CONTROLUL CU RADIAŢII X A ÎMBINĂRII SUDATE CAP LA CAP.

Controlul nedistructiv cu radiaţii electromagnetice penetrante a construcţiilor sudate se bazează

pe proprietatea acestor radiaţii de a străbate substanţa, proprietate asociată cu acţiunea asupra
unei plăci fotografice sau a substanţelor fluorescente.
Din această categorie de radiaţii fac parte radiaţiile X şi radiaţiile gamma.
Radiația (razele) X sau radiația (razele) Röntgen sunt radiații electromagnetice ionizante, cu lungimi de
undă mici, cuprinse între 0,1 și 100 Å (ångström)
ABSORBTIA DE RAZE X
Absorptia se face in urmatorul mod: fotonii razelor X particule minuscule incarcate cu energie
electromagnetica puternica sunt absorbiti de orice intalnesc in cale si care este compus din atomi.
Cantitatea de radiatii se imputineaza trecand prin ionosfera si prin stratul de ozon

CONTROLUL CU RADIAŢII X A ÎMBINĂRII SUDATE CAP LA CAP.

Principiul metodei. Radiaţiile X sînt oscilaţii electromagnetice, avînd frecvenţă
foarte mare, respectiv lungimea de undă foarte mică ; au proprietatea de a pă-trunde
materialele, fiind absorbite mai mult sau mai puţin pe parcurs, în funcţie de proprietăţile
fizice şi grosiipea materialului respectiv. Aceste radiaţii — emise de surse ca : aparate
Rontgen. betatroane, acceleratori liniari de electroni etc. — dirijate printr-o mic ă fantă
asupra îmbinării, străbă tînd grosimea acesteia, sînt f ă-cute perceptibile cu ajutorul unui
ecran fluorescent sau a unei plăci fotografice. Difuzarea, în continuare, a radiaţiilor, este
oprită de către o placă de plumb.

Fig.1
Dacă în cordonul de sudură există o defecţiune internă (suflură, incluziune, porozitate, fisur ă
etc.) atunci razele X, în locul respectiv, sînt mai puţin absorbite decît în locurile vecine cu metal
compact, iar pe filmul amplasat pe faţa opusă a îmbinării, se obţine — după developare — o patâ
întunecată, a cărei formă consti-tuie proiecţia defectului pe planul clişeului radiografiei.
 Fig. 2
Aprecierea calităţii cusăturilor de sudură poate fi făcută, fie pe baza clişeu-lui
radiografiei, fie pe baza fotografiilor cusăturii.
În vederea obţinerii unei radiografii de bună calitate este necesar să fie în-deplinite
anumite condiţii.

