HOTĂRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA

cu privire la aprobarea Concepţiei locative naţionale

Nr.594 din 05.08.94

Pentru a corela reforma desfăşurată în domeniul construcţiei locative

şi exploatării fondului de locuinţe cu actualul proces de organizare şi
stabilizare a economiei naţionale, Guvernul Republicii Moldova H O T Ă R
Ă Ş T E:

1. Se aprobă concepţia locativă naţională, înaintată de Departamentul

Arhitecturii şi Construcţiilor (se anexează).

2. Departamentul Arhitecturii şi Construcţiilor, Ministerul Economiei

Ministerul Finanţelor, Ministerul Servicilor Cominale şi Exploatării
Fondului de Locuinţe, Ministerul Justiţiei, în comun cu ministerele şi
departamentele interesate, să elaboreze şi să prezinte Guvernului în
semestrul doi al anului 1994 programul de acţiuni, susceptibile să
asigure realizarea efectivă a sus-numitei Concepţii.

PRIM-MINISTRU
AL REPUBLICII MOLDOVA Andrei SANGHELI

Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr.594
din 5 august 1994

CONCEPŢIA LOCATIVĂ NAŢIONALĂ

I. Argumentarea revirimentului politicii

locative naţionale

Sfera locativă reprezintă o componentă de maximă importanţă a

economiei Republicii Moldova, care are o valoare determinată în
realizarea cu succes a actualei reforme social-economice.
În sectorul locativ starea de criză este, în fond, consecinţa
proceselor obiective, generate de trecerea treptată de la reglementarea
drastică a sferei productive de către stat la economia de piaţă, precum
şi de renunţarea statului la rolul de investitor-monopolist.
Devalorizate rapid prin creşterea spontană a preţurilor la lucrările
şi materialele de construcţie şi prin intensificarea proceselor
inflaţiei, investiţiile capitale ale statului şi întreprinderilor,
prevăzute pentru realizarea programelor sociale, au devenit evident
insuficiente. În rezultat, în ultimii ani a scăzut brusc procentul
locuinţelor de stat date în exploatare, s-a redus considerabil
capacitatea populaţiei de a-şi procura locuinţe şi a-şi construi case
individuale de locuit.
Gospodăria comunală şi de locuinţe, întreţinută în principal din
contul dotărilor statului, s-a pomenit în urma reducerii acestora şi a
liberalizării preţurilor într-o situaţie critică. Practic, nu se mai
acordă atenţia cuvenită modernizării şi reconstrucţiei fondului locativ
existent, ceea ce a condus la uzura morală şi învechirea înainte de
termen a multor clădiri.
Pînă nu demult construcţia locativă era considerată drept un segment
al sferei neproductive, iar locuinţele - drept obiecte gratuite ce sînt
repartizate reglementat, fără a avea, în fond, statul de marfă, adică de
bunuri produse pentru a fi comercializate.
Subaprecierea rolului sectorului locativ în cadrul realizării
transformărilor economice generale a condus practic la excluderea din
reformă a unei părţi considerabile din patrimoniul republicii. Deficitul
locuinţelor continuă să rămînă o problemă strigentă, care poate afecta
bunăstarea cetăţenilor, cît şi stabilitatea social-politică a statului.
Fiecare a treia familie de orăşeni stă la evidenţă în rîndul pentru

1
ameliorarea condiţiilor de trai, iar fiecare a zecea este inclusă în
acest rînd de peste 10 ani.
Metodele tradiţionale, cînd statul îşi asumă întegral grija pentru
asigurarea cu spaţiu locativ a tuturor categoriilor de cetăţeni,
acordîndu-le locuinţe gratuite, în condiţiile economiei de piaţă nu mai
pot fi folosite.
Modificarea politii naţionale locative este condiţionată de asemenea, de:
adoptarea actelor legislative privind structura şi funcţiile
organelor autoadministrării locale, proprietatea funciară, activitatea
investiţională, privatizarea fondului locativ;
schimbarea situaţiei demografice, migraţia internă a populaţiei,
apariţia şomajului;
necesitatea strămutării unor contingente de populaţie în teritorii
ecologic curate, nepericlitate de alunicări de teren, inundaţii şi alte
calamităţi;
restructurarea şi reformarea sistemului de dirijare a complexului
economic naţional;
nivelul redus de confort şi amenajare al fondului locativ existent,
starea nesatisfăcătoare a infrastructurii lui tehnice şi sociale;
neconformitatea structurii construcţiei locative cu cerinţele actuale
privind tipurile de clădiri, numărul de nivele, precum şi tipurile de
apartamente, cerinţe ce impun amplasamentul optim al locuinţelor
separate pentru fiecare familie şi utilizarea maximă a specificului
construcţiei fiecărei formaţiuni locative;
existenţa unui număr considerabil de apartamente extrem de învechite
şi avariate (mai cu seamă în oraşe), care necesită o reconstrucţie sau
renovare complexă;
practicarea unor noi forme de activitate economică individuală, care
impun o nouă concepţie privind formarea mediului habitual în ansamblu şi
organizarea construcţiei locative în special.

