Managementul educaţional

Prof.presc. Nicoleta Risnoveanu

Personalul didactic, de pe orice treaptă a învăţământului, conduce efectiv un proces

instructiv-educativ, pe care îl organizează, îl dirijează şi îl evaluează, exercitând, astfel,
funcţii specifice managementului.
Pentru o conducere eficientă a colectivelor de elevi sunt necesare anumite
cunoştinţe, deprinderi, abilităţi, trăsături de personalitate ale managerului şcolar, astfel
încât să păoată surprinde diferenţele individuale şi să le valorifice în mod constructiv.

Diferenţele individuale, existente atât între managerii educaţionali, cât şi între elevi,
se pot manifesta în următoarele domenii:

1 Diferenţele de vârstă şi sex influenţează rezultatele muncii, unele activităţi fiind

practicate, de regulă, cu mai mare succes de către femei. La nivelul managementului
clasei de elevi s-a observat că în primii ani de şcoală fetele dispun de o mai accelerată
dezvoltare fizică şi psihică. Pentru cadrele didactice este esenţial să poată corela vârsta
elevilor cu nivelul de dezvolatre bioăsihică a acestora.

2 Abilităţile fizice şi psihomotorii sunt extrem de importante în anumite domenii de

activitate. Abilităţile fizice se referă la capacitatea de a desfăşura cu succes o activitate
care implică mişcări ale corpului, dexteriate, forţă, viteză, rezistenţă etc. Abilităţile
psihomotorii au în vedere capacitatea de a desfăşura performant o activitate care implică
o coordonare efectivă între funcţiile fizice şi cele mentale. Aceste variabile sunt
relevante pentru selectarea învăţătorilor, a profesorilor de educaţie fizică, muzică, arte
plastice. De asemenea sunt importante pentru selectarea şi instruirea elevilor în şcolile
cu profil vocaţional, tehnic sau profesional.

3 Abilităţile cognitive se divid în funcţie de complexitate şi de activitatea specifică la

care se referă: analiza, sinteza, înţelegere, deducţie, corelare, vizualizare etc.
Pe lângă o capacitate cognitivă generală, variabilă pentru toţi profesorii, există şi o
serie de competenţe cohnitive specifice, cerute de domeniul concret de activitate.

La nivelul managementului şcolii şi a clasei de elevi trebuie să se ţină seama de

cele nouă tipuri de inteligenţă:
 Logico-matematică;
 Lingvistică;
 Muzicală;
 Vizual-spaţială;
 Corporal – kinestezică;
 Naturalistă;
 Interpersonală;
 Existenţială.

4 Nivelul de instruire se referă la un principiu conform căruia calitatea prestaţiei unui

individ într-un domeniu de activitate creşte odată cu creşterea nivelului de instruire. Atât
profesorii, cât şi elevii, sunt puşi în situaţia de a răspunde la cel puţin două provocări ale
societăţii contemporane: explozia informaţională şi corelare a funcţiilor şi finalităţilor
şcolii cu dinamica socialului.
Se pune problema construirii unor sisteme adecvate şi eficiente de formare
continuă pentru cadrelel didactice şi de instruire pentru elevi capabile să vină în
întâmpinarea diferenţelor individuale generate de factorii de personalitate.

5. Orizontul cultural – axiologic al individului face trimitere directă la cultura de

apartenenţă şi la cultura organizaţională în care s- a format individul. Aceste variabile
generează promovarea unor anumite valori, favorizează anumite comportamente sociale,
impregnează modul de raportare a individului la persoanele şi problemele cu care vine în
contact.

În cazul unei contradicţii între cultura de origine (familia) şi cultura organizaţiei

(şcoala) pot apărea probleme în integrarea individului şi şansele sale de succes. De
exemplu, dacă în familie copii sunt orientaţi către valori ca întrajutorarea, cooperarea,
sprijinul reciproc, toate acestea nu pot avea rezultate bune într-o şcoală centrată pe valori
de competiţie, reuşită personală, excelenţă, individualism.
6 Interesele şi motivaţia. Interesele sunt atitudini cognitiv- afective care dau valenţe
noi activităţii de muncă prin aceea că creează un climat psihologic favorabil.

În ceea ce priveşte motivaţia, pentru a avea efecte pozitive, trebuie ca meseria să

genereze trei stări psihologice fundamentale:

 Sentimentul semnificativităţii muncii, adică gradul în care individul percepe

meseria sa ca fiind valoroasă şi meritând efort. Pentru a genera acest sentiment, munca
trebuie să implice trei caracteristici:
 Varietatea deprinderilor;
 Identitatea sarcinii;
 Semnificaţia muncii.
 Sentimentul responsabilităţii pentru rezultatele muncii reprezintă gradul în care
individul se simte apreciat în mod personal pentru rezulatele muncii prestate. Se
apreciază că sentimentul responsabilităţii se deyvoltă atunci când postul respectiv este
caracterizat de o anumită autonomie.
 Sentimentul responsabilităţii pentru rezulattele muncii reprezintă gradul în care
individul se simte apreciat în mod personal pentru rezultatele muncii prestate. Se
apreciază că sentimentul responsabilităţii se dezvoltă atunci când postul respectiv este
caracterizat de o anumită autonomie.
 Cunoaşterea rezultatelor se referă la gradul în care individul cunoaşte şi înţelege
într-o manieră continuă modul în care efectuează o anumită activitate. Este vorba de
feed-back-ul direct în raport cu munca prestată.

7 Abilităţile sociale, interacţionale şi de comunicare se referă la capacitatea

individului de a funcţiona în contexte sociale diverse şi dinamice, de a stabili relaţii
interpersonale şi de a comunica eficient în situaţii de interacţiune specifice vieţii
profesionale sau personale. Adaptarea la partenerul de interacţiune şi decodificarea
diferitelor tipuri de limbaj sunt competenţe absolut necesare în societatea zilelor noastre.

8 Echilibrul emoţional este un factor important de diferenţiere individuală care

implică o serie de variabile, precum ar fi: reacţia la stress, stăpânirea de sine, siguranţa,
atitudinea faţă de comportamentele antisociale. Starea emoţională afectează direct
randamentul şi performanţele individului.
Un bun manager educaţional nu poate gândi că toată lumea e la fel ca mine, astfel
încât să-i fie împărtăşite de către toţi propriile convingeri, abilităţi, valori, credinţe,
motive.

Măiestria managerului constă în sesizarea diferenţelor individuale, acceptarea şi

valorificarea lor pentru creşterea eficienţei procesului instructiv – educativ.

Bibliografie: didactic.ro