Sunteți pe pagina 1din 18

O ILUZIE FUNCŢIONALĂ: FEMEIA TÂNĂRĂ DIN BASMUL

FANTASTIC ROMÂNESC

Costel CIOANCĂ
Academia Română, Muzeul de Artă Veche Apuseană

A Functional Illusion: The Young Woman of Romanian Fantastic


Fairy Tale

The true conductor element of the Romanian fairytale, the young woman,
proves to be, in the light of the examples under discussion, both an
anthropological reality and a source of mythfolkoric imagination, generating in
the real objective an unrealistic subjective aspiration designed to create
significant models for traditional thinking. Objects of irresistible attraction,
sometimes even from the foetal stage, so that young women often have
connotated cosmic attributes, from different worlds / dimensions various from
those of a hero and who also reveals the functional dimension which the
anonymus fairy tale author or the performer gives it to imagination.
The present study is an integral part of a series of studies dedicated to the
Romanian fairytale antropology. A series of studies who tries,to outline the
veracious universe of archaic thinking that produces and consumes products of
the traditional imaginary. And, at psychological level, what occasion could be
more appropiate than the young woman, depositary of qualities and physical
characteristics above average, loved and / or assidous “hunted" by the Romanian
fairytale hero?
Keywords: imaginary; phenomenology; hermeneutics; Romanian fairytale;
young woman.

Premise
Rolul jucat de femeie de-a lungul istoriei umane este unul important şi
hotărâtor în crearea miturilor. Lucy, celebrul schelet de Australopithecus
afarensis descoperit în 1974 de către antropologul Donald Johanson în regiunea
Afar, Etiopia, era al unei femei. Religia predominantă a neoliticului european
era o cultură a imaginarului dedicată cultului Marii Zeiţe (Magna Mater) a
fertilităţii şi fecundităţii, descoperirile materiale cu astfel de figurine-zeităţi
fiind extrem de numeroase. Chiar şi ,,căderea din paradis”, în sensul unei
filosofii analitice care valorizează păcatul precum cea creştină, este datorată
unei femei, Eva, care, prin călcarea interdictului stipulat de divinitate,
destructurează relaţiile privilegiate ale Primului Om cu divinul.
Dincolo de aceste exemple subiective, nici nu putea fi altfel: funcţia de
matrice generatoare de nouă viaţă este atributul miraculos atribuit femeii.
Concreteţea biologică a posibilităţii de a naşte a fost mereu juxtapusă uneia
culturale: era absolut inevitabil ca în jurul femeii să nu se ţeasă, în timp, o
20 Costel Cioancă

mitosferă care să fundamenteze principiul vital al posibilităţii de a naşte, cu


toate submotivele mitice adiacente actului acesta, dar care, totodată, să
delimiteze câmpurile şi conceptele culturale aferente (timp optim-sexual;
hierogamie; tabuizarea corpului feminin în actele sacramentale ale majorităţii
religiilor lumii etc.).
Nu mi-am propus câtuşi de puţin ca, în rândurile următoare, să fac o
trecere în revistă a rolurilor jucate de femeie în istoria omenirii. Demersul,
oportun probabil, este imposibil prin aspectele de acoperit în timp şi spaţiu
(cultural), fiind nevoie de efortul conjugat al unor colective de cercetători.
Totuşi, deschiderea subiectului a fost făcută, existând o literatură de specialitate
extrem de bogată şi în continuă dezvoltare, cu abordarea unor aspecte din cele
mai diverse vizând femeia. Dintre cele mai importante şi semnificative, prin
acurateţea şi/sau complexitatea abordării ştiinţifice, merită amintite cercetările
dedicate femeii de către D. Bohler, J. Dalarun, C. Klapisch-Zuber (2002); J.
Dalarun (2009); B. Dijkstra (1992); G. Duby, M. Perrot (1991); D. Elliot
(2004); C. Klapisch-Zuber (1984); C. Klapisch-Zuber, M. De Giorgio (1996);
C. Klapisch-Zuber et alii (2001); J. Tibbetts Schulenburg (1978); F. Thébaut
(2007) etc.
Din perspectiva feminismului, sunt de menţionat o serie de lucrări care
au avut, graţie modului în care au fost scrise şi/sau subiectului abordat, un
oarecare ecou în zona publicului consumator: Appignanesi et alii, 2015;
Beauvoir, 2011; Cars, 2015; Croutier, 2014; Ganz, 2015; Gicu, 2013; Greer,
2007; Kaufmann, 1998; Mifflin, 2015 etc.
Şi în spaţiul românesc avem o serie de lucrări care tratează, la modul
general (Miroiu, 1996; Pârvulescu, 1999) sau aplicat, despre rolul femeii în
societate: prin aspectele abordate şi informaţiile vehiculate, un important studiu
de fenomenologie este dedicat de Amalia Vasilescu Imaginarului despre
Femeie în Vechiul Regat între pozitiv şi negativ (http://ebooks.unibuc.ro/
istorie/ciupala/imaginaruldesprefemeie.htm, accesat la 22.03.2017), acestui
demers recuperatoriu trebuind să îi adăugăm contribuţia Constanţei Vintilă-
Ghiţulescu (2012), a Nicoletei Roman (2016) etc.
O menţionare aparte merită lucrările publicate în perioada comunistă,
cu discursul feministo-materialist specific epocii (Buzatu, 1979; Deliman,
1977; Gluvacov, 1975; Iordache, 1977). O interesantă, prudentă şi, pe alocuri,
reconciliantă abordare a statutului avut de femeie în perioada comunistă o avem
la Olteanu et alii (2003).
Cum basmul fantastic românesc nu are o astfel de abordare particulară,
cum numeroasele prezenţe ale unor femei tinere (deosebite şi/sau dintr-o
lume/dimensiune diferită) în cadrul epicului fantast constituie ,,cheia de boltă”
a întregului imaginar cultural-tradiţional, în fine, cum unele astfel de femei
tinere pot constitui oricând dominante mitice/fondatoare de sens, mi se pare
O iluzie funcțională: `femeia tânără` din basmul fantastic românesc 21

firesc ca, întru (de)limitarea antropologiei imaginarului tradiţional de basm


fantastic, un studiu să fie rezervat femeii tinere. Într-o încercare de sintetizare a
Stereotipurilor feminine în cultura română (Vasilescu et alii, 2015), despre
femeia tânără din basmul fantastic românesc avem expediante trimiteri (vezi,
de exemplu, p. 18), chiar dacă tipologiile feminine ale acestui epic fantast sunt
multiple, diversificate, neuniforme caracteriologic.

