Ion Gheorghe Duca

Ion Gheorghe Duca, adesea I. G. Duca sau Ion G. Duca / Ion Gh. Duca (n. 20 decembrie 1879,[1]
[2]
 București, România – d. 30 decembrie 1933,[2] Sinaia, România) a fost un om politic liberal român.
A fost inițiat în francmasonerie, când se afla la studii în Franța.[3] A deținut funcțiile de ministru al
educației (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926),
ministru al afacerilor interne (1927-1928), și prim-ministru al României între 14 noiembrie și 30
decembrie 1933, la această ultima dată fiind asasinat de așa-numiții Nicadori din cauza eforturilor
sale de a stăvili Mișcarea Legionară.[4]

Născut în București, a intrat în Camera Deputaților română ca reprezentant al Partidului Național

Liberal în 1908 și a servit ca ministru din 1914. Numit ministru de externe în 1922, era un susținător
al Micii Înțelegeri, formată din România, Iugoslavia și Cehoslovacia, cu scopul de a împiedica
revizionismul Ungariei (care cerea retrocedarea Transilvania - obținută de România după Primul
Război Mondial) și de a împiedica dinastia Habsburgică de a se întoarce la putere în Europa
Centrală.

Împreună cu un grup de profesori și oameni de știință, Ion Gheorghe Duca a ajutat la

întemeierea mișcării de cercetași din România, inclusiv a organizației Cercetașii României.

poza pt primul slide

Asasinatul
 G. Duca a fost chemat la Sinaia, imediat după câştigarea alegerilor, pentru o întrevedere
cu Carol al II-lea. A plecat cu primul tren, cu pază foarte puţină, fără să ştie că într-un
vagon alăturat călătoreau asasinii:Nicolae Constantinescu, Doru Belimaci, Ioan Caranica.
După întâlnirea cu regele de la Peleş, Duca trebuia să revină la Bucureşti cu trenul de 21
şi 15 minute. Trenul a întârziat o oră, fapt ce nu i-a decumpănit pe asasini, care l-au
aşteptat pe peron.
poza pt slide cu asasinarea….cam atat