Reprezentanții legali ai bănuitului sau învinuitului

Potrivit Art. 6 punct. 39) din Codul de procedură penală, reprezentanţi legali sunt , părinţii, înfietorii, tutorii,
curatorii, soţul bănuitului, învinuitului, precum şi reprezentanţi ai instituţiilor sub supravegherea cărora se află aceştia.
Participarea reprezentantului legal al bănuitului, învinuitului, minor în procesul penal este obligatorie, cu unele excepţii.
Aceștia reprezintă în procesul penal interesele participanţilor la proces minori sau iresponsabili. În cazul în care bănuitul
sau învinuitul, nu au reprezentanţi legali din cei , organul de urmărire penală numeşte din oficiu ca reprezentant legal
autoritatea tutelară.
Persoanelor cărora a fost transmis sub supraveghere minorul, li se poate aplica o amendă judiciară dacă aceștia şi-au
încălcat obligaţiile. Încheierea de aplicare a amenzii judiciare în faza urmăririi penale, se emite de către judecătorul de
instrucție. Încheierea este susceptibilă de recurs în condițiile art. 437 C. proc. pen.
Potrivit art. 33, 34 din Codul Civil, tutela se instituie asupra persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi asupra
minorilor în vârstă de până la 14 ani, după caz. Tutorele este reprezentantul legal al persoanei care se află sub tutelă şi
încheie fără mandat în numele şi în interesul ei actele juridice necesare.
Curatela se instituie asupra minorilor în vârstă de la 14 la 18 ani, precum şi asupra persoanelor fizice limitate în
capacitate de exerciţiu de către instanţa de judecată din cauza consumului abuziv de alcool, consumului de droguri şi de
alte substanţe psihotrope. Curatorul îşi dă consimţământul la încheierea actelor juridice pe care persoana fizică ce se află
sub curatelă nu are dreptul să le încheie de sine stătător. Curatorul ajută persoana care se află sub curatelă în realizarea
drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor şi o protejează împotriva abuzurilor unor terţi.
Potrivit art. 35 din Codul Civil autorităţi tutelare sunt autorităţile administraţiei publice locale. Autoritatea tutelară
de la domiciliul persoanei care se află sub tutelă supraveghează activitatea tutorelui sau a curatorului ei.
Poate fi tutore sau curator o singură persoană fizică sau soţul şi soţia împreună dacă nu se află în vreunul din
cazurile de incompatibilitate şi au consimţit expres. Atribuţiile de tutore şi curator asupra persoanei internate în o
instituţie de asistenţă socială publică, de educaţie, de învăţământ, de tratament sau în o altă instituţie similară sunt
exercitate de aceste instituţii, cu excepţia cazului în care persoana are tutore sau curator. Tutorele sau curatorul este
desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela, din oficiu
sau la sesizarea.
Nu poate fi tutore sau curator: a) minorul; b) persoana lipsită de sau limitată în capacitatea de exerciţiu; c) cel
decăzut din drepturile părinteşti; d) cel declarat incapabil de a fi tutore sau curator din cauza stării de sănătate; e) cel
căruia, din cauza exercitării necorespunzătoare a obligaţiilor de adoptator, i s-a anulat adopţia; f) cel căruia i s-a restrâns
exerciţiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum şi cel cu rele
purtări; g) cel ale cărui interese vin în conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă; h) cel înlăturat prin
act autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, în momentul morţii, ocrotirea părintească; i) cel
care, exercitând o tutelă sau curatelă, a fost îndepărtat de la ele; j) cel care se află în relaţii de muncă cu instituţia în care
este internată persoana asupra căreia se instituie tutela sau curatela.
