Sunteți pe pagina 1din 5

Analiza de situatie

Violenta

OMS defineste violenta astfel : folosirea intentionata a fortei sau puterii , reala sau sub forma de
amenintari , impotriva propriei persoane , a alei persoane sau impotriva unui grup sau comunitati care
rezulta sau are o probabilitate ridicata de a rezulta ranirea , moartea , afectarea psihologica , afectarea
dezvoltarii sau deprivare .

Violenta comtra femeilor este “ orice act de violenta bazata pe deosebirea de sex din care rezulta sau
este posibil sa rezulte pentru femei trauatsme sau suferinte fizice , seuale sau psihologie , inclusive
amenintarile cu astfel de acte , constrangerea sau lipsirea arbitra de libertate , savarsite fie in viata
publica , fie in cea private “ (Declaratia pentru Eliminarea ViolenteiImpotriva Femeilor , adoptata de
Adunarea Generala ONU in decembre 1993. )

Raportul din anul 2006 a ONU atrage atentia asupra universitatii acestui fenomen , nici o tara din lume
nefiind imuna acestui fenomen .

Violenta si comportamentele violente sunt probleme majore ale societatii cotidiene care afecteaza toate
categoriie de varsta , indifferent de varsta sau statusul social al celor implicati . Violenta in familie poate
capata diferite forme , mai mult sau mai putin vizibile , precum violenta fizica , psihologica , sexuala ,
economica si sociala . Violena familiala constituie “orice forma de agresiune , abuz sau intimidare ,
dirijata impotriva unul membru al caminului familial , unei rude de sange sau contra alto persoane din
mediul familial “ . Violenta este urilizarea constrangerii fizice sau emotionale asupra unui alt membru al
familiei in scopul impunerii puterii si a controlului asupra acestuia , precum ansamblul conflictelor din
grupul familial , care a ca efect maltratarea partenerului sau al copilului ( Institutul pntru Cercetarea si
Prevenirea Criminalitatii , 2000 ) .

Cauzele violentei

Violenta constituie manifestarea unei relatii bazate pe forta dintre barbate si femei , care au ca si
consecinta dominarea si discriminarea femeilor de catre barbate si impiedicarea dezvoltarii pe deplin a
acestora . Prin urmaare , aceasta definitie include diferite forme d violente si ofera un cadru pentru
conceptulizreaa violentei in failie .

Conditii care favorizeaza aparitia actelor de violenta :

• Disfunctii si carente educative ale mediului familial

• Deficientele mediului educational

• Educatia sexual lacunara

• Carentele socio-economice

• Deficientele mediului institutional

• Cresterea gradului de permisivitate sociala


• Incidenta tulburarilor psihice

Conceptul de “violenta in familie “ este amplu si cuprinde violenta domestica (inteleasa ca violent ace
apare intre parteneri , sie ei soti sau concubine ) dar si violenta asupra copiilor , batranilor sau altor rude
.

In ceea ce priveste violenta domestia , potrivit unor organiizatii guvernamentale care au efectuat studii
privind acest fenomen in Romania , aceasta reprezinta o serie repetata de comportamente si de atac fizic
, sexual si psihic pe care o persoana le manifesta fata de partener , in scopul controlarii si dominarii
aestuia , utilizand si/sau forta profitant de incapacitatea de aparare a victimei , ce apare in cadrul unei
relatii de cuplu , aceasta incluzand si abuzurile de tip economic si social . Se mai considera violenta
domestica si cea faptuita asupra fostei sotii/parenere si in relatiile consensuale .

Forme de violenta

Violenta fizica consta in atingeri sau contacte fizice dureroase , inclusive intimidarea si se manifesta prin
comportamente precum :lovirea cu palma , cu piciorul , cu pumnul , imbrancirea , tras de par sau haine ,
zgariere , plesnir , desfigurare , provocarea de hematoame , contuzii , fracture , arsuri , batai , izbirea
victimei de pereti sau mobile , aruncarea de biecte , folosirea de arme albe sau de foc , imobilizarea ,
legarea , retinerea victimei ,lasarea victimei intr-un loc periculos .

