FARMACOLOGIA AGENTILOR

ANTIBACTERIENI
 Clasificarea agenţilor antibacterieni
După tipul efectului asupra bacteriei
• Bactericidele – omoară microorganismele la concentraţiile
plasmatice terapeutice, dar intervin şi mecanismele imune naturale
ale organismului pentru a elimina bacteria
• Agenţii bactericizi - sunt mai eficienţi când celulele se divid activ,
de aceea nu se pot administra concomitent cu un bacteriostatic

• Bacteriostaticele – inhibă creşterea bacteriei dar nu distruge celula la

concentraţiile plasmatice de siguranţă (terapeutice).
• Mecanismele imune naturale ale organismului vor elimina
microorganismul respectiv oprit din creştere.
• sunt mai puţin eficiente la organismele imunodeprimate, sau când
agentul bacterian este într-o formă dormandă (care nu se divide).
 Clasificarea agenţilor antibacterieni
După mecanismul de acţiune
• agenţi care inhibă sinteza peptidoglicanilor din peretele bacterian sau
activează enzimele care rup peretele bacterian - ex.  lactamice
• agenţi care acţionează direct pe membrana fosfolipidică celulară şi
afectează permeabilitatea ei ducând la pierderea constituenţilor
intracelulari - ex. polimixinele
• agenţi care alterează funcţia rizobomilor cauzând inhibarea ireversibilă a
sintezei proteice - ex. aminoglicozide, macrolide
• agenţi care blochează căi metabolice esenţiale pentru supravieţuirea
bacteriei - ex. trimetoprinul
• agenţi care interferă cu replicarea ASDN sau ARN bacterian,interferând
cu helicoidarea AND-ului - ex. quinolone
 Clasificarea agenţilor antibacterieni
După spectrul antibacterian
• agenţi cu spectrul îngust
• agenţi cu spectrul larg.

După structura chimică

 Rezistenţa microorganismelor la agenţi
antibacterieni
1. modificarea organismului care produce enzime ce inactivează
antibioticul - ex:  lactamazele inactivează penicilinele, acetilazele
inactivează aminoglicozidele
2. modificarea organismului astfel ca penetrarea medicamentului este
redusă sau este pompat afară cu viteza mai mare decât cea cu care
intră - ex:-absenţa proteinei membranare porina D2 la tulpinele
rezistente de Pseudomonas anginoasă previne penetrarea, antibioticele
-lactamice cum ar fi IMIPENEM
3. modificări structurale în moleculele ţintă pentru agenţi antibacterieni -
ex: afinitatea scăzută pentru proteina bacteriană care leagă penicilina la
peretele bacterian, la tulpini rezistente de enterococi, scade legarea
cefalosporinelor la aceşti receptori
4. producerea unei căi derivate ce anulează efectul agenţilor
antibacterieni - ex: - organisme care dezvoltă mutante de
dehidrofolatreductază rezistente la efectul inhibitor al trimetoprimului.
 A. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ PERETELE
CELULAR
• Acest grup de medicamente au un inel -lactamic comun care
este responsabil de activitatea lor
• cuprinde:
• Penicilinele -lactamice
• Cefalosporinele şi cephamycina
• Monobactamii
• Carbopenemele

Unele sunt susceptibile la atacul enzimatic al -lactamazei

(penicilinaze) dar unele sunt structural modificate astfel că le
conferă o rezistenţă la -lactamaze.
 H H H O H
S CH3 H H
R N C C C R1 C N C C CH3
B A CH3
amidaza H B
C N C C N
O COOH
lactamaza
O SO3H

MONOBACTAM
PENICILINA

O H H H HO H H
S H
R1 C N C C C HC C C
B A H
H 3C B S R
C N C N
C
O C CH2 R2
O COOH
COOH CARBAPENEM
CEFALOSPORINA

ANTIBIOTICE BETA- LACTAMICE

 PENICILINE

• În 1929 Alexander Fleming raportează

descoperirea penicilinei

• În 1940 Chain, Florey şi colaboratorii obţin

penicilină din culturile de Penicillium notatum

• În 1950 penicilina este introdusă în terapie

 PENICILINE
Peniciline - BENZILPENICILINA
- FENOXIMETIL PENICILINA

Aminopeniciline - AMPICILINA
- FLUCLOXACILINA
- AMOXICILINA

Ureidopeniciline - PIPERACILINA
Amidinopeniciline - PIVMECILINAM
Carboxipeniciline - TICARCILINA
 PENICILINE - mecanism de acţiune:

Penicilinele au un inel tiazolidinic conectat la un inel beta-

lactamic la care este ataşat un lanţ lateral.
PENICILINE - mecanism de acţiune:

