Bruceloza

Informatii generale si recomandari

Brucellele sunt cocobacili Gram negativi neincapsulati si nesporulati. Infectia cauzata

de aceste microorganisme – bruceloza – este o zoonoza care in anumite conditii poate
fi transmisa si omului1.

Brucella poate infecta caprele (Brucella melitensis), vitele (Brucella abortus),

porcinele (Brucella suis), caninele (Brucella canis), ovinele (Brucella ovis) etc. In
mod obisnuit sunt patogene pentru om urmatoarele 3 specii: B. melitensis, B. abortus,
B. suis4.

Exista mai multe modalitati de transmitere a infectiei la om:

● contact direct cu animalele infectate sau cu secretii provenite de la acestea, in

conditiile existentei unei solutii de continuitate tegumentare;

● inhalarea de aerosoli contaminati;

● consumul de laptele insuficient preparat termic si derivatele sale3.

Bruceloza are o distributie geografica limitata, principalele zone afectate fiind bazinul
mediteranean, vestul Asiei si unele regiuni din America Latina si Africa4.

Brucelelle sunt bacterii facultativ intracelulare care pot supravietui si se pot multiplica
in fagocitele gazdei. Mecanismele prin care acestea se sustrag fagocitozei sunt inca
neclare, insa se pare ca au capacitatea de a inhiba functiile bactericide ale celulelor.
Bacteriile localizate in interiorul monocitelor si macrofagelor ajung in diverse organe
ale sistemului reticulo-endotelial: ganglioni limfatici, ficat, splina, maduva osoasa.

Bruceloza umana este o boala infectioasa sistemica cu:

 stadii acute de bacteriemie si hipersensibilizare;

 localizari organice si cronicizari;
 forme latente inactive3.

Tabloul clinic al infectiei acute include febra, frisoane, stare de rau, anorexie, cefalee,
dureri lombare, simptome ce se dezvolta insidios sau brusc, intr-un interval de 2-4
saptamani de la inoculare. Unii pacienti pot prezenta limfadenopatie si
hepatosplenomegalie. La pacientii netratati febra persista timp indelungat avand un
caracter ondulant (de aici provine si denumirea de „febra ondulanta” data brucelozei).
Deoarece infectia are un caracter sistemic, orice organ poate fi afectat. Atunci cand
predomina afectarea unui anumit organ bruceloza este denumita focala sau localizata.

Bruceloza cronica este cauzata de obicei de focare de infectie persistenta in tesuturi

cum ar fi osul, splina, ficatul, rinichiul si creierul; se pot dezvolta uneori abcese in
aceste organe. Febra domina tabloul clinic.
O categorie de pacienti prezinta o perioada de convalescenta prelungita cu persistenta
unor simptome nespecifice, insa fara semne obiective de boala si titru crescut de
anticorpi – conditie al carui mecanism nu este cunoscut1;4.

Complicatiile brucelozei:

 gastrointestinale: ileita acuta, rar pancreatita acuta;

 hepatobiliare: hepatita (destul de frecventa) cu modificari histologice diferite in
functia de specia de Brucella implicata, abcese hepatosplenice, rar colecistita
acuta;
 osteoarticulare: constituie cele mai frecvente forme de boala focala; predomina
sacroileita, spondilita, osteomielita vertebrala cu abcese asociate
(paravertebrale, epidurale sau de psoas); artrita periferica cu Brucella afecteaza
de obicei articulatia soldului si a genunchiului; infectia protezei articulare este
rara;
 ale sistemului nervos: meningita acuta sau cronica, encefalita, mielita-
radiculonevrita;, abcese cerebrale, abcese epidurale, granuloame, sindroame de
demielinizare, vasculita;
 cardiovasculare: endocardita (adesea letala), pericardita;
 respiratorii: bronsita, pneumonie, abcese pulmonare, adenopatii hilare,
efuziuni/empiem pleural;
 genitourinare: nefrita interstitiala, pielonefrita, glomerulonefrita, epididimo-
orhita;
 ale sarcinii: incidenta crescuta a avorturilor spontane in zonele endemice;
 hematologice: pancitopenie si tulburari de coagulare (putin severe, reversibile
in urma tratamentului); pot fi intalnite granuloame in maduva osoasa in ~ 75%
din cazuri;
 leziuni cutanate: incidenta 5%; rash, papule, ulcere, abcese, eritem nodos,
petesii, purpura, vasculita;
 leziuni oculare: uveita (complicatie tardiva); rar endoftalmita endogena.