Fig.3
Pregătirea suprafeţei cusăturii înainte de radiografiere, prin eliminarea stropilor de sudură,
îndepărtarea zgurii şi a straturilor de protecţie sau altor neregularităţi ale suprafeţelor exterioare şi
interioare. Suprafaţa cusăturii se prelucrează, prin polizare, numai în cazurile cînd nere-
gularităţile
 acesteia ar putea creea dificultăţi în evidenţierea defectelor interne.
Pentru identificarea radiografiilor, pe una din părţile laterale ale cordonului de sudură, trebuie
plasate cifre sau litere din plumb care sâ apară pe film şi care să servească la identificarea, fără
dubiu a părţii din îmbinarea examinată. Suprafaţa controlată trebuie să fie marcată, prin poansonare,
în cel puţin două puncte, cu acelaşi indicativ. În cazul cînd condiţiile de lucru ale piesei controlate
nu permit poansonarea, se poate folosi şi un alt procedeu adec-vat.
In cazul executării unui control radiologie pe toată lungimea cordonului de sudură (radiografiere
100%), capetele filmelor succesive trebuie să se su-prapună pe o lungime de cel puţin 10 mm,
pentru ca nici o porţiune a cusă-turii să nu fie omisă la radiografiere.
 Direcţia de iradiere. Axa fasciculului de radiaţii trebuie să fie orientate către centrul
secţiunii examinate, după o direcţie normală la suprafaţă şi film, în acel punct.
Se admite, utilizarea unei direcţii oblice de iradiere în cazul în care punerea în evidenţă a unor
anumite tipuri de defecte este înlesnită în acest fel, cum este cazul, defectelor situate în planul
prelucrării marginii tablei , sau dacă forma piesei necesită o iradiere oblică.
In cazul tablelor de aluminiu sudate, grosimile din tabel se pot spori cu 100%, deoarece puterea
de penetraţie a razelor X, în afară de grosime, depinde şi de greutatea specifică a materialului.
Pentru radiografiere, se folosesc următoarele tipuri de filme :
filme fără ecran, care se pot folosi şi cu ecrane intensificatoare, metalice sau fluorometalice ;
filme cu ecrane fluorescent.
Filmele şi ecranele intensificatoare,care sînt necesare pentru reducerea timpului de expunere,
trebuie să fie aşezate în casete executate din materiale ca hîrtie neagră, materiale plastice,
cauciuc etc.
Casetele pot fi rigide sau flexibile şi trebuie să asigure un contact cît mai bun între film şi ecran
şi suprafa ţa piesei examinate. Pentru evitarea voalării filmului, caseta trebuie asigurată contra
pătrunderii luminii. Se recomandă ca fiecare casetă să aibă mai multe buzunare în care pot fi
introduse reperele, simbolurile şi indicatorul pentru stabilirea calităţii imaginii.
Filmul trebuie să fie protejat împotriva radiaţiilor secundare, provenind de la. obiecte situate în
spatele casetei, prin utilizarea unui ecran de plumb cu grosimea minimă de 1,5 mm, aşezat în
spatele filmului, în interiorul sau exteriorul casetei.
Divergenţa fasciculului de radiaţii, se poate limita la zona minimă necesară, prin utilizarea de
diafragme reglabile, montate cît mai aproape de sursa de radia-ţii X.
La efectuarea controlului radiografie, trebuie respectate normele în vigoare privind protecţia
împotriva radiaţiilor ionizante.
Aplicarea acestei metode de control permite punerea in evidenţă, cu o sensi-bilitate bună, a
defectelor care pot apărea în îmbinările sudate. Natura defectelor precum ş i mărimea şi poziţia
lor în planul radiografierii, sînt precizate într -o mă-sură care permite o uşoară interpretare a
filmelor obţinute. Spre deosebire de aparatele de construcţie mai veche — lipsă de mobilitate —
aparatele moderne, pot fi utilizate atît în întreprinderile constructoare cît ş i pe şantiere de
montaj, da-torită reducerii dimensiunilor şi în special, a greutăţii.
 Film

Film

Film

Fig.4 Fig.5

Film
Fig.6
Din punctul de vedere al sensibilităţii de deteriorare, metoda este limitată,
întrucît defectele cu dimensiuni sub o anumită valoare, nu pot fi sesizate.
Controlul cu radiaţii X mai este limitat şi în ce priveşte grosimea îmbinărilor sudate.
în cazul utiliză rii radiaţiilor ob ţinute cu instalaţii Rontgen, care lucrează cu tensiuni pînă
la 300 kV, este indicat să se controleze, în cazul construcţiilor de oţel. numai suduri cu
grosimea pînă la 100 mm. Controlul sudurilor cu grosime mai mare, necesită o durată de
expunere mare, ceea ce duce la rezultate nesatis-făcătoare în ce priveşte sensibilitatea.
Au început să fie utilizate radiaţii X obţinute cu ajutorul betatroanelor, care permit
controlul oţelurilor cu grosimi mai mari de 100 mm şi oferă o sensibilitate mare a
imaginilor în descoperirea defectelor.
Ca dezavantaje se arată, de asemenea, costul de investi ţie ridicat, consumul de
materiale fotografice scumpe, iar din punctul de vedere al protecţiei muncii, trebuie
respectate riguros dozele maxime admise de iradiere cu radiaţii ionizante, a persoanelor.
Tipuri de echipamente si indicatori
Indicatori ce pot fi folositi pentru o imbinare sudata cap la cap din otel C45

