CLASIFICAREA LEGALĂ

 La evaluarea activelor şi angajamentelor condiţionale banca va ţine cont cel puţin de
următoarele:
    a) situaţia financiară curentă a contrapărţii evaluată din punctul de vedere al capacităţii de onorare
a angajamentelor;
    b) respectarea condiţiilor contractuale;
    c) capacitatea de plată a contrapărţii bazată pe evoluţia istorică financiară şi estimările viitoare ale
fluxului mijloacelor băneşti;
    d) valoarea curentă de comercializare a obiectului gajului şi gradul de lichiditate a acestuia pe
piaţa Republicii Moldova;
    e) mediul de afacere al contrapărţii, starea sectorului economic în care activează şi poziţia în
cadrul acestui sector;
    f) istoria de credit privind respectarea de către contraparte a obligaţiilor asumate prin contractele
de credit;
    g) respectarea business-planului sau argumentării tehnico-economice (inclusiv cu modificările şi
completările ulterioare);  
    h) situaţia financiară şi capacitatea de plată a persoanei care constituie o garanţie personală
(fidejusiune) sau a asigurătorului;
    i) alţi factori care pot afecta respectarea de către contraparte a condiţiilor contractuale.

CLASIFICAREA LEGALĂ
Respectiv există următoarele categorii de angajamente condiționale:
• Standard – pct. 13
• Supravegheat – pct. 14
• Substandard – pct. 15
• Dubios (îndoielnic) – pct. 16
• Compromis (pierderi) – pct. 17
Prelungirea şi renegocierea unui activ nu poate să determine clasificarea acestuia într-
o categorie mai bună, decît acea care a fost la data prelungirii sau renegocierii.
  Activele/angajamentele condiţionale clasificate ca substandard, dubios şi compromis
sînt considerate neperformante.

Rezerva - suma necesară a mijloacelor privind reducerile pentru pierderi la

active/angajamente condiţionale se calculează în următoarele mărimi de la suma
activelor/angajamentelor condiţionale din fiecare categorie de clasificare:
1) Standard                                  2%
    2) Supravegheate                          5%
    3) Substandard                             30%
    4) Dubioase (îndoielnice)               60%
    5) Compromise (pierderi)              100%

2. FUNCŢIILE ŞI ROLUL CREDITULUI

Locul și importanța creditului în relațiile social-economice, sunt evidențiate prin funcțiile
sale:
 Disponibilitățile bănești se refera la surplusurile de capital de circulație aflate
temporar sub forma inactiva în conturile bancare. Oferind agenților astfel de disponibilități, creditul
sporește puterea de acțiune productivă a capitalului punând astfel în mișcare forțele economice
latente și contribuind la creșterea avuției reale a societății. Tot prin funcția distributiva, creditul
participa la concentrarea capitalului si dirijarea acestuia spre acțiuni de mare anvergura, profitabile
întregii societăți.

2. FUNCŢIILE ŞI ROLUL CREDITULUI

Orice individ poate economisi o anumită suma de bani, mai mare sau mai mică, în
funcție de venitul și comportamentul său economic. Economisirea care nu este urmată de investire
constituie o tezaurizare și reprezintă un factor de dezechilibru pentru viața economică. În acelasi
timp, nu orice individ poate fi întreprinzător, nu oricine își poate asuma riscurile unei investiții, iar
dacă le au, este posibil să nu le poată valorifica din cauza lipsei de capital.

2. FUNCŢIILE ŞI ROLUL CREDITULUI

ROLUL CREDITULUI
Creditul are un rol deosebit și în promovarea relațiilor economice internaționale,, asigurând o
desfășurare normală, rapidă și în deplina siguranță a operațiunilor de export-import stimulând
exporturile și importurile.
În fine, trebuie avute în vedere rolul pe care îl are creditul în acoperirea deficitului bugetar al
statului, sub forma creditului public.
Trebuie subliniat însă că, pe cat util și avantajos este creditul, pe atît de primejdios devine atunci
când nu este utilizat în conformitate cu principiile sale și cu cerințele echilibrului economico-
financiar. Cel mai mare pericol îl constituie folosirea abuziva, determinata de ideea utopică, ca prin
sine însuși, creditul reprezintă avuție. O astfel de concepție va avea consecințe extrem de grave atât
asupra debitorului cât și a creditorului: debitorul va fi tentat să folosească sumele provenite din
împrumut ca pe propria-i avere, fără discernământ, iar creditorul se va vedea sărăcit, în
imposibilitatea de a-și recupera banii împrumutați.
Un alt pericol îl reprezintă așa numita supracreditare, care duce la mari dezechilibre economice,
financiare și monetare, generând, atunci când ia proporții, inflația. De asemenea, utilizarea creditului
pentru finanțarea unor activități economice insuficient fundamentate poate duce la dezechilibru
structural în economia naționala, la disproporții între ramurile și sectoarele ei de activitate.
O folosire arbitrală a creditului poate stimula și o intensificare a operațiunilor speculative, o
creștere a capitalului fictiv, care poate genera crahuri financiare. În fine, nu trebuie omisă nici
problema riscurilor rezultate din utilizarea creditului, în special pentru instituțiile bancare, care, daca
nu sunt luate în considerare, pot provoca prăbușirea în lanț a sistemului bancar, cu consecințe extrem
de dureroase pe plan economic, social si politic.