• Lanţul lateral determină unele din caracteristicele

farmacologice (antibacteriene) specifice penicilinelor.
• Antibioticele -lactamice inhibă sinteza stratului de
peptidoglicani din peretele celular care înconjoară unele
bacterii şi este esenţial pentru supravieţuirea bacteriei
• Penicilinele inhiba ultima etapa din sinteza
peptidoglicanilor, care presupune legarea lanţurilor de
peptidoglicani, prin legarea lor la transpeptidază (enzima
implicată în acest proces)
• Inelul -lactamic are câteva asemănări cu unul din
constituienţii stratului de peptidoglicani
 N-acetilglucozamină

N-acetilglucozamină Acid-N-acetilmuramic

Acid-N-acetilmuramic

Transpeptidază (PBP)

L - alanină L - lysină L - Glicină

D - glutamat D - alanină

SINTEZA PERETELUI BACTERIAN

PENICILINE - mecanism de acţiune:

• efectul antibacterian are consecinţe asupra diviziunii

celulei care este incapabilă de a-şi menţine gradientul
osmotic transmembranar
• conduce la umflarea celulei, ruptura membranei şi moartea
celulară
• unele celule bacteriene conţin enzime care, dacă sunt
activate, duc la liza celulară
• antibioticele -lactamice se leagă specific la unele proteine
(receptor) numite – proteine care leagă penicilina (PBP) şi
reduc acţiunea inhibitorilor naturali asupra procesului litic
• in final rezultă liza peretelui celular.
 SPECTRUL ANTIBACTERIAN:

• pneumococi, streptococi, stafilococi care nu

produc betalactamază
• meningococi, gonococi
• treponema pallidum, alte spirochete
• bacillus anthracis
• clostridium
• actinomyices
• listeria
• bacteroides
• bacili gram negativi (aminopeniciline)
• pseudomonas aeruginosa (carboxipeniciline)
 SPECTRUL ANTIBACTERIAN:

• prin adăugarea unei grupări acil- la lanţul lateral al nucleului 

lactamic, rezultă derivaţi ca FLUCLOXACILINA- previn
accesul  lactamazei la inelul  lactamic
• AMPICILINA şi AMOXICILINA sunt aminopeniciline care au
un spectru antibacterian mai larg şi include mai multe bacterii
Gram negative.
• Ureidopenicilinele - PIPERACILINA - active împotriva
Pseudomonas aeruginosa
• amidinopenicilinele – PIVMECILINAM - care sunt active mai
ales împotriva bacteriilor gram negative
• Carboxipenicilinele – TICARCILINA - sunt mai puţin folosite
în prezent, dar posedă activitate împotriva Pseudomonas specie
 REZISTENŢA LA PENICILINE:
• prin producerea de beta-lactamaze

• prin lipsa receptorilor specifici bacterieni

• prin lipsa permeabilităţii pentru peniciline a unor bacterii

• prin lipsa activării enzimelor autolitice

• bacterii lipsite de perete

• bacterii metabolic inactive

ACID CLAVULANIC

• un puternic inhibitor al  lactamazei, care este structural asemănător cu

antibioticele  lactamice.
• are o activitate antibacteriană intrinsecă redusă
• când se administrează împreună cu penicilinele, care sunt distruse de 
lactamază, (AMOXICILINĂ, TICARCILINĂ) - utile in infecţii cauzate
de bacterii producătoare de  lactamaze
• Rezistenţa la peniciline este cel mai frecvent datorat producerii de de 
lactamaze.
• Unele bacterii gram pozitive eliberează în mod particular 
lactamază extracelular (Staphilococus aureus)
• În bacteriile gram negative,  lactamaza este localizată între membranele
internă şi externă ale celulei, deci, în spaţiul periplasmatic.
FARMACOCINETICĂ PENICILINELOR
Absorbţie
 la administrarea orală variază în funcţie de stabilitatea la pH acid
şi de legarea de proteinele alimentare
 după administrarea i.m. absorbţia este rapidă şi completă

Distribuţie
 se face în tot organismul
 se ating concentraţii eficace în lichidul pleural,
peritoneal, sinovial, bilă
 în LCR concentraţia penicilinelor creşte în condiţiile
meningelui inflamat
Epurare
 rapidă pe cale renală: 10% prin filtrare, 90% prin secreţie tubulară
 o mică parte se elimină pe alte căi: bilă, lapte, spută
 secreţia tubulară poate fi blocată cu PROBENECID
 REACŢII ADVERSE :

a) Reacţii alergice tip I, III

 urticarie
 eritem cutanat
 erupţie purpurică
 sindrom Stevens - Johnson
 febră, artralgii
 boala serului
 şoc anafilactic
 REACŢII ADVERSE (continuare):

b) Reacţii toxice
 nervoase (tresăriri musculare, convulsii, confuzie)
 hepatită toxică (oxacilina)
 hemoragii (carbenicilina)
 granulocitopenii (meticilina)
 nefrite toxice
 meticilina

c) Reacţii biologice
 suprainfecţii (dismicrobism)
 reacţia Herxheimer (febră, frison, cefalee, mialgii, artralgii, colaps)
PENICILINE REZISTENTE LA BETALACTAMZE
(antistafilococice)

Isoxazolpeniciline:
 oxacilina
 cloxacilina
 dicloxacilina
 flucloxacilina

Meticilina

Nafcilina
 INDICAŢII :

• Singura indicaţie o reprezintă infecţiile cu stafilococi

producători de betalactamază
• infecţii uşoare : 0,25 - 0,5g la 6 ore, oral

• infecţii grave: 1-2g la 6 ore, i.v.