Modul de aplicare al indicatorilor pentru o piesa imbinata cap la cap

Filmele folosite in examinarile cu radiatii X

Aparat Roentgen

Exemple de probleme aparute la o imbinare sudata cap la cap

Defect 1. nepatrundere la radacina a imbinarii sudate

Defect 2. Aparitia Cavitatii interne

Defect 3. Penetrare excesiva

Defect 4. Subcotare externa

Defect 5. Aparitia zgurii interioare in cordonul de sudura

Defect 6.Aparitia porilor in imbinarea sudoata
Procedura de examinare cu radiatii penetrante GAMA si X
1.SCOP
1.1.Prezenta procedura stabileste cerintele si responsabilitatile pentru examinarea
prin radiatii penetrante X si gama a imbinarilor sudate cap la cap din otel si
remedierile acestora prin sudare.
2.DOMENIUL DE APLICARE
2.1. Procedura se aplica sudurilor si reparatiilor, in conformitate cu documentatia
de executie.
2.2.Se supun exeminarii numai imbinarile corespunzatoare, atestate prin certificat
de control vizual.
3.DEFINITII
3.1. In conformitate cu SR EN-urile in vigoare. Terminologie
3.2. RP – radiatii penetrante.
3.3. CNCAN – Comisia nationala de control al activitatilor nucleare
3.4. ISCIR – Inspectia de Stat pentru controlul cazanelor, recipientilor sub
presiune, instalatiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare de combustibili de uz
industrial.
4.DOCUMENTE DE REFERINTA
* PT CR 13 COLECTIA ISCIR “Prescriptii tehnice pentru examinarea cu
radiatii penetrante a imbinarilor sudate cap la cap ale instalatiilor macanice sub
presiune si de ridicat”
* SR EN 444-1996 “Examinari nedistructive. Principii generale”
* SR EN 462/1,/2,/3,/4-1996 “Examinari nedistructive. Calitatea imaginii
radiografiilor, indicatori de calitate”
* EN 584/1/2 “Clasificarea filmelor radiografice si procesarea lor”.
* EN 25580 “Negatoscoape”
* SR EN 970/1999, SR EN 1330-3/2001, SR EN 12517/2002, SR EN 473/2003
* SR EN 1435 “Examinarea radiografica a imbinarilor sudate”.
* SR EN 5817 “Ghid pentru niveluri de acceptare a defectelor”
* Cod ASME sectiunea V
* SR EN ISO 6520-1999 Clasificarea imperfectiunilor geometrice din imbinarile
sudate
* Norme fundamentale de radioprotectie CNCAN
5.RESPONSABILITATI
5.1. Societatile care solicita examinarea cu radiatii penetrante sunt responsabile de
asigurarea conditiilor cerute de tehnicile de examinare mentionate in procedura si
anume: asigurarea zonei, starea suprafetei, etc.
5.2. Pesonalul care efectueaza examinari nedistructive cu radiatii penetrante trebuie
sa fie calificat in conformitate cu standardul SR EN 473-2003 si/sau cu
prescriptiile tehnice CR 11, colectia ISCIR.
5.3. Pentru personalul care executa examinarea, responsabilitatile sunt mentionate
in SR EN 473-2003 sau in prescriptiile tehnice ISCIR, CR 11.
5.4. Operatorul de examinari nedistructive are obligatia ca inainte de a incepe
activitatea propriu-zisa, sa asigure zona prin montarea panourilor avertizoare
pentru inchiderea zonei de lucru cu radiatii, sa examineze vizual fiecare
componenta, pe intreaga zona de examinare, atât din punct de vedere al curatirii de
impuritati, cât si din punctul de vedere al existentei eventualelor discontinuitati
vizuale cu ochiul liber.
6.PROCEDURA
6.1. MOMENTUL EXAMINARII
6.1.1.Examinarea sudurilor se va efectua dupa tratamentul termic (in masura in
care un astfel de tratament este prevazut). O modificare a formei cordonului,
ulterioara examinarii radiografice, impune reluarea exeminarii vizuale si
radiografice.