3. ÎMPRUMUTUL DE STAT (CREDITUL PUBLIC);

TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE ÎMPRUMUTULUI

• împrumutul de stat are caracter contractual
• împrumutul are un caracter rambursabil
• împrumutul de stat asigură deţinătorilor de înscrisuri publice, pe lângă rambursarea
sumei împrumutate, şi o anumită contraprestaţie.

utilizarea neproductivă a acestui capital;

în relaţiile de credit public întotdeauna se observă superioritatea statului (apare în calitate de debitor)
avîndu-se în vedere rolul deosebit al statului, el încheie aceste contracte fără a asigira careva gaj;
în cazul creditului bancar, contractul de incheie în baza principiului egalităţii părţilor, pe cînd în
sistemul creditului public uneori se aplică principiul constrîngerii.

TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE ÎMPRUMUTULUI

1. împrumutul de stat are caracter contractual.
Spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie, stabilită în mod
unilateral de către stat în sarcina unei persoane fizice sau juridice, împrumutul exprimă
acordul de voinţă al părţilor. Aici se cuvine o precizare: condiţiile de emisiune şi de
rambursare a împrumutului, forma şi mărimea venitului pe care îl asigură, precum şi alte
eventuale avantaje acordate împrumutătorilor se stabilesc de organele de decizie competente
ale statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali. Persoanele interesate pot
să accepte sau să refuze în bloc condiţiile stabilite de stat, dar nu pot pretinde să li se asigure
un tratament preferenţial faţă de ceilalţi subscriitori.
De regulă, împrumuturile de stat au la bază principiul facultativităţii. Istoria a
cunoscut însă şi cazuri de împrumuturi forţate, când subscrierea nu a fost lăsată la latitudinea
subscriitorilor, ci a avut un caracter obligatoriu. La împrumuturi forţate un stat recurge în
împrejurări excepţionale, şi anume atunci când independenţa naţională, integritatea teritorială
a statului sau cuceririle sociale ale poporului au fost lichidate sau sunt grav ameninţate.

TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE ÎMPRUMUTULUI

2. împrumutul are un caracter rambursabil
Ca mijloc de procurare a resurselor băneşti de care statul are nevoie, împrumutul se
caracterizează prin aceia că se restituie, la termenul fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-
au acordat, spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare, la dispoziţia statului,
definitivă şi nerambursabilă.
La plasarea unui împrumut, statul stabileşte termenul de rambursare a acestuia care
poate fi mai apropiat sau mai îndepărtat, în funcţie de evoluţia previzibilă a veniturilor şi a
cheltuielilor publice. De la această regulă, fac excepţie împrumuturile perpetue, la emiterea
cărora angajamentul statului se limitează la plata unei anumite dobânzi creditorilor săi, pe o
perioadă de timp nedeterminată, fără să se stabilească un termen de restituire a împrumutului
propriu-zis. Lipsa unui angajament expres de rambursare a unui asemenea împrumut nu
împiedică însă statul împrumutat să răscumpere la bursă înscrisurile împrumutului respectiv,
în momentul în care această operaţiune prezintă convenienţă economică.
 TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE ÎMPRUMUTULUI
3. împrumutul de stat asigură deţinătorilor de înscrisuri publice, pe lângă rambursarea sumei
împrumutate, şi o anumită contraprestaţie.
Pentru a putea intra în posesia sumei de bani care îi lipseşte şi a o folosi potrivit trebuinţelor
sale, statul se angajează să achite sistematic, deţinătorilor de înscrisuri publice, „preţul” acestei
folosinţe.
„Preţul" la care ne referim îmbracă forma dobânzii, forma câştigului ori ambele forme, după
caz, la care se adaugă adesea şi alte avantaje materiale. Aşa cum s-a mai arătat, împrumutul de stat
se deosebeşte de impozit, între altele, prin contraprestaţia pe care statul o oferă creditorilor săi.
Uneori, avantajele oferite de stat la lansarea unui împrumut sunt ulterior restrânse. Astfel, în
condiţiile scăderii ratei dobânzii pe piaţa capitalului de împrumut, în perioada de criză sau de
depresiune, statul poate proceda la conversiunea datoriei sale: preschimbă înscrisurile unui
împrumut vechi cu o dobândă ridicată cu înscrisuri ale unui împrumut nou cu o dobândă mai redusă.
Alteori, avantajele materiale iniţial oferite de stat creditorilor săi se diminuează ca urmare a
deprecierii accelerate pe care o suferă moneda în care a fost libelat împrumutul. Deşi statul achită
în mod sistematic dobânda aferentă şi rambursează ratele scadente ale împrumutului, totuşi
sumele ce revin deţinătorilor de înscrisuri publice au o putere de cumpărare mai mică decât
cea încredinţată de aceştia statului la lansarea împrumutului.

