SINDROMUL RENAL

Principalele SINDROAME RENALE intalnite in afectiunile nefrologice sunt

in nr de 4 si anume:

        1. SINDROMUL URINAR - prezent in special in glomerulonefrite si care se

caracterizeaza prin :
           - hematurie macro si microscopica
           - oligurie
           - cilindrurie (cilindri - elemente in forma de cilindru care se formeaza in interiorul
tubilor urinari si care pot proveni fie din albumina coagulata care formeaza cilindri
hialini, fie din celulele epiteliale ale tuburilor renali si formeaza cilindri epiteliali, fie din
hematii sau leucocite formand cilindri hematici sau leucocitari, etc.

        2. SINDROMUL CARDIOVASCULAR - care contsa in producerea HTA, in

special a tensiunii minime care poate ajunge la valori de 125 mm/Hg.

        3. SINDROMUL HIDROPIGEN - reprezentat in special de prezenta edemului

care in stadiile avansate de boala se poate generaliza producand anasarca (edem
generalizat)

       4. SINDROMUL AZOTEMIC - sau al retentiei azotate tradus prin cresterea ureei
pana la coma uremica insotit de simptomatologia nervoasa : cefalee, insomnie sau
somnolenta.

CLASIFICAREA BOLILOR RENALE

         Exista numeroase clasificari, cea mai utilizata si normala imparte patologia renala
in :
          I. Nefropatii glomerulare care include glomerulonefrite acute si cronice.
          II. Nefropatii interstitiale care cuprind pielonefritele acute si cronice
          III. Nefropatiile tubulare acute si cronice
          IV. Nefropatiile vasculare acute si cronice
          V. Insuficienta renala acuta si cronica
          VI. Litiaza renala.
 I.NEFROPATIILE GLOMERULARE cunoscute sub denumirea de
GLOMERULONEFRITE

         
DEFINITIE
       Sunt boli ale parenchimului renal care afecteaza predominant glomerulii si se
caracterizeaza in special PRIN LEZIUNI DE TIP INFLAMATOR.

          D.p.d.v.CLINIC se caracterizeaza prin :

- edeme
           - oligurie
           - albuminurie
           - hematurie
           - HTA
           - hiperazotemie

        Dupa EVOLUTIE sunt afectiuni acute, subacute si cronice.

        Dupa EXTINDEREA LEZIUNILOR sunt forme in focare si forme difuze.

a) GLOMERULONEFRITA IN FOCAR
DEFINITIE
          Este o afectiune glomerulara determinata de infectiile acute, predominanat
streptococice care apar fie dupa scarlatina sau angine, fie dupa focarele de infectie cum
sunt granuloamele dentare, sinuzite, bronsite, etc.
          Agentul patogen cel mai frecvent este streptococul hemolitic, dar poate fi
determinata si de stafilococ, pneumococ, virusuri, etc.
           SIMPTOMATOLOGIE
           - debutul acestei nefropatii cel mai frecvent este acut cu febra 38-39° C
- cu frisoane
- dureri lombare
- oboseala
- inapetenta
- cefalee
- greturi
- varsaturi.
           Alteori debutul poate fi mascat de simptomatologia bolii infectioase care produce
nefropatia.
           Simptomul dominant este hematuria - urinile sunt reduse cantitativ, au o
culoare rosie sau bruna, ceea ce traduce prezenta hematuriei macroscopice.

           Examenul bacteriologic al urinii evidentiaza frecvent prezenta de bacterii.

          
Ca EVOLUTIE aceasta se desfasoara in 2 stadii evolutive si anume :
           - stadiul acut frecvent la copii si la tineri de obicei dupa o infectie grava
           - cand dupa aproximativ 1 an afectiunea nu se vindeca se considera ca este in
stadiul cronic al bolii.