Violenta psihologica/psihca (include violenta emotionala si cea verbal ) include nsulte , jigniri
(referitoare la aspectul fizic , capacitatile intelectuale sau indeplinirea responsabilitatilor pe care victim le
are in cadrul familiei ) , amenintari , intimidare , santaj emotional , inducerea fricii , presiune continua ,
teroare , privare de alimente sau somn , discreditare in fata celorlalti . Este folosita pentru a manipula si
controla , efectul este cumulative in timp , cu consecinte grave pe termen lung pentru victima . Literatura
de seciaitate indica faptul ca acest tip de violenta este un factor central in abuzul intrafamilial

Violenta sexuala/abuzul sexual consta in orice act sexual nedorit de catre partener sau cu privire la care
partenerul nu-si poate exprima consimtamantul valabil format. Constactulsexual fara consimtaant este
considerat viol . Acest concept cuprinde violul marital , daca relatiile dintre parteneri sunt oficializate , si
violul in general , pentru alte tipuri de raltii sexuale obtinute fara consimtamant , prin forta , amenintare
si/sau constrangere .

O alta forma de abuz in familie mai este reprezentata de abuzul asupra copilului .

Abuzul asupra copiilor este reprezentat de orice formă de violență fizică sau emoțională la care sunt
supuși sau expuși copii. În România, Legea 272/2004 privind protecția copiilor încearcă să clarifice aceste
aspecte și să ofere suportul legal pentru a identifica cazurile de abuz. Departe de a fi perfectă oferă un
cadru care poate fi folosit stoparea comportamentelor abuzatoare asupra copiilor. O dezvoltare a legii ar
trebui să permită evoluția de la acțiuni reactive în caz de abuz către acțiuni preventive care să evite
apariția abuzurilor asupra copiilor. Conform acestei legi instituțiile statului sunt obligate să prevină și să
protejeze copiii de orice act de violență, abuz fizic, psihic sau sexual împotriva lor. Legea interzice orice
fel de pedeapsă fizică sau umilitoare, acasă sau într-o instituție care ar trebui să se ocupe de protejarea
sau educația copiilor. Plângerile și sesizările cu privire la abuzuri împotriva copiilor pot fi depuse atât de
către copil cât și de către oricare persoană din apropierea copilului care observă semnele unor abuzuri
asupra acestora.

Săvârșirea abuzului implică acțiunea voluntară a abuzatorului, care periclitează existența și dezvoltarea
copilului, indiferent de existența unui posibil consimțământ al copilului. Există diverse tipuri de abuz: fizic
(orice formă de pedeapsă corporală, imobilizarea fizică, reducerea alimentației), emoțional (rejectarea,
intimidarea verbală prin diverse amenințări, abuzul verbal prin adresarea unor injurii sau cuvinte
umilitoare, izolarea, interzicerea contactului cu propria familie etc.), sexual (act sexual cu copii,
implicarea copiilor în producția, răspândirea, distribuirea unor materiale pornografice, expunerea
organelor sexuale ale copiilor în scopuri sexuale, prezentarea unor materiale pornografice copiilor,
realizarea unor acte sexuale în prezența copiilor). Aceste forme de abuz pot fi asociate și cu neglijarea
copilului sau cu diverse forme de exploatare a acestuia. Abuzul se referă la orice formă de violența
intenționată împotriva copilului sau orice tratament dăunător care nu implică întotdeauna violentă.[1]

Studiile în domeniu au relevat consecințele pe termen lung ale abuzului asupra copiilor, concretizate în
manifestări violente sau antisociale ale acestora în perioada vieții de adult și riscul reproducerii acestor
comportamente violente. Abuzul asupra copilului presupune existența unor relații prin care abuzatorul
deține controlul sau poate influența/manipula acțiunile copilului și, în contextul realizării acestor relații,
pune în pericol, în mod voit și conștient, integritatea, dezvoltarea, sănătatea sau viața copilului.

Abuzurile asupra copiilor pot fi :

Abuzul fizic

Articol principal: Sindromul bebelușului scuturat.

