Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ceasurile au apărut pentru prima dată în secolul al XV-lea și au venit sub diferite forme. Acestea erau
purtate la mână sau legate de un lănțișor ori în buzunare. Primele ceasuri au fost mecanice, însă odată
cu dezvoltarea tehnologiei au apărut și cele automatice.
Multă lume nu știe, însă ceasurile automatice sunt de fapt tot ceasuri mecanice. Diferența dintre cele
două este la armare, dacă cele automatice încarcă arcul la simpla mișcare a mâinii, cele mecanice au
nevoie de armarea manuală din remontoar.
Ceasurile mecanice clasice sunt prevăzute cu o coroană la exteriorul carcasei, de obicei în partea
dreaptă, cu ajutorul căreia se pune în mișcare un întreg sistem care transferă energia de rotație către
arcul principal. Pe măsură ce acesta tinde să se relaxeze, eliberează treptat energie punând în mișcare
întregul mecanism. Un rol important îl au aici și balansierul sau regulatorul, care asigură o eliberare
uniformă a energiei și deci mai multă precizie măsurării timpului. Remontarea acestui tip de mecanism
trebuie făcută manual, o dată la 1-2 zile, altfel ceasul se oprește, potrivit ceas-mana.ro.
De cealaltă parte, ceasurile automatice sunt prevăzute cu un rotor (o greutate oscilantă) care se mișcă
singură, alimentând astfel întregul mecanism. Acest tip de ceas, dacă este purtat la mână, nu are nevoie
de ajustare sau încărcare manuală. În schimb, dacă este lăsat în repaus acesta poate să se oprească după
câteva zile.
Ceasurile mecanice trebuie întoarse la o oră fixă pentru a funcționa normal. Multă lume le preferă pe
acestea, creându-se o legătură afectivă cu timpul și ceasul deținut. Trebuie știut că mai există o
categorie de ceasuri, cele cu quartz, care sunt alimentate de o baterie care funcționează pentru câțiva
ani. Aceste mecanisme sunt mai precis, însă prezintă mai puțin interes din partea pasionaților de
orologerie și mecanică fină.