GRĂDINIȚA CU P.N Nr.

1-NOVACI , GORJ

AUXILIAR

Coord:Insp.Șc.Prof.Deaconescu Georgiana
Autor:Prof.Popescu Maria
 GRĂDINIȚA CU P.N Nr.1-NOVACI , GORJ

CASA CORPULUI DIDACTIC,GORJ Avizat,

Nr.............../.......................... INSPECTOR ȘCOLAR ,
DIRECTOR: LOREDANA-GEORGIANA
Prof. ILEANA MITELEA DEACONESCU

AUXILIAR

Coord:Insp.Șc.Prof.Deaconescu Georgiana
Autor:Prof.Popescu Maria
 GRĂDINIȚA CU P.N Nr.1-NOVACI , GORJ

CASA CORPULUI DIDACTIC Avizat,

GORJ INSPECTOR ȘCOLAR ,
DIRECTOR: LOREDANA-GEORGIANA
Prof. ILEANA MITELEA DEACONESCU

AUXILIAR

Coord:Insp.Șc.Prof.Deaconescu Georgiana
Autor:Prof.Popescu Maria
 ARGUMENT

"O educaţie care vrea să respecte totalitatea personalităţii şi integritatea

progreselor realizate va trebui să folosească fiecare epocă a copilăriei pentru a
asigura dispoziţiilor şi aptitudinilor deplina lor împlinire, astfel încât nici una să nu
fie atrofiată şi nici pierdută, dar şi succesiunea vârstelor să corespundă unei
integrări treptate a activităţilor celor mai primitive în cadrul celor mai evoluate"-
scria psihologul Henry Wallon.
Numită, pe bună dreptate, „artă a cuvântului”, poezia pătrunde de timpuriu
în universul copilului, alături de joc, poveste şi cântec, conferind copilăriei un
farmec aparte.
Ea este un alt mod de a povesti – mai scurt şi uneori mai simplu, însă
suficient pentru a-l introduce pe copil în lumea plină de vrajă şi mister a
anotimpurilor, a florilor şi a gâzelor, a animalelor şi a păsărilor, a jocurilor şi a
jucăriilor, dar şi în diversitatea aspectelor vieţii sociale, având, în mod indiscutabil,
valenţe educative intelectuale, morale şi estetice.
Conţinutul accesibil, acţiunea simplă şi versurile ritmate care se înlănţuie într-o
armonie deplină, chemându-se unele pe altele, îl captivează pe copil şi îl determină
să asculte poezia cu plăcere şi interes, să o memoreze fără dificultate şi să o recite
cu însufleţire şi încântare, conform propriilor capacităţi, cu ocazia diferitelor
evenimente din viaţa sa.
Poezia este o lume plină de culoare, muzicalitate şi expresivitate. Prin
intermediul ei, copilul îşi lărgeşte orizontul de cunoaştere, îşi îmbogăţeşte,
activizează şi nuanţează vocabularul, învaţă să se exprime corect, coerent, şi
elegant, descoperind astfel frumuseţea limbii materne.
Copii iubesc poveştile şi poeziile, întâmplările cu plante şi animale,
au capacitatea de a prelua exemplele pozitive şi de a-şi analiza propriul
comportament, în raport cu cel al personajelor. Acum e vârsta la care orice
copil înţelege că o carte poate fi fermecată prin poveştile şi poeziile pline de
învăţăminte pe care le conţine.
 SCOPUL:

 CULTIVAREA SENSIBILITĂȚII ARTISTICE,A

GUSTULUI ESTETIC ȘI A INTERESULUI
PENTRU LITERATURĂ-POEZIE
 DEPISTAREA COPIILOR CU ÎNCLINAȚII ȘI
APTITUDINI PENTRU POEZIE
 FAMILIARIZAREA COPIILOR CU POEȚII
NAȚIONALI ȘI POEZIILE LOR
 OBIECTIVE CADRU :

I. DEZVOLTAREA EXPRIMĂRII ORALE,

ÎNŢELEGEREA ŞI UTILIZAREA CORECTĂ A
SEMNIFICAŢIILOR STRUCTURILOR VERBALE
ORALE

II. EDUCAREA UEI EXPRIMĂRI VERBALE CORECTE

DIN PUNCT DE VEDERE FONETIC, LEXICAL ŞI
SINTACTIC

III. DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ŞI

EXPRESIVITĂŢII LIMBAJULUI ORAL
 OBIECTIVE DE REFERINŢĂ :

1. Să audieze cu atenţie un text, să reţină ideile

acestuia şi să demonstreze că l-a înţeles.
Exemple de comportament:
• Să urmărească linia unei poveşti, concomitent cu
imaginile din carte, ori ascultând povestea spusă sau
citită de educatoare
• Să asculte şi să reacţioneze adecvat la poveşti
transmise fie prin citire sau povestire, fie prin mijloace
audio-vizuale( disc, casetă audio sau video, diafilm);
• Să demonstreze înţelegerea textului apelând la
diferite modalităţi: repovestire, dramatizare, desen.
2.Să utilizeze un limbaj oral corect din punct de
vedere gramatical
Exemple de comportament:
• Să manifeste iniţiativă în comunicarea orală şi interes
pentru semnificaţia cuvintelor
• Să alcătuiască propoziţii simple şi dezvoltate despre
personaje din poveşti.
3. Să recepteze un text care i se citeşte ori i se
povesteşte, înţelegând în mod intuitiv caracteristicile
expresive şi estetice ale acestuia.
Exemple de comportament:
• Să utilizeze calităţile expresive ale limbajului oral şi
ale celui corporal în transmiterea unor idei şi
sentimente

