Lucrare practică 2

PATOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Preparate
• Gastrita cronică atrofică
• Ulcerul peptic cronic
• Adenocarcinomul gastric
• Hepatita cronică activă
• Ciroza hepatică
GASTRITA CRONICĂ ATROFICĂ

Gastritele cronice (gastritele nonerozive) sunt boli inflamatorii cronice, mergând de la alterări
superficiale ale mucoasei gastrice până la atrofii severe. Clasificarea gastritelor cronice (gastrite
nonerozive):
• gastrita autoimună (gastrita tip A)
• gastrita idiopatică
• gastrita infecţioasă (gastrita tip B)
• gastrita de reflux
• gastrita granulomatoasă idiopatică
• gastrita eozinofilică
• gastrita hiperplastică (Menetrier).
Gastritele cronice autoimune, idiopatice şi infecţioase evoluează în trei stadii: gastrita
superficială, gastrita atrofică și atrofia gastrică.

Diagnostic de organ : stomac

• mucoasa gastrică – epiteliu de
suprafață care se invaginează și
formează foveole; glande gastrice
tubulare simple (la nivelul pilorului
predomină celulele mucosecretante);
• musculara mucoasei;
• submucoasa;
• stratul muscular;
• seroasa.
Diagnostic de leziune: gastrită cronică
atrofică:

• mucoasa subţiată, cu reducerea

numerică a structurilor glandulare;

• corionul lărgit cu infiltrat

inflamator limfocitar, plasmocitar;

• ocazional, în corionul profund, pot

fi observaţi foliculi limfoizi, iar
celulele specializate principale şi
parietale sunt reduse numeric.

• reacţie fibropară discretă şi puţine

capilare sanguine;
• prezenta de celule caliciforme, de
tip intestinal (metaplazia
intestinală a epiteliului gastric).
 ULCERUL PEPTIC
Ulcerul peptic este definit ca o lipsă de substanţă bine circumscrisă, situată de obicei în segmentul
distal al stomacului sau în duodenul proximal şi produsă sub acţiunea digestivă a sucului gastric. Foarte
rar pot fi observate ulcere peptice în porţiunea inferioară a esofagului (pe fondul esofagului Barrett) sau
în diverticulul Meckel (cu mucoasă gastrică ectopică).

Diagnostic de leziune : ulcer peptic

• lipsă de substantă ce interesează

mucoasa, submucoasa și
musculara propria;

• fundul ulcerului cronic este format

din patru straturi:

✓ detritus necrotic cu infiltrat

granulocitar;
✓ necroză fibrinoidă

✓ țesut de granulație

✓ țesut conjunctiv fibros

 ADENOCARCINOMUL GASTRIC

Adenocarcinomul reprezintă cel mai frecvent tip histologic de cancer gastric, cu punct de
plecare celulele mucoase ale epiteliului normal de suprafață sau focarele de metaplazie intestinală și
variază de la forme înalt diferentiate la carcinoame slab diferențiate.

Diagnostic de organ : stomac

Diagnostic de leziune :
adenocarcinom gastric
• lumene pseudoglandulare
tapetate cu celule maligne;
• criterii arhitecturale și
citologice de malignitate;
• necroză tumorală prezentă
 • infiltrarea stratului muscular.

HEPATITA CRONICĂ ACTIVĂ

Hepatita cronică activă este o boală inflamatorie necrotizată cu distrucție progresivă a

parenchimului hepatic care poate evolua spre ciroză.

Diagnostic de leziune:
hepatită cronică activă
• spaţiile porte lărgite, infiltrate
bogat cu limfocite, plasmocite,
histiocite;
 • pe alocuri limitanta lobulară
dispărută, infiltratul
inflamator portal avansând
sub formă de pinteni sau plaje
în periferia lobulului hepatic,
substituindu-se hepatocitelor
care s-au necrozat -
“piecemeal necrosis”;

• necroze în punţi – „bridging

necrosis”- porto-portale,
porto-centrolobulare = benzi
de infiltrat inflamator
limfocitar, ce fac legătura
între spaţii porte vecine sau
între un spaţiu port și vena
centrolobulară.

Ocazional :
• aspect „ground-glass/sticlă
mătuită” – dat de etiologia
virală B
 CIROZA HEPATICĂ

Ciroza hepatică reprezintă distrucţia arhitecturii lobulare normale hepatice prin septuri fibroase
care încorsetează noduli de hepatocite regenerate. Ea reprezintă stadiul final al unor boli cronice
hepatice, fiind rezultatul unui proces persistent de necroză a hepatocitelor, însoţit de reacţii inflamatorii,
de fibroză şi de regenerarea compensatorie a hepatocitelor. Fibroza şi alterarea arhitecturii lobulare
hepatice antrenează modificări severe ale vascularizatiei intrahepatice ce duc la hipertensiune portală.

Diagnostic de leziune : Ciroză hepatică

• fragmentarea parenchimului
hepatic în pseudonoduli prin
benzi fibro-colagene;

• încărcarea grasă a unor

hepatocite uneori, microfocare de
necroza, frecvente hepatocite
binucleate şi în unele cazuri corpi
hialini Mallory (în etiologia
etanolică a bolii);

.
• în benzile colagene - capilare de
neoformaţie, pseudocanaliculi
biliari, infiltrat inflamator
limfocitar.