NURSING ÎN NEUROLOGIE

Educaţia pentru sănătate:

- în perioada embrionară, sifilisul, alcoolismul părinţilor, rubeola mamei pot
leza creierul fragil al copilului;
- sifilisul trebuie să fie tratat la timp, înainte de conceperea copilului;
- să nu se abuzeze de alcool mai ales în timpul concepţiei copilului;
- mama să se ferească ce boli în timpul sarcinii şi să respecte regimul
dietetic;
- naşterea să se facă în unităţi spitaliceşti;
- controlul periodic al TA şi tratamentul HTA;
- evitarea stresului emoţional şi oboselii fizice;
- alterarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus;
- evitarea expunerii la căldură excesivă.

Evaluarea morfo-functională a sistemului nervos

I. Investigaţii radiologice:
a) Radiografia simplă: a craniului sau coloanei vertebrale (se pot determina
anomalii posttraumatice sau modificări tumorale ale oaselor);
b) Pneumoencefalografia: constă în studiul spaţiilor subarahnoidiene şi
ventriculilor cerebrali prin injectarea de aer prin puncţie suboccipitală sau
lombară;
- se va observa pacientul îndeaproape pentru apariţia migrenelor, greţurilor,
vărsăturilor sau orice modificare a funcţiilor vitale;
- după procedură pacientul rămâne în decubit dorsal 24-48 ore, migrenele
pot persista pana la 48 ore, până se absoarbe aerul.
c) Ventriculografia: constă în introducerea aerului în ventriculii laterali prin
orificiile practicate în cutia craniană (trepanaţie) şi este indicate în caz de
suspiciune a unei tumori cerebrale;
- procedura se execută în sala de operaţie sub anestezie generală, local se rad
pilozităţile (calota craniană sau occipital);
- după procedura se observă orificiul practicat pt. a nu apărea hemoragii sau
secreţii;
d) Mielografie: se face prin introducerea în spaţiul subarahnoidian a unui gaz
sau lichid;
- pacientul este aşezat în decubit lateral cu genunchii la piept şi capul flectat
înainte (poziţia genupectorală);

1
- după procedură substanţa de contrast se extrage prin altă puncţie- dacă este
lăsată irită meningele;
e) Tomografia computerizată: realizează imagini detaliate necesare depistării
neoplaziei creierului;
- nu necesită pregătire specială;
- se face testarea sensibilităţii la substanţă de contrast;
f) RMN: procedura foloseşte un magnet puternic cu unde de radiofrecvenţă
şi un computer pentru a produce imagini asemănătoare razelor X;
- înaintea procedurii este necesar să se îndepărteze obiectele care ar putea fi
distruse de magnet (ceasuri, proteze metalice, pacemaker);
g) Angiografia cerebrală: este indicată pentru vizualizarea radiologică a
sistemului arterial cerebral, având la bază introducerea cateterului pe artera
carotidă sau femurală pe care se va introduce substanţă de contrast;
- pentru pregătirea procedurii se va face testarea la iod, sedarea pacientului şi
anestezia locală pt. introducerea cateterului.
II. Examinări radioactive cu izotopi
a) Tomografia cu emisie de pozitroni
b) Encefalo-scintigrafia
- se injectează pe cale iv. tecnetiu marcat şi se studiază la 3-4 ore emiterea
razelor gama;
- se utilizează pentru diagnosticarea tumorilor.
III. Examinări electrice
a) Electroencefalografia: înregistrează activitatea bioelectrică a creierului;
- legătura pacientului se face prin cabluri cu electrozi metalici;
- se utilizează pentru diagnosticul epilepsiei, al traumatismelor cerebrale şi
tumorilor;
- se face o pregătire a pacientului: cu 3 zile înainte este interzisă medicaţia
neurologică, scalpul şi părul vor fi spălate înainte, pacientul să fie liniştit şi
să se odihnească, se explică pacientului că procedura nu este dureroasă şi că
electrozii sunt ataşaţi pe cap;
- pacientul va stă pe un scaun sau este culcat pe pat, cu ochii închişi,
nemişcat, deoarece contractile musculare modifică rezultatul;
- copiii mici vor fi adormiţi înainte de înregistrare.
b) Electromiograma: măsoară activitatea electrică a muşchilor;
- se explică pacientului că electrozii vor fi înseraţi în muşchi, prin ei va trece
curent electric şi din acest motiv pot simţi un anume disconfort.
IV. Puncţia lombară
- se face pentru a măsura presiunea, pt. a extrage LCR în vederea efectuării
de analize şi a verifica prezenţa sau absenţa sângelui;

2
- este efectuată de medic, asistentul doar pregăteşte materialele şi
supraveghează pacientul.

