Alexandru Lăpușneanu

Este pesonajul principal, individual, protagonistşi central, cu profil moral mai mult negativ. Prin-
cipala trăsătură de caracter a acestuia estedorinţa de răzbunare. El este asemenea lui Hamlet din
tragedia shakespeariană, ambii fiinddominaţi de o sete de răzbunare.De la început prezintă o am-
biţie ieşită din comun, nu renunţă la planul său derăzbunare când ascultă rugăminţile boierilor 
soli şi răspunde în consecinţă, cu multăipocrizie:” –Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu, răspunse L
ăpuşneanul, a căruia ochi scânteirăca un fulger, şi dacă voi nu mă iubiţi eu vă iubesc pre voi, şi v
oi merge ori cu voia, ori fără voiadumneavoastră. Să măntorc ? Mai degrabăşi va întoarce Dunăr
ea cursul îndărăpt. A! Nu mă vrea ţara ? Nu mă vreţi voi, cum înţăleg ?”Este disimulant şi înţele
pt, îşi dă repede seama de planurile boierilor cândaceştia îi fac propuneri. Este abil în folosirea c
uvintelor în folosul său şi îl aceptă pe Moţoclângă el, 
nu pentru că îi este trebuitor, ci pentru că vrea să-l pedepsească:”-Să măncred în voi ? zise Lăpuş
neanul înţelegând planul lui. Pesemne gândeşti că eu nu ştiu zicătoareamoldovenească: „Lupul p
ărul schimbă, iar năravul ba ? Nu ştiu, că fiind mai mare peste oştilemele, cum ai văzut că mau bi
ruit, mai lăsat ? […] Dar tu Moţoace ? învechit în zile rele,deprins a te ciocoii la toţi domnii, ai v
ândut pre Despot, mai vândut şi pre mine, vei vinde şipe Tomşa, 
îţi făgăduiesc că sabia mea nu se va mânji în sângele tău; te voi cruţa, căci îmieşti trebuitor, ca să 
mă mai uşurezi de blăstemurile norodului.”Ipocrizia lui depăşeşte orice limită în momentul în car
e se duce la mitropolie,„îmbrăcat cu toată pompa domnească”, şi ţine discursul către boieri. 
Lăpuşneanul se preface afi bun la suflet, cu gândul de a se împăca şi nici un boier nu se gândeşte 
la adevărata lui faţă,câzând fiecare în capcana întinsă, în afară de Stroici şi Spancioc:”Boieri 
dumneavoastră! De la venirea mea cu a doua domnie şi până astăzi am arătat asprime către mulţi. 
mam arătatcumplit, rău, vărsând sângele multora. Unul Dumnezeu ştie de nu mia părut rău şi de 
nu măcăiesc de aceasta; dar dumneavoastră ştiţi că m-a silit numai dorinţa
În scurt timp, Lăpuşneanul îşi arată adevărata lui faţă. El devine impulsiv, dur cu soţia lui,deşi în
ainte se purta frumos:” –
Muiere nesocotită! Strigă Lăpuşneanul, sărind drept înpicioare, şi mâna lui, prin deprindere, se ră
zimă pe junghiul din cingătoarea sa.”.Răzbunarea lui fără limită, răutatea, ura, îl determină să co
mită un măcel, dândastfel şi un „leac de frică” doamnei Ruxandra căreia îi era teamă, imaginea 
morţilor o înfiorau.Lăpuşneanul cunoaşte intenţiile poporului şi ştie de „afacerile” lui Moţoc, astf
elcă nu se opune uciderii acestuia, găsind totodată un prilej pentru a-l pedepsi pentru că l-a vându
t:”Dute mori pentru binele moşiei dumitale, cum ziceai însuţi când îmi spuneai că numă vrea, nic
i nu mă iubeşte ţara”.Domnitorul devine o fiară, dacă nu mai omoară, acum îi mutilează şi îi chin
uiepe oameni. Ambiţia îl face să continue lupta împotriva boierilor trădători, rămânân-dui derezo
lvat doar pe Spancioc şi pe Stroici, care au fugit peste hotare, în Polonia:”Dar pentru 
ca sănu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omeneşti, născoci tot felul de schingiuiri. 
Scoteaochi, tăia mâini, ciuntea şi seca pe care prepus”.Înbolnăvinduse, Lăpuşneanul cade în delir 
şi cere să fie călugărit. Când setrezeşte devine agresiv, dă dovadă de impulsivitate şi foloseşte un 
limbaj neadecvat când vorbeşte cu mitropolitul:”Boaită făţarnică! adăugă bolnavul zbuciumându
se a se scula dinpat; tacăţi gura; că eu, care team făcut mitropolit, eu te desmitropolesc. Maţi pop
it voi, darde mă voi îndrepta, pre mulţi am să popesc şi eu !”.Nebunia lui ia proporţii, ajunge chia
r săşi ameninţe cu moartea copilul şisoţia:” Iar pre căţeaua asta voi so 
tai în patru bucăţi împreună cu ţâncul ei, ca să nu maiasculte sfaturile boierilor şi a duşmanilor m
ei…”. Şi în ultimele clipe ale vieţii lui, Lăpuşneanuldoreşte moartea boierilor trădători. El a avut 
parte de multe chinuri şi suferinţe până şi-a datduhul, fiind poate răsplătit pentru toate crimele şi 
răutăţile pe care le-a săvârşit.Prin comportamentul său, Lăpuşneanul poate deveni tipul domnitor
ului tiran,un artist al disimulării, o brută însetată de sânge, care priveşte măcelul ca pe oceremoni
e(punerea capetelor sub formă de piramidă în funcţie de ranguri), un om înţeleptcare ştie să mani
puleze supuşii, dovedind totodată abilitate în folosirea limbajului, şi nunumai atât.