Mentionarea Marin Preda este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori postbelici, alaturi de Mihail

a 4 trasaturi Sadoveanu, Eugen Barbu, Titus Popovici si Zaboria Stancu. Acesta lucreaza la mai multe reviste, iar in
ale unui anul 1942 debuteaza cu schita ”Parlitul”. Publica proza, iar dupa razboi publica romanul ”Morometii”,
current care ii va aduce recunoasterea artistica. Scrie si alte romane, de pilda ”Risipitorii”, ”Intrusul”, ”Marele
cultural/litera singuratic”, Cel mai iubit dintre pamanteni” ,cele mai multe fiind inscrise in tematica regimului comunist.
r in care se
Problematica romanelor lui Marin Preda
incadreaza
autorul. a) destrămarea mitului micii gospodării ţărăneşti: Moromeţii, Desfăşurarea;

b) destrămarea mitului industrializării: Risipitorii, Intrusul;

c) destrămarea mitului fericirii socialiste: Cel mai iubit dintre pământeni,

Marele singuratic, Imposibila întoarcere;

d) destrămarea mitului puterii şi minciunilor politice: Delirul, Cel mai iubit

dintre pământeni;

e) critica modelelor de viaţă socialistă: Cel mai iubit dintre pământeni

Critica societăţii socialiste – culme a spiritului critic şi a romanului

realist

a) destrămarea mitului societăţii socialiste – obiectiv al prozei realiste: Marin

Preda – Cel mai iubit dintre pământeni, Augustin Buzura – Orgolii, Refugii,

Drumul cenuşii;

b) Călin Surupăceanu – Intrusul – victima industrializării socialiste;

c) Nicolae Moromete – Moromeţii (II) – victima ariviştilor comunişti;

d) Victor Petrini – Cel mai iubit dintre pământeni – problema intelectualului

în societatea socialistă:

• intelectualul – ţintă a persecuţiilor regimurilor de dictatură;

• intelectualul – un luptător pentru supravieţuire;

• intelectualul – un căutător al adevărului.

e) Marin Preda – victimă a asasinatului politic – expresie a locului intelectualului

în societatea socialistă.
Ilustrarea a Marin Preda, ca scriitor realist, procedează ştiinţific, adică alege un ca real, pentru a da un răspuns
doua dintre real.Problema relaţiilor de producţie capitaliste în viaţa satului românesc este urmărită de Marin Preda,
trasaturile continuându-l pe Ioan Slavici. Spre deosebire de scriitorii interbelici ca Liviu Rebreanu, care urmăreau
mentionate, problema obţinerii pământului, Marin Preda caută să răspundă la problema dacă ţăranul poate păstra
valorificand pământul, adică să realizeze ideologia poporanistă. Pământul a fost obţinut de Ilie Moromete prin
doua texte împroprietărirea de tip capitalist, adică prin răscumpărare. Statul le-a acordat ţăranilor credite şi ei îşi
narrative/lirice plătesc pământul în rate. În momentul anului 1929, pentru a-i desolidariza pe ţărani de mineri, statul îi
scuteşte de plata ratelor restante şi Moromete devine proprietar. El face împrumut la o bancă şi-şi cumpără
oi şi cai.

