FACULTATE: INGINERIE ELECTRICĂ

LABORATOR: METODE ȘI PROCESE

TEHNOLOGICE

TEHNO 05

TEMĂ DE CASĂ 3

PROCESUL TEHNOLOGIC DE
BOBINARE A STATORULUI UNEI
MAȘINI ELECTRICE ASINCRONE
 Cuprins

1. Noțiuni de bază;
2. Conspectarea standardului SR 10570:2008;
3. Înfășurare de current alternativ trifazată cu z=12,
m=3, p=2;
4. Procesul tehnologic de bobinare a statorului unei
mașini electrice asincrone;
5. Date tehnice pentru un conductor de bobinaj;
6. Activitate de laborator;
7. Concluzii;
8. Bibliografie;
 1.Noțiuni de bază

STATORUL MAȘINII ASINCRONE

Statorul masinii asincrone joaca rolul de inductor. În stator se obtine un

câmp magnetic învârtitor, pe cale electrica, cu ajutorul unei înfasurari trifazate
parcurse de curenti alternativitrifazati, înfasurare asezata în crestaturi.
Din punct de vedere constructiv, statorul are forma unui cilindru gol realizat
din tole de otelel ectrotehnic de 0,5 mm grosime, izolate între ele cu lac izolant
sau oxizi ceramici.
Crestaturile se obtin prin stantarea tolelor înainte de împachetarea miezului
si pot fisemiînchise sau deschise. Crestaturile semiînchise (figura 1,a ) prezinta
avantajul unui flux de dispersie mai redus, dar înfasurarea trebuie realizata din
conductor rotund si introdusa fir cu fir,neputând fi realizata afara pe sablon.
Crestaturile semiînchise se utilizeaza la masini de puteri mici.
Crestaturile deschise (figura 1, b) permit realizarea înfasurarii afara pe
sablon dar prezinta un flux de dispersie mai mare. Se utilizeaza la masini de
puteri mari.

Înfasurarea statorului se realizeaza de cele mai multe ori în doua straturi si cu

pas scurtat.Înfasurarile într-un singur strat se utilizeaza numai la masinile de
putere mica.

a b c Figura 1

Masina asincrona poate functiona stabil în trei regimuri:

1. regimul de motor
2. regimul de generator
3. regimul de frâna electrica
În practica, însa, masina asincrona este utilizata aproape în totalitatea cazurilor
în regimul de motor.De multe ori regimul de functionare al masinii de lucru
antrenate de motorul asincron impune acestuia functionarea în regim de
generator sau de frâna electromagnetica.
INFASURARILE MAŞINILOR DE CURENT CONTINUU

Există două variante constructive de înfăşurări de curent continuu care au

cea mai largă răspândire: înfăşurarea buclată şi înfăşurarea ondulată. În fig.1 se
prezintă schematic cele două tipuri de înfăşurări (a – buclată şi b – ondulată); s-a
considerat desfăşurarea în plan a spirelor; în partea de jos sunt figurate legăturile
la lamalele colectorului, iar pe desene apar şi umbrele polilor statorici.

