Rezolvarea grafică a programelor liniare în două variabile

Ca și în alte domenii ale matematicii, reprezentările și interpretările geometrice au jucat un rol

decisiv în stabilirea rezultatelor fundamentale ale programării liniare.

A. Elemente de geometrie analitică

Fixăm în plan un sistem de axe de coordonate format din dreptele perpendiculare orientate
Ox1 (axa orizontală) și Ox2 (axa verticală).

I) Pentru un punct A din plan :

Distanța x1 de la A la axa verticală, luată cu + dacă A este în dreapta axei verticale și
luată cu – dacă A este în stânga ei, se numește abscisa punctului A.
Distanța x2 de la A la axa orizontală, luată cu + dacă A este deasupra axei orizontale și
luată cu – dacă A este sub ea, se numește ordonata punctului A.
Valorile numerice x1 și x2 se numesc coordonatele punctului A - în raport cu sistemul
axelor de coordonate fixat – și caracterizează complet poziția acestuia în plan.Sigla A(x 1 , x 2 ) va
însemna : A este punctul din plan cu abscisa x1 și ordonata x2.
Evident, punctele A(x 1 , x 2 )cu x 1=0 sunt punctele axei verticale iar punctele A(x 1 , x 2 ) în
care x 2=0 formează axa orizontală. Punctul O de intersecție al axelor se numește origine și are
coordonatele (0,0).
Ne vor interesa în special punctele A(x 1 , x 2 )ale căror coordinate satisfac condițiile de
nenegativitate x 1 ≥ 0 , x2 ≥ 0; totalitatea lor formează primul cadran al axelor de coordonate, vezi
figura 1.

II) Să considerăm o ecuație liniară în două variabile ca de exemplu 2 x1 +3 x 2=6. Evident,

există o infinitate de perechi de valori numerice ( x 1 , x 2 ) care verifică egalitatea. Dacă interpretăm
aceste perechi de numere drept coordonatele unor puncte din plan (plan raportat în prealabil la
un sistem de axe de coordonate…) ce figură geometrică ar reprezenta aceste puncte ? Se arată
că :
Totalitatea punctelor A(x 1 , x 2 )ale căror coordonate verifică ecuația 2 x1 +3 x 2=6 formează o
dreaptă, notată cu d. Vom numi d “dreapta de ecuație 2 x1 +3 x 2=6”.
Vizualizarea dreptei d necesită cunoașterea coordonatelor a două puncte distincte ale sale. De
regulă, se determină coordonatele “tăieturilor” adică ale intersecțiilor lui d cu axele de
coordonate:
 x2
Primulpcadran

B(-1,3)

A(4,2)

x1
O

D(2,-1)

C(-2,2)

Figura 1

x2

tăietu
ri
dreapta
d

x1
O

Figura 2
( x 2=0 ⟶ x 1=3 ) ⟹ intersecția dreptei d cu axa orizontală are coordonatele (3,0)
( x 1=0 ⟶ x 2=2 ) ⟹ intersecția dreptei d cu axa verticală are coordonatele (0,2)
Dreapta d este reprezentată în figura 2.

III) Să considerăm acum o inecuație liniară în două variabile ca de exemplu 2 x1 +3 x 2 ≤ 6.

Se arată că :
Totalitatea punctelor A(x 1 , x 2 )ale căror coordonate verifică inecuația 2 x1 +3 x 2 ≤ 6 formează unul
din cele două semiplane în care dreapta d de ecuație 2 x1 +3 x 2=6 împarte planul ! Pentru
identificarea lui va fi suficient să luăm un punct nesituat pe d, de exemplu origina (0,0), și să
testăm satisfacerea inecuației de către coordonatele punctului ales. În caz afirmativ reținem
semiplanul care conține punctul, altminteri reținem celălalt semiplan ! În figura 3 este pus în
evidență – prin săgeata roșie – semiplanul dat de inecuația 2 x1 +3 x 2 ≤ 6.

x2

dreapta d de ecuație

Semiplanul dat de
inecuația

x1
O

Figura 3
 B. Reprezentarea grafică a mulțimii soluțiilor admisibile ale unei probleme de
programare liniară cu două variabile

Pentru un program liniar în două variabile x1,x2 există posibilitatea vizualizării soluțiilor sale
admisibile și a determinării pe cale grafică a soluției optime.
Luăm ca exemplu programul liniar rezultat din modelarea situației de planificare din exemplul
2, secțiunea ?:
(max f =10 x 1 +12 x 2 )