Opera literara ”Morometii” este un roman realist, postbelic, ”o carte a adevarului spus pana la urma” ,
despre ”unul dintre cele mai rascolitoare procese prin care satul romanesc a trecut vreodata.”(Nicolae
Manolescu). Prin urmare, ”Morometii” contine, in aproape o mie de pagini, povestea unei familii de tarani
din Campia Dunarii, care cunoaste de-a lungul unui sfert de secol o adanca si simbolica destramare.
Problema familiei patriarhale, a raporturilor din cadrul familiei constituie obiectul studiului autorului. Omul
nu este doar un factor social afectat de relaţiile de producţie, ci el are şi relaţii de familie.
Familia, ca nucleu al societăţii, are, în roman, încă, o organizare patriarhală.
Moromete este şeful familiei şi el decide. De aceea la masă el stă într-o poziţie semnificativă, în capul
mesei, iar ceilalţi, în jurul lui. Familia lui Ilie Moromete este reconstituită, fiindcă el a mai fost căsătorit, iar
prima soţie a murit. Băieţii mai mari, Nilă, Achim, Paraschiv, sunt din această căsătorie, de aceea pentru ei
Catrina este mama vitregă, iar Nicolae – frate vitreg. Cu aceiaşi ochi sunt private Tita şi Ilinca. Conflictul
este aţâţat de o soră a lui Moromete, poreclită Guica, care sperase că Ilie nu se va mai recăsători şi ea va
avea grijă de gospodăria lui. Ea vine şi ia lucruri de prin casă fără să întrebe. Catrina îi interzice şi de aici
conflictul. Învăţaţi de Guica, cei trei fii mai mari vor pleca la oraş, luând oile şi caii, deci lovind gospodăria
lui Ilie Moromete. La cauzele obiective, derivate din relaţiile de producţie capitaliste, se vor adăuga şi
cauzele subiective din cadrul familiei. În afară de conflictul cu fiii săi, Moromete mai are un conflict, cu
Catrina. Atitudinea lui contemplativă, felul în care nu se zbate să obţină venituri suplimentare pentru
familie, faptul că nu introduce un sistem de folosire mai rentabilă a pământului, care ar fi putut rezolva
multe, agravează contextul social al familiei lui Moromete.

“Cel mai iubit dintre pământeni” este un roman realist, care este o critică a societăţii socialiste sau a
dictaturii proletariatului. Mesajul romanului este că o societate construită pe abuz, minciună, asasinat
politic, ateistă, care promovează bestiile la conducerea societăţii, nu poate exista mult timp şi se
autodevorează.

