Amor - Panait Cerna

Adăugat de: Adina Speranta

Amor, drag copil cu toane,

Se-abătu şi pe la noi ─

Două aripi diafane

Fâlfâiau pe umeri goi...

Raza lunei visătoare

Din argint îi ţese straie,

...De ce fug din cale-i, oare,

Mândrele, numai văpaie?

Mai sfioase, mai şirete,

Îşi duc mâinile la faţă,

Dar, prin degete, cu sete,

Îl privesc, arzând de viaţă...

Numai o frumoasă, care

Pătimise pe-al lui rug,

Ocolea fără crezare.

Dulcele lui vicleşug:

"Cel ce-a pus puteri în tine,

Să aprinzi în inimi dorul,

De-ţi lua, copile, zborul

Şi-ţi da ochi era mai bine..."

Râde El: "Răutăcioasă!

Mă răneşte vorba-ţi grea ─

Ai noroc că eşti frumoasă;

Altfel, zău, m-aş mânia!

Dar... ca-n veci să nu-ţi învie

Zâmbetul cel nemilos,

Răzbunarea mea să fie:

Să-ntâlneşti pe Făt-Frumos..."

II

Şi, deodată, ea tresare,

Faţa ei răsfrânge foc ─

Un voinic în drum îi sare

Ş-o cuprinde de mijloc.

Mai de voie, mai cu sila,

Ea-l urmează pe cărări ─

De-a lui calde aiurări

Biruită-i iar copila.

Se trezesc săruturi mii,

Şi se zbat la gura-i mică:

Gingaşi pui de turturică

Prinşi la cuibul lor, de vii.

...Plâng de drag, îşi spun pe nume,

Lacomi sufletele-şi sorb

Şi se-nalţă peste lume,

Binecuvântând pe orb...

III

Însă zeul nestatornic

Lângă ei viclean se plimbă...

Pune mâinile pe ornic

Şi răpede-a vremii limbă.

Şi pe când ei se răsfaţă

În puterea lui măiastră,

El, suflând pe a lor faţă,

Îi aduce-n lumea noastră.

Zboară-apoi râzând, pribeagul,

Altora să-şi ducă para ─

A! De mi-ai călca tu pragul,

Cum ţi-aş smulge aripioara!...