Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. ISTORIC
Incidenta radiologica este relatia spatiala existenta sau care trebuie stabilita intre:
Incidentele se adapteaza regiunii de interes, cum ar fi: coroana dentara, coletul, regiunea
apicala, masivul facial in, ansamblu sau anumite regiuni ale sale (sinusuri, mandibula, ATM).
] 2. PRODUCEREA RADIATIILOR X
Radiatiile X iau nastere prin franarea brusca pe anod a unui fascicul de electroni rapizi de
catre catodul incandescent al unui tub roentgen vidat (Fig.1). Tubul radiogen contine un filament
de tungsten (catodul) adus la incandescenta in timpul functionarii. Electronii eliberati sunt
focalizati sub forma unui fascicol conic cu varful spre anod. Anodul este reprezentat, in
principiu, de un bloc metalic in care este incorporat un disc de tungsten (tungsten-ul are punctul
de topire la 3200o C). In tipul bombardamentului cu electroni anodul se incalzeste deosebit de
puternic, energia cinetica a electronilor se transforma in proportie de peste 98% in caldura.
Anodul formeaza “focarul termic” al tubului catodic si pentru a nu se topi sub impactul
electronilor proveniti din anod si puternic accelerati se foloseste un anod rotativ, caldura
generata fiind dispersata .
(dupa V. Popescu)
1 – catod (-);
2 – anod (+);
F – focar de radiatii;
P – penumbra
La strabaterea unui obiect, fascicolul de raze X este atenuat, fascicolul emergent fiind
mai redus, mai atenuat comparativ cu fascicolul incident. Aceasta atenuare este influentata,
printre alti factori, de grosimea obiectului si de densitatea lui. Datorita acestor factori anumite
obiecte produc o absorbtie mai redusa a fascicolului radiogen creand prin proiectia lor pe filmul
radiografic o zona intunecata pe radiografie prin impresionarea filmului. Aceste zone intunecate
sunt cunoscute ca zone de radiotransparenta. Alte obiecte radioopace absorb radiatiile mai bine,
fascicolul emergent fiind foarte slab sau chiar absent. Pe filmul radiografic zona lor de proiectie
este mai transparenta, filmul nefiind impresionat atat de intens.
Tesuturile ce compun organele cavitatii bucale au radio transparente sau radioopacitati
diferite:
- smaltul dentar avand continutul cel mai ridicat de saruri minerale ( 96%), fiind si foarte
dens are cea mai puternica absorbtie. Este tesutul cu cea mai mare radioopacitate din corpul
uman.
- smaltul dentar avand continutul cel mai ridicat de saruri minerale, 96%, fiind si foarte
dens are cea mai puternica absorbtie. Este tesutul cu cea mai mare radioopacitate din corpul
uman.
o osul spongios are aspectul unei retele, se pot observa trabeculele osoase
radioopace. In cazul unor procese patologice aspectul retelei trabeculare este
afectat, trabeculele pot fi distruse si radioopacitatea lor fiind scazuta datorita
mobilizarii sarurilor;
1. smaltul;
2. dentina;
3. camera pulpara;
4. canalul radicular;
5. foramenul apical;
6. spatiul periodontal;
7. septul interradicular;
8. lamina dura;
9. septul interalveolar;
In cavitatea bucala a pacientului se pot gasi si restaurari, fie odontale, fie protetice.
Acestea au radiotransparente diferite fata de tesuturi fiind mai radioopace, metalul fiind cel mai
radioopac material. Aceasta radioopacitate ajuta la decelarea calitatii tratamentului stomatologic.
Fig. Imagini radiologice ale bazei din titan corespunzatoare unei proteze totale inferioare
(zonele posterioare). Sageata indica un defect de turnare nedecelat la inspectie si palpare. (dupa
BRATU).
daca mai ramane in picioare capitolul pot sa-ti dau imagini de sudura, defecte- fisuri in
aliaje metalice
Tipuri de radiografii
Aceasta clasificare are drept criteriu locul unde a fost plasat filmul, dar mai sunt si alte
criterii, cum ar fi:
1. Radiografia periapicala
3. Radiografia ocluzala
o se economiseste timp;
In afara de tipurile de radiografii enumerate mai sus se mai folosesc si alte forme de
tehnici avansate de imagistica in analiza regiunii cefalice:
EXEMPLIFICARI IMAGISTICE
Partea I.
Fig. 5
Fig. 6
Fig. 7
Fig. 9
Fig. 10
Observatii:
Partea II.
Fig. 11
Aspect radiologic
de pe maxilarul
inferior cu o RPF.
Se observa o
ancorare meziala
pe un rest
monoradicular.
Cauzele posibile:
2. Subdimensionarea DCR;
supradimensionate.
Fig. 12
Observatii:
Cauzele posibile:
3. Separarea prea agresiva de catre tehnician, intre coroana si capatul distal al intermediarului.
Fig. 13
Observatii:
Fig. 14
Observatii:
Fig. 16
Observatii:
osului septal.
Fig. 17
Observatii:
4. Prezenta unui molar de minte in pozitie verticala, care exercita compresie mecanica asupra
molarului de 12 ani.
Fig. 18
Observatii:
1. Inchiderea marginala incorecta;
2. Supradimensionarea extensiei.
Concluzii la acest caz: Din motive biomecanice nu este permisa aplicarea extensiei distale cu
ancorare pe o singura coroana de invelis.
Fig. 19
Observatii:
Fig. 20
Observatii:
Fig. 21
Ortopantomografie
(radiografie panoramica)
oro-faciala. Interpretarea
imaginii:
Radoopacitate
normala la nivelul oaselor si
a tesuturilor dure dentare.
Radioopacitate
exagerata la nivelul pieselor
protetice metalice,
resturarilor odontale si a tratamentelor radiculare.
1.2 - 1.1 relatii normale, 2.1 prezinta o obturatie meziala radioopaca, 2.2 relatii
normale;
3.8 – 3.5 sunt stalpii de sustinere a unei RPF dintr-un aliaj. Se observa un modelaj
insuficient la nivelul zonei meziale a 3.5;
Concluzii
- implicarea furcatiei;
- raportul coroana/radacina;
- aspectul laminei dura sufera modificari cand exista o infectie periapicala sau in
cazul unei traume ocluzale;
13. URAM-TUCULESCU S., BRATU E., LAKATOS S.: Titanul in stomatologie. Ed.
Signata. Timisoara, 2001;