CLASIFICAREA ÎMPRUMUTULUI DE STAT

APELURI LA ÎMPRUMUT
Apelurile la împrumuturi din necesităţi de trezorerie
 (au loc atunci cînd, deşi la nivelul întregului an, bugetul este echilibrat, în anumite
momente, veniturile nu se încasează la termenele prevăzute şi apare un gol de casă).
      În această situaţie, statul se va împrumuta pe piaţa externă, pe termen scurt emitînd bonuri
de tezaur sau certificate de trezorerie (cu scadenţă sub un an).
Apeluri la împrumuturile de stat pentru necesităţi de echilibru bugetar
(au drept scop acoperirea deficitului bugetar prevăzut prin legea bugetară anuală şi se
realizează prin împrumuturi  pe termen mediu si lung)

Pentru finanţarea deficitului bugetar si a unor investiţii importante , statul are la dispoziţie
trei variante:
ELEMENTELE TEHNICE ALE ÎMPRUMUTULUI
CATEGORII DE ÎMPRUMUTURI
împrumuturi pe termen scurt
(pâna la un an) ,
pentru care se emit
bonuri de trezorerie emise cu scont
şi răscumpărate la scadenţă cu valoarea lor nominală;
împrumuturi pe termen lung
(peste 1 an),
pentru care se emit
obligaţiuni de stat
emise cu o rată flotantă sau fixă a dobînzii
(dobînda se achită periodic),
acestea pot fi vîndute cu scont la preţul nominal sau cu primă şi sunt răscumpărate la scadenţă la
valoarea lor nominală.
FORMELE DOBÎNZILOR
 Dobânda poate avea forma:

FORMELE DOBÎNZILOR

INSTRUMENTELE GENERATOARE DE DATORIE A SECTORULUI PUBLIC

Legea 419, Articolul 51
    În calitate de instrumente generatoare de datorie a sectorului public se utilizează instrumentele
financiare reglementate de legislaţia Republicii Moldova, precum şi instrumentele financiare
aplicabile pe pieţele financiare internaţionale, inclusiv:
    a) împrumuturi (inclusiv leasingul financiar);
    b) valori mobiliare (instrument al datoriei de stat emis în formă de titlu financiar negociabil);
    c) depozite (instrumente al datoriei sectorului public, care reprezintă creanţe faţă de instituţiile
publice financiare sau faţă de Banca Naţională a Moldovei, sub formă de depuneri băneşti, cu sau
fără dobîndă ori cu orice alt beneficiu);
    d) alocări de Drepturi Speciale de Tragere (datorii purtătoare de dobîndă sub forma activelor de
rezervă internaţionale create de către Fondul Monetar Internaţional şi alocate membrilor săi pentru a
completa activele sale de rezervă);
    e) garanţii (angajament asumat, în contul şi în numele statului, de către Guvern, în calitate de
garant, de a plăti la scadenţă obligaţiile neonorate ale debitorului garantat).
DESTINAŢIA MIJLOACELOR OBŢINUTE DIN ÎMPRUMUTURILE DE STAT
Mijloacele obţinute din împrumuturile interne şi externe de stat sau din plasarea valorilor
mobiliare de stat, în limitele bugetelor anuale, vor fi utilizate pentru:
  a) sprijinirea dezvoltării economiei ţării şi activităţii investiţionale;
    b) promovarea exporturilor;
    c) crearea de noi locuri de muncă şi îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi ecologice în ţară;
    d) lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi ale altor situaţii excepţionale;
    e) rambursarea anticipată, rambursarea, refinanţarea şi restructurarea obligaţiilor existente şi a
garanţiilor;
 f) finanţarea deficitului bugetar şi acoperirea necesităţilor decalajului temporar de casă al bugetului
de stat.