Dreptul de a visa: femeia tânără ca (o) predestinare


În cadrul basmului fantastic românesc, femeia tânără are un statut
ontologic de tip ,,personalist”, astfel asigurându-se pregnanţă mitică şi valoare
estetică unor figurări imaginative. Am vorbit în repetate rânduri despre
determinanţii imaginarului de epic fantast care evidenţiază, particularizează
şi/sau definesc dinamica intratextuală a acestui gen epic tradiţional, cu femeia
tânără ca pandant cultural (Cioancă, 2010; 2013; 2014; 2015b; 2015c; 2017a).
Dar, nu am alocat nici un studiu care să analizeze alegoric, tropologic ori
anagogic, rolul jucat de către femeie în epicul fantast de basm românesc.
Sunt destul de numeroase cazurile în care, încă din stadiul foetal, eroul
basmului îşi rezervă erotico-marital semnificaţia unui trup carnal care are, in
nuce, toate atributele desăvârşirii. Este ceea ce eu am numit potrivita
făgăduială: unui erou, conceput de cele mai multe ori pe cale magică, nenăscut
încă sau în imposibilitatea fizică de a se naşte, după ce îi sunt promise spre
naştere toate cele ale lumii materiale, la indicaţiile cuiva deja iniţiat îi este
promisă, spre viitoare căsătorie, o tânără fiinţă feminină dintr-o altă
lume/dimensiune, doar astfel pruncul putându-se naşte. Cum abordez într-un
studiu de sine stătător tocmai acest subiect, aici şi acum mă mărginesc la a
aminti principalele direcţii care vizează acest subiect.
Aproape exclusiv trupească, nevoia eroului de a poseda şi stăpâni o
astfel de fiinţă feminină desăvârşită (= aleasa), vine nu atât dintr-un egoism
personal al eroului, cât dintr-un determinism cultural, recte: nevoia culturală şi
pur subiectivă a comunităţii tradiţionale de a „beneficia”, măcar în planul
imaginarului, de reprezentări desăvârşite, cu calităţi fizice şi morale peste
medie şi de necontestat. Era nevoie, dat fiind caracterul oral de transmitere al
basmelor şi de contextul în care erau performate acestea (Teodorescu, Păun,
1967: 236-239), de un obiect de atracţie care să suscite şi să păstreze viu
interesul auditoriului. Or, formal-imagistic, punerea în valoare a atributelor
fizice, a carnalităţii provocatoare aduse în scenă de o astfel de fiinţă feminină
tânără, eventual şi dintr-o altă lume/dimensiune decât cea cunoscută, exhiba
anumite convenţionalisme, poate chiar eluda anumite structuri conservator-
rigide în care era proiectat, reprezentat şi valorizat sexual corpul uman,
îndeosebi cel feminin, de către comunitatea tradiţională:
22 Costel Cioancă

[…]Şi a tot plâns. –Nu plânge, starul meu, zice în urmă, că de-i fi fecior ţi-oi lua de
muiere pe Floarea Florilor, Doamna Zânelor. Atunci îndată a tăcut şi îndată l-a născut şi
l-a botezat Floarea Florilor, că din floare l-a avut. –Noa, maică, zice el după ce l-a
botezat, mi-ai făgăduit de muiere pe Floarea Florilor, spune-mi unde să o găsesc şi ţi-o
aduc de noră! –O, dragul mamei, zice ea, nu te lua după făgăduinţa aceea, ce-am zis-o
într-un ceas slab, ca să-ţi alin plânsul, căci poate aşa fată nici nu este, ori dacă este, nu
ştiu în care parte de lume să fie. –Ba numai mi-oi spune, că dacă-i treaba aşa, eu tot
ducu-mă în lume până o voi afla şi-o voi lua de nevastă, că fără ea din ceasul acesta nu
pot şi nu vreau să trăiesc. (Pop-Reteganul, 1986 : 391-392).

Ca atare, nu mi se pare deloc surprinzător faptul că imaginarul


tradiţional a separat (ontologic şi nu doar) această tânără fiinţă feminină
promisă eroului (= aleasa) de toate celelalte fiinţe feminine tinere din lumea
materială a acestuia. Toate cele promise fie sunt conotate arhetipal (Fata
Mărilor - Oprişan, 2006, VI : 313; Zâna-făr-de-tată - Pamfile, 2010 : 52;
Doamna Astrelor - Robea, 1986 : 272; Fiica Pământului - Şerb, 1967, I : 50-
51), fie fenomenologia corpului lor nu se limitează la carnalitatea materială a
acestei lumi (Ileana Cosânzeana, din cosiţă ruja-i cântă, Doamna Florilor care
codrii îi înfrunzeşte şi câmpu îl înfloreşte - Boer et alii, 1975: 146; Raura Lună,
fata făcută de 12 babe din rouă - Ibidem: 157; Zâna Rozgovina, care înverzeşte
câmpul şi înfloreşte florile - Creţu, 2010, I: 160; Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă
fără de moarte - Ispirescu, 1988, I: 8; Fata Născută dân Piatră - Oprişan,
2005, II: 75; Roza Rozalina, Frumoasa Frumuşăţelor - Ibidem, 2006, V: 240;
Fata din răsăritul soarelui, de la şapte babe – Pop-Reteganul, 1986: 378;
Floarea Florilor, Doamna Zânelor - Ibidem: 391; Frumoasa Frumoaselor -
Robea, 1986: 276) etc.
După cum se poate observa din exemplele oferite supra, majoritatea
atributelor avute de aceste fiinţe feminine promise in utero unui prunc nenăscut
încă, dincolo de poeticitatea numelor, au o certă dimensiune non-materială a
corpului. Doar eroul, ceva mai târziu, pe firul epic al acestor basme amintite, va
limita şi delimita stratul material al carnalităţii lor. În acest sens, sunt de amintit
unele basme în care tânăra fiinţă feminină venită dintr-o altă lume/dimensiune
şi încatenată în lumea materială printr-un vicleşug al eroului (Cioancă, 2013) îi
reproşează acestuia tocmai necurăţenia, nesacralitatea lumii în care este
ţinută prizonieră:

[…]Hei! hei! Atunci să mi-o fi văzut pe zâna mea, nu i se mai atingeau picioarele de
pământ şi tot de ce, de ce mi se ridica mai sus, până la o înălţime de unde vorbi cătră
soţul său astfel: -Soţul meu! soţ mi-ai fost, soţ mi-i fi, însă eu nu pot să stau cu tine pe
aceste locuri necurate, ci daca voieşti să trăieşti cu mine, să mă cauţi peste nouă mări şi
nouă ţări, unde creşte în vârfu ierbii mărgăritar şi s-a făcut nevăzută. (Marian, 1986 :
305; cu sublinierea mea, C.C.).
O iluzie funcțională: `femeia tânără` din basmul fantastic românesc 23

Starea calitativă a acestui tânăr corp feminin este evidentă, unele basme
relevând semnificativ acest aspect; spre exemplu, doar atingând un bărbat, o
zână-pasăre venită în lumea unui erou muritor, nu mai poate zbura şi nu mai
este primită în cer! (Oprişan, 2005, I: 265). Ce este important de relevat este
faptul că, deja contaminată cu ontologicul material al lumii profan-carnale trăite
cu eroul, probabil închisă în trupul ei non-material de dinainte, această fiinţă
feminină îi spune eroului că o poate regăsi şi avea cu ea o relaţie (sexual-fizică)
normală. Este vorba de renunţarea de sine a zânei sau de imaginativul popular
care a văzut în hierogamie o posibilă accedere într-un plan/substrat non-
material, nesupus efemerului, deci, morţii?! Oricum, marcă a identităţii
materiale şi a relaţiilor sexuale experimentate fie şi pentru o scurtă perioadă de
timp alături de eroul muritor, când are loc regăsirea/revederea celor doi, eroul
va afla că are cu zâna un copil, uneori urmând şi ritualul tradiţional de
căsătorire (Creţu, 2010, I: 40; Marian, 1986: 307; Oprişan, 2005, II: 50 etc.).
Obligatoriu de amintit este, pentru această predestinare erotico-maritală
a unei anumite tinere femei pentru un erou de basm, şi expunerea provocatoare
făcută de unele fiinţe ne-pământene în spaţiul profan al eroului. În linii
generale, despre acest subiect am vorbit în teza de cercetare (Interdicţia de a te
uita în urmă în basmul fantastic românesc, susţinută la Facultatea de Litere a
Universităţii Bucureşti, 482 p., unde poate fi consultată; secvenţial sau aplicat,
am vorbit despre aceste expectaţii în Cioancă 2015c; 2016b; 2016c).
Exhibarea unor corpuri venite dintr-o altă lume, interdicţia stipulată de
cineva deja iniţiat eroului de a nu se duce către acele locuri de expunere
alimentează pulsiunile sexuale ale eroului, determinându-l să încerce ancorarea
unei astfel de fiinţe feminine în lumea sa materială spre o viitoare „beneficiere”
carnală asupra acestuia. Frumuseţea fizică deosebită a acestor fiinţe feminine,
nuditatea lor, plus expectaţia eroului la acest joc erotic care frizează
impudicitatea, puse împreună, vor deturna spectacolul corporalităţilor trupeşti
ale zânei, râvnite până atunci doar erotic de către erou, spre un spectacol
existenţial (dimensiunea maritalului pe care eroul vrea să îl instituie cu o
asemenea fiinţă feminină). Fără a insista (despre cazurile celebre de hierogamie
ale mitologiei clasice, am vorbit pe larg în Cioancă 2013), trebuie să reiterez
aici râvnita hierogamie manifestată de un erou muritor. Sunt foarte numeroase
cazurile de basme româneşti în care o fiinţă feminină dintr-o altă
lume/dimensiune este râvnită erotico-marital de către un erou muritor (Boer et
alii, 1975: 136, 157; Hasdeu, 2000: 57; Oprişan, 2005, I: 62, 175, 245, 265;
Idem, III: 40, 49-50; Idem, 2006, VI: 302, 313; Nijloveanu, 1982: 41; Pop-
Reteganul, 1986: 215-216; Şerb, 1967, I: 50-51 etc.); dar şi situaţiile inverse, în
care un muritor, de o frumuseţe desăvârşită, tentează o fiinţă feminină dintr-o
altă lume, uneori acestea părăsindu-şi statutul de fiinţă ne-muritoare doar pentru
24 Costel Cioancă

