UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “V.

BABEŞ” TIMIŞOARA
DISCIPLINA DE FIZIOLOGIE
DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE FUNCŢIONALE

FIZIOLOGIE GENERALĂ

CURSUL 2
Fiziologia membranei celulare

Şef lucr.dr. Lavinia Noveanu

2012

1
 CUPRINS

1.Funcţia de transport a membranei celulare. Transportul activ

1.1.Transportul activ primar
1.2.Transportul activ secundar
1.3. Pompele ionice
2. Funcţia membranei în transferul de informaţie
2.1. Liganzii (mesagerii primari)
2.2. Receptorii membranari
2.3. Interacţiunea ligand-receptor
2.3. Proteinele G membranare
2.4. Sisteme de semnalizare intracelulare
2
 OBIECTIVE

Studentul trebuie să:

 Definească principalele caracteristici ale transportului activ membranar
 Descrie diferenţa dintre transportul activ şi transportul pasiv, dintre
transportul activ primar şi transportul activ secundar
 Descrie mecanismul general de funcţionare a pompelor ionice
 Descrie rolurile principale ale pompei Na+/K+, pompei de Ca2+, pompei
H+/K+ şi a pompelor protonice
 Exemplifice rolul transportului activ în schimburile transmembranare de la
nivelul suprafeţelor de schimb epiteliale (digestive, renale)
 Definească şi să clasifice receptorii membranari
 Descrie diferenţa dintre răspunsul celular de tip agonist/ antagonist
 Enumere principalele tipuri şi roluri ale proteinelor G membranare
 Descrie schema generală de funcţionare şi rolurile principalelor ale
sistemelor de semnalizare intracelulară
3
 1. TRANSPORTUL ACTIV

CARACTERISTICI
 se desfăşoară împotriva gradientului electrochimic
 necesită o proteină transportoare specifică (“carrier”)
 necesită consum energetic (ATP)
 este dependent de metabolismul celular şi condiţiile de mediu
 are caracter limitativ fiindcă
se desfăşoară până la Tmax
dependent de capacitatea
transportorului
 poate fi competitiv pentru
substanţe înrudite chimic
care au acelaşi transportor
(ex:aminoacizii)
4
 ROLURI
 asigură transportul moleculelor organice (glucoza, aminoacizi) şi
a majorităţii ionilor (Na+, K+, Ca2+, HPO42-, Fe2+, H+, etc.)
 asigură gradientul (diferenţa) de concentraţie a substanţelor între
mediul intracelular şi extracelular
 întreţine mecanismele de transport pasiv
CLASIFICARE - după modalitatea de utilizare a ENERGIEI
 transport activ primar  consum
direct al energiei
 transport activ secundar  consum
indirect al energiei prin utilizarea
gradientului electrochimic asigurat
de transportul activ primar
5
 1.1. TRANSPORTUL ACTIV PRIMAR

CARACTERISTICI
 este specific pentru transportul ionilor
 proteina transportoare se numeşte POMPĂ IONICĂ
 proteina transportoare este o ATP- ază

ATP  ADP + Pi + E

TIPURI DE POMPE IONICE

 pompa Na+/K+ (Na+/K+- ATP-aza)
 pompa H+/K+ (H+/K+- ATP-aza)
 pompa de Ca2+ (Ca2+ - ATP-aza)
 pompa protonică (H+- ATP-aza)
Pompa Na+/K+
6
 1.2. TRANSPORTUL ACTIV SECUNDAR

CARACTERISTICI
 este transportul contragradient al unei substanţe organice sau a
unor ioni
 este un transport cuplat (cel mai frecvent) cu transportul Na+
 se desfăşoară în sensul gradientului electrochimic al Na+ întreţinut
de pompa Na+/K+ (prin consum de energie)

