Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scopul lucrării
Terminologie specifică
Condiții tehnice
Partea experimentala
În cadrul lucrării de laborator se vor examina radiografiile la negatoscop,
asigurându-se o luminanță minimă de 30 Cd/m2 . Ecranul trebuie să fie luminat
uniform, cu o lumină difuză. Se determină deasemenea sensibilitatea
radiografică, calitatea imaginii, cantitativ, cu ajutorul indicatorilor de calitate a
imaginii (ICI). Distingem: 1) sensibilitatea absolută - definită prin diametrul
minim vizibil cu ochiul liber al indicatorului de calitate a imaginii (ICI) utilizat
dmin ICI (mm), sau prin indicele de vizibilitate N = a - 2, unde a este numărul
de fire vizibile; 2) sensibilitatea relativă (S). definită prin raportul:
Tabelul 1
05 0,16 2
6 15 0,20 2
16 25 0,25 3
Fig. 9. Nepătrundere
Context istoric:
Personaje cheie:
Printre cei mai influenți indivizi din istoria controlului nedistructiv cu radiații
penetrante X și interpretarea radiografiilor îmbinărilor sudate se numără:
Perspective și analize:
Unul dintre cei mai importanți factori care au influențat acest domeniu este
Philip L. Crouthamel, un cercetător american care a contribuit semnificativ la
dezvoltarea și standardizarea tehnicilor de control nedistructiv cu radiații
penetrante X. Lucrările sale au fost esențiale în stabilirea unor protocoale și
standarde de calitate în industrie. De asemenea, Larry C. Lee a avut un impact
semnificativ în acest domeniu, contribuind la dezvoltarea echipamentelor și a
metodelor de cercetare utilizate în controlul nedistructiv.
Referințe bibliografice:
1. ASTM International, "Standard Terminology for Radiological Examination",
2021.
2. Nondestructive Testing Resource Center, "X-ray and Radiological Testing",
www.ndt-ed.org, accessed on September 20, 2021.
Radiațiile penetrante X reprezintă o metodă importantă de control nedistructiv
în diverse domenii, inclusiv în industria medicală, aerospace sau automotive,
condițiile tehnice în controlul nedistructiv cu radiații penetrante X reprezintă un
aspect crucial pentru eficiența și siguranța acestui proces. Acesta este un subiect
vast și complex, care implică diverse aspecte tehnice, reglementări de siguranță
și impactul asupra mediului și sănătății umane.
Partea 1:
Partea 2:
Partea 3:
I. Introducere
A. Definiția controlului nedistructiv și importanța sa în industrie
B. Descrierea controlului cu radiații penetrante X și a aplicabilității sale în
îmbinările sudate
C. Declarația de scop și structura eseului
VII. Concluzie
A. Recapitularea importanței controlului nedistructiv cu radiații penetrante X în
expertiza tehnică a sistemelor industriale
B. Perspective viitoare și direcții pentru dezvoltare în domeniul controlului
nedistructiv
Declarația de scop:
Structura eseului:
Introducere
Generarea radiațiilor X:
Piesa sau structura care urmează să fie testată este poziționată între sursa de
radiații X și detectorul de radiații sau filmul radiografic. Radiațiile X emise de
sursă pătrund în material și sunt absorbite în diferite proporții în funcție de
densitatea și grosimea materialului traversat.
Absorbția radiațiilor X:
Radiațiile X care trec prin piesa de testare sunt înregistrate de un detector sau de
un film radiografic amplasat în spatele acesteia. Zona de film care primește mai
multe radiații X va apărea mai întunecată, în timp ce zonele care au absorbție
mai mică vor fi mai luminoase pe film. Astfel, defectele sau discontinuitățile din
material vor fi evidențiate sub formă de zone întunecate (contraste) pe filmul
radiografic.
Interpretarea imaginilor radiografice:
Generatoare de radiații X:
Prima etapă a procedurii este pregătirea piesei sau structurii care urmează să fie
testată. Aceasta poate include curățarea și degresarea suprafeței, eliminarea
contaminanților și a stratului de vopsea sau oxidare care ar putea interfera cu
detectarea defectelor.
Aplicarea penetrantului:
ChatGPT
3.A. Importanța interpretării corecte a radiografiilor în evaluarea integrității
sudurilor
Porozitate sau pori: Porozitatea este caracterizată de prezența unor goluri sau
cavități mici în material, rezultate din gazificarea materialului topit. Acestea
apar ca pete întunecate sau puncte pe radiografii și pot afecta rezistența și
integritatea sudurii.
Incluziuni sau corpuri străine: Incluziunile sunt particule străine sau impurități
care sunt prinse în materialul de sudură. Acestea pot apărea ca pete sau linii
întunecate în radiografii și pot afecta integritatea și durabilitatea îmbinării.
Fisuri:
Incluziunile de zgură sau alte materiale străine sunt defecte care se formează
atunci când materialul de umplere nu este curățat corespunzător sau când se
produce o contaminare accidentală a procesului de sudare. Acestea apar sub
formă de zone întunecate neregulate pe radiografie.
Lipsa de umplere sau penetrare:
Lipsa de umplere sau penetrare este un defect care apare atunci când materialul
de umplere nu se extinde suficient în zonele de unire, lăsând spații goale sau
fisuri sub-superficiale. Acestea pot fi identificate pe radiografie ca zone mai
luminoase sau mai întunecate decât restul sudurii.