          Caracteristica clinica a glomerulonefritei in focar consta in 3 SEMNE

principale si anume :
           - absenta edemelor
           - absenta HTA
           - absenta semnelor de insuficienta renala

         PROGNOSTICUL bolii este favorabil si tratamentul consta in :

        
Tratamentul profilactic - impune tratarea corecta a infectiilor acute sau cronice
cu antibiotice si …..
Tratamentul curativ - se adreseaza in special hematuriei utilizand Vitamina K 1-
3 fiole/zi, Hemostatin 1 - 2 fiole/zi.

b) GLOMERULONEFRITA DIFUZA ACUTA

           DEFINITIE
           Este o afectiune renala bilaterala localizata la nivelul capilarelor glomerulare de
natura inflamatorie caracterizata clinic printr-o triada simptomatica si anume:
         1. Edeme
         2. Hematurie
         3. HTA

           Privind ETIOLOGIA acestei afectiuni exista o pluritate etiologica inscriindu-se

factori etiologici determinanti reprezentanti de INFECTIILE ACUTE, in special de cele
streptococice secundare amigdalitelor acute, sinuzitelor, bronsitelor, etc.
           Cercetarile bacteriologice evidentiaza faptul ca in mod constant agentul
etiologic este streptococul hemolitic din grupul A tipul 12.
           Printre factorii determinanti se inscriu si infectiile virotice ca oreionul, gripa, dar
si o serie de factori toxici ca plumbul, mercurul, arseniul, etc.
           In etiologia glomerulonefrita difuza acuta se cunosc si factori favorizanti
precum : frigul, oboseala, traumatismele psihice.
           Afectiunea este frecventa la copii si adultii tineri , in special la sexul masculin si
frecventa maxima este in lunile de toamna si iarna.
           Privind PATOGENIA acestei afectiuni (mecanismul de producere a unei boli) se
considera astazi ca glomerulonefrita difuza acuta este o afectiune imunalergica
secundara toxinelor elaborate de agentul patogen.
           SIMPTOMATOLOGIA
           Debutul poate fi brutal cu:
- febra 38-39° C
- frison
- dureri lombare
- inapetenta
- cefalee
 - greturi
- varsaturi.
           Debutul poate fi si insidios (lent) cu:
- oboseala
- paloare
- subfebrilitate
- inapetenta
- vagi dureri lombare si care apare dupa 10-12 zile de la infectia streptococica.
In perioada de stare a bolii afectiunea se MANIFESTA prin :
1. Prezenta sindromului urinar caracterizat prin :
           - oligurie
           - hematurie microscopica care reprezinta simptomul cardinal (cel mai important)
           - cilindurie
            2. Prezenta sindromului edematos - evidentiat printr-o:
- tumefiere a fetei in special a pleoapelor fapt observat in mod predilect
dimineata. Edemul este moale, palid in forme usoare de boala, ramane limitat la
pleoape sau la maleole.
In formele severe se generalizeaza producand anasarca.
             3. Prezenta sindromului cardiovascular - care se instaleaza in primele zile de
boala si consta din:
- cresterea T.A. care ajunge la valori de 180-200 mm/Hg, modificarile severe
fiind la tensiunea diastolica (minima) unde valoarea 120-125 mm/Hg.
Ca o consecinta a acesui sindrom apar modificari cardiace constand in
hipertrofia (marirea) ventriculului stang urmata de insuficienta ventriculara stanga.
             4.Sindromul azotemic - care apare numai in FORMELE SEVERE DE BOALA
si care constau din:
- cresterea valorica in sange a acidului uric, ureei si creatininei.

            Ca EVOLUTIE glomerulonefrita difuza acuta evolueaza in 3 stadii si anume :

            1. Se considera ca pana la a 3-a luna de la debut este o afectiune acuta
            2. Intre 3-12 luni este o afectiune subacuta
            3. Iar peste 12 luni este forma cronica a bolii.

            DIAGNOSTICULl pozitiv al bolii se bazeaza pe :

            1. Prezenta edemului
            2. Prezenta hematurie
            3. Prezenta HTA dupa o infectie streptococica a cailor superioare

            TRATAMENTUL glomerulonefritei difuze acute consta intr-un tratament

profilactic (preventiv) - care vizeaza tratarea sustinuta si corecta cu antibiotice a
tuturor infectiilor in special cele straptococice.
           