a fi împreună cu eroul, sunt destul de numeroase (Dumitrescu-Begu, 1983:


102-103; Ispirescu, 1988, I: 171; Oprişan, 2005, I: 77; Idem, II: 48-49; Idem,
III: 203; Popescu, 2010: 100 etc.). O interesantă situaţie avem în colecţia de
basme culese de B.P. Hasdeu: ajungând, în sfârşit, la mult-râvinta Elena
Cosânzeana, după un scurt concubinaj cu aceasta, eroul va renunţa la ea pentru
a se căsători cu o muritoare! (Hasdeu, 2000: 62-63).
Această dorinţă de altceva care determină alegerea în scop erotico-
marital, de către un ne-muritor a unui muritor sau viceversa, are ca leitmotiv,
atât în mit, cât şi în basmul fantastic, frumuseţea. Recent, vorbind în alt loc
despre instituţia tinereţii (Cioancă, 2015c), remarcam primatul frumuseţii şi
tinereţii, condiţionarea dată de acestea în alegerea erotico-maritală făcută de
către eroul de basm fantastic românesc. Evident, este vorba de frumuseţea care
face diferenţa şi care, totodată, are eternitatea înaintea ei, altfel, teofaniile în
scop erotico-marital amintite supra, fiind sau devenind doar „ne-olimpiene”
dorinţe de a poseda ceva frumos: trebuie să amintesc aici unele cazuri în care
fie frumuseţea acestor fiinţe ne-muritoare este văzută ca etalon al frumuseţii
pământeşti (Nişcov, 1996 : 170), fie determină leşinul eroului la simpla lor
vedere! (Oprişan, 2005, II : 25). Remember: Zeus suferă un adevărat coup de
foudre când o zăreşte pe Europa, frumuseţea ei fiind desăvârşită:
[…]Zărind-o pentru prima oară, Cronidul mult s-a zbuciumat / iar inima i-a biruit-o, cu
tăinuitele-i săgeţi / chiar Kypris, singura în stare să-l dovedească şi pe Zeus! […]prinţesa
pe toate le-ntrecea precum / stă mai presus de Graţii Venus, din spuma mării zămislită.
(Moschos, 1987 : 117).

Tot astfel, mânată de un dor nestăvilit, zeiţa dragostei iniţiază o relaţie


erotică cu muritorul Anchises:
[…]Zeus i-a trezit dorinţa dulce să-şi dea iubirea lui Anchise. / Păstorul juncilor pe
plaiuri de munte unde curg pâraie, / în Ida: după-nfăţişare părea un zeu nemuritor; / când l-a
zărit întâia oară surâzătoarea Afrodită / l-a îndrăgit şi pătimaşa dorinţă i-a robit simţirea.
(Homer 1971 : 90).

În basmul fantastic românesc, dreptul de a visa erotico-marital la o


tânără fiinţă feminină desăvârşită, dintr-o altă lume/dimensiune decât cea a
eroului este, uneori, visare propriu-zisă, taxată ca atare de unele personaje
secundare de basm. Semnificativ pentru afirmarea unui model cultural-social în
care un personaj (năcut) privilegiat trebuia să rămână în cadrul ,,castei” sociale
este lamento-ul dintr-un basm al colecţiei Miron Pompiliu (Ileana Cosânzana,
din cosiţă floarea-i cântă, nouă-mpărăţii ascultă), prin suculenţa hermeneutică
pasajul meritând o citare extinsă:
[…]-Cu cea mai mare plăcere ţi-aş ajuta, cumnate, dacă mi-ar sta cu putinţă; numai
Dumnezeu sfântul ştie, cât mi-i silă şi jale de-a tale suferinţe, ce nu se mai vindecă. M-aş
lipsi chiar de împărăţie numai să te văd scăpat de chinurile mari ce-ţi taie sufletul, şi de
O iluzie funcțională: `femeia tânără` din basmul fantastic românesc 25

farmecul afurisit, ce este aruncat asupra ta. Tu spui că umbli după o zână, de care n-ai
auzit pomenindu-se de când calci atâta lume. Şi acum mai lumea întreagă este bătută de
picioarele tale; bine n-ai văzut tu un chip de femeie, un bujor de fată, care să-ţi fie de
plăcere şi care să te facă a uita a uita o nălucire ce a zburat ca un vis ce s-a topit, o umbră
ce s-a şters. Stai cu noi în aceste palaturi fără seamăn şi te bucură, şi te veseleşte, gustând
toate plăcerile ce doreşti, ori te întoarnă cu alai la leagănul copilăriei tale. Drept să-ţi
spun, cumnate dragă, asta nu s-a mai pomenit pe lumea lui Dumnezeu, ca tu pentru o
arătare înşelătoare să părăseşti rang strălucit de împărat, atâta cinste ş-atâtea bogăţii.
Pentru-o vedenie ce s-arată cu măgulire în visurile omeneşti tu să lepezi haine de aur
împărăteşti şi să pui pe trupul tău haine proaste zdrenţuroase, să te depărtezi nesilit de
nimeni de locaşul de odihnă şi pace, şi să iei lumea în cap ca un ieşit din minţile sale, s-
ajungi a te odihni pe bolovanii pustietăţilor nemărginite ş-a dormi pe pământul gol, unde
te-apucă noaptea? (Pompiliu 1967 : 168).

