UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI

-CURS –

CONTROL
Sl dr ing CHIVU OANA

TITLU SI AUTOR
1
 CONTROL

-CURS 1 –

INTRODUCERE

2
1.1. Noţiuni generale
Activitatea cotidiană specifică oricărui domeniu de
activitate este legată din ce în ce mai mult de deciziile bazate
pe informaţii cantitative. În majoritatea cazurilor sursa primară
a acestor informaţii o constituie măsurarea. Măsurarea este
inclusă în cele mai diverse activităţi, cum ar fi: observarea,
experimentul, explorarea, prospecţiunea, verificarea,
analiza, încercarea, testarea, diagnosticarea, controlul,
atestarea şi altele. În tehnologia contemporană măsurarea a
devenit o componentă esenţială, prezentă în toate etapele, de la
concepţie la controlul final, hotărâtoare pentru calitatea
oricărui produs. Ea constituie o prezenţă frecventă şi pe toată
durata de viaţă a unui produs.

3
Un vocabular internaţional de metrologie defineşte metrologia ca
domeniu de cunoştinţe referitoare la măsurări, cuprinzând toate
aspectele, atât teoretice cât şi practice ale măsurărilor, oricare ar fi
nivelul lor de precizie, mărimea măsurată, modalitatea şi scopul
efectuării, domeniul ştiinţei sau tehnicii în care intervin.
Obiectul metrologiei este constituit de mărimi şi unităţi de
măsură, etaloane, metode şi mijloace de măsurare, erori şi
incertitudine de măsurare, condiţii de măsurare, caracteristici
ale mijloacelor de măsurare, relaţia om-aparat, etalonare, norme
şi prescripţii privind confirmarea metrologică.
În particular, metrologia urmăreşte căile de realizare a
uniformităţii măsurărilor, a preciziei şi compatibilităţii
măsurărilor cu etaloanele de referinţă.
Conţinutul metrologiei este de obicei divizat în mai multe
părţi, încadrate în:
- metrologia generală;
- metrologia aplicată;
- metrologia legală. 4
 Metrologia generală tratează probleme ale metrologiei
comune tuturor domeniilor, indiferent de mărimea măsurată şi
de aria de aplicare a rezultatelor măsurării.
Metrologia aplicată tratează probleme ale metrologiei
specifice măsurării unei anumite mărimi, unei clase de mărimi
sau unui domeniu de aplicaţii.
După mărimea sau clasa de mărimi măsurate, deosebim:
metrologia masei, metrologia timpului, metrologia temperaturii,
metrologia mărimilor geometrice, metrologia mărimilor electrice
etc. După domeniul de aplicaţii deosebim: metrologia industrială,
metrologia medicală, metrologia tehnicii nucleare etc.
Metrologia legală tratează condiţiile, cerinţele şi
prescripţiile obligatorii pentru asigurarea corectitudinii,
uniformităţii şi preciziei măsurărilor pe plan naţional şi
internaţional.

5
 1.2. Particularităţi ale activităţii metrologului
În condiţiile actuale, metrologul se află într-un dialog
permanent cu furnizorul şi cumpărătorul.
!Furnizorul poate fi un fabricant, un instalator sau o
organizaţie prestatoare de servicii, responsabilă pentru
furnizarea unui produs sau serviciu.
!!Cumpărătorul poate fi un agent de aprovizionare sau un
client care utilizează un produs sau serviciu.
Furnizorul devine cumpărător atunci când procură furnituri
sau servicii de la vânzător sau de la alte surse exterioare.
Principala misiune a metrologului este să pretindă de la
furnizor performanţa aparatului şi să asigure
utilizatorului această performanţă.

6
 Deşi îşi cunoaşte cel mai bine aparatele pe care le
realizează, metrologul îl asistă în exprimarea şi specificarea
corectă a caracteristicilor metrologice ale acestor aparate. Cu
toate că, cumpărătorul îşi cunoaşte bine necesităţile particulare
de măsurare, metrologul îi furnizează mijloacele optime de
confirmare metrologică şi îi poate de asemenea indica metoda
şi aparatura.
!Confirmarea metrologică (ISO 10.012): ansamblu de
operaţii necesare pentru a se asigura că un echipament de
măsurare este in conformitate cu, condiţiile prescrise
pentru utilizarea prevăzută.
Confirmarea metrologică inculde de regulă, printre
altele etalonarea, orice ajustare sau reparare necesară şi
reetalonarea ulterioară precum şi orice etichetare şi sigilare
necesare.

