Lucrare practică 3

PATOLOGIA APARATULUI RENO-URINAR ŞI GENITAL MASCULIN

Preparate:
• Pielonefrita cronică
• Carcinomul cu celule renale clare (tumora Grawitz)
• Carcinomul urotelial (cu celule tranziţionale)
• Hipertrofia benigna de prostată (hiperplazia nodulară de prostată; adenomul de prostată;
fibroleiomioadenomul)
• Adenocarcinomul de prostată

PIELONEFRITA CRONICĂ

Pielonefrita cronică este o boală renală în care inflamaţia cronică interstiţială şi cicatrizările
renale se asociază cu interesarea calicelor şi bazinetului. Poate fi urmarea unei pielonefrite acute şi
reprezintă o cauză majoră a insuficientei renale cronice.
Macroscopic, rinichiul este de obicei micşorat în volum, cu capsula îngroşată şi aderentă şi cu
retracţii cicatriciale pe suprafaţă. În cazul afectării bilaterale, rinichii sunt inegal afectaţi.

Diagnostic de organ : rinichi

Diagnostic de organ : pelvis renal -

uroteliu
Diagnostic de leziune : pielonefrita
cronică

• inflamaţie interstiţială cronică cu

distribuţie multifocală, focarele
de inflamaţie cronică alternând
cu zone de parenchim renal
normal;

• glomeruli cu leziuni secundare:

îngroşări ale pereţilor capilarelor
glomerulare, fibroze
periglomerulare → scleroza
parţială sau completă a unor
glomeruli.

• tubii atrofiaţi sau dispăruţi; în

lumenul unor tubi - frecvenţi
cilindri hialini → imagini
pseudotiroidiene; alţi tubi conţin
în lumen cilindri leucocitari;
• vase cu pereţii îngroşaţi prin
hialinizarea şi colagenizarea
intimei şi mediei şi lumenul
deformat;

• mucoasa caliceală - fibroză şi

infiltrat inflamator cronic.
 CARCINOMUL CU CELULE RENALE CLARE (TUMORA GRAWITZ)

Carcinomul cu celule renale este cea mai frecventă tumoră renală primară la adult.
Se manifestă clinic prin hematurie şi se poate dezvolta în orice porţiune a rinichiului, dar mai
frecvent la polul superior al unui rinichi ca o masă lobulată sau rotunjită, aparent încapsulată, cu aspect
pestriţ, cu arii galben-aurii, albicioase-translucide, zone de necroză si hemoragie.

Diagnostic de leziune : carcinomul cu

celule renale clare

• cordoane sau plaje de celule

poligonale cu citoplasmă clară,
spumoasă şi cu nuclei rotunzi
sau ovalari, uneori cu
monstruozităţi nucleare şi
mitoze atipice;

• aceste cordoane/plaje celulare

sunt separate prin travee
conjunctive subţiri, dar bine
vascularizate; celulele tumorale
conţin glicogen şi lipide; pe
alocuri ele pot lua o dispoziţie
acinară;
 • tumora poate să conţină un
număr variabil de celule
eozinofile, granulare, cu
continut redus de lipide şi
glicogen.

CARCINOMUL UROTELIAL (CU CELULE TRANZIŢIONALE)

Localizate in pelvisul renal, ureter şi cel mai frecvent îin vezica urinară, aceste tumori se
dezvoltă din epiteliul stratificat tranziţional al tractului urinar (uroteliu).

Diagnostic de organ : vezică urinară

• mucoasa : epiteliu tranzițional

• submucoasa
• stratul muscular
 Diagnostic de leziune: carcinom
urotelial

• papile cu ax conjunctivo-
vascular tapetate de celule
uroteliale proliferate tumoral,
cu pleomorfism nuclear şi
activitate mitotică prezentă.

HIPERTROFIA BENIGNĂ DE PROSTATĂ (HIPERPLAZIE NODULARĂ DE

PROSTATĂ, ADENOM DE PROSTATĂ, FIBROLEIOMIOADENOMUL)

Hiperplazia benignă de prostată reprezintă o mărire de volum a prostatei ce afectează de obicei

bărbaţii peste 50 ani. Se dezvoltă din porţiunea centrală a glandei, în jurul uretrei şi ia naştere prin
hiperplazia, în grade variate, a ţesutului glandular şi a stromei fibromusculare.
Diagnostic de organ – prostată

• acini glandulari margini de

două rânduri de celule:
stratul intern –celule
luminale (principale) şi
stratul extern - celule
bazale;
• stroma fibromusculară;
• ocazional, simpexioni (corpi
amilacei) intraluminal.

Diagnostic de leziune: hiperplazie

benignă de prostată

• acinii glandulari măriţi în

volum, căptuşiţi spre
interior de un epiteliu
cilindric înalt cu numeroase
proiecţii papilifere
conjunctivo-epiteliale spre
lumen, iar spre exterior de
un strat de celule bazale;

• ocazional, acinii glandulari

sunt dilatați chistic, cu
aplatizarea tapetului epitelial
 ADENOCARCINOMUL DE PROSTATĂ

Carcinomul prostatei, o tumoră malignă frecventă, îşi are punctul de plecare, cel mai adesea, în
regiunea periferică posterioară a glandei.

Diagnostic de leziune:
adenocarcinomul de prostată

• acini neoplazici de aspect

neregulat, de dimensiuni
variabile, mărginiți de un
singur strat de celule
cuboidale şi separați printr-o
cantitate variabilă de stromă ;
• pattern cribriform ;

• absența marcajului
imunohistochimic pentru p63,
la nivelul glandelor tumorale
(stânga) vs prezența lui la
nivelul glandelor netumorale
(dreapta) = > lipsa stratului
bazal în glandele tumorale.