Puncţia rahidiană (lombară)

Definiţie Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac subţire în
spaţiul subarahnoidian, printre vertebre.
Se execută de către medic!
Scop 1. Explorator:
- Măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian.
- Recoltarea lichidului pentru examen macroscopic şi de
laborator.
- Injectarea substanţelor radioopace pentru examenul măduvei.
2. Anestezic:
- Introducerea substanţelor anestezice – rahianestezia.
3. Terapeutic:
- Evacuarea pentru decomprimare în cazul sindromului de
hipertensiune intracraniană.
- Administrarea de medicamente.
Indicaţii - Boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningită,
encefalită);
- Scleroză multiplă;
- Hemoragie subarahnoidiană;
- Tumori cerebrale;
- Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic.
Locul puncţiei Puncţia lombară → L3/L4 – L4/L5 – L5/S1
Materiale necesare - Muşama şi aleză.
- Mănuşi de protecţie/ Mănuşi sterile.
- Alcool, tinctură de iod.
- Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
- Trocar şi seringi sterile.
- Medicamente – soluţii anestezice.
- Manometru Claude.
- Materiale necesare pentru recoltări.
Pregătirea - Se anunţă bolnavul, i se explică tehnica şi se încurajează.
bolnavului - Se asigură poziţia decubit lateral cu spatele la marginea
patului, cu coapsele flectate pe abdomen, bărbia în piept sau
poziţie şezând cu bărbia în piept, braţele încrucişate pe umeri,
spatele arcuit.

3
Execuţia puncţiei - Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului
medical.
- Medicul execută anestezia locală şi puncţia;
- Se spală şi se dezinfectează mâinile.
- Se îmbracă mănuşi de protecţie.
Rolul asistentei în - Protejează lenjeria de pat şi de corp.
efectuarea - Asigură poziţia bolnavului/Dezinfectează locul puncţiei.
puncţiei: - Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte
medicul funcţie de scopul urmărit.
- Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
- Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator
produsele recoltate.
- Aplică un pansament la locul puncţiei.
- Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă,
aspectul, eventualele incidente şi accidente.
Îngrijiri după - Se asigură repaus la pat 24 ore în poziţie decubit dorsal fără
tehnică pernă 6 ore.
- După 6 ore pacientul se poate alimenta şi hidrata la pat.
- Se supraveghează funcţiile vitale.
- Se informează medicul în cazul apariţiei de vărsături, greţuri,
cefalee.
Incidente şi - Sindrom postpuncţional (ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii)
accidente datorat hipotensiunii lichidiene provocate de puncţie.
- Hemoragii pe ac în timpul puncţiei.
- Dureri violente în membrele inferioare, determinate de
atingerea ramificaţiilor cozii de cal sau măduvei spinării, cu
vârful acului.
- Contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea
măduvei cervicale când s-a executat puncţia suboccipital.
- Şoc reflex (poate duce la sincope mortale) - accidentul este
foarte rar.
Observaţii:
 Materialele se aleg în funcţie de scopul puncţiei.
 Asistenta menţine pacientul în poziţie în timpul puncţiei.
 Examinarea macroscopică se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul,
presiunea lichidului – normal lichidul este limpede, clar ca apa de stâncă, se
scurge picătură cu picătură. În stări patologice, lichidul cefalorahidian poate
fi hemoragic, purulent, iar viteza sa de scurgere poate creşte.

4
 După câteva picături de sânge apare lichid clar, se recoltează lichid
limpede pentru examene citologice, biochimice, bacteriologice fără a-l
suprainfecta.
 Nu se evacuează cantităţi mari de lichid.
 Mandrenul acului trebuie menţinut steril până la terminarea tehnicii.
 În cazul evacuărilor mari de lichid, se aşază în poziţie Trendelenburg.
 Nu se modifică poziţia bolnavului în timpul tehnicii → pericol de rupere a
acului sau traumatizare a substanţei nervoase.