Abuzul fizic (denumit și violență fizică[3][4] ) constă în atingeri sau contacte fizice dureroase ne-
accidentale, inclusiv în intimidarea fizică îndreptată asupra copilului (de exemplu gestul cuiva de a ridica
mâna asupra unui copil). Abuzul fizic este reprezentat de acele traume fizice (care pot sa varieze în
intensitate de la mici vânătăi la fracturi sau chiar moartea minorului) ca rezultat al înțepării, pălmuirii,
lovirii, mușcării, scuturării, îmbrâncirii, aruncării, sufocării, lovirii (cu mâna, cu piciorul sau alt obiect
contondent), arderii, legării, încătușării, sechestrării, cauzate de din partea persoanei abuzatoare; aceste
traume sunt considerate abuz indiferent dacă persoana abuzatoare a intenționat să rănească copilul sau
nu.[5]. Fapta unei persoane adulte de a asista fără să intervină la aplicarea violenței sau de încuraja
aplicarea violenței asupra copiilor pe care îi are în îngrijire, violență aplicată de către alți minori (ca de
exemplu frații mai mari ce lovesc frații mai mici sau colegii mari din colectivitate ce lovesc pe colegii mai
mici) este de asemenea considerată o formă de abuz fizic. Violența în familie este definită de Legea nr.
217/2003 (bibliografia) actualizată și se referă la violența îndreptată împotriva oricărui membru al
familiei.

Violența în scop educativ


O problemă deosebit de importantă este legată de violența exercitată de părinți sau educatori cu scop
așa-zis educativ, care, în conformitate cu prevederile Legii 272/2004 este interzisă [6]. Textul Legii
272/2004 interzice în mod explicit aplicarea oricăror pedepse fizice precum și privarea copilului de
drepturi care îi pot pune în pericol viața și dezvoltarea, oriunde și în orice context se află copilul. Articolul
stabilește dreptul copilului de a-i fi respectată demnitatea și integritatea ca persoană, de a fi protejat
împotriva oricăror forme de abuz fizic sau alte acte care îl pot pune în pericol în familie (naturală sau
substitutivă) sau în orice instituție în care se află copilul (creșă, grădiniță, școala, centru de plasament
etc.).[1]. Chiar dacă unele pedepse fizice sunt apreciate ca fiind ușoare, efectele emoționale pe care
acestea le pot produce pot fi pătrunzătoare și de durată, astfel încât nu se poate recomanda o soluție a
pedepselor corporale ,,ușoare și acceptate“ (citat din manualul de implementare al legii 272/2004)

A se vedea și manualul "Abolirea Pedepsei Corporale Aplicarea Copiilor" editat de către Consiliul Europei

Abuzul sexual

Articol principal: Abuzul sexual asupra copiilor.

Abuzul sexual (denumit și violență sexuală[7]) constă în comentarii jignitoare la adresa copilului,
hărțuirea sexuală, atingeri sau aluzii neplăcute, diverse injurii, propuneri indecente, atingerea sau
mângâierea organelor genitale ale copilului, penetrearea sexului sau anusului copilului, expunerea
organelor sexuale ale abuzatorului în fața copilului, obligarea sau încurajarea copilului să mângâie
organele sexuale ale abuzatorului, obligarea minorului de a viziona materiale care conțin pornografie;
forțarea minorilor sub 18 ani să aibă contacte sexuale cu alte persoane indiferent dacă este vorba de alți
minori sau de adulți [8] sau mutilarea organelor genitale ale copiilor [9]. Câteva categorii de abuz sexual
sunt: violul (actul sexual împotriva voinței copilului), pedofilia (atracția sexuală a unui adult față de copii)
și respectiv incestul (legătura sexuală între părinți și copii sau între frați și surori). Codul Penal definește
actele de violență sexuală care constituie infracțiuni și sunt pedepsite ca atare, respectiv violul (art. 218
CP[10]), agresiunea sexuală (art. 219 CP[10]), actul sexual cu un minor (art. 220 CP[10]), racolarea
minorilor în scopuri sexuale (art. 222 CP[10]), corupția sexuală (art. 221 CP[10]), și incestul (art. 377
CP[10]). Abuzurile sexuale sunt prevăzute și de către Convenția de la Lazanrote (art. 23 – Acostarea
copiilor în scopuri sexuale, art. 22 – Coruperea copiilor, art. 18 – Abuzuri sexuale).