CĂŢELUŞUL
Căţeluşul cu mustaţă,
Cu blăniţa albă, creaţă
Şi urechea clăpăugă,
Sus la clanţă vrea s-ajungă.
Tare-i speriat căţelul!
Vrea în casă mititelul,
Căci gânsacul cel năuc
Îl ciupeşte de năsuc,
Iar curcanul înfoiat
Îl tot ia la scărmănat.
Stă la uşă şi scânceşte
Cu lăbuţa o loveşte,
Dar cum nimeni nu-l aude,
Într-o gheată se ascunde.
ZDREANŢĂ
De Tudor Arghezi
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din câlţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pereche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit si-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două,
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.
-- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. -- "L-a mâncat!"
"Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte."
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar de cum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-i-njurat cu un lătrat.
Când se uită la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui:
"S-a făcut a dracului!"
CĂŢELUŞUL AZOREL
Căţeluşul Azorel
Stă-n ogradă, chiar la el.
Dar de intră cineva
El de-ndată lătra aşa:
Ham, ham, ham!
CĂŢELUŞUL
Căţeluşul zice ham!
Mâncărică nu mai am!
Am avut un pic de os
Şi l-am terminat de ros.
Daţi-mi, daţi-mi de mâncare,
Să mă fac voinic şi mare,
Dinţii să mi-i întăresc,
Şi de hoţi să vă păzesc !
CĂŢELUŞ CU PĂRUL CREŢ
Căţeluş cu părul creţ
Fură raţa din coteţ.
El se jură ca nu fură
Şi l-am prins cu raţa-n gură
Şi cu ou-n buzunar,
Hai la Sfatul Popular!
- Nu mă duc c-am fost o dată
Şi am căzut cu nasu-n baltă.
CĂŢELUŞ CU COADA SCURTĂ
- Căţeluş cu coada scurtă,
Cum ai petrecut la nuntă?
- Am fost mare bucătar,
Am fript carne la grătar,
Şi-am dansat cu-o pisicuţă,
Şi-am călcat-o pe lăbuţă.
Ea tare s-a supărat
Şi-uite aşa m-a zgâriat.
...Miau!
CĂŢELUŞUL
- Căţeluşule, să-mi spui
Unde-i laptele, că nu-i!
Cine mi-a umblat în oale
De le găsesc pe toate goale?
Cine-i hoţul? Nu eşti tu?
Aha! Dai din coadă, zici că nu?!
Stai! Te-am prins!
Eşti stropit de lapte tot,
Şi pe labe şi pe bot!
Atunci, mama l-a certat
Pe căţel, fiindcă-a furat,
Ca să nu mai umble pe la oale
Să le găsească pe toate goale.
HAM
Îl cunoaşteţi? El e Ham,
Căţeluşul năzdrăvan!
A-mplinit abia un an
Şi vorbeşte: „Ham, ham, ham!”
CĂŢELUŞUL
Căţeluşul răsfăţat
Azi stă trist şi bosumflat.
Blana lui cea îngrijită,
Uite, cum e ciufulită!
Ce-a păţit de-i supărat?
Oare astăzi n-a mâncat
Sau l-au dat din cas-afară
Ca pe-o haimana de cioară?
Greu de spus ce are el,
Răsfăţatul Azorel.
Totuşi, cred că-i supărat
Că bunicul l-a legat.
GRIVEI
De V. Carianopol
Certăreţ, întreaga ziuă
Umblă, latră pe oricine.
Nimeni fără voia lui
Nu poate intra la mine.
Are un castel de scânduri,
Cu covor întins pe jos,
unde nu stă însă nimeni
Când e timpul furtunos.
Îi plac florile, ca mie,
Că prin ele-atunci când sare,
Nu le rupe, fiindcă ştie
Şi pe ele că le doare.
El, în fiecare noapte,
Luna alergând de zor,
Când trece prin curtea noastră
O apucă de picior.
CĂŢELUŞUL ŞCHIOP
de Elena Farago
Eu am numai trei picioare,
Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop!
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Şi mă cheamă "cuciu şchiop".
Fraţii mei ceilalţi se joacă
Cu copiii toţi, dar eu
Nu pot alerga ca dânşii,
Că sunt şchiop şi cad mereu!
Şi stau singur toată ziua
Şi plâng mult când mă gândesc
Că tot şchiop voi fi de-acuma
Şi tot trist am să trăiesc.
Şi când mă gândesc ce bine
M-aş juca şi eu acum,
Şi-aş lătra i eu din poartă
La copiii de pe drum!...
Cât sunt de frumoşi copiii
Cei cuminţi, şi cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânşii,
Să mă joc şi să-i ascult!
Dar copiii răi la suflet
Sunt urâţi, precum e-acel
Care m-a şchiopat pe mine,
Şi nu-i pot iubi de fel...
M-a lovit din răutate
Cu o piatră în picior,
Şi-am zăcut, şi-am plâns atâta,
De credeam că am să mor...
Acum vine şi-mi dă zahăr
Şi ar vrea să-mi fie bun,
Şi-as putea să-l muşc odată
De picior, să mă răzbun.
Dar îl las aşa, să vadă
Răul, că un biet căţel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.
AZI PISICA MEA E TRISTĂ
Azi pisica mea e tristă,
Că nu are o batistă
Să-şi şteargă cu ea mustaţa,
Că i-a murdărit-o raţa.
- Pisicuţ-o stai niţel!
Iţi dau eu un prosopel.
Dar până mă-ntorc cu el,
Ai grijă de şoricel!
PISICUŢĂ PIS, PIS, PIS
Pisicuţă, pis, pis, pis,
Te-am visat azi-noapte-n vis.
Te spălam, te pieptănam,
Fundă roşie-ţi puneam.
Însă tu te-ai supărat,
Pe obraz m-ai zgâriat.
Pisicuţă, draga mea,
De ce eşti atât de rea?
Nu sunt rea, dar sunt micuţă.
Ia să-ţi mai dau o lăbuţă!
PISICUL
- Măi pisicule, pisic,
Ia spune-mi ce bei?
- Lăptic!
- Şi de ce-ai pus pe botic?
- Uite aşa, că eu sunt mic!
PISICUŢA
Pisicuţa stă la soare
Şi se spală pe picioare.
- Miau! miau! eu în casă
Nu mai stau!
PISICUŢA
Pisicuţa mea-i frumoasă,
Cu blăniţa mătăsoasă
Şi cu nasul mititel,
Drăgălaş şi frumuşel.
Dar de ce când eşti iubită,
Tu scoţi gheara ascuţită
Şi mă zgârii? Nu vezi oare
Că sunt mic şi că mă doare?
MOTANUL PEDEPSIT
De Elena Farago
Rândunica e plecată
După hrană pentru pui.
Cuibu-i singurel, sub streşini,
Şi prin curte, nimeni nu-i.
Râde sub mustăţi motanul:
- Ce noroc! Păcat să-l scap!
Iute sus! ...Dar… poc! o piatră
îÎ loveşte drept în cap.
Trist se tânguie motanul:
- Miau şi vai de capul meu!
Petrişor îl ia în braţe ...
- Iartă-mă, te rog, căci eu
Te-am lovit şi rău îmi pare!
Dar de bieţii puişori
Ţie cum nu ţi-a fost milă
Când săriseşi să-i omori?
MIAUNICA
De Demostene Botez
Miaunica-i o pisică
Mică, mică, mititică,
Cu mustăţile de nea
Şi cu bot de catifea.
Păru-i negru, mătăsos,
Subţirel e şi lucios
Şi-n picioare e încălţată
Cu ghetuţe moi de vată.
Astea-s ghete ori pernuţe?
Stau în ele cinci gheruţe,
Iar când vede un şoricel,
Fuga, fuga după el!
PISICUŢA NECĂJITĂ
Pisicuţa mea ar vrea
Să o-nveţe cineva
Cum să-şi bage botişorul
În oala cu lăptişorul.
- Miau, miau, ce să fac?
Că pe oală-i un capac!
PISICUŢA
Miorlăilă, pisicuţa,
Tare-i tristă sărăcuţa…
N-are nici-un ghem de lână
Să-l arunce şi să-l dea
Dura, dura, pe podea.
PISICUŢA
Pisicuţa mea cu dungi
Ce priveşti aşa mirată?
Ai văzut un şoricel
Şi vrei să te joci cu el?
Draga mea, te-ai păcălit
Prada ce atent priveşti
Este ghemul bunicuţei,
Ce uşor se învârteşte,
Când bunica împleteşte!
OAIA
De dă lână, caş şi urdă,
Miei gingaşi şi blânzi, ce
zburdă.
Ştie bine fiecare,
Cât e de folositoare.
De-i ţurcană ori ţigaie
Şi că se numeşte…oaie?
LAPTELE
De ce-s bune oile?
Oile şi vacile ne dau nouă,
laptele.
Mama-l fierbe bine-bine,
Te serveşte şi pe tine şi aşa,
câteodată,
Îi mai pune ciocolată sau cacao
cate-un pic
(dacă nu eşti mult prea mic).
Tot din lapte, sus la stână,
Ciobanii fac brânză bună.
Iar din lâna oilor,
Buna-mpleteşte cu spor,
Flanele sau ciorăpei
Pentru scumpii nepoţei!
AJUTOARELE LINEI
"Cine-mi poate da un ou în
dar?"
Strigă Lina din ceardac.
Iar găina din cuibar
Îi răspunde "cotcodac-
cotcodac!"
"Lapte bun pentru smântână,
Cine-mi poate da?"
"Mu-mu-mu!"
"Tu îmi dai văcuţă, tu?"
"Mulţumesc! Cine-mi dă lână?"
Şi oiţa îi răspunde:
"Be-be-be, e rândul meu!
Haide, vino de mă tunde,
Chiar şi lapte-ţi pot da eu!"
"Miau", se-aude de sub masă:
"Eu te scap de şoricei!"
"Şi eu paznic sunt la casă."
Latră vesel foc, Grivei.
CUM VORBESC ANIMALELE
Mâţa zice: „Miau-miau-miau,
Unde-i brânza ca s-o iau?”
Grivei zice: „Ham-ham-ham,
Cum aş roade-un os, dar n-
am!”
Vaca zice: „Mu-mu-mu,
Nu-mi văd viţeluşul, nu!”
Calul zice: „Iha-ha,
Vino, mânzişor, nu sta!”
Raţa zice: „Mac-mac-mac,
Bine e să-noţi pe lac!”
Gâsca zice: „Ga-ga-ga,
Pân-la râu cum aş zbura!”
Puii zic: „Piu-piu, piu-pii,
Nu ne chinuiţi, copii!”
CU ANIMALELE FII BUN
Iese mâţa pe portiţă.
Nu o trage de codiţă;
Să se joace cuţu-i gata,
Nu cumva s-arunci cu piatra.
Mielul vesel zburdă-n vale,
Nu-i sta piedică în cale.
Porumbelul vrea să zboare,
Nu-l mai ţine de-aripioare.
Iată ce am vrut să spun:
Cu-animalele fii bun,
Dacă tu le chinuieşti,
Ele plâng, de rău ce eşti!
ÎN OGRADA MEA
Ga,ga ga şi iarăşi ga
Aşa spune gâsca mea.
Mac,mac, mac şi iarăşi mac
Raţa spune neîncetat.
Glu,glu, glu şi iarăşi glu
Ăsta e curcanul, nu?
Cotcodac şi cotcodac,
Un ou proaspăt am să fac!
Aşa-i în ograda mea,
Un concert cu:
Ga,ga,ga,mac, mac
Glu, glu, glu şi cotcodac!
CUM VORBESC ANIMALELE?
Raţa lunecă pe lac
Şi tot strigă: mac, mac, mac!
Gâsca zice altceva:
Ga, ga, ga şi ga, ga, ga!
Sus, pe gardul lui bunici’
Un crestat cu pene roşii
Strigă tare: cucurigu!
Sus pe deal, nu ştiu de ce
Capra strigă: mehehe!
Vaca vine-acas-acu’
De la poartă strigă: muuu!
Porcul caută-un cartof
Şi se-aude: groh, groh, groh!
Măgăruşul Ieremia,
Cu urechile pe spate,
Îl apucă veselia,
Strigă frate: iha, iha!
Ursul vine-ncetişor
Vorbind singur: mor, mor, mor!
Cântă de răsună nucu’
Cântă-ntruna: cucu, cucu!
AVEA MOŞUL O GĂINĂ
Avea moşul o găină
Şi găina a zburat
La o babă, o vecină,
Şi-n gradină s-a ouat.
Vine moşul să-şi ia oul,
că-i al lui.
Însă, baba arţăgoasă:
"Ia mai pune-ţi pofta-n cui!"