V. Examenul fundului de ochi

- sau oftalmoscopia pune în evidenţă semne de hipertensiune intracraniană
(staza pupilară şi atrofie optică).
VI. Examene de laborator
- examene de sânge (ionograma, RBW, teste toxicologice, gaze sangvine)
- examenul urinei (ionograma urinară).

Aprecierea stării neurologice

Manifestări de dependenţă:
I. Tulburări ale motilităţii
a) diminuarea forţei musculare:
pareza= diminuarea forţei musculare;
paralizia= absenţa completă a forţei musculare;

5
hemiplegie= paralizia unei jumătăţi de corp;
paraplegie= paralizia părţii inferioare a corpului;
monoplegie= paralizia unui singur membru;
tetraplegie= paralizia celor patru membre.
b) modificări de tonus muscular:
hipertonie= exagerarea tonusului (contractură musculară);
hipotonie= diminuarea tonusului muscular.
II. Tulburări ale ortostatismului şi mersului
ataxie= tulburări de coordonare a mişcărilor (de echilibru);
mers talonat= mers necoordonat, pacientul aruncă picioarele lovind
pământul cu călcâiele;
mers cosând= în hemiplegie, gamba este rigidă, membrul inferior este întins
aspectul este de mers cosând.
III. Mişcări anormale
tremurături: (în boala Parkinson, alcoolism, scleroză în plăci) pot fi
generalizate sau localizate;
spasme şi crampe= contracturi (tetanie, tetanos, tumori cerebrale);
convulsii= crize de contracţii musculare urmate de relaxare (epilepsie,
H.T.I.C)
ticuri= mişcări clonice involuntare, rapide, care se repetă stereotip la nivelul
ochilor, gurii, braţului, piciorului;
mioclonii= contracţii involuntare ale unor muşchi sau grup de muşchi;
mişcări coreice= mişcări involuntare dezordonate, bruşte şi rapide;
IV. Tulburări de sensibilitate
parestezie= senzaţii de înţepătura, furnicături, amorţeli;
cefaleea- îşi are sursă în procese patologice;
anestezie= pierderea sensibilităţii;
hipoestezie= diminuarea sensibilităţii;
hiperestezie= accentuarea anormală a sensibilităţii pielii până la senzaţia
dureroasă.
V. Tulburări ale reflexelor
areflexia= absenţa reflexelor;
hiperreflexia= exagerarea reflexelor;
hiporeflexia= diminuarea reflexelor;
Se cercetează:
- reflexele osteotendinoase (ROT): achilian, rotulian, biciptal, triciptal (în
vecinătatea olecranului) prin percuţie;
- reflexe cutanate: abdominale (se obţin prin atingerea peretelui abdominal
cu partea neascuţită a unui ac) sau cutanat plantar (excitarea marginii externe
a plantei –Semnul Babinski);

6
- reflexe vegetative: reflexul pupilar (proiecţia unui fascicul luminos pe
pupilă provoacă mioză);
- reflexe mucoase: corneean (se atinge cornea cu o bucăţică de tifon- este
absent în come), palatin sau faringian (atingerea faringelui sau vălului
palatin duce la apariţia reflexului de vărsătură).
VI. Tulburări trofice
atrofie musculară;
escare cutanate;
anchiloza articulară.
VII. Tulburări sfincteriene
retenţie: urinară, fecală;
incontinenţă: urinară, fecală.
VIII. Comunicare ineficientă la nivel intelectual şi afectiv
tulburări la nivel intelectual: dezorientare în timp şi spaţiu, pierderea
memoriei;
tulburări la nivel afectiv: fugă de idei, logoree, mutism, stare depresivă sau
euforică, labilitate emoţională.
IX. Tulburări de limbaj
dizartria= dificultate în articularea cuvintelor;
anartria= imposibilitate de a articula cuvinte;
afonie= pierderea vocii;
afazie= pierderea capacităţii de a se exprima corect verbal sau scris.
X. Tulburări de conştientă
somnolenţă. obnubilare, confuzie, comă.

