Absolutismul in Franta

Revoluţia franceză (1789-1799), eveniment major al epocii moderne care a dus larăsturnarea 
Vechiului Regim şi la instaurarea unei noi ordini politice şi sociale în FranţaÎn timpul desfăşur
ării revoluţiei, Franţa a experimentat toate sistemele de guvernaretrecând succesiv de la mo
narhia absolută, bazată pe principiul de drept divin, la monarhiaconstituţională, după model 
britanic, în care domină principiul ,,regele domneşte, dar nuguvernează”, apoi la republică. A
ceasta avea la bază, în teorie, libertatea şi egalitateatuturor cetăţenilor.Revoluţia franceză es
te evenimentul care a marcat totodată în istoria Franţei, trecerea laepoca modernă. Perioad
a revoluţionară începe în 1789, cu reunirea Adunării Stărilor Generale şi căderea Bastiliei, şi s
e termină în 1799, cu lovitura de stat din 18 Brumar a lui Napoleon Bonaparte. Ideile liberale 
şi naţionale propăvăduite de Revoluţia franceză s-aurăspândit în toată Europa, având ca efec
t intensificarea luptei naţiunilor asupriteîmpotriva dominaţiei străine. Revoluţia franceză co
mpletează şirul marilor revoluţii aleepocii moderne, fiind precedată de Revoluţia engleză şi R
evoluţia americană. Totodată,ea a rămas cel mai popular model de insurecţie până la Revolu
ţia Rusă din 1917.CuprinsVechiul Regim (franceză l’Ancien Régime) este o expresie folosită p
entru a desemnasistemul francez de guvernare, legile şi instituţiile care au precedat revoluţia 
de la 1789.Acesta se sprijinea pe cele trei ordine (stări): starea I – clerul; starea a II-a – nobili
mea;starea III-a burghezia, ţărănimea şi păturile orăşeneşti sărace. Primele două stări erau pr
ivilegiate, în timp ce starea III-a reprezenta 96% din populaţia franceză.Monarhia franceză er
a o monarhie absolută nu una despotică, adică nu acţiona în manierăarbitrară şi ilegală. Rege
le era împiedicat de legile şi cutumele regatului său şi existaumulte organisme independente
, cum era Adunarea Clerului, care aveau drepturi şi privilegii în care regele nu putea interveni
, întrucât erau garantate de lege. Regele emitealegi după consultarea consilierilor săi, deşi nu 
era obligat să le accepte opinia.Parlamentele provinciale şi stările locale limitau,de asemene
a,puterea regală.Regele era reprezentat în teritoriu de intendenţi de poliţie, justiţie şi finanţe 
în cele 34 decircumscripţii ale Franţei. Ei supervizau perceperea impozitelor, legea şi ordinea 
şirăspundeau de lucrările publice, comunicaţii, comerţ şi industrie.Monarhia franceză nu pri
mea niciodată destui bani din impozite pentru a-şi acopericheltuielile, aşa încât, pe timp de r
ăzboi, când cheltuielile statului creşteau foarte mult,recurgea la împrumuturi cu dobânzi uria
şe. În consecinţă, plata dobânzilor la datorii adevenit în secolul al XVIII-lea o componentă tot 
mai mare din bugetul statului.Metoda de colectare a impozitelor directe prin sutele de slujba
şi aducea adesea prejudiciistatului,deoarece,uneori aceştia foloseau banii în scopuri personal
e.

 
www.cartiaz.ro  – Carti si articole online gratuite de la A la Z
Cheltuielile curţii de la Versailles au atins cote îngrijorătoare. De pildă, regina MariaAntoanet
a, fiica împărătesei Maria Tereza a Austriei şi soţia regelui Ludovic al XVI-lea,a acumulat dato
rii de o jumătate de milion de livre la jocuri de noroc, primind porecla din partea cumnatului 
ei, contele de Provence, Madame Déficit. Aproape toată lumea odetesta pentru frivolitatea ş
i aroganţa sa.IluminismulIluminismul a reprezentat o mişcare ideologică şi culturală, care s-a 
manifestat pe parcursul secolului XVIII, al cărui scop a fost să pună raţiunea în centrul tuturor 
lucrurilor şi să ,,lumineze” naţiunea prin educaţie şi cultură.Iluminiştii erau mai mult scriitori 
decât filosofi, ca Voltaire, Montesquieu şi Rousseau.Voltaire era de orientare iluministă cons
ervatoare. A avut o operă extrem de vastă.Scrierile sale sunt îndreptate împotriva inechităţil
or sociale, superstiţiilor, intoleranţeireligioase. A criticat Vechiul Regim şi Biserica militând pe
ntru libertatea cuvântului, agândirii şi egalitatea tuturor oamenilor în faţa legii. Considera că 
relele societăţii pot fiîndreptate prin alianţa între monarhi şi filosofi. Voltaire este teoretician
ul despotismuluiluminat.Montesquieu era de orientare iluministă moderată. A creat o operă 
importantă. În 1721 a publicat ,,Scrisorile persane” în care prezintă călătoria a doi persani pri
n Europa şi carecritică realităţile continentului nostru şi anume: intoleranţa religioasă, institu
ţiile culturaleşi de stat, inclusiv monarhia absolută. În cartea ,,Spiritul legilor” teoretizează pri
ncipiulseparării puterilor în stat. Considera monarhia constituţională forma de guvernare cea 
maieficientă, deoarece puterea executivă, legislativă şi judecătorească erau independente u
nafaţă de cealaltă.Jean-Jacques Rousseau era de orientare iluministă radicală. Lucrările sale, 
,,Discursasupra inegalităţii de avere” şi ,,Contractul social”, exprimă aspiraţiile micii burghezii 
dincare făcea parte. Considera sursa inegalităţii şi a relelor în societate ca fiind proprietatea 
privată, de aceea ea trebuia limitată. De asemenea, milita pentru participarea tuturor cetăţe
nilor la viaţa politică, statul trebuia organizat pentru a asigura suveranitatea poporului.Denis 
Diderot şi d’Alembert au publicat ,,Enciclopedia” în 35 de volume, "Enciclopedia"conţine idei
le revoluţionare ale iluminismului: lupta pentru progres, libertate şi toleranţă,egalitatea între 
oameni şi între popoare. Forma ideologică a iluminismului, prin critică laadresa Vechiului Reg
im, a pregătit, pe plan ideologic, marile răsturnări cauzate deRevoluţia franceză.Societatea fr
ancezăÎn secolul XVIII, societatea franceză era împărţită în ordine sau stări. Clerul forma prim
astare, nobilimea, starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul populaţiei, formată din b
urghezie, ţărani şi muncitori urbaniCauzele RevoluţieiÎn ciuda transformărilor economice ce 
au dus la dezvoltarea comerţului şi industriei,organizarea societăţii franceze era anacronic di
vizată în trei stări: nobilimea, clerul şi "atreia stare" (restul populaţiei).