Hâr încoace, hâr încolo,
Ba că-i al lui, ba că-i al ei,
Până când, ca să-i împace,
Oul l-a mâncat Grivei!
COCOŞUL
Ia spuneţi-mi, cine oare
Are pinteni la picioare?
Cine umblă prin ogradă
Tot cu pasul de paradă?
Şi mai spuneţi, cine are
Creastă roşie şi mare?
Cine ne trezeşte-n zori
Ca un ceas deşteptător?
STAI SĂ VEZI
De C. Theodorescu
Stai să vezi acuş, acuşa,
Când deschide fata uşa,
Vine înaintea ei
Ca să-i dea porumb şi mei
Şi să-şi umple iute guşa.
Ea nu ştie foamea ce-i,
Boabe-i dă fata, cât vrei,
Plină-i căldăruşa!
„Cot-cot-cot!”
Dar şi ea un ou va da.
- Cine?
- Găinuşa!
CÂŢI CA VOI
De G. Topârceanu
Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:
- Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!
Şi de-odată, cu glas mare
Începură amândoi:
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!
Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
- Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!
CE MĂNDRI SUNT!
Un cocoş şi o găină
Au ieşit azi în gradină,
Ea moţată, el fălos,
Amândoi privind în jos.
Ce e-n iarba? Mişcă, strigă,
Galbeni ca din mămăligă,
Patru puişori frumoşi,
Abia de-o zi din ou sunt scoşi!
CLOŞCA
Cloşca noastră cea moţată
Este foarte supărată,
Scurmă curtea, răscoleşte
Şi mereu cotcodăceşte
Fiindcă puii ei moţaţi
Tare-s neastâmpăraţi.
Le tot spune şi-i învaţă,
Tot mereu le dă povaţă.
Însă puii-s mici, nu ştiu
Şi tot strigă piu, piu, piu!
CLOŞCA
de Elena Farago
Cot-cot-cot, Mulţumesc cu glas subţire.
Cot-cot-cot,
Fac şi eu ce pot, ce pot. Şi-o pornesc tot prin ogradă
Cot-co-dac, Fără zarvă, fără sfadă.
Cot-co-dac,
Puii să-mi împac... Fiindcă, de pe-un ciot de-un
Ciugulesc, cot,
Mă zbârlesc, Cucurigu vede tot.
Şi mi-i chem, mi-i chem mereu, PUIŞORUL MOŢAT
De E. Farago
Ca nu-i las,
Nici un pas, Puii mamei, pui,pui,pui,
Făr' de mine, eu. Are cloşca şapte pui -
Cinci pestriţi, unul bălţat,
Şi le-adun Numai unul e moţat
Ce-i mai bun - Şi curat şi încălţat.
Şi seara, cu drag, le spun
Cot-co-dac, - Spune-mi, puiule, şi mie
Cot-co-dac, De ce-ţi face numai ţie
Basme să-i împac. Mama ta, ciorapi şi ghete,
Şi iţi leagă moţ în plete?
Clonc-clonc-clonc,
Clonc-clonc-clonc, Oare frăţiorii tăi
Şi-i adorm apoi aşa, Sunt aşa de proşti şi răi,
Încălziţi, Sau poate că mama ta
Sub aripă obosiţi. O fi leneşă ori rea?

Spune puiul:- Mama mea

CLOT-CLOT-CLOT ŞI
PIU-PIU-PIU!
De cum se arată zorii
Cloşca-şi strigă puişorii:
- Clot-clot-clot! Le-arată-o râmă
Şi cu ciocul le-o fărâmă.
- Piu-piu-piu! Vin puii iute,
Ciugulind pe întrecute.
- Clot! Mai zice mama lor:
Poftă bună, puilor!
Nu-i nici leneşă, nici rea
Dar e tristă, vai de ea,
Căci îi fac ruşine multă
Fraţii mei, şi n-o ascultă,
Că de-i cheamă, fug pe-afară,
Că de-i prinde, plâng şi zbiară,-
Şi de-aceea-s nespălaţi
Şi desculţi şi nemoţaţi.
Dar eu stau cu mama mea
Şi mi-i drag s-ascult de ea;
Şi de-aceea sunt moţat,
Că-s cuminte şi curat.

