NOŢIUNI DE VOCABULAR

Vocabularul (lexicul) reprezintă totalitatea cuvintelor dintr-o limbă.

- vocabularul lb. române cuprinde aproximativ 120.000 de cuvinte
Vocabularul are două părţi: a. vocabularul fundamental b. masa vocabularului
Vocabularul fundamental – cuprinde cuvintele cunoscute, înţelese şi folosite frecvent de toţi
vorbitorii de limbă română. Numără aprox.1500 de cuvinte.
Cuvintele din vocabularul fundamental denumesc noţiuni fundamentale: părţi ale corpului
omenesc, plante, animale, acţiuni ( a merge, a mânca, a munci etc.), însuşiri (bun, rău, frumos).
Masa vocabularului – cuprinde cuvintele care nu intră în alcătuirea vocabularul fundam.
1. regionalisme – cuvinte folosite numai în anumite regiuni ale ţării: curechi, popuşoi, cucuruz.
2. arhaisme – cuvinte foarte vechi, care apar numai în scrierile cu caracter istoric. voievod,
paloş, vornic, postelnic.
3. neologisme – cuvinte împrumutate recent din alte limbi: astronaut, computer, solitar.
4. termeni ştiinţifici – apar în lucrările ştiinţifice: ipotenuză, protoni, moleculă, atom.
5. termeni tehnici: bujie, jantă, bormaşină, electromotor.
6. termeni populari – apar în vorbirea neîngrijită, în toate regiunile: mâţă.
Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului
A. Mijloace interne (derivarea, compunerea, conversiunea) B. Externe (împrumut.)
A. 1. DERIVAREA CU PREFIXE ŞI SUFIXE – mijloc de îmbogăţire a vocabularului prin
formarea de cuvinte noi, prin adăugarea de prefixe şi/sau sufixe la un cuvânt de bază.
Prefixul – sunetul sau grupul de sunete care se adaugă în faţa (stânga ) unui cuvânt de bază, pentru a
forma cuvinte noi(cu alt sens): anti-,ante-, con- com-, des-, dez-, in-, im-, îm-, în-, ne-, pre-, re-,
răs-, stră-
Sufixul – sunetul sau grupul de sunete care se ataşază după rădăcină (cuvântul de bază) pentru a
forma cuvinte noi. -aş, -el, -iţă, -ism, -iş, -ăt, -et, -esc, -eşte, -ească, -easă, -ime, -an, -ean, -os, -oi,
-oaică, -ar, -tor, -ar
Cuvântul de bază – cuvântul de la care se formează alte cuvinte. BUN – cuvânt de bază de la care
se formează alte cuvinte : bunătate, a îmbuna, bunişor, bunăvoinţă etc.
Rădăcina – elementul comun al mai multor cuvine . Ex. : frunz- : frunză, frunzar etc.
FAMILIA LEXICALĂ - este alcătuită din totalitatea cuvintelor înrudite ca sens şi care sunt formate de
la aceeaşi rădăcină (cuvânt de bază) OM: omenie, a omeni, omeneşte, omenesc.
FLOARE: florar, florărie, a înflori, floricică, florăreasă etc.
ATENŢIE ! între două cuvinte ca floare – flori , există numai o deosebire de sens gramatical , şi
anume , de singular şi plural . Aceste 2 cuvinte nu sunt derivate , nu sunt 2 cuvinte aparţinând unei
familii lexicale . Ele denumesc una şi aceeaşi noţiune - FLOARE
Între cuvintele floare – florărie există o deosebire de sens lexical – denumesc două noţiuni dife-
rite – planta , respectiv magazinul unde se vând flori .
COMPUNEREA – procedeu de îmbogăţire a vocabularului care constă în formarea de cuvinte noi prin
alăturarea / contopirea / abrevierea mai multor cuvinte . Se realizează prin următoarele procedee:
a. alăturarea : Podu-Iloaie, Poiana Braşov, Târgu Neamţ, sfeclă de zahăr
b. contopire : untdelemn, bunăvoinţă, dreptunghi
c. abreviere ( prescurtare ) : SNCFR, SUA, ONU, NATO, SRL.
SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE ( CONVERSIUNEA ) - Procedeu de îmbogăţire a vocabularului
care constă în schimbarea valorii morfologice a unor cuvinte.
