Prof.

Zamfir

Fântâna dintre plopi

de Mihail Sadoveanu
Volumul „Hanu-Ancuței” de Mihail Sadoveanu, publicat în 1928, respectă tehnica povestirii în
ramă. Este alcătuit din nouă povestiri și o povestire-cadru:

 Iapa lui Vodă

 Haralambie
 Balaurul
 Fântâna dintre plopi
 Cealaltă Ancuță
 Județ al sărmanilor
 Negustor lipscan
 Orb sărac
 Istorisirea Zahariei Fântânarul.

Repere spațio-temporale

Acțiunea se petrece la Hanu-Ancuței, un loc magic propice poveștilor, un loc în care

personajele se simt în siguranță. Timpul este reprezentat de trecutul îndepărtat, un timp magic, în care
trecutul și prezentul se întrepătrund. Permanent Ancuța din prezent este comparată până la identificare cu
Ancuța cealaltă, mama ei, sugerându-se nedeterminarea temporală și posibilitatea continuării spunerii
poveștilor.

Perspectiva narativă

Perspectiva narativă este subiectivă, de tip homodiegetic, deoarece naratorul-personaj relatează

la persoana I o poveste de dragoste cu final tragic.

Subiectul povestirii

Într-o toamnă, Neculai Isac se oprește la Hanul Ancuței în drum spre Suceava, unde se ducea cu
vinuri. Într-o seară, plimbându-se pe malul Moldovei, întâlnește un grup de țigani. Fiecărui membru al
grupului îi dă un ban, iar a doua zi va fi căutat de frumoasa Marga, de 18 ani, pentru a-i arăta pantofii pe
care i-a cumpărat din banul primit. Cei doi se îndrăgostesc, petrecând noaptea împreună la fântâna dintre
plopi. Neculai trebuie să plece cu vinul, dar îi promite fetei că se va întoarce și-i va aduce un cadou, o
haină de blană. Reîntâlnindu-se pentru a-i oferi darul promis, fata îi mărturisește că a fost trimisă de țigani
drept momeală, pentru a-l omorî și a-l jefui. Avertizat fiind, fuge și se alege doar cu un ochi rănit, în timp
ce Marga este omorâtă și aruncată în fântână.

Personaje

Neculai Isac este personajul principal și naratorul povestirii „Fântâna dintre plopi”. Prin
descrierea vestimentației, se pune în evidență statutul social de om înstărit. Portretul său este realizat din
două perspective: a trecutului și a prezentului. Din perspectiva prezentului, este caracterizat direct de
comisul Ioniță, naratorul povestirii cadru: un om ajuns la maturitate, cu suferinta vie în „ochiul închis și
strâns”. Povestea sa pune în lumină dincolo de naivitatea specifică vârstei, sinceritatea și seriozitatea
tânărului îndrăgostit, Neculai Isac.