7
Este important de precizat că metrologul - spre deosebire de
majoritatea celor ce efectuează măsurări - analizează nu numai
relaţia aparat-obiect, ci şi relaţiile aparat-mediu, aparat-aparat
şi aparat-operator, precum şi - ca o preocupare exclusivă - relaţia
aparat-etalon. Importanţa acestora nu este întotdeauna înţeleasă pe
deplin, fapt care subliniază necesitatea cunoştinţelor de metrologie
generală nu numai pentru metrologi, ci pentru toţi executanţii de
măsurări.
Mai mult decât alţi participanţi la activităţile tehnice,
metrologul este nevoit să estimeze cât mai judicios
incertitudinea şi încrederea în măsurări, să ştie să extragă din
ele maximum de informaţie şi să folosească cu discernământ
rezerva de precizie disponibilă. El trebuie de asemenea să
respecte întocmai regulile exprimării şi notării rezultatelor
măsurării, pentru a le transmite altor beneficiari ai
măsurărilor. 8
1.3. Rolul metrologiei în dezvoltarea societăţii

Omul a măsurat din cele mai vechi timpuri. Primele

măsurări au fost determinate de necesităţi legate de
construcţiile de adăposturi. Apariţia schimburilor şi a
tranzacţiilor de produse a împins amplificarea şi
diversificarea măsurărilor, în special a cantităţilor de produse
(lungime, arie, volum, masă) şi a adus un element nou:
necesitatea uniformităţii măsurărilor.
Ulterior s-au conturat, treptat, definiţiile şi s-au realizat
etaloanele unităţilor de măsură ale mărimilor fizice
fundamentale, care au condus la actualul Sistem
Internaţional de Unităţi, SI. Acesta a rezolvat problema
uniformităţii măsurărilor, adică a măsurării „cu aceeaşi
unitate de măsură” oricare ar fi locul, timpul şi mijlocul
de măsurare. 9
 Concomitent au fost perfecţionate mijloacele de
măsurare, care au cuprins tot mai multe mărimi, în
intervale mai largi de valori şi cu erori de măsurare din
ce în ce mai mici. S-a realizat astfel şi al doilea deziderat
al metrologiei, alături de uniformitatea măsurărilor,
acela de precizie a măsurărilor.
Măsurarea constituie o componentă esenţială a
unor activităţi umane cum ar fi:
- cunoaşterea naturii;
- transformarea naturii, în scopul creării
mijloacelor care condiţionează civilizaţia;
- protecţia şi sănătatea omului.

10
1.4. Organizaţii internaţionale în domeniul metrologiei
O data cu progresul metrologiei a apărut necesitatea
apariţiei şi dezvoltării unor forme de colaborare şi reglementare
la nivel internaţional.
Problemele teoretice şi îndeosebi cele practice ale
metrologiei pot fi rezolvate numai printr-o colaborare
internaţională intensă. Deşi acest lucru a fost recunoscut de
foarte mult timp primul pas decisiv a fost făcut abia în 1790
când în Franţa a fost iniţiată crearea unui nou sistem de
măsuri. În 1799 au fost create primele prototipuri ale
metrului şi kilogramului, care au constituit baza sistemului
metric. Mai târziu în 1875, reprezentanţii a 17 state au
semnat Convenţia Metrului, care a însemnat începutul
cooperării internaţionale sistematice în domeniul metrologiei.

