Ce este substantivul?

Conform definiției, substantivul este partea de vorbire care denumește obiecte (masă,

casă), ființe (iepure, urs), locuri (munte), fenomene ale naturii (ploaie, furtună), acțiuni

(mișcare), dar și o serie de noțiuni abstracte. În cadrul unei propoziții, substantivele au

adesea rolul de subiect sau complement direct, pot fi înlocuite de pronume sau pot fi

determinate de adjective. Acestea pot fi însă și atribut, nume predicativ sau element

predicativ suplimentar.

Ce sunt neologismele? De unde provin aceste cuvinte?

Substantivele sunt declinabile, adică îşi schimbă forma după număr (singular sau

plural), caz (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ sau vocativ) şi determinare (substantiv

determinat hotărât şi substantiv determinat nehotărât).

Toate substantivele se împart în trei categorii numite genuri: masculin (un băiat, un

vânător), feminin (o fată, o portocală, o femeie), neutru (un avion, un bloc, un cântar, un

stadion, un creion).

Exemple de substantive comune și exemple de substantive proprii

În funcție de anumite trăsături, substantivele se împart în substantive comune (masă,

calculator, mână, monitor, pâine, ciorbă, barbă) și substantive proprii (Alexandru,

George Coșbuc, Munții Carpați, Ion, București).

Cum se identifică substantivul?

De cele mai multe ori, substantivul se identifică cu ajutorul întrebărilor: Cine este acesta

/ aceasta?  sau Ce este acesta / aceasta?

Substantive numărabile și substantive nenumărabile

Există substantive care se pot număra și sunt numite numărabile, dar și substantive care

nu se pot număra, acestea din urmă fiind denumite nenumărabile. Substantivele

numărabile au formă de plural, pot fi determinate de atribute (numerale, adjective) care

exprimă cantitatea: trei cărți, două mașini, patru fenomene. Substantivele

nenumărabile denumesc noțiuni care nu pot fi numărate și deci sunt defective de

singular sau plural: nea, liniște, ochelari, bale, izmene.