I. Principiile de bază ale politicii

locative naţionale

1. Scopul noii politici locative naţionale constă în asigurarea

dreptului fiecărui cetăţean de a-şi alege modul cel mai convenabil de
soluţionare a problemelor sale locative.
2. Baza acestei politici o constituie separarea distinctă a
funcţiilor ce le revin statului şi persoanelor juridice şi fizice în
conducerea şi finanţarea procesului de construcţie, reconstruire şi
exploatare a fondului locativ.
3. Întru realizarea politicii locative naţionale, statul va asigura:
garanţiile constituţionale privind asigurarea gratuită cu locuinţe a
păturilor social-vulnerabile ale populaţiei, cele privind procurarea
locuinţei, diversitatea şi egalitatea în faţa legii a tuturor formelor
de proprietate asupra locuinţelor, dreptul cetăţenilor de a-şi alege
modul convenabil de satisfacere a necesităţilor ce ţin de locuinţă şi de
a dispune de ea liber şi în conformitate cu legislaţia în vigoare;
crearea condiţiilor pentru formarea pieţei de locuinţe.
4. Formarea pieţei de locuinţe comportă:
perfecţionarea şi crearea noilor sisteme financiar-creditare şi
fiscale în sfera construcţiei locative (acordarea creditelor de gaj şi
ipotecare a împrumuturilor, crearea unei noi reţele ramificate de bănci
investiţionale);
majorarea volumelor construcţiei de locuinţe competitive;
privatizarea locuinţelor;
crearea premiselor obiective pentru transformarea locuinţelor în
bunuri destinate comercializării;
asigurarea egalităţii în drepturi a tuturor pesoanelor fizice şi
juridice, care desfăşoară activităţi în construcţia locativă;
formarea pieţei produselor de proiect şi antrepriză în construcţie, a
materialelor de construcţie, mecanismelor, construcţiilor şi
tehnologiilor;

2
 soluţionarea problemelor locative pe bază de plată, prin dezvolatarea
sistemului de acordare de subvenţii şi credite populaţiei;
restructurarea complexului de construcţie şi adaptarea lui la
condiţiile economiei de piaţă.
5. Politica locativă naţională se va realiza conform următoarelor
direcţii principale:
trecerea de la principiul repartizării cu titlu gratuit a locuinţelor
la principiul comercializării acestora pe piaţa de locuinţe;
modificarea structurii fondului locativ şi construcţiei locative în
corespundere cu diverse surse de finanţare şi reorganizarea procesului
investiţional;
construirea blocurilor de locuit, inclusiv a obiectelor sferei
sociale de primă necesitate, din contul:
a) bugetului de stat şi al celui municipal (orăşenesc, raional,
local) pentru asigurarea cu locuinţe a persoanelor, care beneficiază în
mod legal de protecţie socială în această sferă;
b) mijloacelor băneşti ale populaţiei;
c) investiţiilor întreprinderilor, asociaţiilor şi societăţilor pe
acţiuni, indiferent de formele proprietăţii lor;
d) mijloacelor organizaţiilor publice (diverse societăţi, organizaţii
de cult etc.);
e) mijloacelor investitorilor străini;
f) diverselor surse de finanţare a construcţiei de locuinţe în scopul
comecializării acestora către populaţie;
dezvoltarea construcţiei locative de către fiecare raion şi oraş, în
volumele prevăzute de programele regionale şi în conformitate cu
programul general republican, care urmează să fie elaborat;
reconstruirea, modernizarea şi amenajarea fondului locativ existent
şi redistribuirea lui raţională;
dezvoltarea gospodăriei comunale şi de locuinţe din contul
mijloacelor obţinute din realizarea contractelor de deservire a
locuinţelor de diverse forme de proprietate; adoptarea normativelor de
spaţiu locativ pentru un membru al familiei (pentru cetăţenii ce se
bucură de protecţie socială în sfera locativă), diferenţiat pentru
fiecare localitate, ţinîndu-se seama de normativele sanitare stabilite;
achitarea diferenţiată a plăţii pentru locuinţele municipale în
funcţie de locul amplasării, în perimetrul oraşului sau orăşelului, a
casei sau apartamentului în cauză, de tipul locuinţei, gradul de confort
şi de alţi factori;
exercitarea controlului asupra preţurilor la construcţia obiectelor,
finanţate de la buget;
aplicarea unor noi criterii în reglementarea evidenţei şi
repartizării locuinţelor pentru cetăţenii ce se bucură de protecţie
socială în sfera locativă, atribuirii terenurilor pentru construcţia
individuală şi introducerea sistemului de asigurare a locuinţelor;
crearea cadrului legislativ şi normativ necesar, susceptibil să
asigure bazele de drept şi garanţiile subiectelor în raporturile ce ţin
de locuinţe, precum şi metodele economice corespunzătoare pentru
reglementarea acestor raporturi.

