FACULTATE: INGINERIE ELECTRICĂ

LABORATOR: METODE ȘI PROCESE

TEHNOLOGICE

TEMĂ DE CASĂ 2

PROCESUL TEHNOLOGIC DE
FABRICARE A MIEZULUI
MAGNETIC AL UNEI MAȘINI
ELECTRICE
 Cuprins

1. Noțiuni de bază;
2. Comentarea standardului SR EN 10106:2001;
3. Date nominale la o mașină unealtă pentru
procesarea miezurilor electrice;
4. Procesul tehnologic de fabricație a miezului
magnetic al unei mașini asincrone (stator/rotor);
5. Activitate de laborator;
6. Concluzii;
7. Bibliografie;
 1.Noțiuni de bază

Miezurile magnetice sunt părți active ale mașinilor și aparatelor electrice,

realizate din materiale magnetice, cu rol de a fi suportul material al fluxului
magnetic. Miezurile magnetice asigură un traseu impus fluxului magnetic în
scopul:
-de a dezvlta o forță de atracție- la electromagneți;
-de a dezvolta un cuplu de rotație- la motoarele electrice;
-de a asigura transferul de energie electromagnetic între două bobine la
transformatoare și generatoare.
Materialele magnetice moi sunt caracterizate prin ciclul histerezis îngust;
ele au permeabilitate magnetică mare, câmp coercitiv mic, se magnetizează
puternic în câmpuri magnetice de intensitate mică şi işi pierd magnetismul la
incetarea acţiunii câmpului exterior.

Figura 1. Ciclul de histerezis al unui material magnetic moale.

Dacă materialul magnetic moale este supus unui câmp magnetic exterior
H care variază de la –H la +H inducţia magnetică variază după ciclul de
histerezis din figura 1. Materialul iniţial nemagnetizat parcurge curba de
magnetizare iniţială de la 0 la Hmax, Bmax după care scăzând câmpul H până la 0
inducţia scade până la valoarea Br (inducţie remanentă). Scăzând în continuare
câmpul inducţia dispare la valoarea –Hc (câmp magnetic coercitiv) după care
parcurge în continuare ciclul de histerezis până la valoarea Hmax, Bmax. Ciclul de
histerezis este o curbă neunivocă şi neliniară a cărui arie este proporţională cu
pierderile de putere activă (teorema lui Warburg). Locul geometric al vârfurilor
ciclurilor de histerezis se numeşte curbă de magnetizare şi se aproximează în
practică cu curba de primă magnetizare.
Materialele magnetice moi sunt folosite atât în domeniul curenţilor slabi,
în curent continuu şi în curent alternativ, de frecvenţe industriale, până la
frecvenţe inalte şi foarte înalte. Acestor materiale li se cere,după scop, inducţie
de saturaţie mare, permeabilitate iniţială sau maximă mare, permeabilitate
constantă sau variabilă cu temperatura, ciclul histerezis normal sau
dreptunghiular şi în orice caz pierderi minime.
În câmpuri alternative, materialele magnetice moi trebuie să asigure
pierderi minime de energie. Aceste pierderi se compun din:
- pierderi prin histerezis
- pierderi prin curenti turbionari,
- pierderi reziduale.
 Pierderile prin histerezis se datorează deformărilor reţelei cristaline
cauzate de incluziunile nemagnetice (corpuri străine).
 Pierderile prin curenţi turbionari pot fi deduse din legea inducţiei.
Reducerea lor se obţine prin micşorarea grosimii materialului sau
prin mărirea rezistivităţii lui prin aliere cu elemente
corespunzătoare scopului.
 Pierderile reziduale apar la variaţia temporară a inducţiei şi sunt
proporţionale cu frecvenţa şi intensitatea curentului. Aceste pierderi
se datorează, ca şi pierderile histerezis, deformarilor reţelei
cristaline prin incluziuni nemagnetice; migrările atomilor de carbon
în soluţie şi prezenţa azotului sunt factori importanti pentru apariţia
pierderilor reziduale. Cu descreşterea impurităţilor scad pierderile
reziduale şi la un material pur ele sunt practic inexistente.
În corpurile feromagnetice se dezvoltă căldură dacă în ele variază, în timp,
câmpurile magnetice exterioare. Se produc deci pierderi de putere activă.
Acestea sunt de 2 feluri:
 Pierderile prin histerezis magnetic – sunt proporţionale cu
frecvenţa şi cu aria ciclului de histerezis. Ele pot fi calculate cu
expresia lui Steinmetz.
p n  f    B nmax
pn – căldura dezvoltată (pierderile) în unitatea de timp şi în unitatea de
volum a materialului
f – frecvenţa
η – o constantă de material numită constanta lui Steinmetz
Bmax – inducţia magnetică maximă
n – exponentul lui Steinmetz (1,6 < n > 2)
Materialele magnetic dure (arie mare a ciclului de histerezis) prezintă
pierderi mari prin histerezis.
 Materialele magnetic moi (arie mică şi valori mici ale lui H c) au pierderi
cu atât mai mici cu cât ciclul de histerezis este mai îngust.
 Pierderile prin curenţi turbionari – se datoresc efectului Joule-Lenz
care însoţeşte inducerea de curenţi electrici în corpurile
feromagnetice de către fluxurile magnetice variabile în timp. Într-o
tolă cu arie mare, de grosime Δ şi de rezistivitate electrică ρ, se
dezvoltă, în unitatea de timp şi de volum, căldura:
k 2 2
pf     f  B 2max

Permeabilitatea depinde de intensitatea câmpului magnetic.
Permeabilitatea constantă se obţine prin laminare la rece urmată de revenire şi
apoi din nou laminare la rece.