PENICILINE CU SPECTRU LARG ACTIVE PE
GERMENI GRAM NEGATIVI

Aminopeniciline
 ampicilină
 amoxicilină

Amidinopeniciline
 mecilinam
 pivmecilinam
 INDICAŢII :

 infecţii cu germeni sensibili la penicilină, inclusiv cu anaerobi,

enterococi, listeria monocitogenes, coci gram negativi, bacili
gram negativi, salmonela
 în administrare orală sunt utile în infecţiile tractului biliar,
urinar, respirator inferior, sinuzite, otite

CONTRAINDICAŢII :
 sensibilitate la peniciline
 infecţii cu klebsiela, eterobacter, pseudomonas,
seratia (rezistente la aminopeniciline)
PENICILINE CU SPECTRU LARG ACTIVE PE
PSEUDOMONAS

CARBENICILINA
 se administrează numai pe cale parenterală
 este cel mai activ şi cel mai bine tolerat agent atipseudomonas

INDANILCARBENICILINA
 este stabil în mediu acid (se poate administra pe cale orală)
 este indicat în infecţiile tractului urinar

TICARCILINĂ
 are activitate antibacteriană similară cu a carbenicilinei, dar la
doze mai mici
 PENICILINE CU SPECTRU LARG ACTIVE PE
PSEUDOMONAS (continuare)

PIPERACILINA, MEZLOCILINA, AZLOCILINA

 au spectrul antibacterian similar cu al ticarcilinei la
care se adaugă activitate împotriva bacteriilor gram
negative (klebsiela pneumoniae)
 CEFALOSPORINELE
I generaţie - CEFADROXIL
- CEFALEXIN
- CEFRADIN

II.-a generaţie - CEFACLOR

- CEFUROXIM

III-a generaţie - CEFOTAXIMA

- CEFIXIMA
- CEFTAZIDINA
CEFALOSPORINELE

Mecanism de acţiune:
• cefalosporinele au un inel -lactamic.
• la acest inel este cuplat un inel dihidrotiazin care îl face
mai rezistent la hidroliza dată de -lactamază.
• cefalosporinele inhibă sinteza peretelui bacterian în
acelaşi mod ca şi penicilinele.
CEFALOSPORINELE - Spectrul antibacterian

• Cefalosporinele sunt clasificate pe generaţii

• Membrii aceleiaşi generaţii au aceeaşi activitate antibacteriană
• Ei se pot deosebi doar prin proprietăţile farmacocinetice.
• Succesiunea generaţiilor de cefalosporine tinde spre o activitate
crescută împotriva bacililor gram negativi, spre a-şi reduce
activitatea împotriva germenilor gram-pozitivi şi spre a-şi creşte
capacitatea de a traversa bariera hematoencefalică.
 CEFALOSPORINELE - Spectrul antibacterian
Generaţia I-a
• - sunt active pe stafilococi
• - streptococi (cu excepţia enterococilor)
• - traversează bariera hematoencefalică
Generaţia II-a
• sunt active, în plus pe bacterii gram negative (Heumophiles species)
• se administrează p.o. şi parenteral
Generaţia III-a
• sunt mult mai stabile la  lactamază
• traversează bariera hemato-encefalică
• activitate antibacteriană împotriva bacteriilor gram negative (inclusiv
Proteus, Klebsiella)
• nu are activitate împotriva stafilococilor
• se administrează oral şi parenteral
• cefalosporinele din ultimile generaţii sunt mai puţin sensibile la hidroliza
enzimatica
 CEFALOSPORINELE - farmacocinetica

• I-a generaţie de cefalosprine orale se absorb bine din intestin

• medicamentele din II-a şi III-a generaţie de exemplu, cefuroxima,
cefatoxima, sunt mai puţin stabile în tubul digestiv şi de aceea trebuie
administrate pe cale parenterală.
• Cefuroxima este condiţionată ca pro-medicament pentru administrare
orală.
• Cefurexim axetil este bine absorbită şi hidrolizată la prima trecere prin
ficat în cefuroxim.
• Cele mai multe cefalosporine sunt excretate mai ales pe cale renală şi au
în T1/2 intermediar.
 CEFALOSPORINELE – efecte adverse

• greţuri, vărsături
• rash cutanat
• hipersensibilizare (reacţii alergice încrucişate cu
penicilinele)
• diaree prin perturbarea florei microbiene intestinale
(în cazul administrării p.o.)
 MONOBACTAMI