Puii guralivi din fire PUIŞORUL CAFENIU

 De Otilia Cazimir
A ieşit din ou, la soare,
Cel din urmă puişor.
Se usucă pe-aripioare
Şi-o porneşte binişor.
Stă găina la-ndoială,
Că din şapte puişori,
Şase-s galbeni-gălbiori
(Ghemotoace de beteală),
Numai cel de la sfârşit,
A ieşit Mai ponosit!
Şi se-ntreabă speriată:
- Nu cumva-i de ciocolată?...
PUIŞORII
Ghemotoace gălbioare
Oare sunt rupte din soare?
Ciugulesc cu ciocul ud
Firul ierbii mic şi crud.
Cloşca e pe lângă ei,
O fetiţă le dă mei.
Iar Grivei zice buimac:
"- Parcă sunt din cozonac!"
RAŢELE
Picături si mari şi mici
Cad din nori grăbite,
Pe sub streşini rândunici
S-au ascuns grăbite.
Chiar motanul cel vărgat
A intrat in casă,
Furios că i-a udat
Blana lui frumoasă.
Numai raţele pe lac
Către nori mai cată
Şi tot strigă: „mac-mac-mac!
Noi mai vrem o dată!”
RAŢĂ, RAŢĂ, RĂŢIŞOARĂ
- Rată, raţă, răţişoară
Ce te plimbi pe ulicioară?
Cu pantofii roşiori
Care-i ai de sărbători?
- Dă-te frate, la o parte,
Nu mă duc aşa departe,
Mă duc pân’ aici, la moară,
Că mi-e guşuliţa goală!
RAŢA
Raţa, dis de dimineaţă,
A sărit în baltă: ţop!
Şi acum nu vrea să iasă
Fiindcă n-are un prosop.
RĂŢUŞCA
O răţuşcă îmbufnată
Stă pe mal cam supărată:
- Mac, mac, mac
Şi mac, mac, mac,
Eu în baltă nu mă bag,
Că mă ud pe lopăţele,
Nu mai pot merge cu ele!
- Ga, ga, ga!, râde gânsacul.
- Oac, oac, oac!, strigă
brotacul.
Unde aţi mai văzut voi,
Dragi copii de pe la noi,
O răţuşcă supărată
Să nu vrea să intre în baltă?
Măi, răţuşcă mititică,
Intră în baltă fără frică!
Acolo te răcoreşti
Şi prieteni buni găseşti!
RĂŢOIUL BUCĂTAR
La vagon restaurant
Stă răţoiul elegant…
Cu un şorţ legat la guşă
Scoate capul grav pe uşă:
- Pentru prânz am să vă fac
Cozonac cu mac… mac… mac…
RĂŢIŞOARĂ MAC-MAC-MAC
- Răţişoară Mac-mac-mac,
Iarăşi tulburi apa-n lac?
Nu te ceartă mama ta
Că strici patul unde-ai sta?
- Ai cinci ani şi nu ştiai?
Puful, penele ce port,
Pentru mine sunt şi cort.
Mă auzi vreodată tu,
Cum te-aud mereu:”Hapciu!”?
Şi-apoi nici nu dorm în pat,
Ci sub cerul înstelat.
Zorii nu-şi arată pleoapa
Când, adeseori, un peşte
Ori brotac mă şi trezeşte,
Pleoscăind a joacă apa.
Mamei îi urmez povaţa.
Le spun: „Bună dimineaţa!”
Dar în limba mea: „Mac, mac!”
MARINARII
Vine raţa dintre vii
Cu trei gheme aurii.
Pline-s undele de lac
De lopeţi şi de…”mac-mac!”
Raţa Pană-cenuşie
Zice-n sine, cu mândrie:
- Iată-i, chiar de nu sunt mari,
Parcă-s nişte marinari!
TREI RĂŢUŞTE
Trei răţuşte joacă-n iarbă:
- Babă-oarbă! Babă-oarbă!
Zice raţa cea bătrână:
- Staţi colea, mai la-ndemână,
Că vicleana stă la pândă,
Stă la pândă, că-i flămândă!
Cele mărişoare
Stau cuminţi la soare,
Însă cealaltă
O zbugheşte-n baltă,
Iar în păpuriş,
Pândind pe furiş,
Doi vulpoi stăteau la sfat.
Nu mai spun ce s-a-ntâmplat!
ÎNVIORARE PE LAC
Raţa şi bobocii
Fac înviorare,
La semnalul: MAC!
Dau din aripioare.
Se aşează-n rânduri
Două câte două,
Una după alta
Sar apoi în lac,
Şi împreună
Baie bună fac.
PUI DE RAŢĂ
de Nina Cassian
Pui cu puf de aur moale
Şapte sunt prin curte.
Umblă-n picioruşe goale,
Sprintene şi scurte.
Piuie de viaţă nouă,
Cu un glas ca aţa,
”Am ieşit şi noi din ouă,
Bună dimineaţa!”
POVESTEA GÂŞTELOR
De G. Coşbuc
Un gâscan cu pene lucii
Cum trecea pe pod, prin sat
Şi-ntr-o mân-avea papucii,
Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat
Că papucii lui căzură,
Ce păcat, o, ce păcat!
Căci erau cu-alesătură,
Fără leac de tivitură –
Ce păcat!
Gâştele-auzind cum zbiară:
„Aoleo! Papucii mei!”
Într-un suflet alergară
Şi-ntrebau mirate: „Ce-i?”
„Am rămas, plângea gâscanul
păgubaş de patru lei!
Iată-mă desculţ, sărmanul!
Ce mă fac acum, golanul,
Fără ei?”
„Haideţi, toţi, şi moşi, şi babe
Să-i căutăm pe râu acu”
Repede-notând din labe
Cârdul tot pe râu trecu.
„I-ai găsit?” – „Eu, nu, surată,
Ce mă-ntrebi aşa şi tu!”
Toate-apoi strigau deodată:
„Bată-i pacostea să-i bată!
Nici eu nu!”
Vara-ntreagă tot umblară,
Dar papucii duşi au fost!
Şi-au să-i caute şi la vară
Până ce le-or da de rost!
Iar gâscanul merge, vine,
Face cruci şi ţine post.
„Nu-i găsesc! Sărac de mine
Iar desculţ e, vezi tu bine,
Lucru prost!”
Gâştele de-atunci, în cale
Când văd apă undeva,
Căutând pornesc agale
Tot crezând că vor afla.
Vin şi raţe să le-ajute:
Mac-mac-mac şi ga-ga-ga!
Mac-mac-mac! Haide, vino, du-
te,
Zile-aşa pe râu pierdute!
Ga-ga-ga!
Iar când gâştele stau gloată
Si prin dreptul lor te duci,
Sare tabăra lor roată
Sa te-ntrebe: „Ce ne-aduci?
Ai găsit papucii? Spune!”
Tu la fug-atunci s-apuci!
Sî-sî-sî! Tot fac nebune
Şi te muşcă, doar le-ai spune
De papuci!
VEVERIŢA
Ce se-aude în copac?
Oare-i scrâşnet de gânsac
Sau vreo carie ce-acuşi
Face-n scoarţă rumeguş?...
I-auzi… „Trosc!” Apoi din nou.
„Trosc!”, prelung ca un ecou.
Când e vreme rea afară,
În bogata ei cămară,
Numai-n fustă şi-n papuci,
Veveriţa sparge nuci.
CĂPRIOARA
Peste podul de la moară
A trecut o căprioară.
Am strigat-o din cărare
Să nu fugă aşa de tare
Că nu-s lup şi nici dulău
Ca să-i fac cumva vreun rău.
Ea de mine nu se teme,
Dar mi-a zis că n-are vreme.
În pădure lângă tei
O aşteaptă puiul ei.
URSULEŢUL
Ursuleţul meu nu ştie
Nici măcar o poezie,
Dar eu ştiu câte pofteşti,
Ţi le spun dacă doreşti.
Ursu-i tare mititel,
Învăţ eu şi pentru el.
MOŞ MARTIN
Cu cojocul lui cel gros,
Mormăind morăcănos,
Umblă moşul prin pădure,
După fragi şi după mure.
Vara merge la vânat,
Iarna stă-n bârlog culcat,
Când dezgheţurile vin,
S-a trezit şi Moş Martin.
CUMĂTRA VULPE
De O. Cazimir
Ţipă gâştele şi zbiară,
Zboară penele-n poiană…
- Ce-o fi asta, surioară?
- Ia, o vulpe năzdrăvană!
Cum stătea-n tufiş, la pândă,
Costelivă şi flămândă,
S-a gândit că pentru masă
N-ar strica o gâscă grasă…
VULPEA ŞIREATĂ
Cât e vulpea de şireată,
S-a-nşelat şi ea odată,
C-a furat dintr-o gradină
Un cocoş de plastilină.
VULPEA
Cu coada stufoasă,
Cu bot ascuţit,
La coteţul nostru,
Des a nimerit.
Găini, pui şi raţe,
Ia tot ce găseşte.
Hoaţa asta, ştiţi?
Vulpe se numeşte.
LUPUL