Dan este frumos. frumos = adjectiv Dan cântă frumos. frumos = adverb de mod
A venit toamna . toamna = subst. comun Toamna se coc strugurii .toamna = adv. de timp
Tânărul bărbat a plecat . tânărul = adjectiv Tânărul a plecat . tânărul = subst. comun
a mânca = verb mâncare = subst. comun /// Pron. dem. –Acesta ştie . Omul acesta ştie .
Scrie bine . bine = adverb de mod. N-a uitat binele ce i l-am făcut . binele = subst. comun
 NOŢIUNI DE FONETICĂ
FONETICA – ştiinţa care studiază sunetele vorbirii .
Sunetele vorbirii
1. VOCALELE – sunete care se pronunţă fără ajutorul altor sunete şi care pot forma singure o
silabă . a, ă, e, i, î, o, u.
2. CONSOANELE - sunete care se pronunţă cu ajutorul altor sunete şi nu pot forma singure o
silabă . b, c , d , f ….
2. SEMIVOCALELE – sunete asemănătoare vocalelor, apar numai împreună cu vocalele şi nu
pot forma singure o silabă: e, i, o, u. Apar numai în diftongi şi în triftongi.
Litera este semnul grafic al unui sunet . În limba română, în general, o literă transcrie un sunet.
P O M 3 litere, 3 sunete.
- O literă poate transcrie mai multe sunete X claxon [c l a c s o n] 6 litere 7 sunete
- Două litere transcriu un sunet C [ c i ] C [ c e ] cer 3 litere, 3 sunete
CEAS 4 litere 3 sunete [ č a s ] e = literă ajutătoare : ce, ci urmate de vocală în aceeaşi silabă .
NUCI 4 litere, 3 sunete i = lit. ajutătoare – sunetul [ci] apare la sfârşit de cuvânt în aceeaşi silabă cu
o vocală
GEM 3 L , 3 S GEAM 4 litere , 3 sunete e – lit. ajutătoare : sunetul [ge] apare în aceeaşi silabă
cu o vocală .
MERGI 5 L , 4 S - sunetul gi apare în aceeaşi silabă cu o vocală , la sfârşit de cuvânt , deci i este
literă ajutătoare .
Trei litere transcriu un sunet
K [ che , chi ] CHEM 4 litere 3 sunete : h : literă ajutătoare ( întotdeauna )
CHEA - MĂ 6 litere 4 sunete h şi e : litere ajutătoare – sunetul Che apare în aceeaşi silabă cu o
vocală ( a ) .
G [ ghe , ghi ] GHEM 4 litere 3 sunete h = literă ajutătoare
GHEA –ŢĂ 6 litere, 4 sunete - sunetul Ghe, în aceeaşi silabă cu o vocală: h, e = litere ajutătoare
UNGHI 5 litere, 3 sunete - sunetul Ghi, la sfîrşit de cuvânt, în aceeaşi silabă cu o vocală = h , i =
litere ajutătoare .
Grupuri de sunete
DIFTONGUL - grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi o semivocală pronunţate în aceeaşi
silabă: ai : cântai; au: stau.
ai, au, ea, ei, eo ( de-o fi ), eu, ia, ie, ii, io, iu, oa, oi, ou, ua, ui, uo. TRIFTONGUL - grupul de
sunete alcătuit dintr-o vocală şi două semivocale pronunţate în aceeaşi silabă: oai, eau, ioa, iei, iau,
eoa (leoarcă).
HIATUL - apare între două vocale alăturate , dar aflate în silabe diferite : po – et, po – e – zi – e,
co- o – pe – ra.
Câteva reguli de despărţire a cuvintelor în silabe
1. o consoană între vocale trece la silaba următoare V – CV : a-pă , re-ce , soa-re , ca-să
2. În succesiunea de două consoane între vocale , despărţirea se face, de regulă, după prima consoană
VC-CV : tic-sit , în-ger , ex-cur-si-e , trais-tă , pas-tă .
Excepţie – Trec împreună la silaba următoare succesiunile de consoane care au ca al doilea element
l sau r şi ca prim element b,c,d,f,g,h,p,t,v, adică grupurile :
bl : ca-blu ; br : o-braz ; cl : pro-cla-ma ; cr : a-crit ; dl : Co-dlea ; dr : co-dru ;
fl : a-flat ; fr : a-fri-can ; gl : a-glo-me-rat ; gr : a-gri-col ; hl : pe-hli-van ;
hr : ne-hră-nit ; pl : su-plu ; pr : cu-pru ; tl : ti-tlu ; tr : li-tru ; vl : e-vla-vi-os ;
vr : de-vre-me.