O simplă podoabă? Despre idealul feminin din basmul fantastic


românesc
Adevărate etaloane ale imaginarului erotico-marital, astfel de tinere
fiinţe feminine, desăvârşite şi venind invariabil dintr-o altă lume/dimensiune
decât a eroului sunt formele vizibile ale succesului pe care îl are dezideratul sau
agōn-ul atletic al eroului. Existenţa unor asemenea fiinţe în lumea (fizic-
cunoscută a) eroului sau într-o alta continuă-juxtapusă acesteia, dar, cu alte
legi/mecanisme de funcţionare, trasează, condiţionează şi/sau definesc traiectul
eroic al eroului de basm fantastic. Practic, toate acţiunile eroului sunt auxiliare
dezideratului de a descoperi şi a oficializa o legătură erotico-maritală cu o
asemenea fiinţă feminin-desăvârşită.
De exemplu, într-un basm din colecţia I. Oprişan, eroul refuză
numeroase fete de împărat, el fiind interesat doar de Zâna zânelor, Frumoasa
Frumoaselor, care l-a aşteptat sute de ani pe el (Oprişan, 2005, II : 7); apoi,
chiar fiind vorba de fiinţe feminine deosebite, dintr-o altă lume şi cu o
frumuseţe desăvârşită, eroul se va însura doar cu aleasa (= sortita) lui, celelalte
femei fiind importante doar prin prisma capabilităţilor de care dau dovadă - îl
pot orienta pe erou către aleasa lui, îi pot dezvălui anumite secrete pentru a
reuşi etc. Totuşi, acest trup femeiesc-desăvârşit ca destin marca(n)t al eroului
pare valorizat moral doar prin prisma poziţiei sociale date ulterior de o astfel de
apropiere erotico-maritală. De cele mai multe ori putem vorbi despre o pre-
destinare a unui astfel de trup femimin desăvârşit: potrivita făgăduială rostită
de cineva iniţiat şi/sau apropiat eroului, prin care, in utero, eroul ia cunoştinţă
de existenţa unei astfel de fiinţe feminine, naşterea dificilă sau amânată (uneori
timp de 9 ani! – Cioancă 2016a) devenind posibilă prin oportuna
rostire/făgăduire a unei astfel de fiinţe feminine deosebite spre ulterioară
căsătorire. Dar, avem şi cazuri în care funcţia formatică a unei astfel de
potrivite făgăduieli este subiectivată de personalitatea şi/sau egotismul unui
erou. Un exemplu elocvent în acest sens este un basm cules de I. Oprişan (Fata
26 Costel Cioancă

Mărilor), basm în care obiectivul erotico-marital este dezechilibrat de


subiectivismul acestei doleanţe:
Un pământean o avut pretenţii sî iei Fata Apilor. Cî-i pământeanî, cî-i a apilor – nu-i tot
fatî, tot un corp, tot un trup? Şî el ce-o zâs? ,,Eu mă duc acolo! Sî nu h`ii nimini ca mini!
Ş-o plecat băietu. (Oprişan, 2006, VI : 313).

Pasajul citat supra este extrem de important din perspectiva


fenomenologiei corpului (Cioancă, 2017b) din mai multe puncte de vedere. În
primul rând, reliefează locul şi semnificaţia unui trup desăvârşit fizic în cadrul
mentalitarului tradiţional (şi) de basm fantastic, menţionându-se în mod explicit
că un muritor doreşte să ia în căsătorie o fiinţă feminină arhetipală doar ,,Sî nu
h`ii nimini ca mini!”. Apoi, este de remarcat, tot în legătură cu viziunea
populară asupra fenomenologiei corpului, folosirea împreună a unor binomuri
care, altfel, presupun carnalităţi, reprezentări şi/sau valorizări distincte (vezi
acel Cî-i pământeanî, cî-i a apilor – nu-i tot fatî?). În plus, dintr-o deja
prezentă-vizibilă degradare/confuzie/amalgamare a imaginarului simbolic
înspre organizarea morfologică de tip tradiţional (recte: conotarea
mitofolclorică, cu corp anatomic, a unui element-arhetip, Fata Mărilor/Apilor),
creatorul sau colportorul de basm ,,egalizează” dimensiunea şi semnificaţia
corpului şi trupului râvnit de către erou (acel nu-i tot fatî, tot un corp, tot un
trup?), cumva accesibilizându-i eroului dezideratul. Ca dovadă, pentru a putea
stăpâni carnalul trupului şi sufletescul corpului acestei fiinţe feminine
arhetipal-simbolice, eroul este supus de către aceasta la probe iniţiatice care
implică tot personaje arhetipale (spre exemplu îi sunt cerute, spre aducere, Tatu
Peştilor şi Mama Peştilor, pe ,,şăfu crocodililor din fundu oceanului” etc.–
Oprişan, 2006, VI : 313-314).
În context epistemic, rol non-decorativ trebuie că are şi ,,vânarea” de
către erou preponderent a fetei celei mici, catartic depozitar de tinereţe şi
frumuseţe. Am vorbit cu altă ocazie şi în mod extins despre instituţia tinereţii
(Cioancă, 2015c): acum şi aici voi relua doar proiecţiile imagologice ale
epicului fantast de basm asupra modelului feminin râvnit de către eroii de basm
fantastic românesc. Opinam acolo că, adevărată „instanţă” a alegerii, criteriul
tinereţii este omniprezent la nivelul basmului fantastic românesc, putându-se
afirma, pe baza bogăţiei de exemple, că tot epicul acestor basme se desfăşoară
şi se consumă în acest scop. Expresie a unui anumit (dez)echilibru social,
nevoia interioară a eroului de basm românesc care îşi doreşte erotico-marital o
fiinţă feminină deosebită vizează, de cele mai multe ori, o fiinţă feminină
desăvârşită. Fără a fi un lucru comun (ne-o dovedeşte faptul că abia aflând de
ea, din auzite sau la prima vedere, aceasta va duce la manifestarea, din partea
eroului, a unui caracter instantaneu al alegerii, urmat de o uluitoare risipă de
energie pe care el este dispus să o facă pentru a-şi apropia o astfel de fiinţă
O iluzie funcțională: `femeia tânără` din basmul fantastic românesc 27

feminină!), aceasta vizează ceea ce eu am numit instituţia tinereţii (Cioancă,


2015c : 382, nota 2). Or, reprezentarea carnalităţii desăvârşite printr-un trup
tânăr fără cusur cum este cel „vânat” de eroul basmelor fantastice româneşti
are, ca fundament fenomenologic, însăşi esenţa vitalităţii. Dar, cum puritatea
feminină nu este niciodată la îndemână nici măcar la nivelul imagologic al
basmului fantastic românesc, eroul acestora trebuie să o caute, să o „vâneze” şi,
după multe peripeţii, să şi-o apropie erotico-marital. Prin urmare, bun
„conductor” metafizic, acest trup desăvârşit, dorit de eroul basmelor româneşti
va trasa şi condiţiona biopsihologia traiectului iniţiatic parcurs de erou pentru a-
şi putea apropia erotico-marital un astfel de trup tânăr şi desăvârşit.
Imperativele acestei instituţii a tinereţii (Cioancă, 2015c : 386 şi următ.), cărora
trebuie să le adăugăm expectaţia şi posologia acestei alegeri făcute de către
erou (Ibidem : 393 şi următ.) vizează tot timpul fiinţa feminină (muritoare sau
ne-muritoare) cea mai mică/tânără (Fundescu, 2010 : 214-216; Hasdeu, 2000
: 57; Lenghel-Izanu, 1985 : 669; Moldovan, 1987: 83, 100-101; Nijloveanu,
1982 : 93-95, 239; Oprişan, 2005, I: 124-127; Sandu Timoc, 1988: 33, 39;
Sevastos, 1990; II: 58-59 etc.).
Dar, nu întotdeauna această instituţie a tinereţii vizează fiinţe feminine
dintr-o altă lume decât cea a eroului. Sunt extrem de numeroase basmele
româneşti în care eroul, după săvârşirea unor fapte de vitejie (readucerea
astrelor furate de zmei, a celor trei fiice ale unui împărat, răpite, de asemenea,
de zmei şi duse pe tărâmul celălalt etc.) sau, urmând cursul destinului, alege să
se însoare cu fiica cea mică. Fie fată de împărat, fie simplă muritoare (în
această situaţie, cu calităţi deosebite – frumuseţe nepereche, caracter moral
desăvârşit, portretele acestora fiind cvasiidealizate!), această „fata cea mică”
are o greutate fenomenologică deosebită. Toate momentele de succesiune
epică, cu toată desfăşurarea imagologică de care a fost în stare creatorul
popular, sunt surclasate, într-un final, de alegerea eroului: căsătoria cu fata cea
mică. Este fata cea mică a basmului fantastic românesc doar (sau, pur şi
simplu!) fata cea mică a cuiva, pe care eroul o va lua de nevastă? În niciun
caz. Etosul corporal cu care a fost „învestită” fata cea mică a basmului fantastic
românesc depăşeşte, cred eu, graniţele strâmte ale referinţelor culturale.
Semnificaţia valorică a acestuia concentrează o serie de proiecţii imaginare
care, la nivelul basmului fantastic românesc, nu sunt niciodată explicite, fiind
mereu reflectate în mod alegoric. Aici este de amintit, prin puterea de sugestie
şi prin organizarea valorică pe care o conţine, basmul Făt-Frumos cu părul de
aur din colecţia P. Ispirescu:
[…]Împăratul avea trei fete: şi aşa multe grije îi dase trebile împărăţiei, încât uitase de
fete că trebuie să le mărite. Într-una din zile, fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca
să ducă fiecare câte un pepene ales de dânsa la masa împăratului. După ce împăratul se
puse la masă, veniră şi fetele şi aduse fiecare câte un pepene pe tipsii de aur şi îl puseră
28 Costel Cioancă