6.1.2.La sudurile la care, in eventualitatea unor remedieri, accesul este dificil (de
exemplu la tevi), se poate efectua o exeminare radiografica preliminara a stratului
de radacina.
6.2. Pregatirea suprafetei examinate
6.2.1.Suprafata examinata (sudura si materialul de baza invecinat) se curata inainte
de radiografiere, indepartându-se stropii de sudura, zgura si alte impuritati care pot
stânjeni interpretarea radiografiei.
6.2.2.Daca documentatia tehnica prevede prelucrarea suprafetei dupa sudare,
examinarea radiografica se va face dupa prelucrare.
6.2.3.Suprafata examinata se marcheaza prin poansonare, utilizând poansoane cu
muchii rotunjite, astfel incât sa poata fi orincând identificata.
6.3. TEHNICI DE CONTROL
6.3.1. Exista doua tehnici de control radiografic:
A – tehnica de control uzuala
B – tehnica de control de inalta sensibilitate
Atunci când documentatia nu prevede in mod explicit tehnica de control B, se va
folosi tehnica A.
6.4. ALEGEREA SURSEI SI A ENERGIEI RADIATIILOR
Alegerea sursei de radiatii si a energiei se stabileste tabelar conform SR EN 1435.
6.5. INDICATORI DE CALITATE A IMAGINII (ICI). ALEGERE SI
UTILIZARE
6.5.1.Alegere:
a) Se vor utiliza indicatori cu fire, daca documentatia nu prevede utilizarea
altor tipuri (indicatori cu trepte si gauri, penetrametre). Alegerea ici este impusa de
conditiile minime pentru calitatea imaginii, continute in tabelele 1 pâna la 4.
Grosimea pentru care se alege ICI este grosimea strabatuta pe directia axei
fascicolului de radiatii.
b) Tehnica de expunere si parametrii de lucru trebuie sa asigure aparitia pe film
a imaginii ICI si a firului indicat.
6.5.2.Plasare:
a) ICI se plaseaza pe partea dinspre sursa a piesei. Daca portiunea examinata
are o forma neregulata, indicatorul se va plasa pe acea parte a piesei care este cea
mai indepartata de film.
b) La piesele la care, din cauza formei geometrice, plasarea pe partea dinspre
sursa nu este posibila, indicatorul se va plasa pe partea filmului, radiografia fiind
marcata in acest caz cu simbolul F.
c) La radiografierea prin doi pereti a tevilor, canalelor, indicatorul de calitate a
imaginii se va plasa pe partea filmului exceptând expunerile prin elipsa.
6.5.3.Numarul indicatorilor folositi:
a) De regula, calitatea imaginii radiografice se apreciaza pe fiecare radiografie
in parte. Pentru aceasta trebuie ca imaginea ICI sa apara pe fiecare radiografie.
b) Daca pe portiunea examinata piesa prezinta variatii de grosime mari, atunci
se va plasa câte un ICI pe fiecare domeniu de grosime.
c) Daca exista certitudinea ca mai multe radiografii sunt realizate in conditii
identice, atunci nu este obligatoriu ca ICI sa apara pe fiecare radiografie. Exemplu:
la expunerile panoramice sunt suficienti trei ICI dispusi la 1200, dar nu la o
distanta mai mare de 1m intre acestia.
6.6. FILME RADIOGRAFICE SI ECRANE INTENSIFICATOARE
6.6.1.Filmele utilizate vor fi alese din specificatiile producatorilor. Formatele
uzuale sunt 100 x 240 mm si 100 x 480 mm, dar se pot utiliza si alte formate sau
decupaje daca geometria piesei impune acest lucru. Se va evita curbarea excesiva a
planului filmului pentru a nu deteriora emulsia si pentru a nu crea ambiguitati la
interpretare.
6.6.2.Filmul va fi expus intre doua ecrane intensificatoare din Pb, cu o grosime de
0,02 mm fiecare, ansamblul folie-film fiind continut intr-o caseta din material
plastic opaca si etansa. Contactul intim intre film si ecranul de Pb se realizeaza prin
presarea casetei.