11
Organele Convenţiei Metrului sunt:
-Conferinţa Generală de Măsuri şi Greutăţi (C.G.P.M.
- Conférance Générale des Poids et Mesures);
- Comitetul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi
(C.I.P.M.);
- Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi (B.I.P.M.).
Biroul Internaţional funcţionează sub supravegherea
Comitetului Internaţional de Măsuri şi Greutăţi, el însuşi aflat
sub autoritatea Conferinţei Generale de Măsuri şi Greutăţi.
C.G.P.M. este constituită din delegaţii tuturor statelor
membre ale Convenţiei Metrului şi se întruneşte o dată la
patru ani.
Comitetul Internaţional (C.I.P.M.) este compus din 18
membri aparţinând unor state diferite. El se întocmeşte în
fiecare an.

12
Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi (B.I.P.M.), având
sediul, lângă Paris (Sèvres), are misiunea să asigure unificarea
mondială a măsurărilor fizice; el are următoarele sarcini:
- de a stabili etaloanele fundamentale şi scările
principalelor mărimi fizice şi de a păstra prototipurile
internaţionale;
- de a efectua compararea etaloanelor naţionale şi
internaţionale;
- de a asigura coordonarea tehnicilor corespunzătoare de
măsurare;
- de a efectua şi coordona determinările referitoare la
constantele fizice care intervin în activităţile de mai sus.
Limitate inițial la măsurări de lungime și masă și la studii
metrologice legate de aceste mărimi, activitățile B.I.P.M. au fost
extinse la etaloanele de măsură electrice (1927), fotometrice (1937)
și la radiațiile ionizante (1960).
13
 Ținând seama de sporirea sarcinilor încredințate
B.I.P.M., C.I.P.M. a creat în 1927, sub denumirea de Comitete
consultative,o serie de organe destinate a-l informa în
problemele pe care le supune acestora spre avizare.
În prezent sunt opt asemenea comitete dintre care amintim:
- comitetul consultativ de electricitate (1927);
- comitetul consultativ de fotometrie și radiometrie (1937);
- comitetul consultativ de termometrie;
- comitetul consultativ pentru definiția metrului;
-comitetul consultativ pentru definiția secundei.
Organizația Internațională de Metrologie Legală (O.I.M.L.)
a fost creată în 1956 pentru a promova colaborarea la nivel
mondial în domeniul metrologiei legale necesară în vederea
corelării prescripțiilor metrologice, a modului de exprimare
și de verificare, ușurând astfel schimbul internațional de
produse.
14
 Are 49 state membre. Organul sau suprem este Conferința
Internațională de Metrologie Legală (C.I.M.L.) convocată o data la
șase ani iar organul executiv Biroul Internațional de Metrologie
Legală (B.I.M.L.). B.I.M.L. îndeplinește în principal funcția de
secretariat al O.I.M.L. și coordonează activitate secretariatelor pilot,
alcătuite din specialiști ai țărilor membre însărcinați cu elaborarea
recomandărilor O.I.M.L. Câteva secretariate pilot sunt:
- Terminologie;
- Metrologie legală. Generalități;
- Măsurarea lungimii, ariei, unghiului;
- Măsurări asupra gazelor;
- Măsurarea masei;
- Greutăți;
- Acustică și vibrații;
- Optică;
- Radiații ionizante;
- Măsurarea poluării. 15
In cadrul O.I.M.L. au fost elaborate Documente Internaționale, de
mare utilitate pentru organizarea activităților de metrologie în țările
membre. Ele se referă la subiecte cum ar fi:
- legea metrologiei (model care poate fi adaptat fiecărei țări);
- calificarea legală a mijloacelor de măsurare;
- principii de întocmire a schemelor de transmitere a unităților de
măsură;
- documentația pentru etalonare;
- principii de alegere, recunoaștere oficială, utilizare și conservare a
etaloanelor.
Organizația Internațională de Standardizare (ISO) ale cărei
baze datează din 1926, utilizează metrologia în standardele
sale, în legătură cu probleme de interschimbabilitate, stabilirea
toleranțelor, încercări mecanice, analize chimice, măsurări
asupra fluidelor etc.