Evidentierea Opera literara ”Morometii” este alcatuit din doua volume, primul aparand in anul 1955. Actiunea e plasata,
modului in care in punctul ei initial, la cativa ani inaintea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cand timpul parea foarte
se reflecta tema rabdator cu oamenii, iar viata se scurgea fara conflicte mari. In spatiul epic al lui Marin Preda functia
si viziunea acestui timp este insa paradoxala. El nu mai are rabdare si va produce in sanul taranimii schimbari
despre lume in fulgeratoare, care pun in cumpana insusi destinul ei milenar.
fiecare dintre Primele pagini sunt construite in perfecta concordanta cu timpul sugerat si un sfert din volumul intai se
cele doua texte petrece de sambata seara pana duminica noaptea, adica de la intoarcerea Morometilor de la camp pana la
alese fuga Polinei cu Birica. Scriitorul decupeaza scene de o mare simplitate din viata taranilor si nareaza lent,
staruind asupra fiecarui amanunt, gest sau replica. Totul se desfasoara parca dupa un tipic anume, nimic nu
e spontan, in asa fel incat impresia de ceremonial e staruitoare, ca si cum taranii s-ar orienta in cele mai
elementare miscari ale lor dupa o ordine prestabilita, dupa un cod stravechi.
”Cât ieşeau din iarnă şi până aproape de sfantul Niculaie, Morometii mâncau în tindă la o masă joasă şi
rotundă, aşezati în jurul ei pe nişte scăunele cât palma.” Morometii, stransi in jurul unei mese mici si
rotunde, dominati de un tata temut si ascultat, par in cremenirea unei vechi randuieli . Cina lor este un ecou
peste mileniu al ceremonialului unei familii gentilice, care si-a conservat intr-o forma aproape intacta
structura, nu si mentalitatea.
Marin Preda isi incepe romanul prin analiza acestui moment din viata unei familii de tarani, reliefand
conflictul dintre vechea ei strcutura si noua realitate sufleteasca. Gospodaria Morometilor pare solida si
grija conducatorului ei este s-o mentina intacta. E pentru intaia oara cand in literatura romana taranul nu e
stapanit de ideea de a avea pamant, ca sansa a fericirii sale, ci de a si-l pastra. Ilie Moromete are doua
loturi, al lui si al Catrinei, si o multime de copii care sa munceasca. Si, totusi, mica-i proprietate intra in
declin, pentru ca in calculele lui nu prevazuse disensiunea interioara a familiei si nici nu intelege pericolul
real al vesnicelor sale datorii amanate.
In primele capitole ale cartii aceste lucruri raman necunoscute. Prozatorul nu-si incepe povestea de la cap ,
ci de la un punct oarecare din desfasurarea ei. Personajele sunt gata formate, ele intra in actiune fara nici o
pregatire prealabila si se misca conform firii lor.Dupa lunga descriere a intoarcerii Morometilor acasa,
atentia scriitorului se indreapta spre viata comunitatii rurale. El isi alege in acest scop secvente dintr-o zi de
duminica la tara si nareaza, dilatand prin insistenta, evenimente obisnuite, ca taierea unui salcam, un drum
spre fierarie cu secerile pe umar, o adunare in poiana, plata unor impozite, calusul, hora.
Scena care-l defineste profund, tocmai pentru ca sintetizeaza epic pozitia lui Moromete in relatie cu o
colectivitate umana reprezentativa pentru mediul sau de viata, se petrece in poiana fierariei lui Iocan, unde
taranii agitati ca de sarbatoare, se aduna sa discute cu un inumabil umor politica : ”Se apropiau de fierarie
si Moromete fu intampinat de departe cu exclamatii.” Simpatia spontana cu care este intampinat Moromete,
faptul ca discutiile nu incep fara el, greutatea cuvantului sau dovedesc ca prestigiul lui e real si recunoscut.
Sociabilitatea, inteligenta, ironia, umorul, darul de a vedea dincolo de lucruri, fantezia, bucuria
contemplatiei fac din el un taran neobisnuit, un observator si un moralist.
Una din multele iluzii ale lui Moromete este credinta lui in posibilitatea comunicarii. El banuie ca oamenii
il inteleg sau ca cel putin nevasta si copii il inteleg si nu-si poate reprima mirarea cand acestia il
interpreteaza altfel decat se stie el. Prabusirea gospodariei sale se va petrece si din aceasta cauza, pentru ca
fiii ii ignora planurile neexplicate si se simt animati de alte ganduri, mai realiste, sau in orice caz, in spiritul
timpului lor. In momentul in care Paraschiv, Nila si Achim vor vrea puterea sa se desprinda de sub
influenta tatalui, politica de echilibru a micii proprietati, iluzia cea mare a lui Moromete, intra intr-o stare
de criza.
Datoriile la bancă, plata "foncierii" şi traiul zilnic al unei familii numeroase îl sufocă pe Moromete, care
trebuie să se descurce cumva, fară să vândă din pământ. Se hotărăşte să vândă lui Tudor Balosu salcâmul
din curte, deşi acesta "strajuia prin înaltimea si coroana sa stufoasă toată partea aceea a satului" , ca simbol
al trainiciei şi al stabilități satului.
Tăierea salcâmulu .este o altă scenă memorabilă a romanului, atât prin maiestria construirii ei din detalii ce
se adună progresiv, prin cuvintele expresive, dar şi prin simbolistica dramatică, acesta fiind primul semn al
declinului familiei Moromete, dar şi al satului traditional, rămas parcă fară apărare: ”... acum totul se făcuse
mic. Grădina, caii, Moromete însuşi arătau bicisnici. Cerul deschis şi câmpia năpadeau împrejurimile”.
