multe forme.
Totuşi, cadrele SCO sunt foarte simple: câmpul de date este întotdeauna de
240 de biţi. Sunt definite trei variante, permiţând o informaţie utilă de 80, 160 şi
240 de biţi, restul fiind utilizaţi pentru corecţia de erori. În varianta cea mai de
încredere (de 80 de biţi de informaţie utilă), conţinutul este repetat de încă două
ori (la fel ca antetul).
Deoarece un nod slave nu poate folosi decât fantele de timp impare, el
primeşte 800 de fante de timp pe secundă - la fel ca şi nodul master. Cu o
informaţie utilă de 80 de biţi, capacitatea canalului de la nodul slave este de
64 000 [biţi/s] iar capacitatea canalului de la nodul master este tot de
64 000 [biţi/s] - suficientă pentru un canal vocal PCM duplex (acesta este, de fapt,
motivul pentru care a fost aleasă o frecvenţă a salturilor de 1 600 [salturi/s] -
menţionată în Partea a III-a, § 8.3). Din cele expuse rezultă că un canal vocal
duplex cu 64 000 [biţi/s] în ambele sensuri, folosind cel mai de încredere format,
saturează o pico-reţea, în pofida unei lărgimi de bandă (bandă de transfer) de
1 [Mbiţi/s]. Pentru varianta cu cea mai mică încredere (cu 240 [biţi/fantă de timp],
fără redundanţă la acest nivel), pot fi suportate simultan 3 canale duplex - acesta
fiind motivul pentru care sunt permise la un nod slave un număr maxim de trei
legături SCO.

24