Cu y1 s-a notat deschiderea bobinei, y este pasul înfăşurării (distanţa dintre

laturile de dus a două bobine consecutive înseriate), iar y2 reprezintă pasul de
întors (distanţa dintre latura de dus şi cea de întors a bobinei următoare). La
înfăşurările buclate y = y1 – y2, iar la cele ondulate, y = y1 + y2. În cele ce
urmează se va explica modul de realizare doar pentru înfăşurea buclată şi
repartiţia corespunzătoare a inducţiei Bδ0 în întrefier. În figura 2a este
reprezentată schema desfăşurată a unei înfăşurări buclate. Prin schema
desfăşurată se înţelege o schemă în plan obţinută prin tăierea rotorului după o
generatoare şi desfăşurarea lui. In acest fel, crestăturile care erau plasate la
periferia unui cilindru apar situate în acelaşi plan. În figură este schiţată şi
schema desfăşurată a colectorului, şi anume, în partea de jos a figurii. De
asemenea, apare în figură şi umbra polilor de excitaţie. Infăşurarea buclată din
figura 2 aparţine unei maşini cu 2p= 4, rotorul respectiv posedând Z = 16
crestături, numerotate în figură de la 1 la 16. Infăşurările de curent continuu se
realizează în două straturi, în sensul că în aceeaşi crestătură sunt două laturi de
secţiuni: una în partea superioară a crestăturii (figurată cu linie plină ), iar
cealaltă, în partea inferioară (figurată cu linie întreruptă). Infăşurarea constă
dintr-o serie de secţiuni identice, fiecare secţiune având una sau mai multe spire
(în figură, pentru simplitate, s-a considerat că o secţiune are o singură spiră),
secţiunile fiind legate în serie. Capetele secţiunilor se leagă între ele pentru a se
asigura înserierea secţiunilor (sfârşitul unei secţiuni se leagă cu începutul alteia)
şi, în acelaşi timp, se leagă şi la câte o lamelă de colector. Practic, în crestătura
practicată în aripioara unei lamele de colector se lipesc cu ajutorul cositorului
capătul de sfârşit al unei secţiuni şi capătul de început al altei secţiuni, după o
regulă bine precizată, pusă în evidenţă de schema înfăşurării. Prin urmare,
înfăşurarea descrisă, ca de altfel toate înfăşurările de curent continuu, nu are
capete libere. Infăşurarea de curent continuu este deci o înfăşurare închisă.
Înfăşurarea buclată se caracterizează prin faptul că toate secţiunile au
capetele lor legate la două lamele vecine ale colectorului, înserierea secţiunilor
făcându-se de aşa manieră încât acestea se succed la periferia rotorului în acelaşi
sens, la distanţa de o crestătură între două secţiuni succesive (y = 1). Dacă
pornim de la un capăt al unei secţiuni oarecare şi urmărim conductorul din
care sunt realizate diferitele spire şi secţiuni succesive ale înfăşurării, descriem o
serie de bucle la periferia rotorului, de unde şi denumirea de înfăşurare buclată.
Pe colectorul la care sunt legate capetele secţiunilor freacă 4 perii, legate
alternativ două câte două, iar fiecare pereche astfel realizată este legată la borna
A,respectiv B a maşinii. Periile sunt egal distanţate la periferia colectorului.
Lăţimea periilor este de ordinul de mărime al lăţimii unei lamele sau a două
lamele de colector. În figura 2,a, periile au tocmai lăţimea unei lamele. Poziţia
periilor pe colector are o foarte mare importanţă în funcţionarea maşinii de
curent continuu. Se remarcă cu uşurinţă deocamdată că, atunci când maşina este
în funcţionare, adică rotorul cu toate secţiunile înfăşurării rotorului este în
rotaţie, periile vin în contact când numai cu o singură lamelă, când cu două
lamele vecine, fiindcă colectorul se roteşte o dată cu rotorul, iar periile sunt fixe
în spaţiu. Cum la două lamele vecine ale colectorului sunt legate capetele unei
secţiuni a înfăşurării, iar peria în anumite intervale de timp calcă pe ambele
lamele, secţiunea respectivă este în scurtcircuit, peria fiind bună conducăroare.
Ori, dacă polii maşinii sunt excitaţi, adică există un câmp magnetic de excitaţie
şi rotorul se învârteşte, în diferite secţiuni se induc t.e.m. alternative. Acest
t.e.m. au valori instantanee depinzând de poziţia secţiunii respective în câmpul
polilor de excitaţie. Dacă secţiunea este scurtcircuitată de perie în momentul
când latura sa de ducere este în axa polului nord, t. e.m. este maximă şi va da
naştere unui curent important în secţiunea scurtcircuitată. Secţiunea acumulează
în câmpul său magnetic o importantă energie şi devine sediul unor pierderi Joule
în intervalul de timp cât este scurtcircuitată. În momentul în care, datorită
rotaţiei, peria pierde contactul cu una din lamelele la care este legată secţiunea
respectivă şi scurtcircuitarea secţiunii încetează, atunci curentul de scurtcircuit
din secţiune trebuie să se anuleze. Cum energia localizată în câmpul magnetic al
secţiunii nu se poate anula brusc, curentul nu se anulează nici el brusc la
părăsirea lamelei de către perie, ci continuă să se închidă prin aer între lamela
părăsită 4 şi perie sub formă de arc electric, în care se consumă în scurt timp
energia localizată în câmpul magnetic al secţiunii. Aceste arcuri (scântei) la
colector între lamele şi perii sunt foarte dăunătoare bunei funcţionări şi nu sunt
admisibile.
În schimb, dacă periile sunt plasate pe colector în astfel de poziţie încât
scurtcircuitează vremelnic secţiuni ale căror laturi de ducere sunt momentan în
zona interpolară în care câmpul de excitaţie este foarte slab sau nul, atunci şi
t.e.m. induse în secţiunile respective în acele momente sunt foarte mici sau nule
şi toate fenomenele descrise mai sus au loc cu o intensitate apreciabil mai redusă