 
www.cartiaz.ro  – Carti si articole online gratuite de la A la Z
Având un nivel de trai din ce în ce mai apropiat de cel al nobilimii, burghezia, educată înspirit
ul filozofiei iluministe şi având exemplul recent al Revoluţiei americane, ar fi doritsă-şi asume 
o parte din responsabilitatea politică.Statul şi populaţia trecea printr-o gravă criză economic
ă şi financiară. Criza financiară afost determinată şi de faptul că, în intervalul 1740 şi 1783 Fr
anţa a fost implicată în treirăzboaie: mai întâi războiul pentru succesiunea austriacă (1740-
1748), apoi în războiul de7 ani (1756-1763) şi, în sfârşit, războiul american pentru independe
nţă (1778-1783).Tentativele de reformă ale sistemului financiar francez au eşuat. Nu doar sta
tul era în pragul falimentului ci şi populaţia. Anii premergători izbucnirii revoluţiei, sunt anii c
u producţii slabe ceea ce duseseră pe mulţi la ruină. În consecinţă, din cauza datoriilor mari, 
statul menţinea un nivel ridicat de impozite şi taxe. În 1788, mai mult de 80% dindările strâns
e au fost absorbite de plata datoriilor statului. Nobilimea şi clerul fiindexceptate de plata imp
ozitelor, numeroase cereri au denunţat mărimea si injusteţeaacestor impozite.În faţa cereril
or nobilimii şi a provinciilor, regele Ludovic XVI convoacă AdunareaStărilor Generale pentru 
mai 1789, lucru ce nu se mai întâmplase din 1614. Perspectivaacestei Adunării a reaprins con
flictul de interese dintre nobilime şi a treia stare(burghezia). Primele două stări nu reprezent
au la un loc decât 2% din populaţie, iar  burghezia deţinea o parte tot mai importantă din bo
găţia ţării. După modelul din 1614,fiecare stare ar fi trebuit să fie reprezentată de un număr 
egal de deputaţi. A treia stare acerut dublă reprezentare, obţinând un număr mai mare de re
prezentanţi decât celelaltedouă.Adunarea Stărilor GeneraleLa 5 mai 1789, în mijlocul a nume
roase festivităţi, respectând strict eticheta de la 1614,Adunarea Stărilor Generale se deschid
ea în palatul regal de la Versailles. Regele a doritsă impună votul colectiv, astfel încât majorit
atea avută de a treia stare să devină inutilă,votul acestei stări ar fi cântărit exact la fel ca şi ce
l al fiecăreia dintre celelalte două stări.În loc de discutarea impozitelor, principala preocupar
e a Adunarii a fost organizarealegislaturii, în discuţii separate. La 17 iunie, în urma eşecului te
ntativelor de reconciliereîntre stări, reprezentanţii celei de-a treia stări s-au declarat ca fiind 
Adunare Naţională,fără ordine, ci a poporului. Celalte două ordine au fost invitate să adere, 
dar noua adunareşi-a exprimat clar intenţia de a se ocupa de naţiune, cu sau fără ele.Început
ul Adunării Constituante Noua adunare s-a ocupat imediat de finanţe şi de nevoile poporului. 
Deşi, cu scopul de aanula hotărârile adunării, regele a încercat să împiedice reunirea acesteia
, Adunarea şi-amutat deliberările în sala de tenis, unde deputaţii, la 20 iunie, au depus jurăm
ântul de a nuse despărţi până când nu vor oferi Franţei o constituţie. Două zile mai târziu, îm
piedicatăfiindu-le intrarea în sala de tenis, Adunarea s-a reunit la biserica Saint-Louis, unde o 
partea clerului i s-a alăturat. La 23 iunie, regele a ordonat dispersarea Adunării Stărilor Gener
ale. Majoritatea nobilimii şi clerului s-a supus ordinului, deputaţii celei de-a treiastări au răm
as fideli jurământului de a realiza o constituţie. Regele a înconjurat cu trupeParisul şi Versaill
es, dar Adunarea primea numeroase mesaje de sprijin din partea populaţiei din Paris. La 9 iul
ie, reconstituindu-se ca Adunare Constituantă naţională,aceasta cerea regelui respectuos, da
r ferm, retragerea trupelor, inclusiv celor străine