Îngrijirea pacienţilor cu hipertensiune intracraniană (HTIC)

HTIC poate apărea prin:

- acumulare de lichid transsudativ= edem cerebral;
- prin prezenţa de LCR în exces=hidrocefalie;
- HTIC de cauză vasculară: vasodilataţia excesivă a vaselor sau obstacol pe
calea venoasă cerebrală.
Manifestări de dependenţă:
Cefaleea:
- apare la 90% din pacienţi, intensitatea creşte în a două parte a nopţii, spre
dimineaţă;
- se accentuează după strănut, tuse, schimbarea poziţiei capului;
- localizarea este occipitalǎ sau fronto-supraorbitară;
- diminuează după vărsături;

7
- nu cedează la antalgice;
Vărsăturile:
- sunt spontane, explozive, neprecedate de greţuri, nu sunt legate de
alimentaţie, provocate uneori de mişcarea capului;
Vertij
Tulburări vizuale:
- diplopie (care poate să dispară când pacientul închide sau îşi acoperă un
ochi)
Semnul pupilei:
- inegalitate pupilară (midriază unilaterală)
Tulburări psihice:
- apatie, somnolenţă, dezorientare, scăderea capacităţii intelectuale,
confuzie.
Tulburări vegetative:
- bradicardie, bradipnee.
Crize epileptice.
Intervenţii:
- pentru reducerea presiunii intracraniene: pacientul se aşează în poziţie
semişezând, va reduce activităţile care măresc presiunea intracraniană: evită
flectarea coapselor, rotirea capului; pt. prevenirea efortului de defecaţie se
administrează laxative, evită modificarea poziţiilor în pat;
- monitorizarea echilibrului hidric: se limitează consumul de lichide, se
monitorizează eliminarea;
- pentru prevenirea durerilor: se aplică comprese reci pe frunte, se asigură
oxigenarea;
- se menţine orientarea pacientului stand în faţă când îi vorbim şi
explicându-i tot ce i se face;
- diplopia va fi înlăturată prin aplicarea unui pansament ocluziv pe unul din
ochi;
- i se asigura securitatea pacientului pt. a nu se leza;
- la indicaţia medicului i se administrează pacientului: oxigen, lichide iv.
(manitol, glucoză hipertonǎ-20%, corticoizi, soluţii clorurate izotone).

Îngrijirea pacienţilor cu tulburări comiţiale (epilepsie)

Epilepsia este o manifestare convulsivă paroxistică cu debut şi sfârşit

brusc, caracterizată prin pierderea conştienţei însoţită de convulsii tonico-
clonice.

8
Cauze:
- tulburări genetice;
- epilepsie secundară unor tumori cerebrale, traumatisme craniene,
intoxicaţii, infecţii, hipocalcemie, hipoglicemie, hiponatriemie, insuficienţă
renală, anoxie cerebrală.
Manifestări de dependenţă:
I. Criza minoră (petit mal)
- pierderea stării de conştienţă 10-20 secunde fără căderea pacientului;
- pacientul îşi întrerupe activitatea, persistă doar activităţile automate (mers,
deglutiţie, mestecat, etc)
II. Criza majoră (grand mal)
Se caracterizează prin crize convulsive însoţite de pierderea conştienţei şi
cuprinde următoarele faze:
1. Faza prodromală: poate apărea cu câteva ore să câteva zile înaintea crizei
şi se manifestă prin migrene, parestezii, stare de rău nedefinit, tulburări de
comportament (irascibilitate, depresie, furie, etc)
2. Criza propriu-zisă care cuprinde:
a) aura epileptică (semne care preced criza cu câteva zeci de secunde-
mioclonii la nivelul unui segment, clipitul pleoapelor, halucinaţii vizuale,
olfactive, auditive).
- aura avertizează pacientul despre iminenţa unei crize, permiţându-i
acestuia să ia poziţii de protecţie;
- aura nu apare totdeauna, debutul este brutal cu paloare bruscă, pierderea
conştienţei, prăbuşirea pacientului.
b) convulsia tonică: contracţie bilaterală tonică a tuturor muşchilor, picioare
întinse, braţe flectate, maxilar încleştat, ochii se dau peste cap, pupile fixe,
midriatice, oprirea respiraţiei, cianoză, durează 10-20 secunde.
c) convulsia clonică: mişcări violente, arhaice ale membrelor, capului,
muşcarea limbii, spumă abundentă la nivelul gurii (uneori sangvinolentă),
incontinenţă urinară şi de fecale.
- după faza clonică individul este ameţit, confuz, cu dureri de cap,
musculare, respiraţie zgomotoasă, uneori criză este urmată de stare
comatoasă sau de somn profund, iar după revenire amnezia este totală.
III. Stare de rău epileptic
- manifestările sunt ca şi în criză majoră, dar în acest caz crizele tonico-
clonice se repetă, pacientul rămânând în stare de inconştienţă.
Intervenţiile asistentei în crize comiţiale:
- nu se lasă niciodată o persoană în criză singură;
- pacientul va fi aşezat în poziţie orizontală (pat, podea);