FORMELE DE EMITERE A VALORILOR MOBILIARE DE STAT

LEGEA NR. 419 CAP. III

Valorile mobiliare de stat pentru plasare pe piaţa internă se emit în monedă naţională şi pot fi
indexate.
Valorile mobiliare de stat se emit:
a) în formă de înscriere în cont, ca valori mobiliare pentru care emisiunea, evidenţa,
confirmarea dreptului de proprietate şi plata sumei principale şi a dobînzilor (cupoanelor) aferente se
efectuează prin intermediul sistemului de înscriere în cont;
b) în formă materializată, ca înscrisuri imprimate, pentru care emisiunea, circulaţia şi
răscumpărarea se vor efectua conform condiţiilor stabilite de legislaţie pentru aceste valori
mobiliare.

PLASAREA ÎMPRUMUTURILOR

• PRIN SUBSCRIPŢIE PUBLICĂ, atunci cînd statul realizează plasarea prin intermediul
unor instituţii specializate ale sale;
• PRIN INTERMEDIUL UNOR CONSORŢII  BANCARE:
 - cînd consorţiul  bancar joacă rolul doar de intermediar, plasînd obligaţiunile în schimbul
unui comision;
- sau cînd consorţiul bancar cumpară efectiv titlurile de stat, vinde către populaţie tot ce
poate, iar ceea ce nu se vinde, păstrează în portofoliu.
3. Plasarea PRIN VÎNZAREA LA BURSĂ se foloseşte pentru cantităţi mici de titluri, atunci
cînd se vrea ca plasarea să nu fie observată .

GARANȚIILE DE STAT

Cazurile de acordare a garanţiilor de stat (art. 27, Legea 419):

• pentru garantarea împrumuturilor interne sau externe destinate finanţării proiectelor
investiţionale care prezintă o importanţă majoră pentru economia naţională;
• pentru împrumuturile menite achitării înainte de termen a împrumuturilor garantate anterior
cu garanţii de stat, cu condiţia ca noile împrumuturi să aibă un cost financiar mai mic;
• pentru garantarea creditelor de urgenţă acordate băncilor de către Banca Naţională a
Moldovei în situaţii de criză financiară sistemică sau de pericol al apariţiei acesteia.

CREDITUL PUBLIC ȘI CREDITUL PRIVAT

este contractat de către stat
debitorul este reprezentat de autorităţile publice centrale şi locale, iar creditorii sunt cei de la care
provin resursele de împrumut
cererea vine din partea autorităţilor publice centrale şi locale
oferta vine din partea băncilor, altor instituţii financiare, agenţilor economici, populaţiei
este utilizat pentru funcţionarea serviciilor publice, finanţarea cheltuielor militare, menţinerea ordinii
publice, rambursarea la scadenţă a datoriei publice, plata dobânziilor aferente
rambursarea şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente se realizeaza pe seama veniturilor bugetare
(impozite, taxe, etc.)
dobânda plătită de stat, la împrumuturile contractate, exprimă relaţii de redistribuire a venitului
naţional, se redistribuie, în principal, veniturile persoanelor fizice şi juridice, mobilizate la fondurile
de resurse financiare publice, pe calea impozitelor şi taxelor, în favoarea celor care au împrumutat
statul şi pentru care încaseaza dobânzi.
este contractat de agenţii economici, populaţie
debitorii sunt agenţii economici, populaţia

cererea vine din partea persoanelor fizice sau juridice

oferta vine din partea statului, băncilor, altor instituţii financiare, agenţilor economici, populaţiei
este utilizat în scopuri productive, caz în care contribuie la sporirea profitului realizat din care se
cedează băncii o parte sub formă de bobândă, cât şi neproductive, când se percepe, de asemenea,
dobândă chiar dacă nu produc valoare adăugată
rambursarea şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente se realizează pe seama resurselor private

dobânda plătită de debitori exprimă relaţii de distribuire a valorii adăugate între participanţii la
activitatea economică financiară prin credit, precum si a profitului realizat de agentul economic,
împrumutat şi banca îmărumutătoare.

AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE ÎMPRUMUTULUI DE STAT

Consolideaza patrimoniul statului ca urmare a întrebuințării în folos public a sumelor de bani
împrumutate;

Sunt mijloace de încurajare al economiilor bănești si de activitate a unor capitaluri particulare;

Statul nu acoperă deficitul bugetar prin recurgerea la o noua emisiune monetară.

scutirea  de impozite a veniturilor la împrumuturile de stat.
acordarea  privilegiului juridic= adică aceste înscrisuri nu pot fi supuse executării silite.

împrumuturile de stat generează cheltuieli suplimentare cu dobînzi, comisioane,etc.;

transferă sarcina fiscală a generaţiei prezente asupra generaţiilor viitoare;

plata împrumuturilor de stat va trebui realizată mai tîrziu tot pe seama majorării impozitelor.

