Cucerire

De Ion Barbu

De-a lungul nepăsării acestei reci naturi,

Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare
Desfac în foi sonore o limpede chemare
Vom merge în armură de fier, încinşi şi duri.

Ca nu cumva sub dârza trufie ostăşească

Să se adune umbra sau plumbul unui nor,
Vom încrusta viziuinii aprinsul Kohinor
Şi vom lăsa ca ochiul de foc să ne orbească;

Un somn năuc ne-o duce pe drumul mort, îngust,

Dar fiinţa noastră pură desprinsă de gândire
Va asculta cum sparge a orei îngrădire,
Cum urcă din adâncuri un mare imn august.

Şi-ntregi în trâmbiţarea de dincolo de vreme

Şi năzuind înalte şi albe biruinţi
Ne vom zvârli prin larma asaltelor fierbinţi
Mai sus de noi... în largul destinelor supreme…