• Aztreonam este un antibiotic -lactamic înrudit cu

penicilinele dar cu un singur inel în structură (-lactamice
monociclice)
• Prezintă foarte puţin alergie încrucişată cu penicilinele
• pot fi administrate cu succes la persoanele cu alergie la
peniciline
 MONOBACTAMI

Spectrul antibacterian
• bacterii gram-negative:
• Pseudomonas aeruginosa
• Neisseria meningitidis
• N. gonorreae
• Haemophilus influenzae
• nu este activă pe germenii gram pozitivi şi anaerobi
• aztreonam este administrată intramuscular sau intravenos şi
este -lactamaz rezistentă
• se elimină predominant pe cale renală şi are T1/2-scurt
• efectele adverse sunt similare cu cele altor antibiotice (-
lactamice)
 CARBAPENEME

IMIPENEM
MEROPENEM

• Imipenem este un agent -lactamic care are un spectru

extrem de larg şi este activ pe:
• Coci gram pozitiv – inclusiv unii pneumococi producători
de -lactamază
• Bacili gram-pozitiv - inclusiv Ps. aeruginosa, Neisseria
suppurans si Bacteraides species
• unele bacterii anaerabe.
 CARBAPENEME

IMIPENEM
MEROPENEM

• Imipenem poate traversa bariera hemato-encefalică şi este

rezistent la -lactamază.
• Imipenem este rapid metabolizat de o dihidropeptidază în
rinichi şi de aceea, se administrează asociat cu cilastatin,
un compus care inhibă dihidropeptidaza.
 CARBAPENEME

IMIPENEM
MEROPENEM

• Meropenem nu este inactivat de dihidropeptidază în

rinichi şi poate fi administrat fara cilastatin
• atât Imipenem cât şi Meropenem se administrează
intravenos.
• Imipenem se administrează intramuscular profund. Se
elimină predominant pe cale renală T1/2 este scurt.
• efectele adverse sunt similare cu alte -lactamine.
 B. ALŢI AGENŢI CARE AFECTEAZĂ
PERETELE BACTERIAN
1. GLICOPEPTIDE
VANCOMICINA
TEICOPLANIN

Mecanismul de acţiune:
• Vancomicina şi teicoplanin sunt compuşi glicopeptidici cu
greutate moleculare mare care acţionează prin inhibarea
sintezei peretelui bacterian, prin inhibarea creşterii
constituienţilor peptidoglicani esenţiali
• afectează de asemenea, sinteza ARN
• au proprietăţi bactericide
 B. ALŢI AGENŢI CARE AFECTEAZĂ
PERETELE BACTERIAN
1. GLICOPEPTIDE
VANCOMICINA
TEICOPLANIN
Spectrul de activitate
• sunt active numai împotriva bacteriilor gram pozitive, în particular
pe stafilococi, deoarece ele nu pot penetra peretele celulei bacteriilor
gram-negative
• Sunt rezervate în mod obişnuit pentru infecţii serioase cu stafilococi
sau pentru endocardită bacteriană care nu răspunde la alte tratamente.
• vancomicina este de asemenea, activă împotriva Clostridium dificile,
care colonizează colonul şi care este perturbată de tratamentele cu
antibiotice
• Metronidazolul este preferat pentru această indicaţie, dar unele tulpini
sunt rezistente la metronidazol
 B. ALŢI AGENŢI CARE AFECTEAZĂ
PERETELE BACTERIAN
1. GLICOPEPTIDE

Farmacocinetica
• sunt foarte slab absorbite după administrare orală, de aceea,
ele se dau pe cale parenterală în i.v. sau în cazul
teicoplanin-ului, i.m.
• Administrarea orală a vancomicinei este utilă numai în
tratamentul colitei post antibioterapie (Clotridium difficile)
• Ambele medicamente sunt excretate prin rinichi
• Vancomicina are un T1/2 intermediar, Teicoplanin are T1/2
lung
 B. ALŢI AGENŢI CARE AFECTEAZĂ
PERETELE BACTERIAN
1. GLICOPEPTIDE

Efecte adverse:
• ototoxicitate (la doze mari)
• nefrotoxicitate (mai puţin obişnuit şi mai ales dacă se
asociază cu aminoglicozide)
• tromboflebită
• rash cutanat eritem “sindromul omului roşu” (în caz de piv
rapidă)
• leucopenie, trombocitopenie
• tulburări gastrointestinale
 B. ALŢI AGENŢI CARE AFECTEAZĂ
PERETELE BACTERIAN
2. POLIMIXINE
- COLISTIN