Cred că mă cunoaşteţi bine,
Eu sunt lupul cel vestit.
Şi pe iezi, şi pe Scufiţă,
Imediat i-am înghiţit.
Mi-a venit de hac cumătra,
Şi vânătorul iscusit,
Dar să ştiţi de-acum prieteni,
Jur pe păr, m-am cuminţit!
IEPURAŞ, CE FACI AICI?
- Iepuraş, ce faci aici?
Îl întreabă Moş Arici.
De ce plângi aşa de tare?
- M-am speriat de nişte fiare.
Stau acolo lângă lac
Şi tot strigă: oac-oac-oac!
IEPURAŞUL
Am găsit un iepuraş
La cosit pe grâu.
Îl pierduse prin trifoi
Poate mama lui.
L-am luat şi l-am adus
Pân-la mine-acasă,
Tremura în mâna mea,
Blana lui frumoasă.
Nu te teme, iepuraş,
Am livada plină!
Şi-o să-ţi dau să creşti voinic,
Varză din gradină!
Iepurasul pofticios
Tupa in sus, iata ca vine
Urechila iepurel,
Prin gradina de legume
Cauta un morcovel.
Vantul bate, ploaia vine,
El e tare suparat:
Au trecut trei ore bune
De cand nu a mai mancat.
A avut doua salate
Pe care le-a rontait,
Nu e gingas la bucate,
Dar din nou este lihnit.
Ce sa mai manance iara
Foamea ca sa-si potoleasca?
Scoarta de copac e-amara,
Nu pare sa ii priasca.
Dar pe loc isi aminteste
Ca la marginea padurii
Padurarul ii cinsteste
Si le-aduce de-ale gurii.
IEPURAŞUL
Iepuraşul meu iubit,
Cin' te-ntrece la fugit?
Ai lăbuţe mititele,
Ochişori - două mărgele,
Ai mustaţă pe la guriţă
Şi un petec de codiţă!
IEPURAŞUL
Iepuraşul meu de pluş
Tare-i necăjit, că uite,
Va-mplini un an acuş’
Şi nu are nici-un dinte!
IEPURAŞUL SPERIAT
Iepuraşul, în grădină,
Roade varză sau curechi.
Hop, un ied! Se miră tare:
- Cine-i oare cel ce are
Două şi mai mari urechi?
Poate-i vulpea? Poate-i lupul?
Şi m-aude: ronţ, ronţ, ronţ!
Fugi mai bine!
Uite, vine!
Fugi, cât poţi!
ALB IEPURAŞ
- Iepuraş, alb iepuraş,
Unde-ai fost?
- La oraş!
- Un-te duci?
- La pădure.
- Ce mănânci?
- Vreji şi mure.
- Unde dormi?
- În şopron.
- Cum te cheamă?
- Rodion.
ARICIUL
- Măi arici cu ţepii mici,
Ce mai faci tu pe aici?
- Iaca, stau lângă cuptor
Jos în iarba cu urzici,
Şi mă uit pe la furnici.
Or fi bune, tu ce zici?
ARICIUL
Un arici cu ochii mici
Si cu bot catifelat,
Lângă gard s-a tupilat
Supărat ca l-a plouat.
ARICIUL
Sigur, dacă nu-i dai pace,
Se preface-n ghem de ace,
Dar de-l iei cu binişorul,
Îşi arată botişorul;
Şi-i destul să-i baţi în toacă,
Sare-n sus şi joacă, joacă
Până-l prinde tremuriciul…
Uite-aşa este ariciul!
CIOCANITOAREA
Cioc, cioc, cioc şi iară cioc.
Bate-n nuc din loc în loc.
- Nucule cu frunza deasă,
Sigur, ştiu că eşti acasă.
Uşa dacă mi-o deschizi,
Eu te curat de omizi.
VRABIA ŞI PISICUŢA
-Vrabie, unde iernezi?
A-ntrebat-o pisicuţa.
- Uite, colea unde vezi!
Îi răspunde vrăbiuţa.
- Dar cu cine stai la masă?
A-ntrebat-o pisicuţa.
- Cu găini, pe lângă casă!
Îi răspunde vrăbiuţa.
- Spune-mi, noaptea dormi tu
bine?
A-ntrebat-o pisicuţa.
- Vrei să pui laba pe mine?
...Şi a zburat vrăbiuţa.
SCRISOARE DE LA
RÂNDUNELE
De E. Dragoş
Cocostârcul astăzi
S-a întors acasă.
Toată păsărimea
L-a primit voioasă.
Vin să-l vadă vrăbii,
Bun venit să-i zică.
Broaştele de baltă
Au murit de frică.
Iar drumeţul spune:
„De la rândunele
V-am adus scrisoare.
Vă e dor de ele?"
„S-o citim!" — strigară
Vrăbiile toate...
„Scumpe surioare,
Noi suntem departe,
Dar vâslim spre ţară,
Zilele-s senine,
Nu e ca acasă
Nicăieri mai bine!"
RÂNDUNICA
- Rândunică, rândunică,
Draga primăverii fiică,
De când cuibul ţi-ai lăsat
Spune-mi, unde ai umblat?
-Am umblat din ţară-n ţară
După soarele de vară
Ca să-l rog să se grăbească
Înspre ţara românească,
Să-nflorească florile
Că vin sărbătorile!
- Rândunică, soră dragă,
Eu te-aştept de-o iarnă-
ntreagă.
Tu prin lume ce-ai văzut?
Spune-mi câte ţi-au plăcut?
-Am văzut cetăţi bogate,
Case-n aur îmbrăcate,
Am văzut albastra mare
Şi corăbii călătoare.
Dar frumos nu-i nici în Rai
Ca pe-al nostru mândru plai!
RÂNDUNICA
Caisul nostru a-nflorit
Şi-n ramul lui a poposit
Venind din depărtare
O rândunică, ce acum
E obosită tare.
Ea a bătut din aripioare,
A-nceput să cânte-n soare
Si apoi cu-n ciripit ne-a salutat
Şi-n cuibul de sub streşini
A zburat.
Ce are barza-n cioc
Barza, ce-ai in cioc?
- Un boboc!
- Dar in gusa?
- O capusa!
- Da-n picioare?
- Raschitoare!
- Dar in pene?
- Gandurile mele!
- Du-te-n noua tari cu ele!
BERZELE BUNICUȚEI
de Emilia Plugaru
Stau nepoţii la taifas
Cu bunica în ogradă.
O ascultă-atent cu toţii -
Berze vor şi ei să vadă
Bunicuţa povesteşte
Despre vremuri când în sat
Veneau multe, multe berze.
Acum toate au plecat.
- Iată colo, în salcâm,
Două berze îşi aveau
Cuibuşor şi primăvara
Împreună se-ntorceau.
Aduceau din depărtare
Copilaşi micuţi, vioi.
Pe atunci în toată casa,
 Creşteau mulţi copii ca voi.
- Nu-i adevărat, bunico,
Tot ce spui tu sunt poveşti –
Zice Nică - Ionică,
Despre berze povesteşti?
Aduceau copii în cioc?
Geaba, eu le ştiu pe toate.
Mamele îşi aduc pruncii
Chiar de la maternitate...
- Da, aşa e, nepoţele.
Un copil deştept îmi eşti.
Berzele veneau pe vremuri...
Când credeam toţi în poveşti...
CUCUL
de Emilia Plugaru
Sus pe-o creangă-n vârf de nuc,
Strigă, strigă un biet cuc:
- La un cuib străin mă duc,
Să pun oul meu de cuc!
Pui să cresc? Nu-i treaba mea.
Crească pui doar cel de vrea.
Cât le târâi de mâncare,
Până îi înveţi să zboare,
Puii te îmbătrânesc,
Pana neagră-ţi însuresc.
Puiul cel de cuc când creşte
Tot la fel şi el gândeşte.
Plânge cucul sus în nuc.
Cu-cu, cu-cu, cu-cu-cuc,
Chiar de pui nu am crescut
Pana tot mi-a însurit.
Am ajuns bătrân şi sunt
Singur cuc pe-acest pământ.
Şi mi-e trist şi-mi este greu,
Unde-i, unde-i puiul meu?
CIOCĂNITOAREA
de Emilia Plugaru
Bocăneşte în tulpină
De răsună codrul, zarea.
S-a îmbolnăvit stejarul.
Medic e ciocănitoarea.
A venit cu dalta sa
La stejar şi bocăneşte.
Rabdă curajos stejarul.
Boala medicu-i găseşte.
Care-o fi pricina bolii?
Nu a fost deloc uşor.
E salvat acum stejarul.
Îl rodea un... viermişor.
RÂNDUNEA UȘOARĂ-N
ZBOR
de Elena Farago
Rândunea uşoară-n zbor,
Crainic primăverilor,
Săgetând văzduhul treci
Unde-ai fost şi unde pleci?
De n-ai cuib şi-ţi cauţi loc,