Potrivit Art.3 din Legea privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de
părinţi (Nr 140, din 14 iunie 2013) autoritate centrală pentru protecţia copilului sunt Ministerul Muncii, Protecţiei
Sociale şi Familiei, abilitat să elaboreze, să promoveze şi să monitorizeze realizarea politicii statului în domeniul
protecţiei copilului;autoritate tutelară locală – primarii de sate (comune) şi de oraşe; autoritate tutelară teritorială –
secţiile/direcţiile asistenţă socială şi protecţie a familiei/Direcţia municipală pentru protecţia copilului Chişinău. În
municipiile Bălţi şi Chişinău autorităţile tutelare teritoriale exercită şi atribuţiile de autoritate tutelară locală, cu excepţia
unităţilor administrativ-teritoriale autonome din componenţa acestora, în cadrul cărora atribuţiile de autoritate tutelară
locală sunt exercitate de primarii unităţilor administrativ-teritoriale respective. Potrivit Art. 6 şi 7 autorităţile tutelare
locale asigură şi plasamentul de urgenţă al copiilor separaţi de părinţi; iar autorităţile tutelare teritoriale asigură
plasamentul planificat al copiilor separaţi de părinţi; asigură reprezentarea intereselor şi a drepturilor copiilor în instanţa
de judecată;

Art. 34 din Codul Educației prevede că învăţământul special se realizează în instituţii de învăţământ special cu sau
fără servicii rezidenţiale şi în instituţii de învăţământ alternative care acordă asistenţă recuperatorie copiilor şi elevilor
cu deficienţe senzoriale şi alte deficienţe, inclusiv celor integraţi în învăţământul general, precum şi consultaţii metodice
cadrelor didactice ce activează în grupele sau clasele în care învaţă aceşti copii/elevi, în modul stabilit de Ministerul
Educaţiei. În funcţie de categoriile de cerinţe educaţionale speciale, învăţământul special se organizează în următoarele
tipuri de instituţii: a) instituţii speciale – pentru copiii şi elevii cu deficienţe senzoriale (auditive sau vizuale); b) şcoli
auxiliare – pentru copiii şi elevii cu dificultăţi severe de învăţare (dificultăţi multiple, asociate)…
În cazul în care bănuitul, învinuitul nu au reprezentanți legali din numărul persoanelor menționate, organul de
urmărire penală numește din oficiu ca reprezentant legal autoritatea tutelară. Autoritățile tutelare în domeniul
protecției copilului, conform art. 572 din Codul familiei, sunt: a) autoritatea tutelară teritorială – secțiile/direcțiile
asistență socială și protecție a familiei/Direcția municipală pentru protecția copilului Chișinău. În municipiile Bălți și
Chișinău, autoritățile tutelare teritoriale exercită și atribuțiile de autoritate tutelară locală, cu excepția unităților
administrativ-teritoriale autonome din componența acestora, în cadrul cărora atribuțiile de autoritate tutelară locală sunt
exercitate de primarii unităților administrativ-teritoriale respective; b) autoritatea tutelară locală – primarii de sate
(comune), orașe și municipii (cu excepția municipiilor Bălți și Chișinău).Autoritatea tutelară trebuie să fie reprezentată
de o persoană cu cunoștințe și pregătire în probleme de protecție a copilului, cu accent pe drepturile și necesitățile
copilului victimă/martor în cadrul procesului penal. Reprezentantul legal al victimei nu este în drept să întreprindă
acțiuni împotriva intereselor persoanei pe care o reprezintă, fapt prevăzut de art.78 alin. (5) Cod de procedură penală. În
cazul în care sunt temeiuri de a considera că acțiunile reprezentantului legal aduc prejudicii intereselor copilului,
reprezentantul legal poate fi înlăturat din procesul penal și înlocuit cu altul, fie cu autoritatea tutelară. Înlocuirea
reprezentantului legal are loc prin ordonanța motivată a organului de urmărire penală, atât până, cât și după audierea
copilului. Măsura preventivă este una distinctă de măsura de constrângere cu caracter educativ prevăzută în art. 104 din
Codul penal.
Admiterea reprezentantului legal se efectuează de către organul de urmărire penală printr-o ordonanță
motivată. Se admite unul din părinţi, înfietori, tutori sau curatori. Prioritate are acea candidatură dintre părinţi, înfietori,
tutori sau curatori care este susţinută de toţi ceilalţi reprezentanţi legali sau de către minor. În caz contrar, chestiunea
admiterii reprezentantului legal o decide organul de urmărire penală. Reprezentantul legal se admite din momentul
reţinerii sau arestării preventive, sau al primei audieri a minorului care nu este reţinut sau arestat. La momentul admiterii
reprezentantului legal al minorului la proces, acestuia i se înmânează informaţie în scris despre drepturile şi obligaţiile
acestuia .Despre aceasta se face menţiune în ordonanţă.
În unele cazuri este rațional de coordonat cu copilul prezența părinților la audiere (minorul are relații tensionate
cu părinții sau se jenează să discute în prezența lor aspecte legate de viața intimă; unul dintre părinți este agresorul, iar
celălalt cunoaște și tolerează acest comportament). În astfel de situații, este rațoional de aflat de la copil care este
persoana în care acesta are încredere și ar dori să-l însoțească la audiere. Prezența la audiere a persoanei alese de copil îl
poate ajuta să-și depășească emoțiile și să ofere mărturii pertinente.
Nu pot fi recunoscuţi în calitate de reprezentant legal acei părinţi, adoptatori decăzuţi din drepturile părinteşti;
tutorii sau curatorii, eliberaţi de către organele de tutelă şi curatelă de la exercitarea obligaţiilor lor; persoanele care sunt
recunoscute incapabile; persoana cărei se incumbă cauzarea unui prejudiciu. Dacă aceste impedimente au apărut după
recunoaşterea persoanei ca reprezentant legal al inculpatului minor, instanţa de judecată decide chestiunea despre
încetarea participării acestei persoane la proces şi ia măsuri în vederea înlocuirii ei cu un alt reprezentant legal.