Mecanism de acţiune
• Polimixinele se leagă de fosfolipidele membranei bacteriene
alterând permeabilitatea la K+, Na+
• Bariera osmotică celulară se pierde şi organismul devine
susceptibil la liză
Spectrul de activitate
• Bacterii gram negative (Pseudomonas specie inclusiv)
 B. ALŢI AGENŢI CARE AFECTEAZĂ
PERETELE BACTERIAN
2. POLIMIXINE - COLISTIN
Farmacocinetică
• foarte slab absorbit din intestin şi obişnuit se administrează
prin inhalare sau topic pe piele
• Penetrarea în spaţiul articular sau LCR este slabă
• Se excretă nemodificat prin rinichi, cu un T1/2 intermediar
• Uneori se administrează p.o. pentru sterilizarea intestinului
Efecte adverse:
• nefrotoxicitate
• neurotoxicitate
• convulsii
• parestezii
• blocadă neuromusculară
 C. AGENŢI CE AFECTEAZĂ AND-ul
BACTERIAN
1.QUINOLONE (FLUOROQUINOLONE)
- CIPROFLOXACIN
- NORFLOXACIN
- LEVOFLOXACIN

Mecanism de acţiune
• Quinolonele inhibă replicarea DNA-ului bacterian
• blochează activitatea AND-girazei, enzimă care formează
helicoidul AND
• efectul este bactericid.
 C. AGENŢI CE AFECTEAZĂ AND-ul
BACTERIAN
Spectrul de activitate
• Spectrul larg pe mai multe organisme rezistente la
peniciline, cefalosporine şi aminoglicozide;
• Bacterii gram-negative inclusiv:
• H-influentae
• PS-aeruginosa
• N. gonorrhoae
• Enterobacteric
• Comphylobacter
• Pseudomonas species
• Are efect slab pe streptococi şi stafilococi
• Ciprofloxacina are slabă activitate pe coci anaerobi şi bacili
 C. AGENŢI CE AFECTEAZĂ AND-ul
BACTERIAN
Farmacocinetică
• Absorbţia orală variabilă dar suficientă
• larg distribuite în ţesături şi fluide
• Penetrarea în LCR este slabă dacă meningele nu este inflamat
• se elimină predominent nemodificat prin rinichi, prin secreţie
tubulară, 20% se elimină prin bilă.
• Levofloxacin are T1/2  al ciprofloxacinei şi prezintă efect
postantibiotic (efecte chiar şi la concentraţii nedetectabile în plasmă)
Efecte adverse:
• Greţuri, vărsături, diaree
• Ameţeli, cefalee, tremor, convulsii
• Fotosensibilizare cutanată
• Durerii şi inflamaţie în tendoane
• Creşte concentraţia plasmatică a teofilinei, warfarinei, ciclosporinei,
prin inhibiţie enzimatică  toxicitate
 C. AGENŢI CE AFECTEAZĂ AND-ul
BACTERIAN
METRONIDAZOLUL, TINIDAZOLUL

Mecanismul de acţiune
• Metronidazolul este bactericid numai după ce este degradat într-un
produs intermediar tranzitor, care inhibă sinteza AND bacterian şi
distruge pe cel existent
• Numai unele bacterii anaerobe şi unele protozoare conţin
nitroreductază care converteşte metronidazolul în derivaţi
antibacterieni
• Metaboliţii intermediari nu se produc în celulele umane sau în
bacteriile aerobe.
• Este activ atât pe celule ce se divid, cât şi pe cele care nu se divid.
 C. AGENŢI CE AFECTEAZĂ AND-ul
BACTERIAN
METRONIDAZOLUL, TINIDAZOLUL

Spectrul de activitate
• active împotriva bacteriilor anaerobe şi protozoarelor, inclusiv
 Bacteroides
 Clostridium sp.
 Trichomonas vaginalis
 Giardia lamblia
 Entamoeba histolytica.
• pentru tratamentul colitei incluse de antibiotic (colită
pseudomembranoasă) cauzată de Clostridium difficile. Poate fi utilizaţi
profilactic anterior interv chirurgicale.
• importante în asocierea quadrublă din tratamentul curativ al
Helicobacter pilori.
 C. AGENŢI CE AFECTEAZĂ AND-ul
BACTERIAN
METRONIDAZOLUL, TINIDAZOLUL

Farmacocinetică
• Metronidazolul este bine absorbit pe cale orală şi poate de asemenea, fi
administrat pe cale intravenoasă, precum şi ca ovule sau supozitoare.
• Absorbţia rectală este mare şi se foloseşte când nu se poate lua pe gură
sau i.v. Metronidazolul penetrează bine în fluidele corpului şi
traversează bariera hematoplachetară. Este mai ales metabolizat în ficat
T1/2 – intermediar.
• Tinidazol  T1/2 lung.

Efecte adverse:
• Simptome gastrointestinale uşoare, gust metalic
• Intoleranţă la alcool prin mecanism asemănător cu al alcoolului
• Rash cutanat
 C. AGENŢI CE AFECTEAZĂ AND-ul
BACTERIAN
NITROFURANTOINUL

Mecanism de acţiune
• Nitrofurantoinul este activat de reducerea la metaboliţi instabili în
interiorul bacteriei, producând ruperea DNA  bactericid mai ales pe
microorganismele din urina acidă.

