Crescut într-o familie săracă de la Frontiera de vest, Lincoln a fost avocat autodidact în Illinois, lider al

Partidului Whig, membru al Camerei Reprezentanților la nivel de stat(en) în anii 1830, apoi
congressman federal pentru un mandat în anii 1840. A promovat modernizarea rapidă a economiei
prin dezvoltarea sistemului bancar, construcția de canale și căi ferate, și prin impunerea de taxe
vamale care să protejeze și să încurajeze construcția de fabrici; s-a opus războiului cu Mexicul în
1846. După o serie de dezbateri intens mediatizate(en) din 1858, în cadrul cărora Lincoln s-a
pronunțat împotriva extinderii sclaviei, a pierdut cursa pentru Senatul SUA în fața arhirivalului său,
democratul Stephen A. Douglas.

În 1860, Lincoln și-a asigurat candidatura din partea Partidului Republican la președinția SUA, fiind
recomandat de faptul că era un moderat dintr-un stat în care rezultatul alegerilor nu era cert. Deși
avea foarte puțină susținere în statele în care era permisă sclavia, Lincoln a câștigat lejer în Nord și a
fost ales președinte în 1860. Alegerea sa a determinat șapte state sclavagiste din Sud să își declare
despărțirea de SUA și să formeze Confederația înainte ca el să preia funcția. Nu s-a găsit niciun
compromis sau reconciliere în ce privește sclavia.

Când Nordul s-a raliat cu entuziasm de partea Uniunii în urma atacului confederat asupra Fortului
Sumter la 12 aprilie 1861, Lincoln s-a concentrat pe dimensiunile militară și politică ale efortului de
război. Scopul său primordial a fost reunificarea națiunii. El a suspendat unilateral dreptul de habeas
corpus, arestând și încarcerând temporar fără proces mii de persoane cu opinii secesioniste și anti-
război din statele de graniță, ignorând decizia(en) judecătorului-șef al Curții Supreme a SUA, Roger
Taney(en), conform căreia suspendarea acestui drept de către președinte este neconstituțională
(doar Congresul avea această prerogativă). Lincoln a evitat potențiala intervenție britanică
dezamorsând Afacerea Trent la sfârșitul lui 1861. Manevrele sale complexe către interzicerea sclaviei
s-au centrat pe Proclamația de Emancipare din 1863, folosind armata pentru a proteja sclavii evadați,
încurajând statele de graniță să interzică sclavia și contribuind la promovarea în Congres a celui de al
treisprezecelea amendament la Constituție(en), prin care sclavia era desființată definitiv. Lincoln a
supravegheat îndeaproape efortul de război, în special numirile generalilor din funcțiile cele mai
înalte, promovându-l și pe cel mai de succes general al său, Ulysses S. Grant. A luat deciziile majore
privind strategia de război a Uniunii. Marina lui Lincoln a instituit o blocadă navală care a oprit
comerțul normal al Sudului, a ajutat la preluarea controlului asupra statelor Kentucky și Tennessee, și
a preluat controlul asupra principalelor căi fluviale din Sud folosind ambarcațiuni înarmate cu tunuri.
Lincoln a încercat în mod repetat să captureze capitala Confederației, Richmond; de fiecare dată când
un general eșua, Lincoln îl înlocuia, până când Grant a reușit în cele din urmă în 1865.

Politician excepțional de iscusit, implicat profund în problemele puterii la nivelul fiecărui stat, Lincoln
a fost deschis față de așa-numiții „Democrați ai Războiului”(en) (care susțineau Nordul împotriva
Sudului), și a reușit să fie reales la alegerile din 1864. Ca lider al facțiunii moderate a Partidului
Republican, Lincoln s-a confruntat cu republicanii radicali care cereau un tratament mai dur aplicat
Sudului, cu Democrații Războiului care cereau mai mult compromis, cu democrații ce se opuneau
războiului, denumiți Copperheads(en) care îl disprețuiau, și cu secesioniștii ireconciliabili care îi
puneau la cale moartea. Politic, Lincoln a luptat îndreptându-și adversari unii împotriva altora, făcând
apel la poporul american prin calitățile sale de orator, și printr-un patronaj politic atent plănuit.[24]
Discursul său de la Gettysburg din 1863 a devenit o declarație emblematică a dedicației Americii față
de principiile republicanismului, egalității în drepturi, libertății personale și democrației. Lincoln avea
o perspectivă moderată asupra Reconstrucției, dorind să reunifice țara printr-o politică de generoasă
reconciliere în fața diviziunilor dure și persistente. La șase zile după capitularea generalului
comandant al Confederației, Robert E. Lee, Lincoln a fost asasinat de John Wilkes Booth, actor și
simpatizant al Confederației.