Salcâmul taiat facea parte din viata familiei Moromete, dar şi din existenta satului, ”toată lumea cunoştea
acest salcâm”, simbolizând elementul păstrător al traditiilor şi credintelor stramoseşti, al stabilitatii
tărăneşti.
Volumul intai se termina prin schimbarea unghiului de referinta asupra timpului, care, departe de a fi
rabdator si tolerant, si-a dus la bun sfarsit inexorabila-i eroziune. Moromete ia cunostinta de acest timp in
urma unei tragice experiente care ii modifica psihologia. Mutenia in care aluneca e o stare de criza si in
mod simbolic o disparitie. ”Sfarsitul lui ilie Moromete este sfrasitul unei mentalitati de origine arhaica. El
conserva o lume si imagineaza una in care sa poata trai. Detronat cu brutalitate de timpul care devine
nerabdator, el este un <<rege fara tara>> . Criza il instraineaza de fosta lui ipoteza, pe care o priveste cu
ochi strain. Eroul isi intelege finalmente drama, ceea ce face din el un personaj superior...”
In al doilea volum, aparut in 1967, la doisprezece ani distanta de primul, autorul a reluat primele personaje,
adaugandu-le altele noi, si le-a urmarit evolutia pana spre sfarsitul deceniului al saselea. Rescriind de mai
multe ori intreaga carte, prozatorul a reusit sa dea celor doua parti o anumita unitate, incat astazi nu mai
putem vorbi de ele ca de doua romane oarecum deosebite ca problematica si modalitate, ci de unul singur,
in care se reconstituie imaginea unui univers si a unei civilizatii aflate la rascruce.
Actiunea primului volum se sfarseste in preajma celui de-Al Doilea Razboi Mondial cu fuga feciorilor lui
Moromete si cu marea deceptie a tatalui inselat in asteptarile lui. In centrul partii a doua a romanului nu se
mai afla satul traditional si nici Ilie Moromete, taranul care crede pana la capat in durabilitatea lumii si
mentalitatii lui specifice, scena e ocupata acum de o istorie noua, adeseori violenta, in care se transforma
radical structurile de viata si de gandire ale taranilor. Romancierul urmareste viata acestui sat nou in doua
momente istorice succesive: reforma agrara din 1945 cu prefacerile pe care ea le aduce si transformarea
”socialista” a agriculturii dupa 1949, fenomen abuziv si extraordinar de vilent cu taranimea.
Conflictul dintre Moromete si fii lui trece in planul al doilea. Conflictul principal opune acum o mentalitate
traditionala, a taranului care-si lucreaza singur ogorul, si o mentalitate noua, impusa, colectivista.
In primele capitole, grija prozatorului e sa distruga imaginea dintai a lui Moromete, aratandu-i o alta fata,
lipsita de glorie. Desi a cunoscut o perioada de prosperitate si si-a refacut averea, Moromete nu se mai
poarta ca inainte si ia hotarari care il coboara in ochii familiei. Ii interzice lui Niculae sa mai frecventeze
scoala pe motiv ca ”nu-i aduce nici un beneficiu”, continua sa nu treaca pamantul si casa pe numele
Catrinei, in schimb merge la Bucuresti sa le propuna celor trei fii sa se intoarca in sat, sa le dea lor tot, iar el
cu Catrina sa se retraga intr-o cosmelie pe care s-o ridice alaturi de vechea lor casa. O ura naprasnica se
ridica atunci in sufletul aceste femei, care-si paraseste barbatul la batraneste si se duce sa traiasca la fiica ei
din prima casatorie.
Aceasta este o epoca de tranzitie, cand Moromete dispare o vreme ca erou activ, ca sa redevina cand totul
va fi iremediabil pierdut pentru el. Se impune in schimb, Niculae Moromete, copilul neglijat de parinte,
care-si paraseste si el, ca si fratii mai mare, dar in alt mod, conditia de taran, fiind hotarat sa realizeze o
existenta si o atitudine care sa-l indeptarteze de la greselile tatalui sau.Discutiile dintre ei doi, destul de
numeroase, provocate mai ales de Moromete-tatal, au semnificatia unei confruntari intre doua conceptii de
viata, intre doua civilizatii. Niculae Moromete crede intr-o ”noua religie a binelui si a raului” si devine
”apostolul” dogmatic al ideilor socialiste, care prevad, o data cu schimbarea intregii societati ”innoirea”
radicala a satului.
Ilie Moromete nu se impaca cu gandul ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie ”sa dispara”.
Ideea nu numai ca il deruteaza, dar ii produce o disperare fara margini. Exista in acest sens o scena de mare
forta artistica - ultima in care Moromete apare in viata - in care batranul, udat de ploaia repede de vara,
 sapa un sant in jurul sirei de paie din gradina si discuta cu un personaj imaginar, in timp ce in alta parte a
satului se pune la care schimbari hotaratoare pentru destinul taranimii: ”Pana in clipa din urma omul e dator
sa tina rostul lui, chit ca rostul asta cine stie ce s-o alege de el!”...” Ca tu vii si-mi spui ca noi suntem
ultimii tarani de pe lume si ca trebuie sa disparem. Si de ce crezi ca n-ai fi tu ultimul prost de pe lume si ca
mai degraba tu ar trebui sa dispari , nu eu ?”
In ultimele capitole ale cartii Moromete dispare ca personaj si tot ceea ce se intampla se desfasoara fara
Moromete si in afara constiintei sale, intrata intr-o lunga si definitiva intunecare. Putinii ani care i-au mai
ramas ii traieste in tacere si in singuratate si moarte lent, ca si cum viata s-ar scurge din el, nu inainte de-a
exclama cu o trufie pe care ar vre s-o pastreze si dincolo de moarte: ”Domnule...eu totdeauna am dus o
viata independenta!”