Materialele magnetice moi se clasifica in mod radional dupa compozitie,

luandu-se ca baza elemental principal de aliere, care impune caracteristicile
specific ale materialului, de exemplu table silicioasa slab sau bogat aliata.
Materialele magnetice moi sunt clasificate astfel: diferite sorturi de fier,
fonta si oteluri, aliaje fier-siliciu, aliaje fier-siliciu texturate, aliaje fier-siliciu
sinterizate, aliaje fier-siliciu-aluminiu, aliaje fier-aluminiu, aliaje nichel-fier,
aliaje cu permeabilitate mare, aliaje cu permeabilitate constanta, aliaje cu ciclul
histerezis dreptunghiular, aliaje cu inductie de saturatie mare, aliaje
termocompensatoare etc.
Prelucrarile mecanice ca: taierea, stantarea, presarea, indoirea,
gaurirea etc, in general solicitarile mecanice, inrautatesc calitatile
magnetice; cu cat solicitarile mecanice sunt mai pronuntate, cu atat mai
mult se inrautatesc calitatile magnetice. Materialele cu permeabilitate foarte
mare devin, la eforturi mecanice pronuntate. Materialele care au suportat eforturi
mecanice trebuie tratate termic la un regim corespunzator aliajului.
Proprietatile materialelor magnetice sunt caracterizate de: permeabilitatea
magnetica efectiva, gama frecventelor de lucru, pierderile si stabilitatea in raport
cu temperatura. Acestia sunt parametrii de care trebuie sa se tina cont in
momentul in care se realizeaza anumite bobine.
 3.Date nominale la o mașină unealtă (MU) pentru
procesarea miezurilor magnetice

1.Ghilotina manuală pentru tabla HOLZMANN

o latime max. de taiere: 1320 mm

o grosimea max a tablei: 1,5 mm
o înaltime masa: 800 mm
o greutate: 545 kg
o constructie foarte solida din fonta!
o dispozitivul de presare din otel de inalta calitate
o rigla gradata in spatele utilajului, pentru ghidarea si taierea
o materialului cu lungime de pana la 700 mm
o dispozitiv frontal de ghidare reglabil pana la 880 mm
o limitatoare in fata si in spatele utilajului, dispozitiv de fixare material
automat
o simplu si usor de utilizat, sistemului de taiere fiind actionat cu piciorul
sustinut de 2 parghii
2.Mașina de ștanțat Bosch GNA 16 SDS

o Putere nominala: 350 W

o Putere debitata: 350 W
o Numar curse sarcina: 1600 rot/min
o Numar curse mers in gol: 2200 rot/min
o Fagas de taiere:5 mm
o Gaurire decupaje interioare:21 mm
o Raza cea mai mica:3 mm
o Otel pana la 400 N/mm2:1.6 mm
o Otel pana la 600 N/mm2:1 mm
o Otel pana la 800 N/mm2:0.7 mm
o Aluminiu pana la 200 N/mm2:2 mm
o Greutate:1.7 Kg
 5.Activitate de laborator
În cadrul laboratorului Tehno 04 denumit- Materiale magnetice utilizate în
construcția miezurilor magnetice ale echipamentelor electronice, ne-au fost
prezentate diferite forme de table din ferosiliciu,tablă utilizată în construcția de
echipamente electronice.Exemple de echipamente electronice:motorul asincron
și sincron și transformatorul (ridicător sau coborâtor de tensiune).Am putut
observa etapele de construcție a tolelor unui stator respectiv rotor.Ne-a fost
prezentat un motor asincron secționat în care se putea observa:

 arborele/rotorul care era centrat pe 2 rulmenți

 statorul

 bobinajul statoric

 elementul de racire

 distanța dintre rotor și stator(întrefier)

În cadrul laboratorului, am consultat standardele:
-STAS 12305 – 85 : Aliaje magnetice moi
-STAS 9543 – 74 : Materiale oxidice magnetice moi
-STAS 10154 – 87 : Materiale oxidice magnetice moi
-SR EN 10107:2001 : Table si benzi de otel cu graunti orientate, livrate in stare
procesata
-SR EN 10106:2001 : Table magnetice cu graunti neorientati. Laminare la rece
si livrate in stare finite.
De asemenea, ne-au fost prezentate tole rotor si stator, dar si o ghilotina.
 Tole de stator și rotor

6.Concluzii

In majoritatea cazurilor sistemele magnetice ale unui echipament

electronic se realizează din tablă electrotehnica, care reprezintă în fapt un material
magnetic moale (adică, un material cu ciclu de histerezis îngust).
Laminarea materialului sub formă de tole de diferite grosimi (0.65 mm;
0.50 mm; 0.35 mm; etc.) conduce la reducerea componentei pierderilor prin
curenți turbionari induși de câmpurile variabile caracteristice aplicațiilor de curent
alternativ.În prezent se fabrică o mare varietate de tole magnetice, proiectantul
urmând să aleagă, în funcție de puterea și caracteristicile principale ale mașinii
electrice, sortimentul cel mai potrivit aplicației concrete.Din punct de vedere al
calcului de proiectare a unei mașini, calitatea unei tole este reprezentată de
următoarele elemente:

1. Pierderile specifice (W/Kg) la magnetizare in camp alternativ;

2. Caracteristica de magnetizare a tolei;
3. Factorul de umplere (impachetare) a fierului;
 7.Bibliografie

 Standardul SR EN 10106:2001;
 Catalogul Standardelor Romane;
 www.asro.ro .