dinaintea împăratului. Împăratul se miră de această faptă şi chemă sfatul împărăţiei să-i
ghicească ce pildă să fie asta. Adunându-se sfatul, tăiară pepenii, şi după ce văzură că
unul se cam trecuse, al doilea era tocmai bun de mâncat şi al treilea dase în copt,
zise: – Împărate, să trăieşti mulţi ani; pilda asta înseamnă vârsta fetelor măriei tale, şi
că a sosit timpul să le dai la casa lor. Atunci împăratul hotărî să le mărite. (Ispirescu,
1988, I : 139).

Aceste fete mici ale cuiva sunt, atât pentru erou, cât şi pentru
creatorul/naratorul şi/sau ascultătorul de basm, adevărate prezenţe care
justifică alegerea lor spre căsătorie. Într-un sistem axiologic complex, precum
este cel tradiţional românesc, ele sunt văzute ca un potenţial „depozitar” de
calităţi funcţionale, adevărate surse de sănătate fiziologică şi virtuţi morale
pentru viitoarele odrasle. Nu este nesemnificativ faptul că aceste calităţi morale
şi fiziologice ale fetei cele mici sunt structurate şi subliniate, catagenetic aş
spune, în raportare imediată cu cele ale surorilor mai mari (Creţu, 2010, I :
210).
Totuşi, de ce preferă eroul basmului românesc o astfel de alegere, ce
anume îl exaltă pe erou încât alegerea sa să fie unilaterală? Un posibil răspuns
ni-l poate oferi, din perspectivă hermeneutică şi fenomenologică, basmul Făt-
Frumos cu părul de aur din colecţia P. Ispirescu, despre care aminteam
anterior. Acolo, spre a sublinia timpul optim al unui lucru de făcut (anume,
măritişul lor), fata cea mare alege o modalitate plastică de a sugera
transformarea corporalităţii: fiecare dintre cele trei fiice ale împăratului îi
aduce acestuia un pepene aflat în diferite stadii de coacere. Dacă fata cea mare
îi aduce tatălui un pepene care „se cam trecuse”, iar pepenele celei mijlocii este
unul care „era tocmai bun de mâncat”, în schimb, pepenele adus de fata cea
mică a împăratului „dase în copt”.
Este vorba, fără îndoială, de aceleaşi forme veşnic reînnoite pe care le
are sau le ia corpul unei fiinţe feminine. Cu amendamentul că, din perspectiva
hermeneutic-fenomenologică amintită, nu cred deloc că avem de-a face (doar)
cu formele fizice, palpabile, ale corpului biologic-carnal imediat, ci cu
inepuizabila bogăţie a alterităţii corpului. Aflate între ceea ce ar fi trebuit să se
întâmple (fata cea mare = „se cam trecuse”), ceea ce ar trebui să se întâmple
(fata cea mijlocie = „era tocmai bun de mâncat”) şi ceea ce va trebui să se
întâmple (fata cea mică = „dase în copt”), aceste forme de reprezentare
imagologic-corporală ne vorbesc despre limitele carnalităţii, despre condiţia
perisabilă a biologicului care poate şi/sau trebuie să se perpetueze pentru a
exista.
Practic, trupurile celor două fiice mai mari ale împăratului sunt trupuri
ale prezentului-înspre-trecut şi ale prezentului, trupuri încă nefecundate, dar
fecundabile (acele „se cam trecuse”, „era tocmai bun de mâncat”), în timp ce
O iluzie funcțională: `femeia tânără` din basmul fantastic românesc 29

trupul fiicei celei mici, trup ce „dase în copt” este un trup al aşteptării, de-o
agitaţie continuă, stimulator, plin de viitoare promisiuni. Se poate spune că prin
această alegere, eroul basmului românesc îşi antamează, în prezent, viitorul.
Repet, nu este vorba câtuşi de puţin de corpul vizibil (fizic, biologic), ci de cel
invizibil, esenţial, corpul care suprapune, de fapt, castitatea acestei fete mici a
împăratului, înfiorând conştiinţa şi conştienţa eroului, prelungind promisiunea
unor viitoare trăiri deosebite.
La polul opus, femeile tinere care nu fac obiectul interesului erotico-
marital imediat al eroului, sunt de cele mai multe ori ignorate, ulterior fiind
văzute/considerate drept „surori”. Spre exemplu, cele două fete foarte frumoase
ale Mumei-Pădurii, după ce îl găzduiesc şi cumva iniţiază pe erou pentru a
reuşi în dezideratu-i, vor fi date drept soţii fraţilor săi (Teodorescu, 1968 : 18 şi
următ.). Transfigurând corpul carnal uman, cu ontologii practic nelimitate, am
descoperit unele basme în care eroul va poseda, brutal chiar, o fiinţă feminină
cu o natură aparte. Somatomorf, aceste fiinţe feminine nu au prea mare legătură
cu corpul uman tradiţional. Totuşi, după ce vor fi înfrânte printr-un āgon de tip
atletic de către erou, aceste tinere fiinţe feminine se vor retrage în sălaşul lor
unde, dintr-un motiv oarecare vor fi descoperite de către erou într-o altă formă
corporală, care va trezi interesul sexual al eroului:
[…]Prima hodaie-acolea a da de-o fiinţă omenească, curată, nu cu g`iare d`alea. Da aia-i
spune: -Ieşi d-aicea –ice – ce-ai cătat aici? Când o veni zgadina dă dâncolo, c-acu a sosit
dân vitejie, n-are ce pregusta într-o g`iară dă dumneata! A loat-o dă mână, şi-a aruncat-o
pă scări, afară: -Du-te un te-o milui Dumnez!u! Şi iel a intra dân odaia aia, a intrat în
odaia ceailantă. Când a văzt-o pă ia-n pielea goală – într-adevăr, când ieşti tânăr şî vezi
aşa corp frumos – s-a sui pă ia, i-a făcu felu; încât n-a simţit nimic! După ce şi-a
făcut treburli cu ia, i lasă un billet pă masă cum că a sosit, şi-a păcătui cu ia. Şi-a plecat.
(Bârlea, 1966, II : 211).