Subiectul romanului “ Cel mai iubit dintre pamanteni” este construirea unei fresce sociale a epocii de aur
sau
a vârstei de fier, cum o numeşte Lucian Blaga. Eroul principal, Victor Petrini, este un intelectual, un
asistent la universitate, filosof, se subînţelege din oraşul Cluj. Orice om, care gândeşte, este, într-un regim
de dictatură, un duşman potenţial, care trebuie distrus fizic, moral, social. Victor Petrini este destituit din
postul de asistent universitar, fiindcă şi profesorul (se sugerează Lucian Blaga) este dat afară din
universitate de imbecilul caloriferist, devenit subit autoritatea care decide.
Victor Petrini este condamnat la muncă silnică printr-o farsă judiciară, înscenată cu cinism, trimis să
muncească într-o mină, unde este chinuit de un torţionar înrăit. Acesta, ca să-l chinuiască şi să-i provoace
moartea, îl scotea noaptea în frig, dezbrăcat, încât, ca să supravieţuiască, Petrini îl aruncă în hăul
unui puţ de mină părăsit. Se sugerează că singura cale pentru aceste fiare ucigaşe este moartea, adică să li
se aplice legea talionului.

Prezentarea llie Moromete, personajul principal şi eponim este un erou de referință în literatura română,
cate unei concentrand tragicul destin al taranului agresat de istorie într-o perioadă de schimbări ideologice profunde, cu
particularitati efecte dramatice asupra satului traditional, actiunea fiind plasată între anii 1937-1950. Definit de Nicolae
de constructie a Manolescu "cel din urmă tăran", Ilie Moromete este un personaj realist si "rotund" prin complexitatea
unui personaj / trairilor, prin forta conflictului interior ce se manifestă meditativ şi prin analiza psihologică de introspectare a
particularitati caracterului.
de limbaj din Situarea lui Ilie Moromete între personajele realiste este argumentată de valenta autobiografică,
fiecare text întrucât, în modelarea eroului, autorul l-a avut ca model pe tatal său, Tudor Calăraşu: "Scriind, totdeauna am
ales. admirat ceva, o creatie preexistentă, care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci şi maturitatea: eroul preferat,
Moromete, care a existat in realitate, a fost tatăl meu". In romanul autobiografic "Viata ca o prada", Marin
Preda relatează aduceri-aminte în centrul cărora se afla tatăl său, Tudor Calăraşu, intâmpari pe care le-a
inclus în romanul ”Morometii".
llie Moromete este un personaj realist, tipic pentru patura socială a tărănimii, conectat vital la
pământul care asigura existenta familiei şi respectul colectivitatii. Portretul moral este construit din trăsaturi
puternice si complexe, ce reies indirect din comportamentul plin de energie, din atitudinea, gandurile şi
framantarile protagonistului care-i şi determina destinul. Fire autoritară, Ilie Moromete este "capul familiei"
numeroase şi hibride, greu de tinut in frâu, având in vedere şi conflictele ce mocneau, fiind gata să explodeze,
între membrii familiei, formată din Paraschiv, Nila şi Achim, baieti din prima căsătorie, Tita, Ilinca şi
 Niculae, copii facuti cu a doua nevastă, Catrina. Naratorul omniscient il prezintă incă de la începutul
romanului "stand deasupra tuturor" şi stapanind "cu privirea pe fiecare"
Caracterizat direct de catre naratorul omniscient, Ilie Moromete este "contingent '911" şi se afla intre
"tinerete si bătrânete, când numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva".
llie Moromete este numit de catreu unii critici taran-filozof, frămantările sale despre soarta tăranilor
dependenti de roadele pământului, de vreme si de Dumnezeu fiind relevante pentru firea reflexiva. Meditând
asupra propriei vieti, când, părăsit de fiii cei mari, se gândeşte ca greşise, considerand ca lumea era aşa cum
si-o inchipuia el" si ca nenorocirile sunt "numai ale altora". Moromete se aşezase pe o piatră alba de hotar,
"cu capul in maini, punandu-si un şir nesfarşit de întrebări, ca şi când ar fi vorbit cu altcineva, căutand
explicatii pentru declinul in care se afla familia sa. Gândurile sumbre se indreaptă spre o autoanaliza a
atitudinii de parinte, a conflictului dintre generatii şi se consolează: "Am facut tot ce trebuia ...le-am dat [...]
fiecăruia ce-a vrut[...]. I-am iertat mereu".