Reprezentantul legal al minorului poate fi înlăturat din procesul penal şi înlocuit, când aceasta este posibil, în cazul în
care sânt temeiuri de a considera că acţiunile lui aduc prejudicii intereselor minorului. Despre înlăturarea
reprezentantului legal al minorului şi înlocuirea lui cu un alt reprezentant, organul care efectuează urmărirea penală sau,
după caz, instanţa judecătorească adoptă o hotărâre motivată. Legea procesual-penală interzice admiterea în
calitate de reprezentant legal al bănuitului sau învinuitului – persoana căreia, prin infracţiunea imputată bănuitului,
învinuitului sau, i s-a cauzat prejudiciu material, fizic sau moral.
Dacă ulterior se constată lipsa temeiurilor de a menţine persoana în calitate de reprezentant legal,ofițerul de urmărire
penală emite o ordonanță prin care încetează participarea acesteia în calitate de reprezentant legal. Ordonanța trebuie
motivată ,inclusiv se cere de indicat care persoană în continuare va avea calitatea de reprezentant. În cazul când minorul
a împlinit vârsta majoratului .Calitatea de reprezentant legal încetează de drept și nu este necesară emiterea unei
ordonanțe.
Reprezentantul legal al minorului poate fi înlăturat ,prin ordonanță şi înlocuit, când aceasta este posibil, în cazul în
care sânt temeiuri de a considera că acţiunile lui aduc prejudicii intereselor minorului.
Drepturile şi obligaţiile reprezentantului legal sunt prevăzute în articolul 78 din Codul de procedură penală. Acestea
derivă din drepturile procesuale ale persoanei reprezentate. Prin urmare, acestea pot fi diferite în funcţie de statutul
procesual al reprezentatului. Dreptul de a cunoaşte esenţa bănuielii sau învinuirii este în cea mai mare parte cunoscut de
reprezentantul bănuitului sau învinuitului. Citarea se efectuează, de regulă, prin intermediul reprezentanţilor legali (Art.
236 al. 21), persoana nu doar va fi informată, dar citată în modul prevăzut , ca și oricare alt subiect procedural.
Comunicarea fără restricţii, ca o garanţie, este prevăzută în mod firesc ,faţă de persoanele în detenţie. Participarea
reprezentantului legal la acţiuni procesuale poate fi similară cu participarea apărătorului. În ce priveşte explicaţiile,
acestea nu pot fi confundate cu declaraţiile în calitate de martor. De remarcat că reprezentanţii se bucură de imunitatea
prevăzută de art. 90 alin. (1) pnc. 3) C. proc. pen.. De dreptul de a participa în probatoriu reprezentantul se bucură în
aceeaşi măsură ca şi persoana reprezentată, ca şi de dreptul de la înainta cereri, inclusiv de recuzare, de a lua cunoştinţă
cu materialele cauzei. O categorie de drepturi nu pot fi exercitate de către reprezentanţii legali. Acestea sunt aşa
numitele drepturi indisolubile ale persoanei O altă categorie de drepturi puse la dispoziţia reprezentantului legal ţine de
aşa numitele drepturi mandatate sau drepturi care pot fi realizate doar cu consimţământul persoanei interesate căreia le
reprezintă. Acestea sunt prevăzute în alin. (4) din art. 78 şi ţin de unele chestiuni specifice, unde nu poate fi neglijată
voinţa celui reprezentat. Reprezentantul legal poate fi citat şi audiat ca martor. Reiterăm că art. 90 prevede anumite
imunităţi ale reprezentantului acuzatului. Reprezentantul legal nu poate împuternici o altă persoană (de exemplu, prin
procură), să realizeze atribuţiile acestuia.
Pedagogul sau psihologul
Articolul 479 din Codul de procedură penală prevede că la audierea bănuitului, învinuitului minor, pedagogului sau
psihologului este obligatorie. Art 6 din C.proc.pen. nu dă o explicație a termenul de pedagog sau psiholog. Totuși,
activitatea practică a stabilit unele standarde înaintate în privința acestui subiect. Pedagogul sau psihologul trebuie să
dispună de studii superioare , competență și experiență în domeniul lucrului cu copiii. De regulă aceasta sunt pedagogi
din instituții de învățământ sau instituții care au tangență directă în activitatea legată de copii.
Minorul poate cere motivat înlăturarea pedagogului și înlocuirea acestuia cu altul. Pedagogul poate fi antrenat
făcând apel la Direcția generală învățământ, tineret și sport din localitate, iar psihologul – din cadrul Direcției asistență
socială și protecție a familiei. În unele cazuri pot fi antrenați specialiști din cadrul organizațiilor nonguvernamentale cu
profil de protecție a drepturilor copilului.