9
- se introduce între dinţii victimei pe partea laterală un obiect moale (de
cauciuc sau material textil), nu se forţează niciodată maxilarul;
- se desfac cravata, cureaua, pentru a nu împiedica respiraţia;
- se întoarce capul pacientului în lateral pentru a-i uşura respiraţia;
- se îndepărtează obiectele din jurul pacientului pentru a evita lezarea
acestuia, eventual imobilizez pacientul;
- în anumite situaţii se ridică barele laterale de protecţie ale patului;
- se monitorizează funcţiile vitale;
Intervenţii după criză:
- se curăţă cavitatea bucală;
- se verifică permeabilitatea funcţiei respiratorii;
- se aspiră secreţiile;
- se verifică eventualele leziuni ale limbii;
- în caz de hipotermie se pun buiote cu apă caldă;
- în caz de hiperpirexie se fac împachetări reci;
- se asigura igiena corporală în caz de incontinenţă;
- pacientul va fi ajutat să se orienteze;
- la indicaţia medicului se administrează tranchilizante, sedative, antitermice.
Educaţia pentru sănătate:
- să trăiască cât mai normal posibil;
- să evite activităţile periculoase: condusul maşinii, activităţile la înălţime,
înotul;
- să evite alcoolul,
- să ia medicamentele cu regularitate;
- să se odihnească adecvat (8 ore);
- va fi încurajat să depăşească problemele psiho-sociale;
- se va coopera cu familia pentru a înţelege problemele pe care le prezintă
epilepticul şi să nu îl transforme într-un invalid cronic, să urmărească
administrarea medicamentelor şi importanţa respectării tratamentului între
crize.

Îngrijirea pacienţilor cu boala Parkinson

Este o boală neurologică care atinge centrii coordonării mişcărilor şi se

caracterizează prin bradikinezie (mişcări lente), tremor de repaus, hipertonie
musculară, faţă cu aspect de mască (încremenită) şi un mers încet cu paşi
mici. Cauza este necunoscută, unii cercetători cred că arteroscleroza poate
fi un factor, şocul emoţional, traumatismele, unele medicamente
(neuroleptice, antidepresive), intoxicaţii (monoxid de carbon).