Spectrul de activitate
• Germeni gram pozitivi – coci
• Escherichia coli
• Pseudomonas species este natural rezistent la nitrofurantoin
• Proteus
 C. AGENŢI CE AFECTEAZĂ AND-ul
BACTERIAN
NITROFURANTOINUL

Farmacocinetică:
• Se absoarbe foarte bine din intestin. T1/2 – scurt  nu realizează
concentraţii plasmatice eficient
• Se excretă nemodificat prin urină atât prin filtrare glomerulară cât şi
prin secreţie tubulară, dar apare şi în bilă
• Concentraţiile urinare sunt suficient de mari pentru a trata infecţiile
tractului urinar inferior dar dozele tisulare scăzute sunt insuficiente
pentru a trata pielonefrita acută
Efecte nedorite:
• Anorexie, greaţă, vărsături
• Pneumonită alergică
• Fibroză intestinală cronică
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE

MACROLIDE
- ERITROMICINA
- AZITROMICINA
- CLARITROMICINA

Mecanismul de acţiune:
Macrolidele interferă cu sinteza proteinelor bacteriene, prin
legarea ireversibilă la subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni
 bacteriostatic.
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
Spectrul de activitate: - asemănător cu al penicilinelor
• germeni gram pozitiv
• germeni intestinali anaerobi
• slab activ pe H. influenzae
• Legionella
• Mycoplasme
• Chlamydia
• Mycrobacteric
• Campylobacter species
• Bordetella pertusis
• La doze mari  bactericid pentru speciile gram pozitive (streptococi
gr.A, pneumococi).
• Azithromicina are spectrul similar cu al eritromicinei dar mai activ
decât aceasta pe H influenzae.
• Activă pe H pylori.
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
Farmacocinetică:
• Eritromicina se absoarbe corespunzător din intestin. Este distrusă la
Ph acid, de aceea este condiţionată sub forma de comprimate
enterosolubile, stabile în mediul acid.
• Metabolizare hepatică – eritromicina are T1/2 scurt.
• Azitromicina – T1/2 lung.
Efecte nedorite:
• Greţuri, vărsături, diaree  eritromicina Azitromicina este mai bine
tolerată.
• Rash cutanat
• Icter colestatic – tratamente mai mari de 2 săptămâni cu eritromicină
• Alungirea Q-T  aritmii ventriculare
• Inhibă P450  metabolizarea hepatică a medicamentelor.
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
AMINOGLICOZIDE
GENTAMICINA
NETIL MICINA
STREPTOMICINA
TOBRAMICINA
AMIKACINA

Mecanism de acţiune
Inhibă sinteza proteică bacteriană prin legarea ireversibilă la
subunitatea 3 şi a ribozomilor.
Aceasta inhibă translaţia din ARNm la proteine şi creşte
frecvenţa greşelilor citirii codului genetic.
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
AMINOGLICOZIDE

Spectrul de activitate:
• Bacterii gram negative (inclusiv Pseudomonas species)
• Unele bacterii gram pozitive
• Inactive pe anaerobi
• Aminoglicozidele sunt utile mai ales pe infecţii severe cu
germeni gram negativ şi are efecte complementare cu
agenţii activi pe peretele bacterian (peniciline)
• Gentamicina este aminoglicozidul cel mai frecvent
folosit.Streptomicina este mai ales utilizată în regiunile
pentru tratamentul infecţiei cu micobacterium tuberculosis.
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
AMINOGLICOZIDE

Farmacocinetică
• Sunt slab absorbite din intestin  se administrează
parenteral
• T1/2 scurt, se elimină prin urină.
• Nu traversează bariera hematoencefalică
• Traversează placenta - poate afecta nervul VIII la făt.
• Administrarea o dată pe zi este tot mai utilizată efecte
toxice mai reduse
• Tobramicina este utilizată ca soluţie pentru inhalaţie în
fibroza chistică la care căile respiratorii sunt colonizate cu
Ps. aenginosa.
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
AMINOGLICOZIDE

Efecte adverse:
• Corelate cu dozele - ototoxicitate (pentru ram. acustic cât şi
vestibular); Ototoxicitatea poate fi accentuată de diureticele de ansă.
• Netilmicina  efect ototoxic scăzut
• Leziuni renale prin retenţia aminoglicozidului în celulele tubulare
proximale renale  reversibil
• Proteinurie
• blocadă neuromusculară acută (în asociere cu anestezicele sau
miorelaxante neuro-musculare) - se datorează inhibării eliberării de
Ach şi scăderea sensibilităţii presinaptice.
• Este reversibil prin administrarea de Ca++.
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
TETRACICLINELE
TETRACICLINA
OXITETRACICLINA
DOXYCICLINA
MINOCICLINA

