Sunteți pe pagina 1din 2

Exerciţiu pentru dezvoltarea emoţională

Joc „Emoţiile”
Scopul: conştientizarea reacţiilor comportamentelor specifice următoarelor emoţii – tristeţea,
uimirea, frica, bucuria, fericirea
Sarcina didactică: recunoaşterea corectă a emoţiilor, reglarea stării emoţionale şi ameliorarea
performanţei profesionale;
Material didactic: - povestea “ Bătrânul înţelept şi micul cântăreţ”, palete cu emoţii
Regulile jocului: - copiii ridică paleta cu emoţia potrivită.

Bătrânul înţelept şi micul cântăreţ

Demult, într-un ţinut liniştit, trăia un bătrân înţelept pe nume Petru. Bătrânului îi plăcea
să cutreiere lumea pentru a face fapte bune. Într-una din călătoriile sale, Petru ajunge în piaţa
mare a unui oraş. În timp ce se odihnea la umbra unui copac, bătrânul auzi o voce de copil care
cânta un cântec minunat. Înţeleptul de ridicăşi, sprijinindu-se în toiagul său, merse către cel care
cânta. În colţul întunecat al străzii de piatră, bătrânul zări un băieţel. Cum îl văzu, copilul se opri
din cântat şi încercă să fugă. Atunci înţeleptul îi zise:
-Copil bun, nu te teme. Muzica pe care o cânţi este foarte plăcută, dar sând aici, nu poţi
vedea cât de fericiţi sunt oamenii din oraşul tău când se opresc să te asculte.
-Oamenilor le place cum cânt? întrebă mirat copilul.
-Da. Chiar eu i-am auzit vorbind. Însă, cântând aici, în colţul acesta întunecat, fără să te
vadă nimeni, este ca şi cum ai şti un secret care salvează lumea, dar pe care îl ţii numai pentru
tine.
-Eu vreau să cânt, dar mă tem...
-Curajul şi frica trăiesc împreună în suflet. Ambele sunt bune uneori. Alteori, ne fac rău
amândouă. Când frica teface nefericit, atunci cheamă-ţi în ajutor curajul! Iar când curajul te pune
în pericol, e bine să faci casă bună cu frica. Ea te opreşte şi te ajută până ce pericolul se
îndepărtează.
-Nu cred că oamenilor le place cum cânt eu!
-Oamenii din piaţă sunt încântaţi de cum cânţi tu şi ar vrea să te cunoască. Cum te
numeşti?
-Mă numesc Matei!
-Matei, ce zici mergem împreună în piaţă?
Matei se ridică şi merse împreună cu bătrânul în piaţă. Se aşeză pe o piatră mai înaltă şi
începu să cânte. La sfârşit oamenii îl aplaudară, iar băiatului nu-i veni să creadă câtă fericire
simţea.
-Ştii, bătrâne înţelept, eu îmi doresc mult să învăţ să cânt mai bine...
-Dragul meu copil, vei merge împreună cu bunicul tău la cea mai bună şcoală de muzică
din ţinutul nostru. Acolo te va întâmpina un profesor căruia îi vei da acest bilet scris de mine.
Aşa vei învăţa tainele muzicii şi vei prinde curajul de care ai nevoie.
Peste ani, bătrânul Petru primi o scrisoare. Era o scrisoare de mulţumire de la tânărul
Matei căruia bătrânu îi răspunse scurt: „Ştiu că visele tale au prins aripi.De acum poţi şi tu avea
grijă de visurile altora”.
După lectura povestirii se vor adresa întrebări în legătură cu conţinutul textului. Fiecare elev va
primi palete cu diferite emoţii(tristeţea, uimirea, frica, bucuria, fericirea).Se va cere să arate cum
se simte Matei în diferite situaţii ridicând paleta cu emoţia potrivită. Ex: Cum se simte Matei
atunci când:se ascundea pe trăzi când cânta; l-a întâlnit pe bătrân; când a cântat în piaţă; când a
fost aplaudet de oamenii din oraş;.
De observat – mimica fiecărui copil pe parcursul povestirii şi rapiditatea cu care
identifică emoţia.