6.6.3.In conformitate cu Normele SR EN 584-1/1986 clasele de sisteme de filme se

definesc prin gradient, granulatie si de raport gradient/zgomot al clasei sistemului.
Clasificarea nu este valabila decât pentru un sistem complet. La cerere fabricantul
trebuie sa furnizeze un certificat care contine in plus urmatoarele informatii:
- doza Ks
- prelucrarea:manuala sau automata, tipul reactiei alchimice, durata de imersiune in
revelator, temperatura revelatorului
6.7. DENSITATEA DE INNEGRIRE MINIM ADMISA
6.7.1.Densitatea minima de innegrire a radiografiilor, in zona de inters va fi de >2
pentru tehnica A si >2,3 pentru tehnica B. Densitatea de innegrire a filmului
radiografic, in zona de interes poate ajunge pâna la 3,5-4 cu conditia ca
negatoscopul utilizat la citirea filmului sa aiba o luminanta cuprinsa intre 30.000 si
100.000 de cd/m2. Culoarea luminii negatoscopului trebuie sa fie, in general alba.
Se admit culori cuprinse intre portocaliu si verde deschis.

6.8. TEHNICI DE EXPUNERE

6.8.1.Tehnica de expunere depinde de geometria piesei, grosimea peretilor, gradul
de accesibilitate, tipul si dimeniunile sursei utilizate etc.
6.8.2.Distanta minima sursa-piesa f, necesara pentru a reduce suficient de mult
neclaritatea geometrica, depinde de dimensiunea d a sursei (respectiv pata focala a
tubului) si de distanta h intre film si suprafata dinspre sursa a piesei, masurata pe
directia axei fascicolului.
Observatie: de cele mai multe ori filmul este lipit se suprafata piesei, astfel incât
distanta h este practic grosimea piesei, masurata pe axa fascicolului de radiatii.
6.8.3.La radiografierea portiunilor curbate, cu sursa plasata pe partea concava a
piesei, distanta f poate fi redusa la jumatate, fara a deveni insa mai mica decât raza
de curbura a piesei.
6.8.4.Câteva geometrii tipice de iradiere:
a) Iradierea printr-un singur perete se aplica la sudurile plane, precum si la
sudurile longitudinale si circulare pe piese curbate, atunci când dimensiunile lor
permit acest lucru.
b) Tehnica de iradiere prin doi pereti se plica la piesele cu raze de curbura mici si
la alte piese la care iradierea printr-un singur perete nu e posibila din cauza formei
geometrice. Numarul de radiografii necesar examinarii complete a cordoanelor
circulare la tevi se stabileste in fuctie de diametrul tevii si grosimea peretelui
conform SR EN 1435 si sau cod ASME.