( P)
{ 5 x 1+3 x 2 ≤ 90
2 x1 +3 x 2 ≤ 45
x 1+ 3 x 2 ≤36
x1 ≥ 0 , x2 ≥ 0

Fixăm în plan (planul hârtiei, planul tablei…) un sistem de coordonate format din dreptele
perpendiculare orientate Ox1 și Ox2.
Ideea de bază constă în identificarea variabilelor x 1 și x2 care semnificau numărul
pungilor cu covrigi respectiv cu brioșe,planificate a fi produse în ziua următoare, cu
abscisa respectiv ordonata unui punct din plan !
Având în vedere semnificația economică a variabilelor x1 și x2 punctele (x1,x2) în care x 1< 0 sau
x 2< 0 nu au nici o interpretare economică logică. În schimb, punctele (x 1,x2) în care x 1 ≥ 0 și x 2 ≥ 0
se identifică natural cu programele potențiale de activitate ale brutăriei pentru ziua următoare !
Astfel, în figura 4 :
Punctul (10,2) corespunde intenției de a produce 10 pungi cu covrigi și 2 pungi cu brioșe.
Intenția este chiar realizabilă deoarece ar fi nevoie de 56 măsuri de făină, 26 ouă și 16 măsuri de
zahăr, stocurile din cele trei resurse fiind cu mult mai mari. În caz de adoptare această
propunere de plan ar aduce un venit de 124 lei.
Punctul (18,0) reprezintă intenția de a produce numai 18 pungi cu covrigi.Făina s-ar
consuma toată iar ouăle și zahărul în parte.Venitul de 180 lei ar putea fi socotit ca bun dar
propunerea suferă în ceeace privește « diversificarea ofertei » : este posibil ca unii clienți să
prefere brioșele și ar rămâne mofluzi…
Punctul (9,9) reprezintă o propunere realizabilă mai bună decât precedentele. S-ar utiliza
în întregime stocurile de ouă și zahăr, numai 72 măsuri de făină din cele 90 disponibile și s-ar
obține un venit de 198 lei.
În schimb, punctul (8,10) adică 8 pungi cu covrigi și 10 pungi cu brioșe este o propunere
potențială dar nerealizabilă : am avea făina dar ouăle și zahărul ar fi insuficiente !
 x2

Propuneri de plan relizabile

(8,10)

(9,9)

Propunere de plan
nerealizabilă

(10,2)
(18,0)
x1
O

Figura 4
Se ridică în mod firesc următoarele întrebări :
- care sunt punctele din plan corespunzătoare intențiilor de plan realizabile și cum
arată mulțimea lor?
- unde se găsește punctul corespunzător programului de activitate realizabil cu cel
mai mare venit și cum se găsește el ?
Răspundem la prima întrebare.
Punem în evidență punctele (x1,x2) – firește cu x 1 ≥ 0, x 2 ≥ 0 – care satisfac restricția de încadrare a
necesarului de făină în stocul disponibil 5 x 1+3 x 2 ≤ 90 . Aceste puncte formează unul din
semiplanele determinate de dreapta 5 x 1+3 x 2=90 . Punctele (x1,x2) ale dreptei, în care x 1 ≥ 0, x 2 ≥ 0
corespund acelor « intenții de plan » care ar utiliza integral stocul de făină și, din acest motiv,
dreapta de ecuație 5 x 1+3 x 2=90 se va numi în continuare dreapta FĂINĂ. Semiplanul în care are
loc restricția 5 x 1+3 x 2 ≤ 90 este cel care conține origina (0,0) deoarece coordonatele ei verifică
inegalitatea. Punctele acestui semiplan, situate în primul cadran, corespund « intențiilor de
plan » al căror necesar de fîină se încadrează în disponibil. Mulțimea lor este vizualizată în
figura 5.1
 x1≥ 0
(0,30)
Punctele semiplanului cu coordonate
nenegative. Ele corespund intențiilor de plan al
căror necesar de făină se încadrează în
disponibil!

dreapta FĂINĂ

x 2≥ 0
(18,0)
(0,0)

Figura 5.1
Procedăm analog și cu celelalte două restricții, vezi figurile 5.2 și 5.3

Punctele semiplanului cu coordonate

nenegative. Ele corespund intențiilor
de plan al căror necesar de ouă se
încadrează în disponibil

(0,15)

Dreapta OUĂ

(22.5,0)
(0,0)

Figura 5.2
 x2

Punctele semiplanului cu coordonate

nenegative. Ele corespund intențiilor de plan
al căror necesar de zahăr se încadrează în
disponibil

(0,12)
dreapta ZAHĂR

x1
(0,0) (36,0)

Figura 5.3

x2

Punctele mulțimii hașurate A ≡OABCD se identifică cu

soluțiile admisibile ale programului liniar (P) și corespund
propunerilor de plan,realizabile din resursele date !