Tratamentul curativ - are ca moment important repausul la pat obligatoriu,
repaus care se va respecta atat in perioada acuta a bolii cat si in convalescenta,
bolnavul avand permisiunea de a se mobiliza numai in momentul disparitiei edemului,
hemeturiei si HTA.
 In tratamentul regimul alimentar are mare importanta si se aplica in
concordanta cu simptomatologia bolnavului astfel :
           - daca bolnavul prezinta edeme, se recomanda un regim sarac in sare, deci un
regim axat pe regim hiposodat si fructe
           - daca bolnvul are valori crescute de uree se recomanda regim scazut in proteine
in 20-40g / 24 ore
           - daca bolnavul prezinta HTA se recomanda un tratament hipotensor si diuretic.
            In cazul in care T.A. este foatre crescuta bolnavul putand face un edem cerebral
se practica o punctie lombara decompresiva
Tratamentul medicamentos de baza insa consta in administrarea de Penicilina
G (antibiotic electiv ptr sreptococ) intre 1 - 3 milioane U.I./ zi - la 6 ore intramuscular,
timp de 10-14 zile.
            Atunci cand etiologia este alata decat streptococica tratamentul antibiotic va
consta in administrarea antibioticului in functie de sensibilitatea germenului incriminat.

II.GLOMERULONEFRITA CRONICA
          DEFINITIE
Este o afectiune renale bilaterala consecinta a unei glomerulonefrite nevindecate
care determina atat leziuni bilaterale cat si tubulare si vasculare, leziuni care evolueaza
spre insuficienta renala ireversibila.
          Se considera ca glomerulonefrita devine cronica dupa 8 saptamani de evolutie a
formei acute.
CLINIC se deosebesc 2 stadii evolutive:
1. Stadiu latent (compensat) de evolutie
2. Stadiu manifest de evolutie (decompensat)

    1. STADIUL LATENT sau compensate - poate dura 10-20 ani, etapa in care
simptomele sunt discrete si constau din albuminurie usoara si hematurie microscopica.
    2. STADIUL MANIFEST sau decompensat apare dupa o evolutie indelungata,
dupa ani sau chiar decenii si consta in aparitia semnelor de insuficienta renala adica in
hematurie, albuminurie si retentie azotata.
         Din punct de vedere CLINIC glomerulonefrita cronica se prezinta sub 2 forme :
   1. FORMA VASCULARA SAU HIPERTENSIVA - este cea mai frecventa forma
de boala, prezinta o evolutie de lunga durata, iar semnele de insuficienta renala apar
dupa zeci de ani cu lipsa edmelor, iar HTA este simptomul dominant care se
instaleaza treptat.
2. FORMA NEFROTICA - mai rar prezenta care evolueaza intre 2 - 5 ani ducand
la exitus. Se manifesta clinic prin edeme masive, albuminurie severa, hematurie, HTA,
hiperazotemie. In final evolueaza spre uremie.
         TRATAMENT
         Este un tratament profilactic care impune un tratament corect al
glomerulonefritei acute cu EXAMENE DE URINA REPETATE DUPA VINDECARE.
         Tratamentul profilactic se face cu antibiotice al tuturor al tuturor infectiilor
streptococice indiferent de localizarea lor.
         De asemenea, in mod profilactic se va face asanarea focarelor de infectie
dentare, sinuzale,otice,etc.
        
Tratamentul curativ impune evitarea frigului, a umezelii, a efortului, repaus la
pat timp de 10-12 ore / zi cu obligatoriu 8 ore de somn.
         In stadiile decompensate repausul la pat va fi absolut.
         Tratamentul curativ are ca obiect principal si dieta bolnavului, dieta care in
stadiul latent al bolii impune reducere consumului de clorura de sodiu (sare - pentru a
evita edemele si HTA).
Tot in vederea evitarii HTA se vor administra:
- lichide pana la 1 - 1,5 litri / 24ore (la un hipertensiv, fie renal, cardiovascular, se
da maxim sare = 5gr / 24 ore ; lichide intre 1.2 – 1.5 litri / 24 ore pentru ca daca
consuma mai multa sare si lichide poate face edem cerebral; (prin lichid se intelege si
supa, compot; 5gr sare = degetar-din acela de cusut).
         In cazul in care bolnavul prezinta ureea crescuta (foarte frecvent) obligatoriu se
scade din dieta bolnavului continutul de proteine.
Se va da 20 - 40gr proteine /zi (expainea intermediara: 100g = 7g proteine).