10
Manifestări de dependenţă:
Tremor
- semn clar al bolii, la început este lent, apoi progresează;
- este o tremurătură de repaus care dispare în timpul mişcărilor voluntare: la
nivelul mâinilor seamănă cu mişcarea de numărare a banilor, iar la picioare
imită pedalarea.
Hipertonia musculară
- muşchii înţepenesc;
- mişcările devin din ce în ce mai încete, mai puţin îndemânatice;
- apare rigiditatea feţei, vorbirea devine monotonă şi apare dizartria;
- rigiditatea musculară cuprinde treptat limba, musculatura masticatiei, apare
dificultatea de a înghiţi cu hipersalivatie.
Postura şi mersul
- în ortostatism pacientul are corpul şi capul aplecat înainte;
- mersul este caracteristic, pacientul tinde să meargă pe degetele picioarelor,
cu paşi mici, târâţi, membrele cad rigid în lateral şi nu se balansează în
timpul mersului;
- toate semnele se accentuează în timpul oboselii, tensiunii nervoase;
- în timp semnele se accentuează şi în cele din urmă pacientul nu mai poate
merge.
Intervenţiile asistentei:
- planifică program zilnic de exerciţii fizice care atenuează rigiditatea
musculară: înot, mers, grădinărit, bicicletă ergonomică, exerciţii de flexie şi
extensie a braţelor, rotaţia trunchiului;
- asistenta sfătuieşte pacientul să meargă ţinându-se drept asigurându-şi o
bază de susţinere mare (mers cu picioarele depărtate la 25 cm);
- să facă paşi mari călcând mai întâi pe călcâi, apoi pe vârf;
- să forţeze balansarea membrelor şi să ridice picioarele în timpul mersului;
- să ţină mâinile la spate în timpul mersului pt. a păstra o postură bună şi a
nu rigidiza braţele lateral;
- în perioadele de odihnă să stea pe un pat tare în decubit ventral;
- când este aşezat pe fotoliu să sprijine braţele pe acesta putându-şi astfel
controla tremurul braţelor şi mâinilor;
- pentru păstrarea autonomiei: să folosească îmbrăcăminte fără nasturi,
încălţăminte fără şireturi, lingură mai adâncă pentru supă, carne tăiată
mărunt, cană cu cioc;
- pentru a evita căderile: locuinţa fără parchet lustruit, fără covoare, WC-uri
mai înalte, balustrade de sprijin;
- pentru a-şi păstra capacitatea de vorbire: exerciţii de vorbire;

11
- pentru a preveni depresia şi a păstra starea afectivă; program de activităţi
zilnice, discuţii cu membrii familiei pt. a găsi metode care să asigure
pacientului o viaţă normală.

Îngrijirea pacienţilor cu tumori cerebrale

Clasificare:
Tumorile pot fi benigne sau maligne.
Tumorile intracraniene pot fi:
- primare: apar în țesuturile cerebrale;
- secundare (metastatice): provin cel mai frecvent de la un cancer pulmonar,
genital, al tubului digestiv, osos, cutanat sau alte organe.
Tumorile cerebrale sunt numite după țesuturile în care apar:
- gliomul: reprezintă aproximativ jumătate din tumorile cerebrale, apare în
țesutul conjunctiv;
- meningiomul: apare în învelișurile meningelui;
- neuromul: tumoare de nervi cranieni (neuronul acustic);
- angiomul: tumoare a vaselor sangvine.
Manifestări de dependenţă:
Simptomele tumorilor intracraniene rezultă din efectele locale și generale ale
tumorii. Orice tumoare cerebrală de orice tip, situată oriunde în interiorul
cavității cerebrale poate cauza creșterea presiunii intracraniene:
- cefalee, vărsături;
- tulburări vizuale: diplopie, cecitate;
- tulburări psihice: scăderea memoriei, depresie, halucinații vizuale;
- tulburări vegetative: tulburări de echilibru, tulburări de orientare în spațiu,
agnozie vizuală (nu recunoaște obiecte sau persoane cunoscute), pierderea
discriminării dreapta-stânga, tulburări de sensibilitate de partea opusă
lobului afectat, paralizii faciale de partea opusă lobului afectat, crize
epileptice.
Intervenţiile asistentei:
Deoarece acești pacienți vor fi supuși unor intervenții chirurgicale,
intervențiile asistentei constau în pregătirea preoperatorie și îngrijiri
postoperatorii.
1. Îngrijiri preoperatorii:
- asistenta acordă sprijin psihologic pentru pacient și familie (intervenție
prioritară);