LEGENDĂ: G = glucoză, AA = aminoacizi 7

CLASIFICARE - în raport cu direcţia de
transfer cuplată cu Na+
 COTRANSPORT – în aceeaşi direcţie cu
Na+
 cotransportor Na+/glucoză  Na+ şi glucoza
intră în celulă
 cotransportor Na+/aminoacizi  Na+ şi
aminoacizii intră în celulă
 SCHIMBĂTOR IONIC – în direcţie opusă cu
Na+
 schimbător Na+/H+  Na+ intră în celulă la
schimb cu H+ care iese din celulă
 schimbător Na+/Ca2+  3Na+ intră în celulă
la schimb cu 1Ca2+ care iese din celulă
8
SCHIMBĂTORUL HCO3-/Cl- - transferul depinde de gradientul de
concentraţie al HCO3- creat de anhidraza carbonică:
CO2 + H20  H2CO3  HCO3- + H+
 Celulele care prezintă anhidrază carbonică, schimbător HCO3-/Cl-
şi mecanisme de utilizare a H+ sunt:
(a) Eritrocitul  rol în echilibrul acido-bazic
 HCO3- este trecut în sânge la schimb cu Cl-
 H+ este fixat pe sistemele tampon eritrocitare
(b) Celula parietală gastrică  rol în secreţia de HCl
 HCO3- este trecut în sânge la schimb cu Cl-
 H+ este secretat în afara celulei şi participă la formarea HCl
(d) Nefrocitul  rol în echilibrul acido – bazic
 HCO3- este trecut în sânge la schimb cu Cl-
 H+ este secretat în urină şi se fixează pe sistemele tampon urinare
9
 1.3. POMPELE IONICE

 Au toate caracteristicile şi rolurile transportului activ primar

 este specific pentru transportul ionilor
 proteina transportoare este o ATP- ază
 Secvenţa generală de funcţionare cuprinde 3 etape principale:
1.Fixarea ionulului pe partea unde aceasta se găseşte în
concentraţia mai mică
2.Fixarea 1 ATP la nivelul situsului nucleotidic urmată de hidroliză
ATP  ADP + Pi + E

Pompa de Ca2+ 10
 gruparea fosfat anorganic (Pi) este utilizată pentru creşterea
afinităţii pompei faţă de ion
 energia (E) este utilizată pentru modificarea conformaţiei
proteinei transportoare
3.Eliberarea ionului pe partea cu concentraţie mai mare
 situsul nucleotidic eliberează produşii de hidroliză ai ATP
 proteina transportoare revine la conformaţia iniţială

Pompa de Ca2+ 11
 FUNCŢIILE GENERALE ALE POMPELOR IONICE

1. Asigură gradientul electrochimic al

substanţelor  întreţine transportul
pasiv membranar
2. La nivelul celulei epiteliale
 asigură procesul de absorbţie /
reabsorbţie de la nivelul suprafeţelor
de schimb digestive şi renale
3. La nivelul neuronului
 asigură menţinerea şi restabilirea
echilibrului ionic după depolarizare
(prin pompa Na+/K+)
4. La nivelul fibrei musculare asigură
relaxarea musculară (prin pompa
Ca2+)
12
 (a) Pompa Na+/K+ (Na+/K+- ATP-aza)

CARACTERISTICI
 cea mai importantă ATP-ază de
transport
 transportă 3 Na+ spre exterior şi
2 K+ spre interior pentru 1 ATP
 este mare consumatoare de
energie:
 50% în cazul neuronului şi
nefrocitului
 10% în cazul fibrei musculare şi
a hepatocitului
STRUCTURĂ
 două subunităţi  cu rol catalitic
 două subunităţi  cu rol reglator
13
SUBUNITĂŢILE  - rol catalitic
(ATP-ază Mg2+ – dependentă)
 prezintă la interior:
situsuri de fixare pentru 3 Na+
situs de fixare pentru 1 ATP
situs de fosforilare pentru 1 Pi
 prezintă la exterior:
situsuri de fixare pentru 2 K+

SUBUNITĂŢILE  - au rol reglator:

 translocarea pompei din
citoplasmă în membrană
 distribuţia polarizată a pompelor
pe suprafaţa celulară la polul
bazal al celulelor 14
ROLURILE pompei Na+/K+
1. Este o pompă electrogenică care determină o încărcare
electronegativă la interiorul membranei celulare:
 menţine potenţialul de repaus
 reface echilibrul ionic după repolarizare
 activată în exces  hiperpolarizare uşoară
 inhibată în exces  depolarizare uşoară
2. Asigură gradientul de Na+ necesar transportului activ secundar
3. Participă la menţinerea volumului celular (H2O urmează Na+)

REGLAREA ACTIVITĂŢII pompei Na+/K+

 Activată de: insulină, hormoni tiroidieni, catecolamine
creşterea volumului celular
 Inhibată de: ouabaină (specific), tonicardiace (digoxin)
15
 (b) Pompa de Ca2+

LOCALIZARE – membrana fibrei musculare (sarcolemă)

 la nivelul sarcolemei - expulzează 2 Ca2+ în mediul extracelular
 la nivelul membranei RS - recaptează 2 Ca2+ din citoplasmă
ROL: scăderea Ca2+ citosolic  relaxare musculară

