La data de 18.05.

2010 reprezentanţii Serviciului Public de Asistenţă Socială - Biroul pentru

Protecţia Copilului Bacău - au efectuat o vizită privind monitorizarea minorului I.A., la
domiciliul pârâtei, în cuprinsul raportului nr. 12483 / 03.06.2010 (fl 51) stipulându-se ca la
momentul respectiv copilul avea un aspect îngrijit, nu prezenta urme ale unui abuz fizic, avea o
atitudine mult mai deschisă faţă de persoanele adulte şi adecvată vârstei, concluzionându-se că
minorul era integrat în familia mamei şi beneficia de condiţiile şi mediul necesar unei dezvoltări
normale.

Conform unei alte evaluări psihologice întocmite la data de 13.07.2009 de către d-na psiholog
L.P. (nedepusă la dosar dar necontestată de pârâtă şi analizată de instanţă pe baza menţiunilor din
sentinţa civilă nr. 4364 din 19 mai 2011 a Judecătoriei Bacău) principala persoană de ataşament
pentru copil era reprezentată de tatăl acestuia, relaţia cu acest părinte fiind una securizantă, însă
pe de altă parte, pentru o dezvoltare psihoafectivă normală a minorului se constata faptul că se
impunea şi o relaţie pozitivă normală cu mama sa, la acel moment fiind remarcate simptome de
anxietate în privinţa legăturilor cu pârâta care era nu percepută ca o sursă de stabilitate şi de
confort.
Temeiul de drept indicat de reclamant în constituie art 1 al 4 şi 5 codul fam în conformitate c

Este necesar ca părţile să înţeleagă că demersurile lor unitare reprezintă

principalul sprijin pe care îl pot acorda fiului lor în scopul unei facile adaptări la
orice schimbare din viaţa acestuia. A suprasolicita copilul , supunându-l unor
şedinţe de consiliere destinate în fapt să rezolve problemele părinţilor, este în
dezacord tocmai cu interesul superior al acestuia.