16
Dintre numeroase comitete tehnice, ale I.S.O. următoarele sunt în
mod deosebit angajate în activități legate de metrologie:
- Toleranțe și ajustaje;
- Mărimi, unități unități, simboluri, factori și tabele de conversiune;
- Măsurarea debitului fluidelor în conducte închise;
- Metrologia și proprietățile suprafețelor;
- Orologerie;
- Incinte și condiții de încercare;
- Încercări mecanice ale metalelor;
-Optică și instrumente optice.
În cadrul I.S.O. există un grup special de metrologie creat în 1977.
El are ca sarcină evaluarea cerințelor, planificarea și coordonarea
aspectelor metrologice ale lucrărilor I.S.O. În aceste activități
I.S.O. colaborează cu O.I.M.L. și C.E.I. (Comisia
Electrotehnică Internațională).

17
Confederația Internațională de Măsurări (I.M.E.K.O.) este o
organizație internațională neguvernamentală, înființată în
1958, cu scopul de a organiza congrese internaționale,
simpozioane cu diferite tematici și alte manifestări în domeniul
măsurărilor. Ulterior activitatea I.M.E.K.O. s-a amplificat și
diversificat, incluzând diferite forme de informare reciprocă,
schimb de idei, publicații în probleme moderne ale măsurărilor.
În cadrul I.M.E.K.O. activează comitete tehnice pe probleme
specifice cum sunt:
- Învățământul superior;
- Măsurarea forței și a masei;
- Măsurarea mărimilor electrice;
- Măsurarea durității;
- Teoria măsurării;
- Metrologie;
- Diagnoză tehnică;
18
1.5 Organizarea activității de metrologie în România
Prima încercare de introducere în Principatele Române a
sistemului metric s-a făcut în 1835, dar fără rezultat. După
unirea principatelor, în 1864 a fost votată „Legea pentru
adoptarea sistemului metric de măsuri și greutăți în România”.
În 1883 România devine membră a Convenției Metrului și
creează „Serviciul Central de măsuri și greutăți” însărcinat cu
păstrarea și compararea etaloanelor, asigurarea uniformității
măsurilor și aparatelor de măsură întrebuințate în comerț și
aplicarea legii, regulamentelor și deciziilor referitoare la
măsuri și greutăți.
În 1921 prin înființarea „Direcției Generale a Măsurilor și
Greutăților” verificarea aparatelor de măsurat uzuale din
comerț a fost trecută exclusiv în sarcina statului. În perioada
interbelică activitatea de metrologie a fost în general limitată la
mijloacele de măsurare folosite în tranzacțiile comerciale.
19
În 1951 a fost înființat Institutul de metrologie (astăzi Institutul
Național de Metrologie – I.N.M.).
România este membru fondator al O.I.M.L. (1956).
Din 1970 activitatea de metrologie pe plan național a fost
coordonată de Inspecția Metrologiei de Stat din cadrul
Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calității
Produselor (I.G.S.C.C.P.).
În 1992 printr-o hotărâre de guvern se desființează I.G.S.C.C.P.,
activitatea din domeniul metrologiei reglementându-se astfel:
- se înființează Biroul Român de Metrologie Legală (B.R.M.L.)
care se ocupă de toate problemele legale de metrologie;
-se înființează Institutul Național de Metrologie (I.N.M.), care
coordonează aspectele tehnice în domeniul metrologiei.
În 1994 amintita hotărâre de guvern, prin aprobarea
parlamentului devine lege, care prevede:
- în România, în toate domeniile de activitate se aplică Sistemul
Internațional de Unități de Măsură (S.I.);
20
- referință unică în România este Sistemul Internațional de
Etalonare;
- pentru protecția consumatorului împotriva unor măsuri
incorecte sunt supuse măsurărilor metrologice ale statului,
mijloacele de măsură ce intervin în:
- tranzacții comerciale;
- trafic de bunuri;
- fabricarea medicamentelor;
- operațiuni fiscale și poștale;
- mijloacele metrologice din întreprinderi nu mai sunt supuse
controlului metrologic al statului;
-aspectul legal al activității metrologice îi revine B.R.M.L. iar
activitatea de bază îi revine I.N.M.
Norme în domeniul metrologiei:
- S.R. 13251-96, Vocabular internațional de termeni fundamentali
și generali în metrologie;
- S.R. EN 30.012-1, Condiții de asigurare a calității pentru
echipamente de măsurare. 21
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE!!!

22