III. Aspectele arhitectural-tehnice şi urbanistice ale

politicii locative naţionale

6. Pentru a realiza revirimentul preconizat al politicii locative

naţionale în ceea ce priveşte aspectul arhitectural-urbanistic al
locuinţei se prevede:
stoparea extinderii teritoriale a oraşelor mari prin reducerea
construcţiei industriale, suspendarea construcţiei ecologic defavorabile
dezvoltarea intensivă a oraşelor mici şi medii, instituirea plăţilor
diferenţiale pentru teritoriile amplasamentelor şi plăţilor
corespunzătoare pentru dezvoltarea infrastructurii inginereşti,
ameneajarea şi crearea zonelor verzi în localităţi;
asigurarea dezvoltării prioritare a oraşelor mici, mijlocii şi

3
localităţilor rurale în baza stimulării economice de către stat a
acestui proces şi extinderii autogestiunii economice, în primul rînd, în
construcţia locativă;
păstrarea şi realizarea zonelor istorice de ansambluri locative,
reconstruirea şi restaurarea monumentelor de arhitectură locativă, de
istorie şi cultură;
compactizarea parţială (pentru a obţine un supliment de suprafaţă
locativă) a teritoriilor raioanelor şi microraioanelor existente,
asigurate cu reţele tehnice, modernizarea blocurilor locative construite
conform proiectelor seriilor vechi, precum şi supraetajarea unor imobile
de locuit atunci cînd posibilităţile tehnice existente permit acest
lucru;
introducerea în practica edilitară din oraşe şi localităţile rurale:
a unor metode şi procedee noi de formare a ansamblurilor locative cu
un număr redus de nivele (cu densitate înaltă, tip terasă, grupată, tip
"conac" etc.);
a caselor pentru familiile constituite din două-trei generaţii,
familii cu mulţi copii, familii de afini, bătrîni, invalizi etc.;
a unor spaţii pentru întreprinderile mici familiale cu activităţi în
sfera socială (oficii, magazine, cafenele, hoteluri, ateliere de
deservire etc.), încorporate în imobilele locative;
deferenţierea prescripţiilor urbanistice privind caracteristicile
teritoriale ale soluţiilor de sistematizare spaţială şi cele estetice
ale ansamblurilor locative, ţinîndu-se cont de tradiţiile locale şi
dimensiunile formaţiunilor locative.
Pentru soluţionarea problemelor arhitectural-urbanistice sînt
necesare:
elaborarea normelor şi standardelor de stat pentru construcţia
diverselor tipuri de clădiri, ţinîndu-se seama de condiţiile locale din
raioanele republicii;
reconsiderarea şi crearea unei baze normative naţionale pentru
proiectarea şi construcţia locativă, ajustată la normele şi
prescripţiile europene;
elaborarea noilor tipuri de case de locuit (modele de perspectivă);
elaborarea regulamentului cu privire la modul de concepere şi
realizare a programelor locale de construcţie a locuinţelor;
estimarea valorii urbanistice a teritoriilor destinate construcţiei;
diferenţierea mărimii loturilor de lîngă casă pentru localităţile
urbane şi rurale în funcţie de valoarea teritoriului;
soluţionarea în fiecare localitate, în mod individual, a problemelor
privind valorificarea teritoriilor noi, structura construcţiei conform
numărului de nivele, tipurilor de apartamente şi dimensiunilor
formaţiunilor locative, inclusiv a problemelor ce ţin de protecţia
contra zgomotului;
ridicarea tuturor restricţiilor neîntemeiate privitor la dotările
tehnice şi nivelul de confort al casei individuale de locuit;
corectarea planurilor generale ale oraşelor şi proiectelor de
amplasare a construcţiilor, avîndu-se în vedere dezvoltarea prioritară a
construcţiei caselor de locuit cu un număr redus şi mediu de nivele, a
caselor tip "conac", menţinerea, modernizarea şi amenajarea tehnică a
teritoriilor cu construcţii individuale.
7. Modificarea structurii construcţiei locative (pe măsura realizării
politicii locative) în conformitate cu tipurile de clădiri, numărul de
nivele şi schemele constructiv-tehnologice, sporirea volumelor şi
accelerarea ritmurilor construcţiei comportă:
aplicarea unor sisteme constructive cu înaltă fiabilitate a
construcţiilor, care asigură stabilitatea blocurilor de locuit în
condiţiile de seismicitate sporită, precum şi în caz de alte calamităţi
naturale;
trecerea treptată de la betonul armat prefabricat, care este unul din
materialele de bază în actuala construcţie locativă, la materialele
locale tradiţionale (blocuri din calcar tăiat, cărămidă, cărămidă crudă
etc.), materiale şi articole moderne (panouri uşoare de pereţi,