4. CREDITUL EXTERN.

SCOPURI

Creditele externe se efectuează cu scopul de a:

Finanța deficitul bugetar,
Susținerea balanței de plăți,
Consolidarea rezervei valutare a statului,
Finanțarea investițiilor pentru sectoarele prioritare.

Din punct de vedere social, creditele externe ar trebui în primul rînd să amîne costul
tranziției pentru o perioadă viitoare, în care va fi mai ușor de suportat achitarea lor.

Aceste împrumuturi trebuie să contribuie atît la dezvoltarea economică cît și la

menținerea sau la limitarea diminuării nivelului de trai și așa destul de redus. În același timp să
permită populației să accepte sacrificiile inerente perioadei de tranziție.

SCOPURI
Scopul principal al împrumuturilor externe rezidă în obţinerea de beneficii maxime
din finanţarea externă, fără ca acestea să afecteze echilibrul macroeconomic al balanţei de
plăţi.
În acest sens este necesară determinarea unui nivel optim de îndatorare, ţinînd
seama de anumiţi factori precum:
nivelul rezervelor valutare ale ţării si nivelul de performanţă prognozat pentru administratea
acestora,
nivelul capitalului ce poate fi absorbit în mod eficient de economia debitoare,
pentru ce volum de noi împrumuturi obligaţiile de serviciu al datoriei nu crează dificultăţi de
acoperire.

În vederea realizării scopului propus autorităţile publice au sarcina de atingere a

diferitor grupuri de obiective: economice, politice, sociale şi obiective ce ţin de asigurarea
securităţii economice a ţării .

OBIECTIVE ECONOMICE:

menţinerea în limite sustenabile a nivelului datoriei externe;

asigurarea surselor de finanţare la un cost cât mai redus;
reducerea costurilor pe termen lung asociate datoriei contractate şi a riscurilor de neplată a
obligaţiilor la scadenţă;
optimizarea structurii portofoliului împrumuturilor externe;
asigurarea unui nivel al riscului acceptabil.

Realizarea acestor obiective are loc preponderent în procesul atragerii

împrumuturilor externe. La această etapa este analizată capacitatea ţării de a face faţă noilor
împrumuturi în condiţiile existenţei obligaţiilor aferente împrumuturilor deja existente, se selectează
creditele cu condiţiile cele mai favorabile, care nu ar împovăra în exces cheltuielile publice şi
economia ţării în ansamblu.

OBIECTIVE POLITICE

Obiectivele politice rezidă în menţinerea stabilității sistemului politic existent.

În condiţiile existenţei unei astfel de stabilitate, creşte încrederea în statul respectiv pe arena
financiară internaţională, ceea ce poate permite în perspectivă atragerea şi negocierea unor
împrumuturi în condiţii favorizante, precum şi posibilitatea de amînare sau reeşalonare a
plăţilor în caz de necesitate.

OBIECTIVE SOCIALE

Acestea ţin de asigurarea stabilităţii sociale şi finanţarea oportună a proiectelor

sociale.
În momentul adoptării deciziei cu privire la finanţarea proiectele sociale (în educaţie,
cultură, sport etc.), din resurse externe, decidentul public trebuie să fie conştient de faptul că aceste
proiecte nu vor genera un randament financiar imediat, dar vor avea un efect social benefic pe o
perioadă de timp îndelungată.
De aceea cea mai raţională ar fi utilizarea în acest scop a resurselor externe cu titlu
gratuit, cu statut de donaţie, pentru a evita îndatorarea excesivă.
 OBIECTIVE CE ȚIN DE
ASIGURAREA SECURITĂŢII ECONOMICE A STATULUI
În condiţiile incapacităţii statului de a-şi onora obligaţiunile privind achitarea
datoriilor externe şi a dobînzilor aferente acestora, apare pericolul ce ameninţă independenţa
economică a statului.
Povara exagerat de mare a datoriei externe, neonorarea la timp a ei crează dificultăţi
grave în funcţionarea economiei naţionale, subminează posibilitatea promovării unei politici
economice independente şi, prin urmare, securitatea economică a statului.
Acest fenomen duce, practic, la defaultul real al ţării, atunci cînd pe lîngă
incapacitatea de plată a datoriei statului îi sunt dictate şi condiţiile de promovare a politicii
economice în ansamblu.
Evitarea unei astfel de situaţii este, de fapt, obiectivul primordial al unei gestiuni
eficiente a datoriei externe.

