Mărţişorul, un mic obiect prins într-un şnur alb cu roşu, este oferit persoanelor

apropiate, pe 1 Martie, ca vestitor al sosirii primăverii, primind în ultimii ani,

semnificaţii diverse, de la podoabă aducătoare de noroc la simbol al renaşterii
naturii. Povestea Mărțișorului: În tradiția românească, mărțișorul este cel care
vestește sosirea primăverii, fiind oferit persoanelor dragi, în special de sex feminin,
la începutul lunii martie. De acest simbol sunt legate multe legende, dar și
obiceiuri românești. 
În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie,
ca semn al sosirii primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască
mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de
primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate
mărţişoare. Ele au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe
aţă, pentru a fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul
poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul - înţelepciunea bărbatului. Astfel,
şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii.
Povestea Mărțișorului
De obicei, fetele și femeile primesc mărțișoare în 1 martie și în următoarele zile ale
lunii, ca semn al sosirii primăverii.
Potrivit legendelor românești, în vechime, mărțișorul se confecționa din două fire
răsucite de lână colorată de culoare albă și neagră sau albă și albastră și se dăruia în
prima zi a lunii martie, fiind legat de legenda Babei Dochia.
Originile acestui obicei nu sunt cunoscute, dar se consideră că a apărut în perioada
Imperiului Roman, când prima zi a primăverii coincidea cu Anul Nou, în luna lui
Marte, zeul războiului, dar și al vegetației și fertilității.
Prima mențiune a mărțișorului pe teritoriul României este făcută de Iordache
Golescu. La acest obicei se referă și folcloristul Simion Florea Marian, în cartea sa,
“Sărbătorile la români”, afirmând că în Moldova, Muntenia și Dobrogea părinții
obișnuiesc să lege de 1 martie o monedă de argint sau de aur la gâtul sau mâna
copiilor, cu șnur roșu și alb. Se considera că mărțișorul le va purta micuților noroc
tot anul. În unele zone ale țării s-a păstrat obiceiul ca mărțișorul să se poarte timp
de 12 zile, fiind apoi legat de ramura unui copac tănăr. Dacă copacul înflorea și îi
mergea bine, se considera că și anul copilului va fi bun.
În prezent obiceiul care se păstrează în multe dintre satele românești este ca
mărțișorul să fie purtat pe întreg parcursul lunii martie, apoi fiind prins de ramurile
unui pom fructifer. Se spune că cei care își pun o dorință în timp ce-l atârnă de
ramuri, au norocul că aceasta se va îndeplini. În Transilvania obiceiul este ca
mărțișoarele să fie atârnate de ferestre, uși, sau chiar de coarnele animalelor
domestice, pentru a speria duhurile rele.
Mai multe mituri sunt legate de obiceiul mărțișorului. În Republica Moldova
povestea spune că frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat un
ghiocel care a răsărit de sub zăpadă. Iarna, supărată, a chemat gerul să distrugă
floarea, iar ghiocelul a înghețat. Pentru a-l salva, Primăvara a curățat zăpada, dar s-
a rănit la deget din cauza mărăcinilor, iar o picătură de sânge a căzut pe ghiocel,
care astfel a reînviat. Prin acest gest simbolic, Primăvara a învins Iarna și de aceea
șnurul mărțișorului are culorile alb și roșu.
Potrivit unei alte legende, Soarele ar fi coborât din ceruri preschimbat într-o fată
frumoasă sau un fecior și a fost ținut prizonier de un zmeu. Un voinic curajos s-a
luptat cu zmeul, iar în urma bătăliei și-a vărsat sângele în zăpadă. Eliberat, soarele
a urcat din nou pe cer, iar natura a reînviat. În locurile unde căzuse sângele
voinicului au răsărit ghiocei, ca vestitori ai primăverii.
Semnificaţia firelor alb şi roşu ce se împletesc într-un şnur de care este prins un
mic obiect este relevată şi de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi
coborât pe pământ în chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu.
Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă.
Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit
ghiocei - vestitori ai primăverii.
Potrivit unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie,
frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană,
într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Iarna a chemat vântul şi
gerul să distrugă floarea şi ghiocelul a îngheţat, însă Primăvara a dat la o parte
zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor.O picătură de sânge fierbinte
a căzut pe floare făcând-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar
culorile mărţişorului fac trimitere la sângele roşu pe zăpada albă, potrivit
Mediafax.
Se spune că, în vechime, mărţişorul era confecţionat din două fire răsucite de lână
colorată - albă şi neagră sau albă şi albastră - şi era dăruit în prima zi din luna
martie. Obiceiul mărţişorului este de fapt o secvenţă dintr-un scenariu ritual de
înnoire a timpului - primăvara, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei.