Preferinţa sexuală pentru un trup similar va fi relevată de forma


corporală recognoscibilă eroului. La nivel interpretativ, era important de reliefat
raţionamentul care, în viziunea imaginarului colectiv, justifica un astfel de act
sexual. Şi, definitoriu pentru gândirea simbolic-arhaică, generatoare şi/sau
consumatoare şi de basm fantastic, raportul dintre acest act de viol şi
dimensiunea magică a formei corporale în care era încatenată această tânără
fiinţă feminină, îi este explicitat ulterior eroului, tocmai pentru a integra,
cultural-axiologic, un act altfel blamabil. Mai mult, calitatea de trup-obiect pe
care o are respectiva fiinţă feminină va fi anulată prin interpretarea semnelor,
după trezirea Cazarkinei şi citirea biletului, (re)conferindu-i statut şi valoare ca
fiinţă umană Iar re-valorizarea ei, departe de statutul animalic de mai înainte,
are ca pandant tocmai un astfel de „viol ritualic”:
30 Costel Cioancă

[…]Ieu am fost fermecată d-o fermecătoare dân cauză că am fost prea frumoasă, şi m-a
fermecat în halu ăsta care mă vezi: să mânc câini, pisici, cai, oameni, ce-o mi-o ieşi
înnainte, sute şi mii dă suflete, încât, pân-o păcătui un om cu mine, încî să nu-l simţ
ieu. (Ibidem).

Alteori, femeile care nu (mai) fac obiectul interesului sexual al unui


erou, îndrăgostit de altcineva, evitate sau refuzate şi pentru a recupera poziţia
privilegiată deţinută anterior, vor deveni intrigant-combative, uneltind pentru
pierderea fizică a noii alese (Bârlea, 1966, I : 589-590; Ispirescu, 1988, I : 65-
66, 341-342; Moldovan, 1987 : 83-84, 88; Pop-Reteganul, 1986 : 65-66 etc.); la
final, deconspirate, vor face obiectul unor ordalii.

Femeia tânără a basmului fantastic românesc: între iconoclasm,


funcţional şi mentalitar
Totuşi, cum este femeia tânără din basmul fantastic românesc? Se
poate vorbi de o (re)conciliere a contrariilor? Predeterminarea noematică pe
care o au unele categorii de femei tinere (aleasa predestinată din stadiul foetal,
spre exemplu), dintr-o altă lume decât a efemerului şi cu altă substanţă
corporală decât cea a lumii eroului, dincolo de intenţiile simbolizante, mai au şi
alt rol (cultural, social) la nivelul comunităţii tradiţionale, generatoare şi
consumatoare şi de basm fantastic?
Caracterul compozit al unor asemenea situaţii, în care unele categorii de
femei au rol deopotrivă antropologic şi cosmic, marşând pe o cultură a tinereţii
şi a apartenenţei la o altă lume/dimensiune fizică, materială şi spirituală, este
evident şi proteic, permiţând ,,vrăjirea” lumii cunoscute, palpabile a
creatorului/auditoriului de basm care îşi dorea şi altceva. Imaginarea mito-
poietică a unor femei (ne-muritoare), dintr-o altă lume, care acceptă ,,relocarea”
într-o lume a efemerului, are o certă valoare simbolică şi transfigurează
imaginariile de tip tradiţional în care astfel de prezenţe apăreau ca posibile şi
oportune.
Dar, în ce măsură această poetică a reveriei defineşte corect perspectiva
generală asupra rolului jucat de femeie la nivelul epicului fantast de basm?
Spre exemplu, categoria ,,femeilor uşoare”: nu avem menţionat, la nivelul
basmului fantastic românesc, prezenţa unor categorii specializate care să
furnizeze/faciliteze astfel de relaţii sexuale pre-maritale. Doar în colecţia
I. Micu Moldovan am descoperit un basm (Curvele-s florile iadului), în care se
menţionează în mod explicit existenţa nu doar a unei asemenea categorii
specializate în carnalul sexual, ci şi a unei zone urbane rezervate (recte, o „uliţă
a curvelor”). Totuşi, trebuie spus că acest basm nu este unul fantastic, ci unul
cu conţinut moralizator (Moldovan 1987 : 160), neomiţând şi faptul că a fost
cules în secolul al XIX-lea (1863-1878) de unul dintre elevii şcolilor din Blaj.
O iluzie funcțională: `femeia tânără` din basmul fantastic românesc 31

Limbajul formal folosit în acest caz, expediază femeia şi categoria respectivă,


într-o zonă a moralului, perenitatea unui mit biblic asigurând plauzibilitate
celor afirmate de un prelat:
[…]A cumpărat bătrânul câte ceva şi porneşte cătră casă, ci nimereşte pe uliţa
curvelor. Toate curvele au ieşit la uliţă şi se uitau la bietul călugâr în faţă. -Ptiu! Ptiu!
făcea călugărul şî zâcea – Ucigă-vă crucea! Da nu v-i ruşine să vă uitaţi tocma în faţă la
mine?! Răspunde una: --No, călugăr în barbă peri cărunţi! Dacă vouă bărbaţilor vă
trăbuieşte să vă uitaţi în pământ, căci sunteţi făcuţi din pământ, iară nouă muierilor
trebuie să ne uităm la voi, căci suntem făcute din bărbat. Feciorului îi plăcea de dânsele
şi rugă pre paterul să-i cumpere un drăcuşteţ de aceştia. –Lasă-le dracului! zice paterul.
Că acestea-s florle iadului. Natura nu o poţi năduşi, orişice vei face. (Moldovan
1987, p. 160).

Am adus în discuţie acest pasaj căci, dincolo de singularitatea


informaţiei vehiculate, mi se pare foarte sugestivă mitoforia reprezentării,
înţelegerii şi valorizării femeii la nivelul basmului fantastic românesc.
Celelalte femei, altele decât cea care este predestinată şi/sau suscită
interesul erotico-marital al eroului, devin, cumva, o co-prezenţă feminină. Sunt
fiinţe-obiecte asupra cărora eroul îşi fixează doar temporar atenţia, spre punerea
în valoare a adevăratului subiect de atenţie – aleasa. Neştiind uneltirile puse la
cale de-o froaie a sa („froaie de ţigan, altmintrea era frumoasă, numa era cam
neagră”), un fecior de crai va deveni concubinul acestei: […]Crăişorul tânăr s-
o îndrăgit cu froia aşa de tare cât se şi culca într-un pat. (Moldovan, 1987 :
88).
Femininul care caracterizează aceste fiinţe feminine râvnite erotico-
marital de către eroi, are în vedere alegoriile care se pot încarna într-un
asemenea personaj feminin, oferind funcţionalitate unui model feminin.
Relevantă este aici motivaţia pentru care un ,,crăişor” va lua de soţie o femeie
dintr-o pătură social-inferioară:
[…]Crăişorul se mânie foarte pentru astă faptă, fiindcă el numai pentru aia a fost luat-o,
că-i promise că-i va face doi copii cu părul de aur, că altmintrea nu ar fi luat-o, că, deşi
era frumoasă, dară era de neam de jos. (Moldovan, 1987 : 88).