CONDIŢIILE DE ATRAGERE A ÎMPRUMUTURILOR DE STAT EXTERNE

• Împrumutul propriu-zis cu elementele sale definitorii;

• Selectarea sursei de creditare;
• Selectarea modalităţii de împrumutare;
• Decizia de îndreptare a resurselor atrase în dependenţă de scopul urmărit;
• Operaţiuni de restructurare şi reeşalonare a datoriei de stat externe;
• Gestionarea riscurilor aferente împrumuturilor;

CONDIŢIILE DE ATRAGERE A ÎMPRUMUTURILOR DE STAT EXTERNE

• Împrumutul propriu-zis cu elementele sale definitorii este instrumentul cel mai

important, prin intermediul căruia autorităţile responsabile îşi pot optimiza direcţiile de
acţiune în cadrul politicii practicate.
Elementele de bază ale împrumutului sunt:
- rata dobînzii şi
- termenul de rambursare a acestuia.

RATA DOBÎNZII

Rata fixă este cea care rămîne, în general neschimbată pe toată durata de viaţă a
împrumutului. Utilizarea acestui tip de rată a dobînzii prezintă atît avantaje, cît şi riscuri. Un avantaj
important constă în faptul că debitorul va putea să determine costul împrumutului pe baza schemei
de trageri şi de amortizare a împrumutului. Riscul cel mai mare îl reprezintă variaţia ratei
dobînzii pe piaţa financiară. Dacă aceasta va manifesta tendinţă de scădere, debitorul va trebui să
plătească dobînda potrivit contractului, deci mai mare decît pe piaţă, în timp ce dacă ar fi beneficiat
de dobîndă variabilă, costul aferent creditului ar fi scăzut.
 Rata variabilă fluctuează, în general, în funcţie de modificările pieţei economice
şi/sau financiare. În plan internaţional, rata variabilă a dobînzii este cel mai adesea corelată cu
LIBOR ( London Interbank Offered Rate), în general la trei luni, variind în interiorul unei marje-
superioară şi inferioară- stabilite prin convenţie în contract. Dezavantajul principal al utilizării
dobînzii variabile constă în incertitudinea costurilor şi, în consecinţă, a utilităţii şi performanţelor
împrumutului.

TERMENUL DE RAMBURSARE

Atunci cînd împrumutul capătă o destinaţie productivă, termenul de rambursare

trebuie să ţină seama de momentul punerii în funcţiune a obiectivului respectiv şi de venitul net ce
se poate obţine de pe urma acestuia, cunoscînd durata de viaţă a unui asemenea obiectiv.

Dacă, însă, este vorba de un credit guvernamental destinat acoperirii cheltuielilor

publice, este important ca acest criteriu să fie analizat împreună cu masa monetară care poate fi
pusă la dispoziţie, ca şi contrapartidă a sumei din veniturile bugetare care poate fi utilizată în acest
scop, precum şi a resurselor internaţionale disponibile.

TERMENUL DE RAMBURSARE
În cadrul termenului final se stabilesc trei perioade distincte:
- perioada de utilizare a creditului;
- perioada de graţie în cursul căreia nu se fac plăţi pentru rambursarea creditului,
plăţile fiind reprezentate numai de dobînzi şi
- perioada de rambursare propriu-zisă a creditului.
Perioada de graţie este variabila, nefiind obligatorie.
În cazul în care suma împrumutată se acordă dintr-o dată şi se rambursează într-o
singură tranşă, beneficiarul creditului dispune de aceasta pe toată durata creditului. Dacă, insă, suma
respectivă se primeşte şi se rambursează în mod eşalonat, termenul mediu al creditului va fi mai
scurt decît cel pentru care acesta s-a contractat.

TERMENUL DE RAMBURSARE
Termenele creditelor se stabilesc în funcţie de destinaţia acestora, de rentabilitatea
obiectivului pentru care se contractează împrumutul, în cazul în care acesta se utilizează în scopuri
productive, de valoarea utilajelor încorporate în obiectul creditat, de practica internaţională, de
legislaţia existentă în ţara creditorului şi respectiv în acea a beneficiarului, de prevederile unor
convenţii internaţionale în materie etc.
În ceea ce priveşte rambursarea împrumuturilor, în practica internaţională se
cunosc trei modalităţi de bază:
în cote egale;
în cote inegale, care pot creşte progresiv şi
într-o singură tranşă, la scadenţă.
 GARANȚII
La acordarea unui credit, împrumutătorul poate să pretindă o garanţie materială sau
morală.
În primul caz, garanţia poate să constea din mărfuri, documente de dispoziţie asupra
mărfurilor (conosamente, warante etc.), acţiuni şi obligaţiuni, depozite ale unor firme, ale unor
instituții guvernamentale, bunuri imobiliare, venituri ale statului (taxe vamale, accize, venituri ale
domeniului public ş.a. ), rezervele de aur şi devize ale statului etc.
În lipsa unor garanţii materiale, creditorul poate pretinde ca împrumutul pe care
intenţionează să-l acorde unui stat să fie garantat de două sau mai multe state care se bucură de
o reputaţie bună pe piaţa capitalului de împrumut. În mod obişnuit, creditorii - guverne,
organisme financiare internaţionale ş.a. - trimit experţi în ţara debitoare pentru a verifica la faţa
locului oportunitatea creditelor solicitate, eficienţa scontată de pe urma utilizării acestora,
capacitatea de rambursare a sumelor împrumutate, modul de folosire a sumelor acordate ş.a.