Mecanismul de acţiune
Tetraciclinele bacteriene intră în celula bacteriană printr-un mecanism
activ care nu se găseşte în celula umană.
T inhibă sinteza proteică bacteriană prin legarea reversibilităţii la
subunitetea 30S a ribozomilor bacteriostatic
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
TETRACICLINELE
Spectrul de activitate larg
• Bacterii gram pozitive
• Bacterii gram negative
• Rickettiae
• Amaebae
• Chlamydia psitlaci
• Trachomatis coxiella
• Vibrie-choleral
• Mycaphosme
• Legionella
• Brucello species
Sunt utili în tratamentul acneei. Minociclina este activă pe N-
meningitidis.
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
TETRACICLINELE

Farmacocinetică
• Tetraciclinele sunt incomplet absorbite în intestin, mai ales dacă sunt
luate cu alimente.
• Absorbţia scade în caz de asociere cu lapte, săruri de aluminiu
(antiacide), calciu, magneziu fier.
• Tetraciclinele leagă cationii divalenţi şi trivalenţi primind chelaţi
inactivi.
• Tetraciclinele difuzează bine în spută, urină, fluid peritoneal, pleural şi
placentă. T1/2 – lung.
• Se concentrează în ficat  excreţie prin bilă.
• Se elimină nemodificate prin urină, cu excepţia doxicilinei care se
elimină prin bilă.
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
TETRACICLINELE

Efecte adverse:
• Greţuri, vărsături, dureri epigastrice
• Colorare galben – cenuşie a dinţilor prin chelarea cu CO++
(la copii)
• Efect anti-anabolic prin inhibarea sintezei proteice
• Uremie la pacienţii cu IR.
• Hipertensiune intracraniană  cefalee, tulburări vizuale
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
CLORAMFENICOLUL

Mecanismul de acţiune

Inhibă sinteza proteică bacteriană prin legarea reversibilă la

subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
CLORAMFENICOLUL
Spectrul de activitate larg
• Coci gram pozitivi (aerobi şi anaerobi)
• Germeni gram-negativi
• E. Coli, Str. Pneumoniae
• H.influenzae, N. meningitidis
• B. pertusis
• Salmonella, Shigella
• V. cholerae
• Bacteroides speciaes
• unii stafilococi şi streptococi
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
CLORAMFENICOLUL

Farmacocinetica:
• Absorbţie bună orală
• Se preferă parenteral calea i.v.
• Se distribuie larg în ţesături  lapte
• Metabolizat în ficat
• T1/2 – scurt
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
CLORAMFENICOLUL

Efecte adverse:
• Toxicitate medulară: anemie, trombocitopenie, neutropenie  în caz
de administrări prelungite.
• La copii prematuri, sugari, din cauza imaturităţii enzimatice hepatice,
este inclusă eliminarea medicamentului ”Sd. cenuşiu”
• Greţuri, vărsături
• Cianoză, hipotermie, colaps, coloraţie cenuşie a pielii, deces

Datorită toxicităţii sale, cloramfenicolul este rezervat pentru tratamentul

infecţiilor cu H.influenzae şi febra tifoidă.
Se administrează topic în conjuctivită.
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
LINCOSAMIDE
CLINDAMICINA

Mecanism de acţiune:
Inhibă sinteza proteică bacteriană într-o manieră asemănătoare cu
macrolidele.

Farmacocinetica
• Bine absorbită oral
• Utilă în infecţii stafilococice ale oaselor
• Osteomielite
• Profilaxia endocarditelor la pacienţi alergici la peniciline
• Activă şi pe coci gram – pozitivi
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
LINCOSAMIDE
CLINDAMICINA

Efecte adverse
• Iritaţie gastro-intestinală
• Colită pseudomembranoasă
• Rash cutanat
• Disfuncţii hepatice
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
ACIDUL FUSIDIC

Mecanism de acţiune
Acidul fusidic este un steroid care inhibă sinteza proteică
bacteriană prin prevenirea legării ARNm la ribozomi.

Spectrul de activitate
• - spectrul îngust germeni gram-pozitivi.
• mai ales folosit în tratamentul infecţiilor cu Stafilococus
aureus rezistent la penicilină.
• bactericid
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
ACIDUL FUSIDIC

Farmacocinetică
• Absorbţie orală completă
• Disponibil pentru administrarea i.v.
• Penetrează în lichid sinovial şi mai slab în ţesuturi
• Intens metabolizat hepatic
• T1/2- intermediar

Efecte adverse
• Tromboflebită
• Icter colestatic
• Intoleranţă gastro-intestinală
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
STREPTOGRAMIN
QUINUPRISTIN cu DALFOPRISTIN

Mecanism de acţiune
• Streptograminul a fost izolat din Streptomyces pristinal spiralis.
• Un amestec de quinupristin cu dalfopristin se leagă la 50S al
ribozomului bacterian şi inhibă ultima fază a sintezei proteice.
• Amestecul acţionează sinergic şi sunt rezervate numai pentru infecţiile
foarte severe care nu pot fi tratate cu alte antibiotice.
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
STREPTOGRAMIN
QUINUPRISTIN cu DALFOPRISTIN

Spectrul de activitate
Streptogramin se utilizează în infecţii cu germeni gram pozitiv aerobi,
inclusiv Stafilococus aureus rezistent la meticilină şi Enterococus
farcium rezistent la vancomicină.