sau nu au loc, ceea ce este favorabil pentru funcţionarea maşinii. De aceea,
întocmai ca şi în figura 2,a, periile se plasează pe colector într-o astfel de poziţie
încât fiecare perie să scurtcircuiteze, la funcţionarea maşinii, secţiuni ale căror
laturi se află în zona de câmp de excitaţie foarte slab sau nul, în zona interpolară.
Dacă periile scurtcicuitează vremelnic tocmai secţiunile care au laturile exact în
axa interpolară de simetrie, atunci se spune că “periile sunt fixate în axa neutră”.
Dacă periile ocupă altă poziţie decât cea de mai sus, se spune că “periile sunt
decalate din axa neutră”. Se poate arăta că decalarea periilor din axa neutră
poate avea şi alte influenţe asupra funcţionării maşinii, influenţe, în general,
negative. Atragem atenţia asupra faptului că poziţia periilor pe colector nu poate
fi raportată, în general, la poziţia polilor de excitaţie. În cazul înfăşurării
prezentate în figura 2,a, cele două legături ale unei secţiuni oarecare la două
lamele vecine sunt egal de lungi. Dacă periile sunt fixate în axa neutră, aşa cum
este cazul înfăşurării studiate, ele scurtcircuitează secţiuni ale căror laturi sunt
momentan în axele interpolare de simetrie şi, prin urmare, periile, date fiind
legăturile egal de lungi la colector, se află în axa de simetrie a secţiunilor
respective, adică în axele de simetrie ale polilor de excitaţie. Dar mai pot fi
realizate şi astfel de legături la colector. În figura 3, o legătură la colector a unei
secţiuni oarecare este directă, cea mai scurtă posibilă, iar cealaltă legătură mult
mai lungă. Pentru o asemenea realizare constructivă a înfăşurării, în situaţia că
periile se fixează în axa neutră, observăm că periile cad în axa interpolară de
simetrie şi nu în axa de simetrie a polilor, ca în cazul precedent. Prin urmare, la
o maşină dată, pentru care nu cunoaştem modul precis de realizare a legăturilor
secţiunilor la colector, nu putem şti dacă periile sunt sau nu “fixate în axa
neutră” prin raportarea poziţiei periilor la poziţia polilor de excitaţie. Pentru
aceasta este nevoie de unele metode speciale.
Plasarea periilor pe colector şi legăturile dintre ele şi la bornele maşinii
conduc la împărţirea înfăşurării reprezentate în figura 2,a în 4 “căi de curent”, în
sensul că, dacă la bornele A, B ale maşinii s-ar aplica o tensiune de curent
continuu, curentul absorbit de înfăşurare s-ar diviza pe 4 căi în paralel în
interiorul ei. Ansamblul secţiunilor înfăşurării se împarte pe cele 4 căi de curent.
Figura 2,b ne arată repartiţia secţiunilor înfăşurării pe cele 4 căi de curent.
Această repartiţie este valabilă la un moment dat, în care diferitele crestături ale
rotorului se află în poziţia relativă faţă de polii de excitaţie indicată în figura 2,a.
Secţiunile sunt arătate prin două cifre care indică crestăturile în care sunt plasate
laturile secţiunii. Astfel, secţiunea 2 – 6’ are o latură în crestătura 2 (partea
superioară), iar cealaltă latură, în creastătura 6 (partea inferioară). În consecinţă,
în momentul considerat, cele 4 căi de curent vor fi formate din următoarele
secţiuni:
Calea I: 2 – 6’; 3 – 7’; 4 – 8’;
Calea II: 6 – 10’; 7 – 11’; 8 – 12’;
Calea III: 10 – 14’; 11 – 15’; 12 – 16’;
Calea IV: 14 – 2’; 15 – 3’; 16 – 4’.
În figura 2,a sunt indicate şi sensurile curenţilor prin diferitele secţiuni, în
ipoteza alimentării înfăşurării în curent continuu. Se observă că în toate
crestăturile care se află sub un pol, sensul curentului prin laturile diferitelor
secţiuni este acelaşi. Mai există 4 secţiuni care în momentul dat sunt
scurtcircuitate de către perii.
Astfel, secţiunea 1 – 5’ este scurtcircuitată pe peria care calcă simultan în
momentul considerat pe lamelele 1 şi 2 la care sunt legate capetele secţiunii 1 –
5’. În mod analog sunt scurtcircuitate şi secţiunile 5 – 9’; 9 – 13’; 13 – 1’.
Desigur că atunci când rotorul se învârteşte şi o dată cu el şi colectorul, se
schimbă componenţa diferitelor căi de curent, însă numărul căilor de curent
rămâne acelaşi. Diferitele secţiuni trec succesiv dintr-o cale de curent în alta, iar
o secţiune dată intră succesiv, la o rotaţie completă, în toate cele 4 căi de curent.
Caracteristic pentru înfăşurarea buclată este faptul că numărul 2a de căi de
curent în paralel este egal cu numărul 2p de poli, adică a = p.
În plus, numărul de perii pe colector este egal cu numărul de poli. Să
urmărim şi poziţia la momentul dat în câmpul magnetic de excitaţie al
secţiunilor unei căi cde curent oarecare, de exemplu, calea I (figura 2,c). Cele 3
secţiuni în serie 2 – 6’; 3 – 7’; 4 – 8’, care la momentul t alcătuiesc calea I de
curent, sunt situate toate în câmpul primei perechi de poli. Se observă că cele 3
secţiuni în serie ocupă însă poziţii diferite în câmpul de execuţie, secţiunile fiind
decalate în mod uniform în câmp. Dacă y1 = τ(cazul înfăşurării studiate), fiecare
secţiune are o latură în câmp nord şi cealaltă latură în câmp sud. Se remarcă uşor
că secţiunile care intră în componenţa unei alte căi, de exemplu a II-a, ocupă în
acelaşi moment poziţii similare în câmpul unei perechi de poli de excitaţie, ceea
ce reprezintă o caracteristică a înfăşurărilor de curent continuu. Repartiţia
spaţială a inducţiei (fig. 2,c) se explică prin faptul că ea este maximă pe axa
polară şi se menţine astfel sub talpa polară şi se anulează în dreptul axei neutre;
în dreptul polului sud, repartiţia este similară, dar de sens contrar.
5. DATE TEHNICE PENTRU UN CONDUCTOR
DE BOBINAJ
FIR DE CUPRU EMAILAT