RS = reticul sarcoplasmatic 16
 (c) Pompa H+/K+

LOCALIZARE - membrana celulei parietale gastrice şi a nefrocitului

 transportă 1 K+ în celulă la schimb cu 1 H+ care iese din celulă
 celula parietală gastrică  formarea HCl în lumenul glandei
oxintice
 nefrocit  acidifierea urinii cu rol în echilibrul acido-bazic

17
 (d) Pompele protonice (de H+)

LOCALIZARE
 membrana internă mitocondrială  asigură transportul
electronilor în timpul fosforilării oxidative (producţie de ATP)
 nefrocit  acidiferea urinii cu rol în echilibrul acido-bazic

18
 2. FUNCŢIA MEMBRANEI ÎN TRANSFERUL
DE INFORMAŢIE
INFORMAŢIA = totalitatea semnalelor biochimice transmise de
substanţe biologic active care interacţionează cu receptori specifici
membranari şi declanşează un răspuns celular specific
 Neurotransmiţători
MESAGERI PRIMARI  Hormoni endocrini
 Hormoni tisulari

 Proteină – canal ionic

 Cuplaţi cu enzime membranare
RECEPTORI MEMBRANARI
 Cuplaţi cu proteina G
 Catalitici

 Agonism
RĂSPUNS CELULAR  Agonism parţial
 Antagonist
19
 2.1. LIGANZII = MESAGERII PRIMARI

 NEUROTRANSMIŢĂTORI
 mediatori chimici în cadrul
unei sinapse

 HORMONI ENDOCRINI
 secretaţi în sânge
 acţiune endocrină
 HORMONI TISULARI
 secretaţi în spaţiul extracelular
 acţiune paracrină/autocrină

20
 2.2. RECEPTORII MEMBRANARI

DEFINIŢIE: proteine integrale complexe care captează, amplifică şi

modulează informaţia primită de la mesagerii primari
CLASIFICARE - în raport cu modalitatea de semnalizare:
 receptori proteină - canal ionic
 receptori cuplaţi cu o enzimă membranară
 receptori cuplaţi cu proteina G membranară
 receptori catalitici

21
 (a) Receptorii proteină – canal ionic

CARACTERISTICĂ - ligandul ataşat de receptorul specific deschide

un canal ionic  flux ionic depolarizant sau hiperpolarizant

EXEMPLU - Acetilcolina (ACh) deschide canalele de Na+ din

structura Receptorului nicotinic (N) situat în membrana postsinaptică
a plăcii motorii  influx de Na+ cu efect depolarizant

22
 (b) Receptorii cuplaţi cu o enzimă membranară

CARACTERISTICĂ - ligandul ataşat de receptorul specific

determină activarea unei enzime membranare cuplată cu receptorul
pe faţa internă a membranei  sintetiza unui mesager secundar

EXEMPLU – Peptidul atrial natriuretic (ANP) se fixează de Rec.

specific (NPR) de la nivelul fibrei musculare netede vasculare
 activarea guanilatciclazei membranare (GCm) generează GMPc
(mesager secundar)
ANP
 este un hormon secretat de atrii
 prin creşterea GMPc determină
relaxarea fibrei musculare netede
vasculare (vasodilataţie)
23
 (c) Receptorii cuplaţi cu proteina G membranară

CARACTERISTICĂ - ligandul ataşat de receptorul specific

activează proteina G membranară care cuplează RECEPTORUL
cu EFECTORUL (canal ionic sau enzimă membranară)
EXEMPLU - Noradrenalina (NAdr.) se fixează pe Rec 1-adrenergic
de la nivelul fibrei miocardice  proteina Gs activează adenilatciclaza
membranară, iar AMPc activează canalele de Ca2+ sarcolemale

Influxul de Ca2+ creşte

forţa de contracţie a
fibrei miocardice

24
 (d) Receptorii catalitici

CARACTERISTICI
 are ca ligand un hormon de
creştere (ex: insulina)
 fixarea ligandului determină
dimerizarea receptorului
 are activitate enzimatică
intrinsecă (tirozinkinază) care
modifică funcţia altor proteine
intracelulare
 modulează activitatea unor
sisteme complexe de
semnalizare intracelulară cu rol în
reglarea transcripţiei genelor
25
 2.3. INTERACŢIUNEA LIGAND-RECEPTOR