Farmacocinetica:
• Administrare i.v.
• Metabolism complex  metaboliţi activi
• Eliminare fecale
• T1/2 al quinupristinei şi dalfopristinei este foarte scurt 45 min.
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
STREPTOGRAMIN
QUINUPRISTIN cu DALFOPRISTIN

Efecte adverse:
• Greţuri, vărsături
• Reacţii la locul injectării
• Hepatitele
 D. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA
PROTEINELOR BACTERIENE
OXAZOLIDINONE – LINEZOLID
Mecanism de acţiune
Sunt un nou grup de medicamente active împotriva bacteriilor non
replicative prin legarea la subunitatea 35S a ribozomilor, ARNm şi formil
metionină.
Spectrul de acţiune
• activ pe organisme gram – pozitive inclusiv stafilococi rezistenţi la
meticilină şi enterococi rezistenţi la vancomicină
Farmacocinetica:
• bine absorbit oral
Efecte adverse:
• T1/2-5ore
• Cefalee
• Greţuri, vărsături
• Diaree
E. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ
METABOLISMUL BACTERIAN
1. SULFAMIDELE
SULFADIAZINA
SULFAMETOXAZOL
- indicaţii limitate (de altfel importante, de primă alegere, în general în
combinaţie cu trimetoprim)
- Bacteriile nu pot utiliza acidul folic extern (nutrient esenţial pentru
fabricarea purinelor ce trebuie încorporate în DNA)
- Bacteria trebuie să sintetizeze acidul folic din acidul P-aminobenzoic
(PABA).

Mecanism de acţiune:
• Sulfamidele sunt structural asemănătoare cu PABA şi
• inhibă dihidrofolat sintetaza din calea de sinteză a acidului folic
• concentraţii mari de PABA pot anula efectul sulfamidelor
E. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ
METABOLISMUL BACTERIAN
1. SULFAMIDELE
SULFADIAZINA
SULFAMETOXAZOL

Spectrul de activitate - acţiune bacteriostatică

• Germeni - gram-pozitivi
• - gram-negativi
• Toxoplasmă
• Chlamydia
• Nocardia species
• Pentru că se dezvoltă rezistenţa, sulfamidele se asociază singure numai
în nocardioză şi toxoplasmoză.
E. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ
METABOLISMUL BACTERIAN
1. SULFAMIDELE
SULFADIAZINA
SULFAMETOXAZOL

Farmacocinetică:
• Bine absorbite oral
• sulfadiazina este disponibilă şi parenteral
• Larg distribuite în corp
• Traversează bariera hemato-encefalică şi placentară
• Metabolizate în ficat, iniţial prin acetilare nu are activitate
antibacteriană dar are potenţial toxic
• Excreţie renală
• T1/2 intermediar
E. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ
METABOLISMUL BACTERIAN
1. SULFAMIDELE
SULFADIAZINA
SULFAMETOXAZOL

Efecte adverse:
• greţuri, vărsături
• reacţii de hipersensibilitate rash, vasculită
• sindrom Stevens Johnson
• hemoliză la pacienţi cu deficit de G6 PDH
• cristalurie la doze crescute şi în caz de Ph acid al urinii
• se evită în ultimul trimestru de sarcină şi la nou-născuţi pentru că
competiţionează cu bilirubina la proteinele de legare plasmatice
(albumina).
•  creşte bilirubina neconjugată icter nuclear
E. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ
METABOLISMUL BACTERIAN

2. TRIMETOPRIMUL
- combinat cu sulfametoxazol Cotrimoxazol.

Mecanism de acţiune
• Inhibă dihidrofolat reductaza care converteşte dihidrofolatul în
tetradihidrofolat.
• Enzimele bacteriene sunt inhibat la conc. mult mai mici decât cele la
care sunt inhibate enzimele umane
• Combinarea cu sulfametoxazolul are efect sinergic în prevenirea
sintezei de folat de către bacterii
E. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ
METABOLISMUL BACTERIAN

2. TRIMETOPRIMUL

Spectrul de activitate: Bacteristatic – spectrul larg

• Bacterii gram pozitive
• Bacterii gram negative
• + sulfametoxazol
• Pneumocistis carinii (care cauzează pneumonia la pacienţi
imunodeprimate -SIDA)  indicaţia majoră
• Infecţii urinare
• Infecţii respiratorii
E. AGENŢI CARE AFECTEAZĂ
METABOLISMUL BACTERIAN

2. TRIMETOPRIMUL

Farmacocinetică:
• Absorbţie bună din intestin
• Excretat renal nemodificat
• T1/2 – intermediar
• + sulfametoxazolul  şi pentru i.v.
Efecte adverse:
• greţuri, vărsături, diaree
• rash cutanat
• deficienţă de folat  anemie megaloblastică (rară numai la cei cu
depleţii cu folat în stocuri).
• Deprimarea măduvei  agranulocitoză.