TIP FIR EMAILAT FIR DE CUPRU EMAILAT CU

CALITĂȚI REZISTENȚA MĂRITĂ LA
TEMPERATURI RIDICATE
DNE 200; DNE 200f; DNE 200o;
STANDARDE IEC 60317-13
NEMA MW 23-C
NUME INTERN AL PRODUSULUI ZALOM 200 HB
STRUCTURA EMAILULUI Poliester sau poliestrimida
 Înveliș de bază; Poliamidimida
 Înveliș de acoperire;
 Înveliș pentru cositorie;
STRUCTURA PRODUCȚIEI 0.15=2.00
Grad 1/mm/
Grad 2/mm/ 0.15=4.00
TEMPERATURA conf. IEC 172 200
PROPRIETĂȚI 220
Temperatura maximă 1 d,30 min(grade
Celsius)
Topire fir conf. IEC (0C) >360
Flexibilitate (elogenare%) 10% 1d
Tangenta & cot de legătură >180/250
Topire la temperatură (0C) -
Voltaj de scurt-circuitare >1.5 x IEC
Marcare dura 6H
PROPRIETĂȚI CHIMICE
1. Rezistența la: Foarte bună
 Solvent standard; Foarte bună
 Uleiuri minerale; Foarte bună
 Refrigeranți F22, F134;
2. Temperatura de cositorie (0C)
3. Temperatura de coacere;

UTILIZARE  Proprietăți temale foarte ridicate,

rezistența mecanică și chimică
ridicată;
 Folosit la motoare și în
transformatoare în baie de ulei,
balaste(drosere), motoare închise
ermetic, care operează la temperaturi
mai înalte de 200 grade Celsius;
 6. Activitate de laborator

În cadrul laboratorului Tehno 05 denumit- Tehnologia de execuție a

înfășurărilor sistemelor electrice, am făcut calculul și desenul unei înfășurări
de curent alternativ cu Z=12, m=3, p=2. Am consultat standardele:
-STAS 685-74: Sarma de cupru rotunda pentru conductoare de bobinaj;
-STAS 6499/2-74: Benzi de aluminiu;
-STAS 10570-83;
-SR EN 60317-0-1.
De asemenea, ne-au fost prezentate diferite tipuri de conductoare electrice
folosite la bobinarea mașinilor de curent continuu și curent alternativ: conductor
de tip bară, conductor rotund, conductor tip țeavă, stator, bobina spiralata,
bobina cilindrica.

7. Concluzii

 Cel mai folosit metal la bobinarea mașinilor electrice este cuprul

utilizat în diferite forme: bară, rotund, platbandă, țeavă, etc. Acesta
este acoperit de un strat izolator, de obicei este format din lac.
 Pentru bobinarea unui stator avem nevoie de un proces tehnologic
care cuprinde toți pașii care trebuie urmați cu strictețe pentru a ajunge
la rezultatul dorit.
 Trebuie ales tipul de conductor din care se va efectua bobina, aici se
va ține cont în special de grosimea conductorului, dar și de alte
proprietăți. Numărul de perechi de poli se va alege în funcție de
turația la care va lucra motorul.

8.Bibliografie

o www.asro.ro;
o Catalogul Standardelor Romane;
o STAS 10570-83;