12
- încurajează pacientul și familia să-și exprime temerile (în legătură cu
înfățișarea, de dependență, de moarte);
- urmărește obținerea acordului scris pentru operație de la cea mai apropiată
rudă în cazul în care pacientul nu este capabil să semneze acest acord;
- explică tratamentul și procedurile;
- favorizează întâlnirea pacientului cu persoana căruia dorește să i se
confeseze înainte de operație;
- păstrează părul (după raderea scalpului) pentru a fi dat pacientului;
- pregătește familia pentru atunci când vor vedea prima dată pacientul după
operație: pansament la cap, edeme sau echimoze ale feței care îi vor
distorsiona aspectul, stare mentală temporar redusă, afazie;
- nu se administrează clisme înainte de intervenție datorită pericolului
creșterii tensiunii intracraniene prin efortul depus.
2. Îngrijiri postoperatorii:
- pregătește materialele necesare îngrijirii postanestezice: spatulă linguală,
trusa de puncție lombară, substanțe pentru urgențe medicale, trusa de
traheostomie;
- supraveghează pacientul: observă semnele creșterii tensiunii intracraniene,
urmărește funcțiile vitale, culoarea tegumentelor, starea de conștientă,
reacția pupilelor (orice modificare prevestește hemoragia sau iritația
meningeană și trebuiesc raportate imediat neurochirurgului);
- asigură poziția pacientului la indicația medicului neurochirurg în funcție de
starea pacientului (conștient, inconștient, intubat sau detubat) și în funcție de
actul chirurgical:
a) decubit lateral sau semidecubit vebral la pacientul comatos neintubat;
b) dacă a fost excizată o tumoră mare, pacientul nu va fi așezat pe partea
afectată deoarece există riscul de deplasare a structurilor cerebrale sub
influența greutății;
c) dacă operația a fost efectuată în zona supratentorială, pacientul va fi
așezat în poziție semişezând pentru a diminua riscul de hemoragie și a
asigura o bună circulație a LCR (lichidului cefalorahidian);
d) dacă a fost excizată o tumoră infratentorială, patul trebuie menținut
orizontal, iar pacientul va fi așezat în decubit lateral, cu o pernă subțire sub
cap.
- supraveghează pacientul inconștient: pentru a preveni autolezarea, mâinile
pacientului pot fi bandajate, se pot folosi mănuși fără degete, degetele vor fi
separate cu tifon pentru a evita iritarea pielii, iar încheietura va fi fixată cu
benzi adezive;
-  supraveghează pansamentul capului și îngrijește plaga operatorie:
a) verifică gradul de imbibare a pansamentului cu sânge și secreții;

13
b) uneori pansamentul poate fi scos în prima sau a două zi pentru a favoriza
cicatrizarea;
c) supraveghează drenul dacă există.
La indicația medicului, asistenta va efectua îngrijiri cu rol delegat:
- pentru corectarea hipotensiunii: transfuzii de sânge sau substituienţi,
Noredrenalina, HHC (hemisuccinat de hidrocortizon), cardiotonice, etc.
- pentru probleme respiratorii: administrează oxigen, dacă pacientul necesită
intubație se pregătesc materialele necesare și aparatul de ventilație asistată.
- pentru corectarea hipertensiunii intracraniene: la indicație administrează
medicația prescrisă (glucoză hipertona, MgSO4, Manitol, Dextran 40%,
diuretice);
- administrează analgezice, sedative, neuroleptice (la cei agitaţi);
- hipertermia de origine centrală se combate prin mijloace fizice
(împachetări cu cearceafuri ude) sau administrare de antipiretice.
Alimentația pacienților inconștienți sau cu tulburări de deglutiție:
- se va face parenteral sau prin sondă gastrică evitându-se supraîncărcarea cu
lichide (pericol de edem cerebral);
- staza gastrică sau vărsătura de origine centrală se combat prin drenaj cu
sondă gastrică permanentă;
- după apariția reflexului de deglutiție, lichidele se administrează oral;
- se urmărește cu strictețe bilanţul hidroelectrolitic.
Eliminarea:
- în caz de retenție urinară, se instalează sonda vezicală;
- se combate constipația prin laxative sau purgative ușoare (pacientul trebuie
instruit să nu depună eforturi la defecare).
Asigurarea confortului:
- cefaleea prezentă în primele 24-48h, se va combate cu medicamente
prescrise de medic sau o compresă rece aplicată pe frunte;
Mobilizarea:
- în funcție de actul operator, mobilizarea poate fi făcută în a doua sau a treia
zi;
- se face treptat: mai întâi se așază pacientul în semişezând, apoi la marginea
patului, cu picioarele atârnând, apoi după 4-6 ore poate fi așezat în fotoliu
pentru o jumătate de oră.
La externare, trebuie sfătuită familia cum să sprijine pacientul, să aibă grijă
să nu facă remarci lipsite de tact în fața acestuia, lucru care i-ar accentua
anxietatea, depresia, frica.

14