2. SELECTAREA SURSEI DE CREDITARE

Autorităţile au posibilitatea de a alege din cinci opţiuni de bază:
organismele financiare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Asociaţia
Internaţională pentru Dezvoltare, Corporatia Financiara Internationala, Banca Reglementelor
Internaţionale);
organisme financiare regionale (Banca Europeană pentru Reconstrucţie si Dezvoltare şi Banca
Europeană de Investiţii);
guverne ale altor state;
instituţii financiare din alte ţări (băncile comerciale transnaţionale)
persoane fizice şi juridice (acordate de furnizorii mărfurilor şi credite contractate pe pieţele
financiare, inclusiv prin intermediul obligaţiunilor emise în subscripţie publică şi plasate în sector
privat).

3. SELECTAREA MODALITĂŢII DE ATRAGERE A RESURSELOR

Conform prevederilor art.19 (Legea 419) , instrumente generatoare de datorie de stat

externă sunt instrumentele financiare aplicate pe piețele financiare externe, inclusiv:
• împrumuturi de stat externe (relaţie contractuală prin care creditorul transmite în
proprietatea statului mijloace, cu condiţia rambursării acestora de către stat la expirarea
termenului pentru care au fost acordate);
• valori mobiliare de stat emise pentru plasare pe pieţele financiare externe (rezidă în
emisiunea titlurilor de stat în valută şi plasarea acestora pe pieţele financiare externe);
• alocări de Drepturi Speciale de Tragere (datorie purtătoare de dobîndă sub forma activelor
de rezervă internaţionale create de către Fondul Monetar Internaţional şi alocate membrilor
săi pentru a completa activele sale de rezervă);
• garanţii de stat externe (reprezintă angajamentul asumat, în contul şi în numele statului, de
către Guvern, în calitate de garant, de a plăti la scadenţă obligatiile neonorate în favoarea
unui creditor care este nerezident)
 
4. DECIZIA DE ÎNDREPTARE A RESURSELOR ATRASE ÎN DEPENDENŢĂ DE SCOPUL
URMĂRIT ŞI AL DESTINAŢIEI ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE
Se conturează două direcţii principale de folosire a resurselor provenite din creditele
externe şi anume:
• acoperirea unor nevoi de consum sau
• realizarea unor obiective de investiţii.

Cea mai bună utilizare a împrumuturilor externe este aceea care contribuie la susţinerea unor rate
de creştere economică ridicate şi stabile şi, în acelaşi timp, generarea în viitor a unor fluxuri
de resurse externe reale şi suficiente pentru asigurarea serviciului datoriei publice externe a
ţării.
Folosirea acestor resurse pentru finanţarea consumului, acoperirea deficitului bugetar duce la
scăderea performanţelor economice ale respectivei ţări atît în prezent cât şi în viitor deoarece, deşi
banii nu au fost folosiţi pentru crearea unei valori, aceştia vor trebui rambursaţi împreună cu
dobânzile aferente de generaţiile viitoare.
Atragere masivă a resurselor financiare externe, poate irevocabil duce la o criză a datoriei externe,
dacă autorităţile responsabile nu urmează o politică adecvata de extindere a producţiei, urmate de o
creştere a resurselor lichide, adică posibilitatea de a obţine valută în cantitate suficientă, pentru
onorarea obligaţiunilor.

5. OPERAŢIUNI DE RESTRUCTURARE ŞI REEŞALONARE A DATORIEI DE STAT

EXTERNE

Un instrument de importanţă deosebită, deoarece permit de a diminua povara

datoriilor deja create, atunci cînd aceasta ajunge la un nivel critic şi permite contractarea de noi
împrumuturi pentru acoperirea necesităţilor.
Modalităţile de restructurare şi reeşalonare a datoriei cele mai cunoscute pe plan
internaţional sunt:
anularea parţială sau totală a plăţii principalului şi/sau dobînzii aferente unui împrumut sau a unei
părţi din datoria totală;
refacerea schemei de plată, respectiv a termenilor referitori la principal şi dobîndă (reeşalonarea);
refinanţarea, respectiv contractarea unui nou împrumut pentru a plăti o parte din datoria deja
existentă;
conversia datoriei, ceea ce înseamnă transformarea tipurilor de crenţă în alte titluri, cum sunt
acţiunile, obligaţiunile etc.
răscumpărarea/reducerea datoriei prin plata anticipată a unei părţi sau în întregime a datoriei
efective la costul întreg sau cu discount, potrivit contractului.

