Costumul vremurilor

Uneori, ca să arăţi „minunat”, ţi se cere

doar să te contorsionezi puţin, pentru a
te potrivi în costumul vremurilor. Adică
să te căzneşti să intri într-un tipar
nefiresc şi să ajungi să crezi că îţi este
bine în el. Cred că timpurile astea de
politică şi politici tulburi mi-au adus în
memorie povestea de mai jos:

“O legendă povesteşte despre un tânăr

care auzise cum că ar exista un croitor
minunat, Zumbach, ce realiza nişte
costume ce aveau darul de a face pe
oricine să arate chipeş şi elegant. Într-o
zi, tânărul se duce la Zumbach şi îi cere
să-i facă şi lui un costum. Aşa că
Zumbach îi ia măsurile şi îi spune să se
întoarcă peste o săptămână. După o
săptămână, tânărul client vine
nerăbdător să îşi ia costumul, croitorul i-l
dă tânărului ca să îl probeze. Arăta
minunat – cu excepţia faptului că o
mânecă era mai lungă decât cealaltă, că
nasturii nu se potriveau şi că pantalonii
erau prea scurţi. Cum era de aşteptat,
clientul se arătă nemulţumit. Zumbach,
profund jignit, spuse cu indignare: „Nu
costumul e de vină. De vină e modul în
care îl porţi. Dacă îţi îndoi numai puţin
cotul stâng, mâneca va cădea perfect. Şi
dacă te apleci puţin în faţă şi îţi ridici
umărul drept, nasturii se potrivesc
perfect cu butonierele. Iar dacă îndoi
puţin genunchii, vei vedea că pantalonii
vin minunat.” Clientul încercă să facă aşa
cum i se spuse şi – ce să vezi? – costumul
îi venea turnat – şi arăta superb!” (Din
cartea „Alchimia emoţională” de Tara
Bennett Goleman)