Ca în mai toate diminețile, m-am trezit bine dispus și plin de optimism.

Am deschis larg fereastra, iar în

cameră a pătruns un miros dulce de primăvară, care mi-a îmbătat simțurile. Sub efectul miresmelor de
primăvară, m-am pregătit de școală, după care am coborât în stradă. 

Semaforul din apropierea blocului în care locuiesc se află în mijlocul unei intersecții mari pe care o
traversez în fiecare dimineață spre a ajunge la școală. Am aruncat o privire spre semafor. Era roșu. M-am
oprit și am așteptat liniștit culoarea verde. Încă aflat sub influența frumoasei zile de primavară, mi-am
îndreptat privirea spre soarele care strălucea mândru pe cerul albastru pur. Pentru câteva clipe m-am
bucurat de mângâierea blândă a razelor discului de aur. Am aruncat apoi o privire spre semafor. Se
făcuse verde. Am pus piciorul pe zebră hotărât să traversez. În acel moment, cu coada ochiului, am zărit
o mașină care se îndrepta spre mine. Am împietrit, deja eram la jumătatea trecerii pentru pietoni. Singurul
gând pe care l-am avut în fracțiunile acelea de secundă, care mi s-au părut minute, a fost că mașina nu
mă va putea evita. De undeva din spate, am auzit o voce de bărbat care mi se adresa: "Copile, ai grijă la
mașină!" A urmat un scârțâit îngrozitor de roți, dar eu eram paralizat de frică în mijlocul trecerii. Nu am
reușit să mă mișc niciun pas. Tot ce am putut să fac a fost să privesc cum botul mașinii devena tot mai
mare și se apropia de mine. Am închis ochii și mă pregăteam de impact. Dintr-o dată am simțit pe spate o
mână care m-a apucat de haină, urmată de o smucitură. Făra voia mea am făcut câțiva pași în spate,
exact la fix cât mașina să treacă pe lângă mine. Buimac de cele întâmplate, am întors capul pentru a-l
vedea pe salvatorul meu. M-a întrebat dacă sunt bine, ocazie cu care mi-am dat seama că era bărbatul
care mă atenționase anterior despre venirea mașinii. I-am răspuns că sunt bine, doar puțin speriat. I-am
mulțumit în fel și chip bărbatului, după care acesta și-a văzut de drumul lui ca și când nimic nu s-ar fi
întâmplat.

După câteva zile încă mă gândesc la cele întâmplate. Se pare că întâmplarea prin care am trecut m-a
marcat, dar am scăpat ieftin. Dacă nu ar fi fost "Omul de lângă mine", căci neștiindu-i numele salvatorului
meu m-am hotărât să-l botez astfel, poate astăzi nu aș fi teafăr. Am să-i rămân recunoscător toată viața
omului de lângă mine, un străin, un om ca oricare altul, dar un individ de care îmi voi aminti cu plăcere cât
voi trăi.