Republica democrată germană

Republica Democrată Germană (cu acronimele RDG sau R.D.G., frecvent

folosite în perioada 1950 - 1990) a fost un stat german independent din blocul ță rilor
comuniste, situat în partea de est a Germaniei de azi, aflat sub controlul trupelor
sovietice pâ nă în octombrie 1989. Între mai 1945 și octombrie 1949 Germania de Est a
purtat în limba germană numele de „Zona de Ocupație Estică a Germaniei”. În această
perioadă nu a fost clar dacă zona aceasta este o entitate statală sau nu.
La data de 7 octombrie 1949 Germania de Est s-a declarat stat independent cu
capitala la Berlin, luâ ndu-și numele oficial de Deutsche Demokratische
Republik („Republica Democrată Germană ”). Acronimul german DDR a devenit unul de
marcă pentru desemnarea estului Germaniei în ță rile vorbitoare de limbă germană .
Simultan cu declararea RDG, în aceeași zi de 7 octombrie 1949, Germania de
Vest (sub numele anterior la fel de neclar „Zona de Ocupație Vestică a Germaniei”,
aflată sub controlul trupelor americane, engleze și franceze) s-a declarat și ea stat
independent, sub numele de Bundesrepublik Deutschland, pe româ nește Republica
Federală Germania sau RFG (în germană  BRD), cu capitala la Bonn.
Pentru Bundesrepublik Deutschland în RDG s-a întrebuințat acronimul BRD, cu o
conotație politică disprețuitoare. Însă în RFG acronimul BRD nu s-a folosit de că tre
populație aproape deloc, iar autorită țile vest-germane chiar s-au împotrivit folosirii
lui, BRD nefiind o desemnație oficială a statului Bundesrepublik Deutschland.
Odată cu reunificarea Germaniei, finalizată la 1 octombrie 1990, respectiv odată
cu să rbă torirea primei aniversă ri a Germaniei Reunite la 3 octombrie 1990, statul
comunist Deutsche Demokratische Republik a încetat să mai existe. Începâ nd de atunci
numele să u și acronimul DDR se folosesc în Germania numai în sensul de „fosta” RDG.
Spre sfâ rșitul celui de-Al Doilea Ră zboi Mondial sovieticii au invadat Germania,
iar la 16 aprilie 1945 au început atacul asupra Berlinului. La 30 aprilie au
cucerit Reichstag-ul, ceea ce a marcat punctul culminant al invadă rii Germaniei de
că tre Armata Roșie, care avea deja controlul unor capitale est și sud-est europene,
precum București, Budapesta, Praga sau Varșovia. Sovieticii au ajuns pâ nă la Elba,
unde au fost opriți de trupele britano-americane, care voiau să oprească expansiunea
comunismului în Europa. Astfel, Germania a fost împă rțită în patru sectoare de
influență între cele patru mari puteri militare și anume URSS, SUA, Marea
Britanie și Franța. De asemenea, și capitala Berlin a fost împă rțită de cele patru puteri
în patru sectoare de influență , cu toate că se afla în totalitate pe teritoriul zonei de
influență sovietică . Această împă rțire a capitalei a generat crize majore
pentru Ră zboiul Rece, cum ar fi Blocada Berlinului între 1948-1949 și, mai
tâ rziu, Zidul Berlinului.
În 1949 Iosif Stalin a cerut reparații de ră zboi marilor întreprinderi, combinate și
uzine din zona de ocupație vestică , lucru refuzat însă de Harry Truman. În replică ,
Stalin a creat un nou stat, care s-a proclamat Republica Democrată Germană ,
cunoscută popular ca Germania de Est. În noul stat satelit al Moscovei a preluat
puterea Partidul Unită ții Socialiste din Germania