Abuzul emoțional

Abuzul emoțional (denumit și abuz psihologic sau violență psihologică[11]) se poate manifesta prin
injurii, proferarea de amenințări, intimidări, uciderea sau maltratarea animalelor domestice preferate ale
copilului, insulte, poreclire, izolare, ignorare, respingere, indiferență, folosirea de apelative sau etichetări
denigratoare, etc. Amenințarea cu violența fizică este de asemenea un abuz psihologic. Violenta fizică,
verbală sau denigrarea îndreptată asupra altui membru al familiei precum și violenta fizică sau asupra
animalului de companie al copilului sau distrugerea jucăriilor acestuia cu intenția de a îi crea acestuia o
suferință, sunt și ele forme de manifestare a abuzului emoțional. În majoritatea cazurilor abuzul
emoțional însoțește formele de abuz fizic. Copilul simte că nu este iubit, apreciat sau respectat. Un caz
particular de abuz emoțional este abuzul alienator;
Abuzul alienator

Articole principale: Sindromul alienării părintești, Sindromul Stockholm și Sindromul Münchausen prin
transfer.

Abuzul alienator [12][13] reprezintă înstrăinarea copilului de persoanele, animalele sau lucrurile de care
s-a atașat emoțional. Interzicerea de către persoana abuzatoare a accesului minorului la persoanele,
animale sau lucrurile respective sau a legăturilor emoționale pe care acesta ar fi normal să aibă cu
anumite persoane semnificative din viața acestuia. Un caz special este fenomenul alienării părintești în
care persoana abuzatoare denigrează pe o altă persoană (persoana țintă) în fața minorului. Alienatorul
are are așteptări nerealiste de la copil pretinzându-i să coopereze la campania de denigrare împotriva
persoanelor țintă. El condiționează minorului îngrijirea sau oferirea de afectivitate în funcție de
comportamentul pe care îl pretinde de la copil cu privire de persoanele țintă. Astfel alienatorul își
"retrage" afecțiunea pentru copil atunci când acesta nu participă la campania de denigrare persoanelor
țintă respectiv "recompensează" copilul atunci când acesta acceptă să participe la campania de
denigrare. Cazuri particulare de abuz alienator sunt reprezentate de nerespectarea de către părintele
custodian a programului de legături personale decis de către instanță sau răpirea internațională de
minori (scoaterea ilegală din țară a minorului). Partea vizibilă a abuzului de tip alienator care se
manifestă prin nerespectarea programului de legături personale este pedepsită de lege [14]

Abuzul Verbal

Abuzul verbal (denumit și violență verbală[15]) reprezintă o formă de abuz emoțional și respectiv de
tratament umilitor în care adulți sau grupuri de copii și adulți folosesc cu privire la minor apelative care îl
desconsideră și care îl umilesc. Conform legii 272/2004 „Sunt interzise tratamentele umilitoare,
poreclele, catalogările privarea de hrană etc. Prin urmare, în familie și în toate instituțiile publice și
private care au în îngrijire copii sunt interzise pedepsele corporale și tratamentele umilitoare.[16].
Înjurăturile la adresa copilului sau folosirea unui limbaj obscen la adresa lui reprezintă, de asemenea, tot
forme de violență verbală și sunt extrem de dăunător, putând lăsa traume psihice asupra copilului.

Abuzul de substanțe periculoase

Abuzul de substanțe periculoase - Acest tip de abuz apare datorită de expunerii copilului nenăscut (sau a
sugarului care este alăptat la sân) la factori risc din cauza faptului ca mama consumă substanțe ilegale
care pot cauza traume fătului (respectiv sugarului). Obligării minorului acestuia de a bea băuturi
alcoolice sau de a înghiți tranchilizante pentru a obține calmul ori somnul copilului se încadrează de
asemenea în această categorie. Folosirea de către părinte sau persoana care îngrijește copii de substanțe
care afectează abilitatea respectivei persoane de a se îngriji de copil. De asemenea producerea de alcool,
droguri sau alte substanțe psihotrope în prezenta copilului, vânzarea sau distribuirea gratuită către un
minor de alcool, droguri, sau alte substanțe psihotrope, încurajarea minorilor de a consuma alcool,
tutun, droguri, substanțe psihotrope sau a altor substanțe pseudo-psihotrope. Obligarea copilului sa
trăiască într-un mediu toxic sau care îl obligă pe acesta să fumeze pasiv. Orice comportamente din partea
vreunui adult care încurajată consumul de alcool, produse de tutun, droguri sau alte substanțe
psihotrope sau pseudo-droguri în rândul minorilor. Vânzarea de țigări către minori.