4
termoizolante efective, articole din diverse deşeuri industriale etc.);
reorientarea bazei de producere a construcţiei locative de stat şi
industriei materialelor de construcţie în vederea fabricării
construcţiilor pentru casele de locuit cu un număr mic şi mediu de
nivele, satisfacerii cerinţelor cetăţenilor în ceea ce priveşte
materialele şi articolele de construcţie pentru înălţarea caselor de
locuit cu un nivel înalt de confort, precum şi în vederea producerii
construcţiilor, articolelor, semifabricatelor, materialelor de finisare
şi echipare tehnică, ce ar permite formarea ansamblurilor de aşezări cu
noi caracteristici arhitectural-urbanistice şi constructive.
8. Una din direcţiile principale în construcţia şi exploatarea
imobilelor de locuit, instalaţiilor şi reţelelor tehnice o constituie
reducerea consumului de energie şi resurse materiale din contul:
soluţiilor arhitectural-spaţiale eficiente şi modificării
prescripţiilor urbanistice;

ridicării nivelului de protecţie termică a construcţiei

caselor de locuit (a perieţilor exteriori şi închide-
rilor translucide);

împlementării unor noi materiale şi articole de

construcţie efectivă şi reducerii pierderilor de ener-
gie la fabricarea lor industrială;

dotării apartamentelor cu echipament tehnic modern, inclusiv cu

dispozitive de măsurare (contoare de apă, de căldură, de gaze),
însuşirea procesului de fabricare a noilor materiale de utilaje
tehnico-sanitare;

folosirii tipurilor netradiţionale de energie la încălzirea caselor

de locuit cu un număr redus de nivele;

introducerii în unele aşezări şi clădiri a sistemelor autonome de

asigurare tehnică compacte, ecologic pure, asigurării construcţiei
locative individuale cu sisteme tehnice autonome;

soluţionării chestiunilor ce ţin de exploatarea sistemelor tehnice

existente şi cele nou-construite în oraşe şi orăşele.

IV. Etapele realizării politicii locative naţionale

Etapa I.
(3-5 ani)
- Stoparea recesiunii în construcţie indentifi-
carea noilor modalităţi de soluţionare a proble-.
melor locative, adecvate economiei cu mai multe
sectoare (perioada de trecere).
Crearea temeiurilor organizaţional-juridice ale
noii politici locative şi a mecanismelor ei credi-.
tar-financiare, privatizarea intesivă a lo-.
cuinţelor, elaborarea bazei normative de proiec-.
tare şi construcţie a locuinţelor, restructurarea
sferelor de antrepriză şi exploatare, moderniza-.
rea bazei industriei construcţiilor, elaborarea pro-.
gramelor regionale de construcţie locativă.

Etapa II.
(2-4 ani).
- Reorganizării structurale. Sporirea
volumelor construcţiei locative. Modificarea structurii
construcţiei locative în conformitate cu tipurile
de prorietate şi sursele de finanţare.
Intensificarea construcţiei individuale cu

5
 precădere din contul mijloacelor cetăţenilor.

Etapa III.
(3-4 ani).
- Încheierea procesului de trecere a sferei
construcţiei locative la economia de piaţă. Reali-
zarea scopurilor politicii locative naţionale; tre-
cerea de la principiul realizării cu titlu gratu-
it a locuinţelor la principiul comercializării aces-
tora pe piaţa de locuinţe şi dezvoltarea
concurenţei în sfera producţiei locative.

__________
Hotărîrile Guvernului
594/05.08.94 Hotărîre cu privire la aprobarea Concepţiei locative naţionale - abrogat //Monitorul Oficial 2/18, 02.09.1994