Majoritatea instituţiilor financiare internaţionale acordă ţărilor în curs de

dezvoltare împrumuturi concesionale şi, în consecinţă, nu acceptă o restructurare sau o
anulare a acestora, deoarece într-un astfel de caz le-ar fi afectată credibilitatea pe piaţa
financiară internaţională.

6. GESTIONAREA RISCURILOR AFERENTE ÎMPRUMUTURILOR

În vederea derulării unei gestiuni eficiente şi a atingerii obiectivelor propuse,
autorităţile responsabile de implementarea acestei politici trebuie să fie capabile sa evalueze, să
cuantifice şi, cît mai mult posibil, să diminueze influenţa acestor riscuri asupra activităţii în
domeniul dat.
 Cele mai importante riscuri din punct de vedere a debitorului în cadrul finanţării
internaţionale sunt:
riscul de ţară - risc suveran (legat de datoria externă publică sau public garantată, cand statul nu
poate sa-și onoreze obligațiile externe) şi risc monetar (cauzat de schimbarea cursului monedei de
contract sau de credit)
riscul valutar - evoluţie neprognozată a cursului valutar ce duce la înrăutăţirea indicatorului
macroeconomic PIB, precum şi scăderea încasărilor în bugetul de stat
riscul de dobîndă - pierderea potenţială generată de evoluţia nefavorabilă a ratelor de dobândă.
riscul politic - pierderea care ar putea să apară datorită instabilităţii politice, exproprierilor,
naţionalizărilor, confiscărilor, revoluţiei sau războiului

PROCEDURI
Contractele de împrumuturi de stat externe se aprobă de către Parlament prin lege
organică. În cazul în care valorile mobiliare de stat urmează a fi emise pentru plasare pe pieţele
financiare externe, legea organică respectivă se adoptă pînă la publicarea ofertei pe piaţa externă.
Împrumuturile de stat externe contractate în numele RM de guvern sunt debursate
prin intermediul Băncii Naționale a Moldovei și /sau a băncilor comerciale și sunt păstrate în
conturi purtătoare de dobânda în favoare bugetului de stat.
Mijloacele opționale pot fi păstrate în conturile ministerului de finanțe în moneda
națională și /sau în valuta străina.
Ministerul Finanţelor elaborează, cu consultarea Băncii Naţionale a Moldovei şi a
altor instituţii interesate, programul „Managementul datoriei de stat pe termen mediu”, pe care îl
înaintează spre aprobare Guvernului.Acesta este constituit dintr-un set de măsuri şi activităţi
exercitate şi asigurate de către Ministerul Finanţelor și sunt orientate spre:
• identificarea, monitorizarea şi gestionarea riscurilor aferente portofoliului datoriei de stat;
• menţinerea costurilor datoriei de stat pe termen mediu şi lung la nivel acceptabil;
• dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare de stat.

RESPONSABILITĂȚI
Activitatea autorităţilor responsabile de realizare în domeniul împrumuturilor, şi implicit, a
datoriei externe este una foarte amplă şi din punct de vedere al statului şi al societăţii foarte
responsabilă.

Printre principalele sarcini ale acestei activităţi se numără:

negocierea şi atragerea împrumuturilor de stat externe si garantate;
gestionarea împrumuturilor de stat externe si garantate;
deservirea şi rambursarea datoriei de stat externe directe si garantate;
implementarea procesului de renegociere, reeşalonare, refinanţare a datoriei externe existente;
implimentarea tranzacţiilor de răscumparare a datoriei.
Responsabilii de gestionarea împrumuturilor publice externe, deasemenea trebuie să
cunoască permanent situaţia datoriei externe, pentru ca în orice moment să poată recurge la
revizuirea portofoliului datoriei publice, în scopul de a-i optimiza compoziţia şi a o putea
susţine la un nivel acceptabil.

AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE CREDITULUI EXTERN

permit realizarea unor importante modernizări ale economiei, care duce la creșterea competitivității
produselor pe piața externa.
efectuarea unor investiții în obiective economice;
crearea de noi locuri de muncă pentru personalul provenit din ramurile afectate.
asigurarea efectuării reformelor în conformitate cu procesele ce se afirmă pe plan extern.

o datorie externă importantă atrage după sine alocarea pentru plata serviciului acesteia a unei
importante părți a intrărilor în valută convertibilă cu vederi asupra scăderii nivelului de investiție.
- acumularea unui însemnat debit, al datoriei externe este în sine un proces dureros pentru țările cu
export necompetitive și reprezintă o ipotecă asupra generațiilor viitoare, etc.