Purtătoareo de noroc,
Ia-ţi tovarăş la zburat
Gândul meu înlăcrimat,
Şi te du cu el mereu
Până-ţi da de satul meu,
Până-ţi da de cel bordei
Unde plâng părinţii mei.
Colo-n coperişul lor
Să-ţi faci leagăn puilor,
Şi să spui bătrânilor
Că pustiul meu de trai
E ca mugurul ce-l tai
De pe creangă, ne-nfrunzit
Fără timp m-am veştejit...
Arici, Arici, Bogorici
Ghem de spini si tepi uscate,
Sta-ntarit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.
Ca nu simte nici atat,
Cat l-ai gadila pe gat.
Ca sa-l scoata, ca sa iasa,
Cainii-l latra. Lui nu-i pasa.
Unul, incercand un pas,
S-a ciocnit in ghimpi la nas.
Fiindca tontul si netotul
Si-a varat in ace botul.
Dac-ar fi citit aici
El afla ce-i un arici,
Insa cainii n-au habar
De tipar si abecedar.
Nesupus la gand pazmas,
Bogorici e dragalas
Cui il ia cu prietenie,
Canta-i numai din tipsie
Si-ti si joaca o chindie.
Caprioara
de Habeanu Diana Elena
Peste podul de la moara
A trecut o caprioara.
Am strigat-o din carare
Sa nu fuga-asa de tare.
Ca nu-s lup si nici dulau
Ca sa-i fac cumva vreun rau.
Ea de mine nu se teme,
Dar mi-a zis ca n-are vreme.
In padure langa tei
O asteapta puii ei.
La nunta lor - Cucul si
ciocanitoarea
de Aurora Luchian
Veste dupa veste vine,
Ascultati atenti la mine:
In crang, susoteli, rumoare,
Cucul si-o ciocanitoare
Isi pregatesc nunta lor
Si prin arbori au mult zor!
Gaita-galagioasa,
Curioasa, bagacioasa,
Cum este de felul sau,
Spionandu-i zvoni, zau,
Caci trasese cu urechea,
Cand isi cauta perechea.
Prinse-n zbor cererea, da,
"Vrei sa fii sotia mea?"
Chiar si cand el a jurat
Ca va fi un bun-barbat,
Credincios cum altu' nu-i
Si-i va face frumosi-pui!
Harnica ciocanitoare
Mai sa pice din picioare!
Noroc de gheara sa, mare,
O infipse-n scoarta tare
Si ramase suspendata,
Intrebandu-l derutata:
- Cucule esti zapacit?!
- Nu, sunt doar indragostit!
Si plecandu-se sfios,
In cuvinte generos,
O mai intreba o data.
Ea accepta incantata!
S-au adunat invitatii,
Veseli si uniti ca fratii:
Pitigoi, soimi, vrabiute,
Mierle, sturzi si paunite,
Sticletii si cotofene,
Ba si ciori cu negre pene;
De prin sate, randunele,
Privighetori mititele;
Grauri, corbi si pitulici,
Porumbei si gugustiuci;
Tot neamul inaripat,
Nunta lor au onorat!
Ce mai chef si voie buna,
A tinut mai mult de-o luna!
In dansuri spectaculoase
Si triluri melodioase;
Codrul vede, mai nu crede,
Freamata din frunza verde!
Stand pe-un ciot de fag uscat,
M-am uitat si am oftat.
M-as fi dus tiptil, aproape,
Sa mai prind ceva din soapte,
Dar mi-am amintit indata,
Ca nu am fost invitata.
 STUPUL
Vezi, albinele au toate
Mânecile suflecate
Şi zburând din floare-n floare,
Tot cu graba şi zor mare,
De la noi şi din vecini,
Cară saci cu miere plini.
Şi aşează în cămară,
Rodul muncii dintr-o vară,
Iar la iarnă, fiecare
Stă la cald şi grijă n-are.
ALBINA
În grădina de flori plină,
Vesel zboară o albină,
Zumzăie din floare în floare,
Ispitită de culoare.
Florile râd în lumină,
Cântă întreaga grădină,
Ea culege migălos
Polenul cel preţios.
M-AŞ JUCA
De Cicerone
Theodorescu
Proaspătul, călduţul vânt
Toată ziua mă dă huţa.
Nu stau prins ca ciupercuţa
Zi şi noapte, de pământ.
Mult îmi place să plimb!
Să mă zbengui, mult îmi place!
Nu las nici-o floare-n pace;
Pentru toate am eu timp…
Cu copiii, cât e soare,
M-aş juca de-a v-aţi ascuns.
M-aş juca din floare-n floare…
Şi mai vreau, nu mi-e de-
ajuns!
Mă ridic în vânt mereu,
Prin tot satul şi oraşul…
Locului nu stau, mi-e greu…
… Cine-s eu?
- Eşti fluturaşul!
FLUTURII
De Elena Farago
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşii,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, de loc;
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor,
După voia lor.
FLUTURAŞUL
Fluturaş, din floare-n floare
Zbori, bătând din aripioare.
Stai! Opreşte-te o clipă,
Să mă sui pe o aripă,
Să mă duci departe-n zări
Să mai văd şi alte ţări.
FLUTURAŞII
Ce se-ntâmplă oare?
Încep florile să zboare?
Două câte două prinse,
Catifele moi şi ninse
Îşi iau zborul de pe flori,
Cu antene şi culori.
FLOAREA ZBURĂTOARE
- O! ce floare minunată!
- Ce frumos e colorată!
- Dar câte petale are?
- Numai patru, mi se pare.
- E o floare-ncântătoare!
- E o floare zburătoare!
- Cum se cheamă, băieţaş,
Floarea asta?
- Fluturaş!
BUBURUZA
Gâză mică, buburuza,
Tare eşti cutezătoare!
Te avânţi în zbor spre soare
Fără nici-o călăuză,
Gâză mică, buburuză!
BUBURUZA
Pe un fir de margaretă,
Buburuza cea cochetă
Se suceşte, se înclină
Ca o mică balerină.
- Ia te uite ce-ndrăzneală,
M-ai călcat pe o petală!
Ce-ar fi vântul să te-apuce
Şi în trestii să te-arunce?
- Nu fi tristă, margaretă,
C-am făcut o piruetă.
Azi m-am înnoit, vezi bine:
Fustă roşie cu buline!
BONDARUL LENEŞ
De Elena Farago
O furnică mititică,
Cât un grăuncior de mei,
Duce-n spate-o greutate
De trei ori cât botul ei.
Pe cărare-i jale mare!
Plânge un bondar hapsân:
- "Mor de foame
Şi n-am poame
Şi-as munci,
Dar n-am stăpân!" ...
- "Hai şi-mi cară din povară
Şi sunt gata să-ţi plătesc."
- "Cum n-aş merge! Dar pe
lege
Jur că nu pot să muncesc!" ...
- "Vai de tine! Ce ruşine,
Leneşule cerşetor,
Nici de milă, nici de silă
Nu ţi-aş da un ajutor!" ...
PE-O TULPINĂ
Pe-o tulpină de sulfină
S-a suit un gândăcel.
Ajungând în vârf el spune:
”A! Ce mare-i soarele!
Uf!, da’ e lung, lung, tare lung
Drumul până sus la el!
Eh, eu sunt mic şi n-am putere
Însă mare am să cresc,
În lumină am să trăiesc!
GÂNDĂCELUL
De E. Farago
- De ce m-ai srâns în pumnul
tău,
Copil frumos, tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare
De ce mă strângi aşa de rău?
Copil ca tine sunt i eu,
Şi-mi place să mă joc şi mie,
Şi milă trebuie să-ti fie
De spaima şi de plânsul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Că am şi eu părinţi ca tine,
Şi-ar plânge mama după mine,
Şi-ar plânge bietele surori,
Şi-ar plânge tata mult de tot,
Căci am trăit abia trei zile,
Îndură-te de ei, copile,
Şi lasă-mă, că nu mai pot!...
 