Expresia simbolică a femeilor sortite eroului încă din stadiul


preexistenţei intrauterine, este aici, în pasajul sus-citat, anexat existenţialului
materialist. La nivelul basmului fantastic românesc, sunt destul de numeroase
cazurile cu motivul copilului (cu părul) de aur (Bârlea, 1966, I : 260-261, 601;
Idem, II : 48, 454; Creţu, 2010, I : 103; Ispirescu, 1988, I : 65; Marian, 1986 :
116-117; 308; Oprişan, 2006, V : 90; Păun, Angelescu, 1989 : 22; Pop-
Reteganul, 1986 : 61; Sbierea, 1971 : 144; Şerb, 1967, I : 224 etc.), prin
greutatea mitologemurilor şi actualizarea hermeneutică acest motiv constituind
subiectului unui studiu de sine stătător. Totuşi, este semnificativ aspectul
32 Costel Cioancă

imuabil al relaţiei stabilite de către un (fiu de) împărat cu o femeie simplă, de


condiţie modestă: trecând pe lângă locuinţa sărăcăcioasă în care locuiau sau pe
lângă câmpul unde munceau trei surori, un erou de rang nobil va auzi discuţia
purtată de cele trei surori, fiecare promiţând că, în eventualitatea luării în
căsătorie, îi vor facilita acestuia diferite minuni:
A fost on om şi-o avut trei fete. Şi toate trei culegeau la cânepă, când din întâmplare
trecea pe acolo un fecior de crai (rege). Fiindcă cânepa era semănată chiar lângă calea
pre unde trecea feciorul de crai, ele, cumu-l văzură, începură a zice între sine. Cea mai
mare zise: -De m-ar lua pre mine feciorul ala, că eu i-oi îmbrăca toată curtea dintr-un
fuior de cânepă. Cea mijlocie zise: -Ba de m-ar lua pre mine, că eu i-oi sătura toată
curtea dintr-un ţâpău. Iară cea mai mică zise: -Ba de m-ar lua pre mine feciorul ala, că eu
i-oi face doi copii cu părul de aur, cât s-o mira lumea şi ţara de ei. (Moldovan, 1987 :
87-88).

Ce este de remarcat acum, în acest moment al demersului scriptic:


femeia râvnită de către eroii basmelor fantastice româneşti, nu este o femeie
anume, ci o imagine generică a femeii, de esenţă culturală. Pregnanţa culturală
a acestei imagerii în care este încadrat modelul feminin al basmului fantastic
românesc, este datorată, fără doar şi poate, conceptelor şi modului de gândire
tradiţional(ist) al culturii folclorice care a generat şi consumat, alături de alte
produse, şi basm fantastic.
Importante par nu configuraţiile imaginative proprii (fiecărui erou în
parte), ci cele comunitare, colective, care permit şi totodată reclamă o anumită
(re)structurare a registrului de imagini în care este ,,vizualizat” şi transpus
modelul feminin optim pentru erou (= reprezentantul comunităţii). Chiar şi în
cazurile în care eroul nu alege spre căsătorire o fiinţă feminină dintr-o altă
lume, ci una din propria-i lume şi de condiţie socială modestă (Ispirescu, 1988,
I: 64, 166; Marian, 1986: 116, 308-309; Sandu Timoc, 1988: 182-183, 186-187
etc.), trebuie remarcat faptul că şi aceasta are un cumul de calităţi peste
medie (tinereţe, frumuseţe, capabilitatea magică de a naşte copii cu corpul sau
părul de aur, isteţime deosebită etc.).
Sunt ori devin, prin acest cumul de calităţi deosebite, ele însele
reprezentatnte ale categoriei de fiinţe feminine alese: procesul de valorizare va
fi sugerat, prezentat şi, într-un final, acceptat ca atare de toată comunitatea din
basm. Prin alegerea lor de către un fiu de împărat şi îndeplinirea promisiunii
lansate înainte de căsătoria propriu-zisă, chiar în ciuda impedimentelor lansate
de altcineva de sex feminin întru minimalizarea acestei stări latente de aleasă,
semnificaţia valorii acesteia este certă, purtând, o dată în plus!, şi amprenta
verosimilităţii (promisiune făcută → promisiune ţinută, chiar dacă este ascunsă
temporar de altcineva! → restaurarea adevărului şi pedepsirea vinovaţilor).
Că această grilă tradiţională de valorizare a unui cumul de
însuşiri/calităţi fizice şi morale peste medie era importantă şi funcţiona la
O iluzie funcțională: `femeia tânără` din basmul fantastic românesc 33

nivelul mentalitarului de basm, ne-o demonstrează şi prezenţa unor cazuri


inverse, în care fete de împărat se îndrăgostesc ireversibil şi aleg spre căsătorie
eroi de condiţie social-materială modestă, dar, cu un ceva care face diferenţa
(Boer et alii, 1975: 61, 193, 217; Hasdeu, 2000: 17; Ispirescu, 1988, I: 188-190,
269, 334, 365-376; Sandu Timoc, 1988: 33 etc.).
Traiectul antropologic al femeii tinere la nivelul basmului fantastic
românesc este, cu siguranţă, acela al unui simbol cultural. Suma unor calităţi
sufleteşti şi însuşiri fizice este pusă în formele concrete ale unor individualităţi,
mai uşor de imaginat, reprezentat şi valorizat. Tinereţea, carnalitatea şi
potenţialitatea fecundatoare pe care o conţine un astfel de trup de femeie tânără
constituie triada conceptuală pe care, iniţial creatorul anonim de basm, ulterior
şi performerul, au mulat anumite realităţi fizic-antropologice: dacă cunoscute
modele artistice au fost inspirate de (istorice) prezenţe feminine, de ce nu ar
exista, şi la nivelul acesta, al imaginarului de basm, un model arhetipal în
cadrul respectivei comunităţi generatoare şi consumatoare de basm?
Sigur, este greu, chiar imposibil a decela structura conotativă a unei
asemenea prezenţe fizice care, graţie cumulului de calităţi/însuşiri, să fi generat
o anume cristalizare şi/sau ,,portretizare” la nivel de epic. Dar, nu trebuie
exclusă o astfel de ipoteză de lucru, mai ales dacă pornim de la un exemplu
important ca cel următor, în care o fiinţă feminină fantastă, conotată malefic de
cele mai multe ori, este ,,umanizată” prin ancorarea ei, cel puţin vestimentară,
în rural:
[…] Ştima Apei este vietatea fiecărei ape, nimfa apelor româneşti. Dar o nimfă
răufăcătoare, apropiată mai mult sirenelor. În imaginaţia mitologică ea apare ca o femeie
frumoasă cu înfăţişare albă, sălbatecă, voinică şi mândră la boi când pune piciorul pe
pământ. Poartă cămaşă cu altiţă şi ştergar ce-i ţine părul lung până la pământ, ce
sclipeşte ca aurul în bătaia Soarelui. (Olinescu, 2001: 315-316; cu sublinierile
mele, C.C).

Frumuseţea rurală a acestor fiinţe supranaturale nu are de ce să ne mire,


din cel puţin două motive: 1) aceste producţii epice fantaste au fost generate de
lumea satului tradiţional, în care circulau/se transmiteau pe cale orală; 2) dacă
la nivelul atributelor, fenomenologia acestor fiinţe supranaturale de apă nu
putea fi prea mult influenţată de realitatea „lumească”, la nivelul antropologiei
în schimb, creatorul sau colportorul de basm a putut inova, adecva realităţi
cotidiene la o suprarealitate ontologică.
Carevasăzică, raţionalul şi logicul de aici, din lumea materială, în
imaginarul fantast de basm devin iraţional şi ilogic. Imposibilitatea sau
excepţionalitatea unor asemenea situaţii maritale între reprezentanţi din
categorii sociale eminamente opuse, la nivelul epicului fantast de basm nu doar
că apar sporadic, ba dimpotrivă, sunt numeroase şi, mai ales, funcţionează.
34 Costel Cioancă

Poate fi un decalc al mecanismului intern pe care imaginarul trebuia să îl


facă funcţional. După cum poate fi şi un model semnificativ, prin care realul
obiectiv încerca să motiveze ori să justifice un imaginar subiectiv. Nu atât la
nivelul individualului, cât al (psihologiei) colectivului, basmele fiind un produs
probabil individual, dar performate şi/sau consumate doar la nivel de comunitate.