Lipsa de fus sau topire incompletă:
Fisuri: Fisurile sunt deschideri sau rupturi în material, care pot fi de diferite
dimensiuni și orientări. Acestea pot fi fisuri longitudinale, transversale sau
oblice și pot fi cauzate de o varietate de factori, cum ar fi stresul excesiv sau
tehnici de sudură inadecvate.
A. Listă cu diverse tipuri de defecte, cele mai întâlnite și cele mai periculoase
În procesul de sudare, pot apărea diverse tipuri de defecte, care pot afecta
integritatea și calitatea îmbinării. Mai jos sunt enumerate câteva dintre cele mai
întâlnite tipuri de defecte, precum și cele mai periculoase:
Porozitatea sau pori: Acestea sunt goluri mici sau goluri în material, cauzate de
gaze sau impurități în timpul procesului de sudare. Porozitatea poate slăbi
structura îmbinării și poate duce la eșecuri structurale.
Incluziuni de zgură sau material străin: Acestea sunt particule de zgură sau alte
materiale străine încorporate în materialul de sudură. Incluziunile pot afecta
rezistența și durabilitatea îmbinării și pot duce la eșecuri în funcționare.
Fisuri: Fisurile sunt crăpături sau rupturi în materialul de sudură, care pot apărea
ca urmare a tensiunilor excesive sau a răcirii inegale în timpul procesului de
sudare. Fisurile pot fi foarte periculoase, deoarece pot provoca eșecuri
structurale și accidente.
Retasura: Retasura este o fisură care se formează la interfața dintre două părți
ale materialului de sudură. Retasura poate fi cauzată de tensiuni termice sau
mecanice și poate duce la slăbirea și eșecul îmbinării.
Iată câteva alte tipuri de defecte foarte întâlnite și/sau periculoase în procesul de
sudare:
Suprafața neregulată: Acest defect apare atunci când suprafața îmbinării sudate
este neuniformă sau prezintă denivelări, adesea cauzate de ajustări
necorespunzătoare ale parametrilor de sudare sau de impurități în material.
Subțierea: Acest defect apare atunci când grosimea materialului de bază este
redusă excesiv în zona îmbinării sudate, fie din cauza unei distribuții inegale a
materialului de adaos, fie din cauza prezenței unor imperfecțiuni în procesul de
sudare.
Pentru a oferi poze descriptive pentru fiecare tip de defect menționat anterior, ar
trebui să cautăm imagini relevante care ilustrează aspectele caracteristice ale
fiecărui defect. În general, aceste poze ar trebui să includă:
Porozitatea sau pori: Imagine care arată golurile sau porii în materialul de
sudură, evidențiind aspectul caracteristic al acestora și distribuția lor în
îmbinare. Metodele de identificare pot include examinarea vizuală sau cu lupa
de mărire, iar metodele de reparare pot implica refacerea sau retușarea
îmbinării.
Lipsa de penetrare sau infiltrare: Fotografie care ilustrează lipsa de aderență sau
penetrare completă a materialului de adaos în materialul de bază, evidențiind
zona neacoperită și interfața incorectă. Metodele de identificare pot include
inspecția vizuală sau cu ajutorul unui lichid penetrant, iar metodele de reparare
pot implica refacerea sau completarea îmbinării.
Retasura: Imagine care prezintă fisurile sau rupturile la interfața dintre două
părți ale materialului de sudură, evidențiind aspectul și direcția acestora.
Metodele de identificare pot include examinarea vizuală sau cu ajutorul unei
lupa de mărire, iar metodele de reparare pot implica sudarea sau întărirea zonei
afectate.
Acestea sunt doar câteva exemple de poze descriptive care ar putea fi folosite
pentru a ilustra diferitele tipuri de defecte în procesul de sudare. Pentru a obține
imagini relevante și precise, este recomandat să consultăm surse de încredere și
profesioniști din domeniu.
User
Porozitatea sau pori: Acestea sunt goluri mici sau goluri în material, cauzate de
gaze sau impurități în timpul procesului de sudare. Porozitatea poate slăbi
structura îmbinării și poate duce la eșecuri structurale.
Incluziuni de zgură sau material străin: Acestea sunt particule de zgură sau alte
materiale străine încorporate în materialul de sudură. Incluziunile pot afecta
rezistența și durabilitatea îmbinării și pot duce la eșecuri în funcționare.
Fisuri: Fisurile sunt crăpături sau rupturi în materialul de sudură, care pot apărea
ca urmare a tensiunilor excesive sau a răcirii inegale în timpul procesului de
sudare. Fisurile pot fi foarte periculoase, deoarece pot provoca eșecuri
structurale și accidente.
Retasura: Retasura este o fisură care se formează la interfața dintre două părți
ale materialului de sudură. Retasura poate fi cauzată de tensiuni termice sau
mecanice și poate duce la slăbirea și eșecul îmbinării.
Acestea sunt doar câteva dintre cele mai întâlnite și periculoase tipuri de defecte
care pot apărea în procesul de sudare. Identificarea și remedierea acestor defecte
sunt esențiale pentru asigurarea calității și siguranței îmbinărilor sudate în
diferite aplicații industriale.
Suprafața neregulată: Acest defect apare atunci când suprafața îmbinării sudate
este neuniformă sau prezintă denivelări, adesea cauzate de ajustări
necorespunzătoare ale parametrilor de sudare sau de impurități în material.