Aşa plângea un gândăcel
În pumnul ce-l strângea să-l
rupă
Şi l-a deschis copilul după
Ce n-a mai fost nimic din el!
A încercat să-l mai învie
Suflându-i aripile-n vânt,
Dar a căzut în ţarnă frânt
Şi-nţepenit pentru vecie!...
Scârbit de fapta ta cea rea
Degeaba plângi, acum, copile,
Ci du-te-n casă-acum şi zi-le
Părinţilor isprava ta.
Şi zi-le că de-acum ai vrea
Să ocroteşti cu bunătate,
În cale-ţi, orice vietate,
Oricât de fără-de-nsemnatate
Şi-oricât de mică ar fi ea!
FURNICA
O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
- Un-te duci tu, surioară?
- Ia mă duc şi eu la moară.
Şi-s grăbită, şi-s grăbită
Că mi-e casa ne-ngrijită,
Şi mi-s rufele la soare
Şi copiii cer mâncare.
Nu ! la noi în muşuroi,
Nu e timp pentru zăbavă !
Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai şi-amar de noi!
O FURNICĂ
- Draga mea furnică,
Ce cari, mititică?
- Boabe car şi car
Să am in hambar.
- Pentru cine oare
Cari tu grăuncioare?
- Pentru pui, pui, pui,
Să îi ştiu sătui.
- Ai cărat, cărat,
Hai şi la jucat!
- Cum să mă joc? Cum?
Iarna vine acum!
COPILUL ŞI FURNICA
Un copil din grupa mică
O întreabă pe furnică:
- Ce tot cari, tu în spinare
Cât este ziua de mare?
Nu ţi-e greu, nu oboseşti?
Stai puţin să te odihneşti!
- Of, nu pot, copile dragă,
Eu muncesc ziua întreagă,
Car, adun în muşuroi
C-am copiii mici... şi-apoi
Ai şi tu părinţi ca mine,
Ştii cât muncesc pentru tine?
FURNICA
O fărâmă, atâtica,
E furnica.
Dar e tare gospodină!
De cum zorii se lumină,
Hrana de pe câmp adună
Pân’ dă soarele s-apună.
Şi de-o fi iarna geroasă,
Furnicuţei nici că-i pasă.
FURNICA
O furnică mititică
A găsit un bob de grâu.
Se gândeşte să-l ridice,
Ca să-l lase-i pare rău.
„Poate-i mare, tu eşti mică.
Ce să faci, dragă furnică?”
Stă un pic şi se gândeşte
Şi-o porneşte voiniceşte.
Uite-o, vine pe cărare!
Are două ajutoare!
Toate trei când s-au unit,
Treaba iute-au isprăvit!
FURNICA
Ştii voi ce face furnica?
Nu stă toată ziulica.
Roboteşte prin grădină
Ca o bună gospodină
Şi îşi strânge în cămară
Toată munca ei de-o vară.
FURNICILE
Ia uitaţi ce e aici!
O coloană de furnici.
Iute cară în spinare
Bucăţele de mâncare,
Cât mai sunt zile frumoase,
Până vin cele geroase.
HĂRNICUŢA
Pe cărare iată vine
O furnică mică, mică
Şi în graba ei cea mare,
Dă peste o piatră tare.
Un greiere o întreabă:
- De ce eşti aşa grăbită?
- Ca să ajung acasă,
Să pun bucate pe masă
Şi-n cămara mea,
Pentru iarna grea.
CRI – CRI
De V. Carianopol
Toata ziua cri–cri–cri,
Toată vara a cântat.
N-a văzut că vine iarna.
Tot cântând, n-a observat.
Acum, bate la furnică,
Tot cu cântecul pe gură,
Să-i dea şi lui mâncare,
Măcar o firimitură.
Bate vântul şi-o să ningă,
Iar el, cântăreţul mic,
Luat de cântec, toată vara
N-a strâns pentru el nimic.
GREIERAŞUL
Cât a fost frumos şi bine,
Greieraşul cu vioara
Se oprea sub geam la mine
Şi-mi cânta în toată seara.
Azi, când vântul pe coline
Suflă rece-n frunza rară,
Greieraşul nu mai vine –
A plecat…până la vară.
FLUTURAȘUL
de Ami
Până ieri, ca-ntr-o clepsidră,
Stătea tristă o omidă.
N-a ştiut că-n miez de noapte,
Zânele, cu-albastre şoapte,
I-or aduce ca să zboare
Către cer şi către soare
Aripi cu nectar pe ele,
Praf de aur şi de stele.
Fluture cu zbor vrăjit
Visul ţi l-ai împlinit?
Albinuța
Mă jucam in poienită,
M-a mușcat o albinuță!
- Minți, minți, minți!
Albinuța n-are dinți,
Are acul mititel,
Cand te-nțeapă, mori de el.
Albinuta Zum Zum Zum
Albinuta Zum Zum Zum
Pleaca la plimbare acum,
Treaba ea si-a terminat
Si-o vacanta ea si-a luat.
Vrea sa zboare, drept spre
mare
Sa stea intinsa la soare,
Bagajul l-a aranjat,
De nimic nu a uitat.
Grebla, sita, lopatica,
Galetusa mititica, palaria,
ochelarii
Cei rotunzi facuti din floare,
Papucii si un colac, puse bine in
rucsac.
Albinuta Zum Zum Zum,
Iti doresc drum bun, drum bun!
Daca furnica
Daca furnica s-ar fi gandit
Pe greier sa-l fi primit
Sa munceasca si el cu spor,
N-ar mai fi trista povestea lor.
Dar furnica-a fost cam rea
Si-ajutor n-a vrut sa-i dea.
Sfatul bun e binevenit
Daca-l dai la timp potrivit.
Doi fluturi
de Leca Victor
Doi fluturi s-au intalnit
Si s-au luat la sfadit
Care-i mai frumos
Si mai aratos.
Cum stateau pe sfada
A venit de-o data
Un fluture ros,
Frumos si aratos.
Le sopti cu-n glas duios:
- Fratilor, nu va sfaditi,
Fluturii sunt diferiti:
Unu-i ros si mai frumos,
Altu-i alb si aratos.
Fluturas
Fluturas, din floare in floare
Zbori batand din aripioare.
Stai, stai o clipa,
Sa ma urc pe o aripa
Sa ma duci departe-n zari,
Sa mai vad si alte tari.
Fluturasul
Fluturas cu aripi fine
Care zbori din floare-n floare
Si, zburand, tu iei cu tine
Toate razele de soare.
Poposesti aici pe-o floare
Alta mai frumoasa vezi
In a soarelui splendoare
Dulceata ii savurezi.
Te ametesti-a lor dulceata
A lor parfum te imbata
Tu pornesti de dimineata,
Vii cand ziua-i terminata.
Zbori usor pe orice floare
Si esti mandru, gratios,
Esti punctat pe aripioare
Si ai colorit frumos.
Pentru toti esti bucurie
Prezenta ta ne desfata
Te odihnesti pe-o iasomie
Fiindca seara se arata.
Fluture in noapte
de Marin Moscu
Cum se poate, cum se poate
Sa fii fluture in noapte?
Sa ai zbor maret sub luna
Sau s-ajungi la mine-n mana?
Cum se poate sa fii prins,
Pe aripi sa fii atins?
Mai bine ia-ti zboru-n noapte
Sub lumini de stele coapte!
Furnica
de Marin Moscu
As vrea sa fiu o furnica,
O furnica mititica,
Sa am frati cu miile,
Sa umplem campiile.
Sa fim harnici cum sunt ele
Chiar si-n noptile cu stele,
Gradinita - musuroi
Sa fie azi pentru noi.
Sa se-ntrebe fiecare
Cum e oare, cum e oare
Sa fii o furnica mica
Si cu griji si fara frica?
As vrea, tare mult as vrea
Sa fiu furnica sub stea,
Sub papucu-ti urias
N-as vrea s-ajung, copilas!
M-ai strivi! Asta invata -
Si furnica are viata!
Greierasul
de Marin Moscu
Unde canta greierasul
Se aude peste tot:
In camara cu bucate
Sau la bunica in pod.
Ma intrece el o clipa
Intr-un "cri" triumfator,
Il zaresc, o, se ascunde
Undeva in dormitor.
Si raman, tot la bunica,
Sa mai cant in plinul ger
Cantece posomorate
Langa greierul stingher!
S-Ă-NVĂȚĂM DE LA
FURNICI
Să-nvățăm de la furnici
De când suntem foarte mici
Cea mai sfântă să ne fie,
Lecția de hărnicie.
Le-ați privit, dar nu în joacă
Să aflați ce pot să faca?
Toata ziua, cât de mare
Cară hrana în spinare,
Greutate, cât un bloc
Dar nu zic nicicând, nu pot!
Așa-s ele muncitoare,
Harnice, nevoie mare
Deci, cât suntem mici
Să-nvățăm de la furnici!
Fluturașul
Fluturaş micuţ şi drag
Du-te la măicuţa-n prag
Şi-i şopteşte-ncetişor
Că mi-i dragă şi-o ador
O ador şi-am s-o ascult
C-o iubesc aşa de mult
Şi-i urez zile senine
Că munceşte pentru mine.
Gărgărița cea cochetă
- Uite, acolo, pe trifoi,
s-a aşezat o bulinuţă,
e mai mică decât noi
şi se numeşte gărgăriţă!
- Buburuză îi spune, ştiu eu bine,
mi-a spus mie mama, odată.
- N-ai dreptate, e ca mine,
gărgăriţă-i zice, las-o baltă!
Ştiu şi cântecul cu ea:
“Gărgăriţă, – riţă, zboară-n
poieniţă!”
Nu ştiu eu ce-i buburuza,
dar nu cred că-i bulinuţă.”
Aşa se ceartă doi fluturaşi,
dansând peste poiană, zglobii,
- Hi, hi, ce drăgălaşi,
zâmbeşte gărgăriţa, auzindu-i.
- Hei, voi doi, veniţi aici
şi nu vă mai certaţi degeaba!
Aveţi grijă, sunt urzici!
Hai să vă spun cum stă treaba:
Gărgăriţă, mămăruţă, buburuză,
tot eu sunt, oricum mi-ai spune,
uneori şi eu-s confuză:
una sunt, dar am trei nume!
Hei, să vă spun, însă, un secret:
“ladybird”, îmi spun englezii!
Nu-i aşa că sună mai cochet?
Eeee…aşaaaa…., ca-n poezii!
Licuriciul
Cam la vreme de hotar
Între zi și noapte,
S-a oprit un mic hoinar
Pe un crin muiat în lapte,
Și tot scapără amnarul
Să-și aprindă felinarul.
Gărgărița
de Silvia Filip
Gărgărița-i roșioară,
Sprintenă și voiajoară.
Zboară iute pe câmpie
Și miroase-o păpădie.
Se-ntâlnește c-un gânsac,
Cenușiu și cam posac,
Și-l salută cu blândețe:
- Seara bună, măi, gânsac!
Un-te duci fără de veste?
La plimbare mergi agale
Ori pornii la vânătoare?
Fluturașul