În vechime, pe data de 1 martie, mărtisorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui,

copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotriva. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două
fire de lana răsucite, colorate in alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea
contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.

Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când
se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc
cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţisorul fie se lega de un trandafir
sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc, fie era aruncat în direcția de unde veneau
păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negreţele şi da-mi albeţele”.
În zilele noastre, valoarea mărţisorului începe să fie dată doar de creaţia artistică.
Obiectul cu şnur alb-roşu se confecționează din orice şi poate să aibă semnificaţii
multiple.

Conform tradiției, mărțișorul trebuie purtat pe tot parcursul lunii martie, existând

credința că persoanele care poartă mărțișorul vor avea noroc pe tot parcursul anului
și tot anul le va fi ca o primăvară – plin de speranță și de optimism.

Mărțișorul se prinde în piept sau la încheietura mâinii. Dacă este legat la mână,
trebuie înnodat. Se crede că nodul are funcție protectoare, ținând ghinionul la
distanță.

După ce mărțișorul este dat jos din piept sau de la mână, firul alb-roșu trebuie
agățat într-un pom fructifer. Există credința, pe de o parte, că cea care l-a purtat va
avea parte, astfel, de o iubire roditoare, dar și că mărțișorul va aduce belșug în
casă. În unele zone ale țării, femeile își pun o dorință atunci când agață șnurul în
pom, având convingerea că aceasta li se va îndeplini.

Unele tradiţii spun că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors
de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc
firul vieţii copilului la naştere, Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea
timpului calendaristic. De aceea, mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu
"funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor".

Mărţişorul este o tradiţie în România, Republica Moldova şi teritoriile învecinate

locuite de români sau aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria,
Albania, Macedonia

SFARSIT DE IARNA
Azi soarele s-a aratat
Mai cald ca alta data
Si peste toate si-a lasat
Lumina lui curata.

Zapada care s-a topit,

Se scurge-ncet la vale
Si-n urma, iarba s-a ivit
Zambind mai bland in cale.

Abia astept sa ma joc iar,

Prin luncile cu soare,
Sa vad cum mugurii rasar
Si se prefac in floare.
PRIMAVARA
Vrem sa plece repede
Iarna din gradina,
Primavara vesela
Vrem acum sa vina.

S-au topit zapezile,

Calda-i ziua, calda,
Paraiase sprintene
Prin gradina salta.

Ne lasam paltoanele,
Draga primavara,
Si cu toti, de-a prinselea,
Ne jucam pe-afara.

VINE PRIMAVARA
Frunza verde papusoi
Ce frumos e-acum la noi
Caci zapada s-a topit,
Primavara a venit.

Peste tot e numai soare,

Si pe camp, numai tractoare.
Se imbraca glia iar,
Rodul sa ni-l dea in vara,

Cu grau frumos si aurit,

Ca noi il ingrijim de mic
Si roade multe ne va da,
De stim bine a-l lucra.

CONCERT DE PRIMAVARA

Chiar acum din crang venii,

Si c-o veste buna!
Iarasi e concert, copii;
Merg si eu, si tu sa vii,
Mergem impreuna.

Vrei programa, lamurit?

Stai putin sa caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte tari venit,
Va canta din flaut.
MARTIE
Martie, martie, martisor,
Ai dat drumul la izvor
Risipind si nori, si ceata.

Tu trezesti din nou la viata

Iarba, gaze, flori, albine,
Eu de aceea tin la tine.

PRIMAVARA
A trecut iarna geroasa,
Campul iata-l inverzit.
Randunica cea voioasa
La noi, iarasi a venit.

Dintr-o creanga-ntr-alta zboara

Sturzul galben, aurit.
Salutare, primavara!
Timp frumos, bine-ai venit!

Turturelele se-ngana,
Mii de fluturi vezi zburand,
Si pe harnica albina,
Din flori, miere adunand.

Canta cucu-n dumbravioara

Pe copacul inflorit!
Salutare, primavara!
Timp frumos, bine-ai venit!

MARTISOR
  Ici şi colo, pe afară,
Zboară câte-un fulguşor.
Dar e zi de primăvară:
– Soare, pune-ţi Mărţişor.

Soarele, de colo sus,

Cu căldură mi-a zâmbit,
De la zâmbetul lui cald
Fulguşorii s-au topit.