I. Care sunt criteriile de diferențiere dintre dinții temporari și cei permanenți ?

 Culoarea dintilor temporari este mai deschisa decat cea a dintilor permanenti, smaltul
lor este mai alb si mai opac decat smaltul dintilor permanenti;
 Dimensiunea dintilor temporari este mai redusa decat a permanentilor;
 Ca forma, coroanele dintilor temporari sunt mai scurte, mai globuloase si mai inguste
la colet decat coroanele dintilor permanenti;
 Radacinile dintilor temporari sunt lungi si subtiri. Radacinile molarilor temporari sunt
mult mai evazate decat radacinile dintilor permanenti pentru a asigura spatiul necesar
dezvoltarii coroanei dintilor permanenti de inlocuire;
 Camera pulpara este mai voluminoasa la dintii temporari fata de cei permanenti;
 La dintii temporari marginea incizala este neteda, fara lobi de crestere;
 Punctele de contact cu dintii vecini sunt intinse la dintii temporari, realizate pe toata
suprafata proximala;
 La caninii temporari cuspidul ascutit se abrazeaza in timp.
 Molarii temporari prezinta o ingustare cervicala marcanta, creste cervicale vestibulare
mai pronuntate, perimetrul suprafetei ocluzale mai mic, coroana este mai ingusta
ocluzal decat cervical.contactul strans intre molari realizat prin suprafete de contact
intinse si plane.
 La nivelul molarului 1 superior temporar in jumatatea meziala a suprafetei vesibulare
la colet se gaseste tuberculul molar al lui Zuckerkandl. La nivelul molarului1 superior
permanent se afla inconstant pe lobul mezio-palatinal tuberculul lui Carabelli.
 Al doilea molar superior temporar seamana foarte bine cu primul molar permanent
maxilar la care se adauga particularitatile unui dinte temporar, avand si tubercului
Carabelli pe suprafata palatinala a cuspidului mezio-palatinal intr-o proportie mai
mare decat la primii molari permanenti maxilari.
 Primul molar inferior temporar prezinta ca principala caracteristica tuberculul molar
al lui Zuckerkandl foarte bine dezvoltat, iar suparafata ocluzala cu diametrul mezio-
distal mai mare decat cel vestibulo-oral prezinta 4 cuspizi fata de primul molar
inferior permanent care prezinta 5 cuspizi.
 Al doilea molar inferior temporar seamana cu primul molar permanent mandibular dar
cei trei cuspizi vestibulari au aceeasi marime. Al doilea molar inferior permanent
prezinta inconstant tuberculul lui Bolck.

II. Care este ordinea și cronologia erupției dinților temporari ?

Eruptia dintilor temporari este declansata la 6 luni de viata postnatala, aceasta
desfasurandu-se intr-un interval ciclic cu media de 6 luni, terminandu-se dupa 30 de luni.
Dintii erup mai intai pe mandibula si dupa pe maxilar, unica exceptie fiind incisivul lateral.
Ordinea sau secventa de eruptie este cea care se topografiaza pe maxilare cu exceptia
caninului, care secvential se interpune intre M1 si M2.
Cronologia eruptiei dintilor temporari este:
-la 6 luni- incisivul central madibular;
 -la 7 luni- incisivul lateral madibular;
-la 7,5 luni- incisivul central maxilar;
-la 9 luni- incisivul lateral maxilar;
-la 12 luni- molarul 1 mandibular;
-la 14 luni- molarul 1 maxilar;
-la 16 luni- caninul mandibular;
-la 18 luni- caninul maxilar;
-la 20 de luni- molarul 2 mandibular;
-la 24 de luni- molarul 2 maxilar.

III. Care este ordinea și cronologia erupției dinților definitivi ?

Mandibula

1. incisivul central – 6-7 ani;

2. molarul prim sau de 6 ani – 6-7 ani
3. incisivul lateral – 7-8 ani;
4. caninul – 9-10 ani;
5. premolarul 1 – 10-12 ani;
6. premolarul 2 – 11-12 ani;
7. molarul secund sau de 12 ani – 11-13 ani.
8. Molarul 3 – 17-21

Maxilar

1. molarul prim sau de 6 ani – 6-7 ani;

2. incisivul central – 6-7 ani;
3. incisivul lateral – 8-9 ani;
4. premolarul 1 –10-11 ani;
5. caninul – 11-12 ani;
6. premolarul 2 – 10-12 ani;
7. molarul sedcund sau de 12 ani – 12-13 ani.
8. Molarul 3 – 17-21 ani.
IV. Care sunt formele considerate normale pentru arcadele dentare (temporare,
permanente)?

Arcadele temporare prezinta in mod normal forma de semicerc iar arcadele permenente
prezinta in mod normal forma de parabola la maxilar si semielipsa la mandibula.