DEFINIŢIE: totalitatea proceselor fizico-chimice declanşate de fixarea

ligandului pe receptorul specific
ETAPE
1. Formarea COMPLEXULUI LIGAND-RECEPTOR ACTIVAT
(a) Selecţia sterică a ligandului aflat în concentraţii foarte mici
(b) Fixarea ligandului pe receptor prin legături fizico-chimice slabe
(c) Interacţiunea ligand-receptor printr-o reacţie bimoleculară,
reversibilă, desfăşurată secvenţial şi foarte rapid
2. Activarea MECANISMULUI DE SEMNALIZARE INTRACELULARĂ
(a) Modificarea configuraţiei structurale a
receptorului
(b) Modificarea funcţiei receptorului la
extremitatea sa distală
26
 TIPURI DE INTERACŢIUNI LIGAND – RECEPTOR

1. De tip AGONIST - formarea complexului ligand-receptor activat

determină răspunsul celular în proporţie de 80-100%
2. De tip AGONIST PARŢIAL - formarea complexului ligand-receptor
activat determină răspunsul celular în proporţie de 10 - 40%
3. De tip ANTAGONIST - formarea complexului ligand-receptor
activat NU determină răspunsul celular (agonism 0%)
 COMPETITIV - antagonistul împiedică
formarea complexului ligand-receptor
 ALOSTERIC - antagonistul determină
modificarea configuraţiei receptorului
împiedică formarea complexului ligand-
receptor activat
împiedică activarea mecanismelor de
semnalizare intracelulară 27
 2.4. PROTEINELE G MEMBRANARE

DEFINIŢIE - proteine - traductor ataşate de faţa internă a membranei

care asigură cuplarea RECEPTORULUI cu EFECTORUL:
 un canal ionic de K+ sau Ca2+
 o unitate catalitică = enzimă membranară sau intracelulară
STRUCTURĂ – subunitate  + complexul  şi 

SUBUNITATEA 
 este o GTP-ază
 asigură funcţia şi
specificitatea proteinei G
 are 2 forme:
 forma inactivă fixează GDP
 forma activă fixează GTP
GTP  GDP + Pi + E
28
 TIPURI DE PROTEINE G (subunitate )

 RECEPTOR EFECTOR MESAGER

ENZIMATIC SECUNDAR
Gs 1- adrenergici Activarea AMPc
2- adrenergici adenilatciclazei
3 – adrenergici
Gi 2 - adrenergici Inhibiţia  AMPc
M2 - colinergici adenilatciclazei
Gq 1 - adrenergici Activarea IP3, DAG ( efluxul
M1,M3 - colinergici fosfolipazei C de Ca2+ din RS 
 Ca2+- calmodulina)

RECEPTORII ADRENERGICI RECEPTORII COLINERGICI

 receptori α (α1, α2)  receptori nicotinici (N)
 receptori  (1, 2, 3)  receptori muscarinici (M1,M2,M3)
 au ca ligand NAdr. şi Adr.  au ca ligand ACh
29
 ROLURILE PROTEINELOR G

1. Activarea unor fluxuri ionice transmembranare (Ca2+, K+)

 modificări de potenţial membranar
2. Modularea activităţii unor enzime membranare şi intracelulare
 sinteza de mesageri secundari
3. Modularea transcripţiei unor gene
 sinteză de proteine şi modificări structurale specifice

30
 2.5. SISTEME DE SEMNALIZARE
INTRACELULARĂ
DEFINIŢIE - sisteme complexe de proteine membranare şi
intracelulare care transformă informaţia purtată de mesagerii
primari în răspuns celular specific
RĂSPUNSUL CELULAR  Conductanţă ionică a membranei
 modificări funcţionale  Activitatea enzimelor intracelulare
 modificări metabolice
 Sinteză proteică
 modificări structurale
TIPURI
 sistemul adenilatciclază – AMPc
 sistemul guanilatciclază – GMPc
 sistemul derivaţilor de fosfatidilinozitol
(IP3, DAG)
 sistemul Ca2+ - calmodulină (Ca2+ - CAM)
31
 SCHEMA GENERALĂ DE FUNCŢIONARE

MESAGER PRIMAR (de ordinul I)

RECEPTOR MEMBRANAR

MESAGER SECUNDAR
(de ordinul II)

amplificarea informaţiei de 10 x

MESAGER TERŢIAR (de ordinul III)

= proteinkinaze

amplificarea informaţie de 100 – 1000 x

“MASA CRITICĂ” de proteine
RĂSPUNS CELULAR
intracelulare
32
 (a) Sistemul adenilatciclază - AMPc