6.8.5.La controlul complet al unui cordon de sudura, delimitarea portiunilor

examinate se va face astfel incât imaginile radiografice invecinate sa se suprapuna
la capete pe o distanta de cel putin 10 mm.
6.9. MARCAJE DE IDENTIFICARE SI POZITIONARE
6.9.1.Limitele portiunilor examinate se vor marca pe piese prin poansonare sau
vopsire.
6.9.2.Marcajele de pozitionare trebuie sa apara pe radiografie alaturi de o
simbolizare care sa permita identificarea precisa a piesei examinate si a celui care a
realizat radiografia. Inscriptionarea radiografiei se asigura cu ajutorul unor
simboluri din Pb iradiate in acelasi timp cu portiunea examinata.
6.9.3.In cazul in care inaccesibilitatile geometrice nu permit executarea marcajelor
pe piesa, se accepta ca amplasarea zonelor examinate pe piesa sa fie descrisa cu
ajutorul unor harti sau fotografii.
6.10. PROTECTIA IMPOTRIVA RADIATIILOR IMPRASTIATE
6.10.1.Daca in spatele filmului exista obstacole care ar putea provoca un voal
nedorit prin retroâmprastierea radiatiilor, filmul va fi protejat cu un ecran din Pb
asezat in spatele sau. Pentru a verifica eficacitatea protectiei, in timpul expunerii se
plaseaza in spatele filmului litera B din Pb. Daca simbolul B apare pe radiografie
cu o densitate de innegrire mai mica decât cea a zonei invecinate, inseamna ca
filmul este insuficient protejat impotriva radiatiilor imprastiate si se respinge.
6.11. CALITATEA RADIOGRAFIILOR
6.11.1.Prelucrarea fotochimica a filmelor se face respectând recomandarile
producatorului.
6.11.2.Radiografiile nu trebuie sa aiba defecte datorate unor cauze mecanice,
chimice sau unor deficiente in tehnica de lucru:
* voaluri
* defecte de prelucrare (dungi de apa sau de substante chimice)
* zgârieturi, impuritati
* neclaritati datorate contactului prost intre film si ecranul de Pb
* indicatii false datorate unei uzuri accentuate a ecranului intensificator.
6.11.3.In final, acceptarea unei radiografii se bazeaza pe obtinerea sensibilitatii
prescrise.
6.12. EXAMINAREA RADIOGRAFIILOR SI INTERPRETAREA
REZULTATELOR
6.12.1.Examinarea radiografiilor si interpretarea rezultatelor se face conform
criteriilor de acceptabilitate prevazute in documentatia produsului.
6.12.2.Rezultatele examinarii radiografice vor fi consemnate intr-un registru de
evidenta care contine:data examinarii si beneficiarul, denumirea produsului si/sau
numarul de fabricatie, grosimea materialului, tipul si dimensiunile filmului, natura
si grosimea ecranului intensificator, tipul ICI si nivelul de calitate a imaginii
realizat, distanta sursa-film sau sursa-piesa, parametrii de lucru (tensiune,
activitate, intensitate, timp de expunere), indicativul radiografiei, simbolizarea
defectelor si aprecierea (admis, respins).
6.12.3.Aceste date vor fi mentionate in buletinul de examinare eliberat, care va
contine lista filmelor executate cu indicativul fiecaruia si rezultatul interpretarii.
6.12.4.Radiografiile se pastreaza in arhiva laboratorului pe perioada de garantie a
produsului, impreuna cu un exemplar din buletinul de control emis.
6.13. ACORDURI
6.13.1.Intre producator si beneficiar se pot conveni detalii, completari sau
modificari fata de prevederile acestei proceduri. Deasemenea, la solicitarea
beneficiarului raportul de examinare poate fi eliberat pe alt tip de formular decât
cel continut in prezenta procedura.
Tehnica de iradiere prin doi pereti:
a) iradierea cordoanelor circulare la tuburi
b) iradierea cordoanelor longitudinale la tuburi
c) iradierea oblica a cordoanelor circulare la tevi, cu interpretarea ambilor pereti
(expunere in elipsa)
d) iradierea cordoanelor circulare la tevi cu axa fascicolului in planul sudurii, cu
interpretarea ambilor pereti
6.14 Criterii de acceptare si respingere
Se considera respinse urmatoarele discontinuitati: discontinuitati rotunjite izolate
mai mari decit 1/3t sau 6mm, discontinuitati rotujite distribuite mai mari de 1/4t
sau 4mm, discontinuitati rotunjite grupate daca lungimea grupului depaseste 2t sau
25mm, mai multe grupari de discontinuitati rotunjite daca depasesc 25mm pe o
lungime de 150mm aimbinarilor sudate, discontinuitati rotunjite aliniate daca
dimensiunile maxime ale indicatiilor sunt mai mari decat t pe o lungime de 12t,
discontinuitati alungite izolate mai mari decat t/3, discontinuitati alungite aliniate
daca lungimea totala a grupului depaseste t pe o lungime de 12t a imbinarii sudate,
unde t este grosimea sudurii materialului de baza (conform CR 13-2003). In
nodurile de sudura discontinuitatile rotunjite se amplifica cu coeficientul 0,5 iar
cele alungite cu coeficientul 0,3. Se considera respinse retasurile in cazul cand
lungimea acestora este mai mare de 20% din circumferinta tevii iar in cazul mai
multor retasuri, lungimea totala a acestora sa depaseasca 30% din circumferinta
interioara a tevii iar distanta dintre doua retasuri alaturate sa fie mai mica de 10%
din circumferinta respectiva. Nu se admit fisuri si lipsa de topire.
7.MENTIUNI SI INREGISTRARI
7.1. Buletinul de examinare va fi conform anexei.
La solicitarea beneficiarului, raportul de examinare poate fi redactat pe un alt tip de
formular decât cel continut in aceasta procedura.
Buletinul de control va fi completat cu indicativul specific a laboratorului care a
efectuat controlul, fiind insotit de schite, fotografii etc. Din acestea un exemplar
insoteste produsul, iar un exemplar se pastreaza in arhiva laboratorului pe perioada
de garantie a produsului