D dreapta FĂINĂ
D C

dreapta ZAHĂR
B

A dreapta OUĂ

x1
O A
Figura 6
Recapitulând, în figurile 5.1 , 5.2 , 5.3 apar mulțimile de puncte ( x 1 , x 2 ) ale căror coordonate
satisfac condițiile de nenegativitate și – separat – restricțiile programului (P). Partea lor
 comună, adică intersecția, va fi formată din punctele ale căror coordonate satisfac simultan
restricțiile și condițiile de nenegativitate din (P). În figura 6 este pusă în evidență această
intersecție : ea este mulțimea hașurată OABCD. Punctele ei se identifică cu soluțiile admisibile
ale programului (P) și corespund propunerilor de plan, realizabile din resursele date. Pentru
această mulțime vom folosi notația A.

C. Determinarea pe cale grafică a soluției optime

Vom răspunde acum la cea de a doua chestiune pusă în subsecțiunea precedentă.

Dând funcției obiectiv f o valoare oarecare, de exemplu 120, ne putem întreba ce semnificație
au punctele ( x 1 , x 2 ) – firește cu x 1 ≥ 0 , x2 ≥ 0 – situate pe dreapta de ecuație
f =120 ⟺ 10 x 1 +12 x2=120

BdAx2rr1

A
xD
dCO
Dee
aa
pptt
aa
dd
ee
nnii
vve
el lf
f=
=12
v24
e0
ni
t
m
a
xi
m
Figura 7
În baza celor discutate anterior, aceste puncte corespund “intențiilor de plan” care ar aduce un
venit de 120 lei, bineînțeles în cazul în care intențiile ar fi și realizabile! Pentru a vedea dacă din
resursele date se poate obține un venit de 120 lei, cercetăm dacă dreapta f = 120 intersectează
mulțimea soluțiilor admisibile A ≡ OABCD din figura 6. Din figura 7 rezultă că există chiar o
infinitate de programe realizabile care ar conduce la acest venit : coordonatele oricărui punct al
intersecției dreptei f = 120 cu A dau un asemenea program !
Se poate obține un venit dublu ? Din figura 7 rezultă că dreapta
f =240 ⟺ 10 x1 +12 x2 =240

nu mai intersectează A și prin urmare un venit de 240 lei nu se poate obține din resursele date.
Pentru a vedea cât de mare este venitul ce poate fi realizat, translatăm dreapta f = 120 către
dreapta f = 240, oprindu-ne în momentul în care se « pierde » intersecția cu mulțimea soluțiilor
admisibile A. Din figura 7 rezultă că dreapta
f = venit maxim
trece prin punctul B, punct ce reprezintă soluția optimă a problemei de programare liniară (P).
Programul de activitate reprezentat de punctul B se află la intersecția dreptelor FĂINĂ și OUĂ
și în consecință acest plan utilizează integral făina și ouăle și doar în parte stocul de zahăr.
Coordonatele punctului
B ≡ componentele programului optim de activitate
se obțin rezolvând sistemul format din ecuațiile dreptelor FĂINĂ și OUĂ :
5 x 1 +3 x 2 ¿ 90 ⟹ x ¿ =15 , x ¿ =5 ⟹ ( max ) f =210
{
2 x 1 +3 x2 ¿ 45
1 2

În concluzie, din resursele pe care le are la dispoziție, Gheorghiță poate obține maximum 210
lei venit. S-ar consuma toată făina și ouăle și numai 30 măsuri de zahăr.
Notă : dreptele de ecuații
f =120 ⟺ 10 x 1 +12 x2=120 , f =240 ⟺ 10 x1 +12 x2 =240

și în general
f =C (constantă)⟺ 10 x 1+12 x 2=C

sunt paralele și se numesc drepte de nivel ale funcției f.

TEMĂ

Un fabricant de ambarcațiuni produce bărci cu vâsle pentru agrement și canoe pentru uz sportiv.
Ambarcațiunile sunt confecționate din foi de aluminiu, fasonate cu o presă specială și finisate
manual. La o barcă se folosesc 25 kg foi de aluminiu, operația de presare durează 6 minute iar
finisarea durează 3 ore. Pentru o canoe se consumă 15 kg foi de aluminiu, 5 minute pentru
presare și 5 ore pentru finisare. Pentru următorul sezon estival fabricantul are disponibile 1000
kg foi de aluminiu, 5 ore de funcționare a presei speciale și 200 ore de muncă pentru finisări. La
o barcă vândută se câștigă 50 euro iar o canoe vândută aduce un profit de 60 euro. Presupunând
că toată producția realizată se și vinde, câte ambarcațiuni din fiecare tip ar trebui fabricate în
scopul maximizării profitului ?
i) Elaborați modelul matematic al situației descrise;
ii) Rezolvați programul liniar rezultat prim metoda grafică.