V. Care sunt modificările de formă ale arcadelor dentare ?

Modificarile de forma ale arcadelor dentare. Fenomenele dentitiei aduc modificari in
arhitectura arcadei dento-alveolare cu rasunet in calitatea ocluziei dentare. Ele pot fi urmarite
la nivelul celor trei parametrii: perimetrul ocupabil, lungimea si latimea arcadei.
Perimetrul ocupabil al arcadei se masoara de la fata distala a molarului 2 sau
premolarului 2 pana la cel de partea opusa, trecand prin cuspizii caninilor si muchiile incizale
alea incisivilor.
Acest perimetru constant in perioada dentitiei temporare, se modifica in perioada
dentitiei mixte si a celei permanente.
La maxilar se constata o crestere care variaza in functie de individ. Cresterea are loc
pe baza eruptiei grupului incisiv, ale carui dimensiuni si axa de implantare in alveola sunt mai
mari decat ale predecesorilor temporari. In contrast cu maxilarul, la madibula are loc o
scadere cu valori de la 3-4 mm, pentru baieti si 4-5 mm, pentru fete. Scaderea se produce prin
puseul mezializat al arcadei si pozitia grupului incisiv.
Lungimea arcadei se masoara de la tangenta la fata vestibulara a incisivilor centrali, la
intersectia liniei mediane cu linia ce trece prin fata meziala a molarului 1, respectiv fata
distala a molarilor temporari secunzi. Acest parametru suporta modificari atat in timpul
primei perioade a dentitiei mixte, cat si pe parcursul celei de-a doua perioade. Modificarile
constau in scaderea lungimii arcadei in momentul eruptiei molarului 1. La maxilar, creste
lungimea arcadei la eruptia grupului incisiv. La mandibula, se produce o reducere initiala a
lungimii prin pozitia lingguala a grupului incisiv inferior. Schimbarea zonei laterale duce la o
scurtare a lungimii arcadelor. Aceste variatii fac ca in final, la 18 ani, lungimea arcadelor sa
fie mai mica decat la varsta de 3 ani, fenomenul fiind mai pregnant pe mandibula, comparativ
cu maxilarul.
Largimena arcadei se masoara la nivelul caninilor, prin stabilirea distantei intercanine
(distanta intercuspidiana) si la nivelul molarului 1(premolarului1). La maxilar, creseterea
distantei intercanine are loc la varsta de 3-4 ani, apoi in momentul eruptiei grupuilui incisiv
(se constanta o crestere in medie de 3mm), si ultima varsta de 10 ani (cu o crestere medie de
2mm); la nivel molar, valorile medii de crestere intre 3-13 ani sunt de 1,9mm. La nivelul
mandibulei, distanta intercanina se mareste la eruptia grupului incisiv in medie cu 2,3 mm; la
nivel molar, cresterea este lenta la 6 ani si continua in timpul eruptiei premolarilor.
VI. Care sunt principalele momente ale dezvoltării ocluziei ?

Pentru a putea diferenţia patologicul în forme incipiente de normalul în evoluţie este necesara
cunoaşterea momentelor critice în dezvoltarea ocluziei:

La nastere – mandibula ocupa o pozitie posterioara in raport cu maxilarul – fiind vorba de

retrognatismul fiziologic al nou-nascutului.

In timpul suptului - prin stimularea functionala, determinand de actul suptului, se reduce

decalajul interarcadic, in plan sagital, asta ar fi prima mezializare fiziologica a
mandibulei.

Dupa aparitia dintilor deosebim 3 etape:

- etapa dintilor temporari - incepe la 1 an dupa nastere, cand apar contactele intre incisivii
superiori si inferiori; continuă prin apariţia molarilor I temporari, care realizeaza prima
inaltare a ocluziei si este stabilizata la 2 ani şi jumătate, odată cu erupţia molarilor II.
In dentitia temporara si la inceputul dentitiei mixte, ocluzia se mentine la nivelul caninului,
molarilor I si II temporari, care se numesc din aceasta cauza zonele de sprijin temporare ale
ocluziei, a caror importanta a evaluat-o Korkhaus, motiv pentru care este cunoscuta in
literatura de specialitate si sub denumirea de „zona de sprijin a ocluziei ~ Korkhaus".
Intre 4 si 6 ani, datorita dezvoltarii normale in plan sagital si transversal a oaselor maxilare,
apar, in zona frontala, spatiile interdentare; este asa numitul fenomen de diastemizare
fiziologica - ca semn al pregatirii maxilarelor pentru erupţia frontalilor permanenti, cu
dimensiune mezio-distala mai mare decat a dintilor temporari pe care ii inlocuiesc. In aceeasi
perioada, incepe si abraziunea fiziologica a dintilor temporari.
Etapa dentitiei mixte - incepe la 6 ani si se încheie la 12 ani, odată cu apariţia molarului II
permanent si pierderea ultimului dinte temporar. In aceasta perioada, eruptia molarului de 6
ani reprezinta un moment important in dinamica ocluziei, cand se realizeaza cea de-a doua si
cea mai importanta inaltare a ocluziei.
Etapa dentitiei permanente - incepe la 12-13 ani, odata cu erupţia molarului II permanent,
cand se realizeaza a treia inaltare de ocluzie si se termina dupa eruptia molarului de minte,
care dupa muti autori realizeaza ultima inaltare de ocluzie.