In “Cel mai iubit dintre pamanteni”, eroii sunt construiţi atât prin trăsăturile tipice ale unor categorii
sociale, cât şiprintr-o subtilă şi nuanţată analiză psihologică. Este împletit colajul cu eseul, descrierea cu
dezbaterea problematizată. Sunt introduse şi elementele de surpriză în comportamentul eroilor, în crearea
situaţiilor unice. Astfel, pentru a o salva pe Suzy Culala, Petrini îl aruncă din teleferic pe inginerul Pencea,
fostul ei soţ. Ca filosof, Victor Petrini vrea să realizeze o revoluţie în gândire, construind o nouă „gnoză”,
adică o nouă teorie a cunoaşterii, care să redea integritatea conştiinţei umane „în faţa universului”. Principiile
enunţate de el: „Omul este liber în sine şi pentru sine şi singur acest concept este izvorul dreptului şi al
creaţiei spirituale”. Este, altfel spus, o meditaţie pe tema liberului arbitru de factură iluministă, care intră în
contradicţie cu dictatura proletariatului. Drepturile omului sunt idei periculoase pentru regimurile de
dictatură, de aceea Petrini este închis spre a fi reeducat prin muncă.
Un alt eseu al său, intitulat Era ticăloşilor, este un subtil rechizitoriu, un atac la adresa principiilor societăţii
comuniste, căreia îi contestă dreptul legitim de a exista.
Victor Petrini trece prin viaţă ca printr-un labirint cu multe situaţii neprevăzute, cu tipuri umane variate ca
vicleana, versatila şi imorala Matilda, sfioasa Căprioara, Bacaloglu şi Calistrat, activişti de partid ca Mircea,
funcţionarii de la Oraca, anchetatorii securităţii, calina Suzy Culala şi violentul inginer Pencea,
oportunistul său prieten Ion Micu. Cu acesta din urmă poartă ample dezbateri în legătură cu legitimitatea
regimului de dictatură comunistă. Este dimensiunea expresionistă a romanului, care devine astfel un roman
de problematică. El caută să găsească un mod de supravieţuire a omului superior într-o lume absurdă, într-o
societate atât de degradată de lipsa de principii morale, ca urmare a cultivării ateismului satanic, încât capătă
aspectul unui coşmar
Sustinerea unei
opinii despre ”Morometii” se distinge, in viziunea lui Eugen Negrici, prin "cruzimea inocentă a evocarii, fiind un
opera roman dedicat fenomenului tragic al dezagregării lumii rurale sub tăvalugul comunist."
”Morometii” prezinta deopotriva temele traditionale ale romanului romanesc: lumea satului, conditia
taranului, familia; si temele omului modern, precum relatia cu timpul, conflictul dintre generatii si
presiunea istoriei.