Până ieri, ca-ntr-o

Copilul și furnica
clepsidră,
Stătea tristă o omidă.
Un copil din grupa mică
N-a ştiut că-n miez de
O întreabă pe furnică:
noapte,
- Ce tot cari, tu, în spinare
Zânele, cu-albastre
Cât este ziua de mare?
şoapte,
Nu ți-e greu, nu obosești?
I-or aduce ca să zboare
Stai puțin să te odihnești!
Către cer şi către soare
- Of, nu pot, copile dragă,
Aripi cu nectar pe ele,
Eu muncesc ziua întreagă,
Praf de aur şi de stele.
Car, adun în mușuroi
Fluture cu zbor vrăjit
C-am copiii mici… și-apoi
Visul ţi l-ai împlinit?
Ai și tu părinți ca mine,
Știi cât muncesc pentru
Buburuza și ghiocelul
tine?
de Ianoș Turcanu
 Zâna Primăverii vine,
Dimineața, în grădină, Bucuroasă, lângă ei,
A ieșit un ghiocel. V-ajutați? E foarte bine!
Raze blânde de lumină,
La casuta de albine
Soarele-ndreptă spre el.
de Marin Moscu
O roșcată buburuză La casuta de albine,
L-a privit, l-a tot privit Vin prigoriile haine,
Și, c-un zâmbet cald pe Gargauni din vai straine.
buze, Si mai vin norii de ploaie
Lânga el a adormit. Aripile sa le-nmoaie
Când să plece mai departe Gospodinelor vioaie.
Buburuza, ce-a văzut?
Insa cum sunt gospodar
Punctele, vai, de pe spate, Le-ngrijesc de-i necesar
Câte unul au căzut! Dupa vreme cu mult har.
Nu vă fie de mirare
Repar casa de albine
Că, având doar un picior,
Chiar de-s mic, asa ca tine,
Ghiocelu-n graba mare, Doresc sa le fie bine!
I-a sărit în ajutor.

BIBLIOGRAFIE:

--Bratu Biana, "Preşcolarul şi literatura", Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1977,
-Ungureanu Cristina, "Microunivers în vers", Editura Ars Docendi,
Bucureşti, 2009.
-Culegere de texte,,Raza de soare";
-Revista,,Cărticica --Draga mea pentru copii"