La prezentarea pedagogului sau a psihologului este recomandat de stabilit: ce pregătire pedagogică sau
psihologică are persoana invitată în calitate de specialist, care este experiența de muncă în domeniul educației sau al
psihologiei, care este vârsta beneficiarilor cu care lucrează specialistul invitat (de ex., copii de vârstă preșcolară, școlară,
adolescenți, tineri, adulți, bătrâni), când a cunoscut copilul ce urmează a fi audiat și care au fost metodele de evaluare
utilizate pentru cunoașterea nivelului de dezvoltare intelectuală a copilului și alte aspecte legate de viața psihică a
acestuia. Lipsa specializării în asistarea copiilor de vârsta celui audiat, nepracticarea activității în domeniul educației sau
în cadrul serviciilor de psihopedagogie, precum și nerealizarea unui interviu prealabil cu copilul constituie temei pentru
a cere înlăturarea pedagogului și înlocuirea acestuia cu altul.
Sarcină de bază a psihologului sau a pedagogului este de a facilita comunicarea dintre copil și ofițer de urmărire
penală, după caz, procuror sau judecător. Astfel, psihologul sau pedagogul care asistă la audierea copilului ajută copilul
să învingă sfiala și să relateze declarații veridice, moderează tendința de a descrie faptele într-o manieră creativă și
fantezistă.
Pentru a realiza sarcinile descrise mai sus, pedagogul sau psihologul este în drept, cu consimțământul organului
de urmărire penală, să pună întrebări copilului, iar la sfârșitul audierii, să ia cunoștință de procesul-verbal sau, după caz,
de declarațiile scrise ale copilului și să facă observații în scris referitor la plenitudinea și corectitudinea înscrierii lor.
Aceste drepturi sunt explicate pedagogului sau psihologului înainte de începerea audierii minorului, despre ce se face
mențiune în procesul-verbal al acțiunii de urmărire penală.

2. Printre regulile generale, aplicabile tuturor minorilor vizați în procesul urmăririi penale, se poate menționa:
- participarea obligatorie la acțiunile procesual penale a reprezentanților legali și a pedagogului sau
psihologului - în conformitate cu prevederile art. 77, reprezentanți legali ai bănuitului, învinuitului, inculpatului minor
sunt părinții, înfietorii, tutorii sau curatorii lor, care le reprezintă interesele în procesul penal. În cazul în care victima,
partea vătămată, bănuitul, învinuitul, inculpatul nu au reprezentanți legali din numărul persoanelor menționate, organul
de urmărire penală numește din oficiu ca reprezentant legal autoritatea tutelară. Autoritățile tutelare în domeniul
protecției copilului, conform art. 572 din Codul familiei, sunt: a) autoritatea tutelară teritorială – secțiile/direcțiile
asistență socială și protecție a familiei/Direcția municipală pentru protecția copilului Chișinău. În municipiile Bălți și
Chișinău, autoritățile tutelare teritoriale exercită și atribuțiile de autoritate tutelară locală, cu excepția unităților
administrativ-teritoriale autonome din componența acestora, în cadrul cărora atribuțiile de autoritate tutelară locală sunt
exercitate de primarii unităților administrativ-teritoriale respective; b) autoritatea tutelară locală – primarii de sate
(comune), orașe și municipii (cu excepția municipiilor Bălți și Chișinău).
Autoritatea tutelară trebuie să fie reprezentată de o persoană cu cunoștințe și pregătire în probleme de protecție a
copilului, cu accent pe drepturile și necesitățile copilului victimă/martor în cadrul procesului penal. Reprezentantul legal
al victimei nu este în drept să întreprindă acțiuni împotriva intereselor persoanei pe care o reprezintă, fapt prevăzut de
art.78 alin. (5) Cod de procedură penală. În cazul în care sunt temeiuri de a considera că acțiunile reprezentantului legal
aduc prejudicii intereselor copilului, reprezentantul legal poate fi înlăturat din procesul penal și înlocuit cu altul, fie cu
autoritatea tutelară. Înlocuirea reprezentantului legal are loc prin ordonanța motivată a organului de urmărire penală, atât
până, cât și după audierea copilului.
În unele cazuri este rațional de coordonat cu copilul prezența părinților la audiere (minorul are relații tensionate cu
părinții sau se jenează să discute în prezența lor aspecte legate de viața intimă; unul dintre părinți este agresorul, iar
celălalt cunoaște și tolerează acest comportament). În astfel de situații, ar fi bine de aflat de la copil care este persoana în
care acesta are încredere și ar dori să-l însoțească la audiere. Prezența la audiere a persoanei alese de copil îl poate ajuta
să-și depășească emoțiile și să ofere mărturii pertinente.