Bibliografie:

APPIGNANESI, Lisa; HOLMES, Rachel; ORBAC, Susie


2015 50 de nuanţe ale feminismului (Trad. de Ioana Pelehatăi), Editura Hecate,
Bucureşti.
BEAUVOIR, Simone de
2011 Memoriile unei fete cuminţi (Trad. de Ioana Ilie), Editura Humanitas, Bucureşti.
BOHLER, Danielle; DALARUN, Jacques; KLAPISCH-ZUBER, Christiane
2002 Pour une histoire des femmes. La difference des sexes, în Les tendaces actuelles
de l`histoire du Moyen Âge en France et en Allemagne. Actes des colloques de Sèvres
(1997) et Gottingen (1998), coord. J.Cl. Schmitt et O.G Oexle, Publications de la
Sorbonne, Paris, p. 561-582.
BUZATU, Stana
1979 Condiţia femeii, dimensiune a progresului contemporan, Editura Politică,
Bucureşti.
CARS, Jean des
2015 Saga reginelor (Trad. de Diana Morăraşu), Editura Corint, Bucureşti.
CIOANCĂ, Costel
2010 Scalda Dianei. Note socio-antropologice pe margine unei teme plastice
europene, în vol. Introducere în sociologia corpului. Teme, perspective şi experienţe
întrupate (coord. Laura Grünberg), Editura Polirom, Iaşi, p. 293-308.
2013 Spre o antropologie cosmică? Premise şi fundamente ale alegerii la nivelul
basmului românesc, Arhivele Olteniei, SN, nr. 27, 357-366.
2014 Înfrângerea şi/sau cucerirea corpului de neatins din basmul fantastic românesc,
Studia Universitatis <<Petru Maior>>, 17, 140-155.
2015a Pentru o poetică a imaginarului: hainele femeieşti din basmul fantastic
românesc, Meridian Critic, nr. 2/2015 (XXV), 41-54.
2015b Motivul fecioarei războinice din basmul fantastic românesc, Memoria
Ethnologica, nr. 54-55, ianuarie – iunie 2015 (An XV), 46-61.
2015c Instituţia tinereţii în basmul fantastic românesc, Arhivele Olteniei, SN, nr. 29,
382-412.
2016a Poetica reveriei: procreerea şi naşterea miraculoasă a eroului din basmul
fantastic românesc, Acta Musei Caransebesiensis-Tibiscum, nr. 6 (în curs de apariţie).
2016b Antropologia imaginarului din basmul fantastic românesc. (I) „Oamenii de
apă”, Memoria Ethnologica, nr. 60-61 (iulie-decembrie), An XVI, 8-33.
O iluzie funcțională: `femeia tânără` din basmul fantastic românesc 35

2017a Vis şi Realitate în basmul fantastic românesc: Scalda sacră a zânelor, în Acta
Iassyensia Comparationis, nr. 20 (2/2017), (în curs de apariţie).
2017b Contribuţii la o fenomenologie a corpului din basmul fantastic românesc,
Editura Universitaria, Craiova.
CROUTIER, Alev Lytle
2014 Harem. Lumea din spatele vălului (Trad. de Claudia Roxana Olteanu), Editura
Corint, Bucureşti.
DALARUN, Jacques
2009 Dumnezeu şi femeia (Trad. de Lucia Postelnicu Pop), Editura Artemis, Bucureşti.
DELIMAN, Ecaterina
1977 Femeia, personalitate politică în societatea noastră socialistă, Editura Politică,
Bucureşti.
DIJKSTRA, Bram
1992 Les idoles de la perversité. Figures de la femme fatale dans la culture fin de
siècle, Seuil, Paris.
DUBY, Georges; PERROT, Michelle
1991 Histoire des femmes en Occident (coord. G. Duby, M. Perrot), Pion, Paris.
ELLIOT, Dyan
2004 Proving Woman: Female Spirituality and Inquisitional Culture in the later
Middle Ages, University Press, Princeton/Oxford.
GANZ, Nicholas
2015 Graffiti la feminin (Trad. de Andra Matzal), Editura Hecate, Bucureşti.
GICU, Daniel
2013 Fetiţă inocentă sau seducătoare fatală? O istorie a Scufiţei Roşii, Editura Cartier,
Chişinău.
GLUVACOV, Ana
1975 Afirmarea femeii în viaţa societăţii. Dimensiuni şi semnificaţii în România,
Editura Politică, Bucureşti.
GREER, Germaine
2007 Femeia eunuc (Trad. de Sanda Aronescu), Editura Curtea Veche, Bucureşti.
IORDACHE, Antoaneta
1977 Cartea fetelor, Editura Politică, Bucureşti.
KAUFMANN, Jean-Claude
1998 Trupuri de femei – priviri de bărbaţi. Sociologia sânilor goi (Trad. de Alina
Cristina Ghioca), Editura Nemira, Bucureşti.
KLAPISCH-ZUBER, Christiane
1984 Madame ou Mademoiselle? Itinéraires de la solitude feminine, XVIII-e-XX-e
siècle, Arthaud-Montalba, Paris, 7-16.
36 Costel Cioancă

KLAPISCH-ZUBER Christiane; DE GIORGIO, Michela


1996 Storia delle donne in Italia. Storia del matrimonio, Laterza, Roma-Bari.
KLAPISCH-ZUBER, Christiane; BRUIT ZAIDMANN, Louise; HOUBRE, Gabrielle;
SCHMITT PANTEL, Pauline
2001 Le Corps des jeunes filles de l`Antiquité à nos jours, Perrin, Paris.
MIFFLIN, Margot
2015 Trupuri subversive. O istorie secretă a femeilor şi tatuajelor (Trad. de Ana-Maria
Datcu), Editura Hecate, Bucureşti.
MIROIU, Mihaela
1996 Convenio. Despre natură, femei şi morală, Editura Polirom, Iaşi.
MOLDOVAN, Ioan Micu
1987 Povești populare din Transilvania, culese prin elevii școlilor din Blaj (1863-
1878), Ediție îngrijită de I. Cuceu, Maria Cuceu, prefață de Ov. Bârlea), Editura
Minerva, București
OLINESCU, Marcel
2001 Mitologie românească (Ediţie critică şi prefaţă de I. Oprişan), Saeculum I.O.,
Bucureşti.
OLTEANU, Cristina Liana; GHEONEA, Elena-Simona; GHEONEA, Valentin 2003
Femeile în România comunistă. Studii de istorie socială, Politeia-SNSPA, Bucureşti.
PÂRVULESCU, Ioana
1999 Alfabetul doamnelor, Editura Crater, Bucureşti.
ROMAN, Nicoleta
2016 ,,Deznădăjduită muirere n-au fost ca mine”. Femei, onoare şi păcat în Valahia
secolului al XIX-lea, Editura Humanitas, Bucureşti.
TIBBETTS SCHULENBURG, Jane
1978 Sexism and the Celestial Gynaeceum – from 500 to 1200, Journal of Medieval
History, 4, 1978, 117-134.
THÉBAUT, Françoise
2007 Écrire l`histoire des femmes et du genre, ENS Editions, Paris.
VINTILĂ-GHIŢULESCU, Constanţa
2012 În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara
Românească a secolului al XVIII-lea, Editura Humanitas, Bucureşti.
VASILESCU, Mircea; NISTOR, Irina-Margareta; POPESCU, Marian;
MEDELEANU, Melania
2015 Stereotipuri feminine în cultura română, Fundaţia Pentru o Societate Deschisă,
Bucureşti.