Neurotransmiţători
MESAGER PRIMAR
Hormoni polipeptidici

RECEPTOR MEMBRANAR Cuplat cu adenilatciclaza prin

proteina Gs sau Gi

MESAGER SECUNDAR AMPc format sub acţiunea

adenilatciclazei asupra ATP

MESAGER TERŢIAR Proteinkinaza A (PKA)

Inactivarea AMPc de către

RĂSPUNS CELULAR AMPc-fosfodiesterază

Pentru neurotransmiţători Pentru hormonii polipeptidici

 Mediază răspunsul postsinaptic  Controlul metabolismului celular
 Sinteza de proteine neuronale  Controlul secreţiei celulare
33
CALEA PROTEINEI Gs: activează adenilatciclaza   AMPc şi
deschide canale de Ca2+

EXEMPLU:
 NAdr. stimulează
proprietăţile inimii prin
Rec.1

CALEA PROTEINEI Gi: inactivează adenilatciclaza   AMPc şi

deschide canale de K+

EXEMPLU:
 ACh inhibă proprietăţile
inimii prin Rec.M2

34
 (b) Sistemul guanilatciclază - GMPc

MESAGER PRIMAR Peptidul atrial natriuretic (ANP)

RECEPTOR MEMBRANAR Cuplat cu guanilatciclaza

membranară (GCm)

MESAGER SECUNDAR GMPc format sub acţiunea GCm

asupra GTP
MESAGER TERŢIAR Proteinkinaza G (PKG)

Inactivarea GMPc de către

RĂSPUNS CELULAR
GMPc-fosfodiesterază

Relaxarea fibrei musculare

netede vasculare
(vasodilataţie)
35
 (c) Sistemul derivaţilor de fosfatidilinozitol

Neurotransmiţători
MESAGER PRIMAR
Hormoni polipeptidici

RECEPTOR MEMBRANAR Cuplat cu fosfolipaza C prin

proteina Gq

MESAGER SECUNDAR IP3 şi DAG formaţi sub acţiunea

fosfolipazei C asupra PIP2
MESAGER TERŢIAR Proteinkinaza C (PKC)

Activarea sistemul de semnalizare

RĂSPUNS CELULAR intracelulară Ca2+ - calmodulină de
către IP3

 Contracţia fibrei musculare netede (IP3)

 Controlul metabolismul şi secreţiei celulare (DAG)
36
EXEMPLU:
 NAdr. determină contracţia fibrei
musculare netede vasculare prin
Rec.1
 ACh creşte secreţia glandelor
exocrine prin Rec.M1
 ACh determină contracţia fibrei
musculare netede digestive prin
Rec.M3
 ACh stimulează eliberarea de oxid nitric din celula
endotelială prin Rec.M3
 NO determină vasodilataţie prin stimularea GC solubile 37
 (d) Sistemul Ca2+ - CALMODULINĂ

CARACTERISTICI
 este cel mai complex sistem de semnalizare intracelulară
 este activat prin creşterea Ca2+ citosolic  2 mecanisme:
 eliberarea din RS prin canale de Ca2+ activate de IP3
 influx de Ca2+ prin canale ionice de Ca2+ membranare
 este inactivat prin scăderea Ca2+ citosolic  2 mecanisme:
 restocare în RS prin pompa de Ca2+ din membrana RS
 eflux de Ca2+ prin pompa de Ca2+ din membrana celulară

Canal de Ca2+ Pompă de Ca2+ 38

 Neurotransmiţători
MESAGER PRIMAR
Hormoni polipeptidici

RECEPTOR MEMBRANAR Cuplat cu fosfolipaza C prin

proteina Gq

MESAGER SECUNDAR 4 Ca2+ - calmodulină

Proteinkinaze Ca2+ – calmodulin

MESAGER TERŢIAR
dependente (CAMPK)

RĂSPUNS CELULAR Contracţia fibrei musculare netede

 adenilatciclaza
 guanilatciclaza
Modularea activităţii enzimelor
 fosfolipaza C
implicate în semnalizarea intracelulară  AMPc - fosfodiesteraza
 GMPc - fosfodiesteraza 39
 4Ca2+ + Calmodulina EXEMPLU:
 NAdr. determină contracţia fibrei
Activarea MLCK musculare netede vasculare prin
(myosin light chain kinase) Rec.1
 ACh determină contracţia fibrei
Fosforilarea lanţurilor uşoare musculare netede digestive prin
Rec.M3
miozinice (MLC)

Formarea punţilor actino-miozinice

CONTRACŢIE MUSCULARĂ
40