1.

Eseu

Modul în care se reflectă o temă

Citește cum a fost evidențiată tema iluziei atingerii fericirii prin iubire și un model de
rezolvare a cerinței de a scrie un eseu în care să prezinți modul în care se reflectă o
temă într-un roman studiat, cerință regăsită la sesiunea iunie-iulie a Bacalaureatului din
2011.

„Cel mai iubit dintre pământeni” este, probabil, romanul cu cel mai mare succes în
cadrul literaturii române. Apărut în 1980, este ultima creație a lui Marin Preda și
reprezintă apogeul carierei sale literare, precum și un reper literar fundamental.
Romanul de față a devenit atât de popular încât a beneficiat și de o ecranizare în anul
1993.

Tema centrală a romanului este iluzia atingerii fericirii prin iubire, precum

și imposibilitatea evadării individului din contextul istoric în care trăiește. Astfel,
Marin Preda dezvoltă tema raportului dintre ființa umană şi istorie, a destinului în
mâinile căruia omul devine o jucărie. Criticul Eugen Simion a caracterizat romanul „Cel
mai iubit dintre pământeni” drept „romanul unui destin care-şi asumă o istorie, romanul
unei istorii care trăieşte printr-un destin”.

Unul dintre elementele textului, reprezentativ pentru ilustrarea viziunii despre lume a
autorului, este stilul narativ necronologic. Incipitul romanului se suprapune cu finalul,
opera luând forma unei retrospective, element caracteristic modernității în literatură.
Astfel, deși povestea vieții lui Petrini începe cu adolescența sa, istorisirea cronologică
este mereu întreruptă, fie de pasaje ce conțin meditații cu caracter filosofic, fie prin
revenirea la situația prezentă.

Romanul are forma unei îndelungi confesiuni prin intermediul căreia personajul

principal, Victor Petrini, îşi reconstituie existenţa. Arestat și închis de două ori,
protagonistul cade victimă schimbării de regim politic ce are loc în România vremurilor
de atunci. Acesta parcurge cu o luciditate constantă momentele semnificative ale vieții
sale, încercând să dea sens celor întâmplate. Nevoia de sens este una din trăsăturile
definitorii ale lui Petrini, precum și un element ilustrativ pentru tema reflectată în roman.

Petrini trecuse prin numeroase experienţe erotice în care căuta mitul în care crezuse
mereu (și anume, cel al iubirii ca treaptă către fericirea absolută). Acesta caută
explicația eșecurilor sale din diferite momente existențiale. El face eforturi pentru a
înțelege cauzele care fac din individ o victimă a mecanismelor sociale și politice – altfel
spus, o victimă a istoriei.

Viziunea despre lume a autorului se conturează și prin felul în care este

individualizat protagonistul, Victor Petrini. Personaj masculin, individual, alter-ego al
autorului Marin Preda, Victor Petrini este și personajul principal, având în vedere că
participă la toate întâmplările romanului, iar lucrarea lui Marin Preda este ea însăși
concepută, în parte, sub forma jurnalului protagonistului. 

Caracterizarea lui Petrini este realizată cu precădere în mod indirect, portretul său fiind
conturat cu ajutorul relației sale cu alte personaje, prin intermediul propriilor acțiuni, al
monologului interior, prin observarea mediului de viață al personajului, precum și prin
comentariul auctorial.

Ceea ce întregește portretul personajului principal este, cu precădere, tehnica narativă

a basoreliefului utilizată de Marin Preda. Aceasta înseamnă că toate personajele
sunt menite, prin felul în care au fost concepute și prin replicile lor, să îl proiecteze pe
fundal pe protagonistul romanului.

Petrini trăiește dragostea la cote maxime, cu intensitate. Astfel, și rănile lăsate în

sufletul său de relațiile eșuate sunt adânci și niciodată uitate, contribuind la schimbările
survenite în viața și concepțiile despre viață ale personajului: cu Nineta viața era de o
frumusețe simplă, alături de Căprioara simte că poate controla realitatea, Matilda îl face
să reflecteze asupra posibilității de a controla realitatea prin cunoașterea de tip filosofic.
Suzy in schimb, reprezintă în ochii lui o victimă a realității.

Relația lui Petrini cu soția sa, Matilda, este reprezentativă pentru reliefarea viziunii
despre lume a lui Marin Preda, cât și a temelor abordate. Neîmplinirea sentimentală a
lui Victor Petrini este evidentă în cazul acestei relații, mai mult decât în oricare alta.
Astfel, are loc demitizarea ideii conform căreia iubirea ideală poate constitui sursa
fericirii absolute, conform temei romanului.

În opinia mea, Victor Petrini caută mereu să-și împlinească aspirațiile spre fericire prin
plasarea pe un piedestal sentimental a tuturor femeilor pe care le-a iubit. În conformitate
cu așteptările sale, dragostea lui a fost mereu pasională, acesta implicându-se total în
fiecare dintre relațiile cu femeile iubite. Această temă se reflectă în cea mai lungă
dintre relațiile sale amoroase, și anume, căsnicia cu Matilda, care a eșuat la fel cum
au făcut-o celelalte încercări ale lui de a atinge fericirea supremă prin marea dragoste.
Cu toate acestea, Petrini și-a împlinit, totuși, idealul prin experimentarea reciprocității
unui alt tip de iubire decât cel romantic, și anume, dragostea nemărginită pentru fiica sa
și a Matildei, Silvia. Astfel, Victor Petrini poate, în sfârșit, concluziona fără remușcări că
„unde dragoste nu e, nimic nu e”.

În concluzie, modul în care tema demitizării iubirii se reflectă în romanul de față se

află în strânsă legătură cu experienţele erotice ale personajului. Astfel, romanul
relevă tipurile de relaţie a individului cu realitatea, cu scopul de a o cunoaşte şi a şi-o
asuma. Victor Petrini este consumat, pe rând, de patru experiențe erotice esenţiale.
Fiecare coincide cu câte o perioadă a vieții sale, precum şi cu o circumstanţă socio-
politică bine determinată, simbolică pentru neputința individului în fața mersului continuu
al istoriei.