Raspunsul imun in bruceloza este caracterizat prin aparitia anticorpilor IgM specifici
in cursul primei saptamani de infectie urmata de aparitia anticorpilor IgG in cea de-a
doua saptamana. Nivelul anticorpilor scade lent dupa remisiunea infectiei; devin
nedetectabil abia dupa 2-3 ani. Persistenta nivelurilor crescute de IgG poate constitui
un indicator de infectie cronica sau recadere1.

Diagnosticul de certitudine a bolii se face prin izolarea bacteriei din sange, maduva
osoasa, urina, LCR, lichid sinovial precum si din alte produse. Rata de izolare a
bacteriei in culturi variaza intre 15% si peste 90% in functie de metoda folosita. Un
dezavantaj il constituie faptul ca nu se poate obtine un rezultat rapid.

In absenta confirmarii bacteriologice diagnosticul poate fi facilitat prin efectuarea de

teste serologice, cele mai frecvent utilizate fiind reactiile de aglutinare, de fixare a
complementului si imunoenzimatice. Primele doua tipuri de teste detecteaza anticorpii
specifici totali, pentru diagnostic fiind necesara demonstrarea unor titruri semnificativ
crescute in dinamica, in timp ce testele imunoenzimatice detecteaza separat anticorpii
de IgG si IgM, fiind utili in diferentierea infectiei acute de cea cronica1;2.

Pregatire pacient – testul nu necesita o pregatire prealabila2.

Specimen recoltat – sange venos recoltat in prima saptamana de boala si la 2-3

saptamani de la prima recoltare2.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator2.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare2.

Volum proba – minim 0.5 mL ser2.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, lipemic sau contaminat

bacterian2.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 2-8ºC ; 1 luna la –20ºC. Evitati
congelare/decongelare repetata2.

Metoda – reactie de fixare a complementului (RFC) + metoda imunoenzimatica

(EIA)2.

Valori de referinta

Anti-Brucella RFC: <1/10 (titru)

Anti-Brucella IgG: <8.5 U/mL;

Anti-Brucella IgM: <8.5 U/mL2.

Interpretarea rezultatelor

Seroconversia (negativ → poziv) sau cresterea semnificativa a titrului de anticorpi

specifici (de 4 ori in reactia RFC) in seruri-perechi constituie dovada serologica a unei
infectii recente. Prezenta anticorpilor IgM intr-o singura proba poate indica de
asemenea o infectie recenta, desi IgM pot persista cateva luni de la infectia acuta.

In bruceloza cronica predomina niveluri persistent crescute de anticorpi de tip IgG, in

timp ce anticorpii IgM pot fi nedetectabili2;4.

Limite si interferente

Inrudirile antigenice semnalate intre brucelle si alte genuri microbiene, determina

reactii serologice incrucisate cu Francisella turalensis, Yersinia enterocolitica, Vibrio
cholerae..
Persoanele vaccinate antiholeric si antitularemie pot prezenta de asemenea rezultate
fals pozitive la testele serologice pentru Brucella.

Testele nu diferentiaza infectia la nivel de specie2.

Bibligrafie

1. Edward J. Young. Brucella Species. In Mandell, Douglas, and Bennett’s Principles and
Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 2921-2924.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

3. Lothar Thomas. Bacterial Infections. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment

of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main,
Germany,1 ed. 1998, 1178.

4. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Brucella Antibody Screen, IgG &
IgM, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.