AJUTORUL DE STAT

Ajutorul de stat reprezintă o măsură de sprijin (transfer de resurse publice) acordată

de stat agenţilor economici în anumte condiţii concrete:
 este acordată din resurse de stat sau din resursele unităţilor administrativ-teritoriale
sub orice formă;
 conferă beneficiarului un avantaj economic care nu ar fi fost obţinut în condiţii
normale de piaţă;
 este acordată în mod selectiv;
 denaturează sau riscă să denatureze concurenţa;

Dacă ajutorul de stat nu perturbează concurenţa, acesta are forma “Ajutorului de stat
compatibil” cu mediul concurenţial. Din această categorie fac parte: ajutoarele cu caracter social
şi ajutoarele destinate remedierii pagubelor cauzate de calamităţi naturale sau de alte situaţii
excepţionale.
NOŢIUNI IMPORTANTE
“Ajutor existent” – exista pînă la intrarea în vigoare a Legii nr. 139, a fost autorizat de către
Consiliul Concurenţei, termenul de prescripţie pentru acesta a expirat.
“Ajutor nou” – orice ajutor de stat, care nu este un ajutor existent, inclusiv modificările ajutoarelor
existente.
“Ajutor de minimis” – ajutor/ajutoare pe care l-a primit un beneficiar într-o perioadă maximă de 3
ani, a cărui/căror valoare este mai mica de 2.000.000 lei.
“Ajutor ilegal” – orice ajutor de stat, acordat fără a fi autorizat de Consiliul Concurenţei.
“Ajutor utilizat abuziv” – ajutor de stat folosit cu încălcarea deciziei Consiliului Concurenţei.
“Ajutor individual” – ajutor de stat care nu este acordat în baza unei scheme de ajutor de stat sau
este acordat în baza unei scheme care trebuie notificată în mod individual.
“Schemă de ajutor de stat” – orice act în baza căruia pot fi acordate ajutoare de stat beneficiarilor
definiţi în cuprinsul actului într-un mod general şi abstract, fără a fi necesare măsuri suplimentare de
punere în aplicare, sau orice act în baza căruia ajutoarele care nu sînt legate de un proiect specific pot
fi acordate unuia sau mai multor beneficiari pentru o perioadă nedeterminată de timp şi/sau într-un
cuantum nedeterminat.

Subiecţii ajutorului de stat

Subiecţii propriu-zişi ai ajutorului de stat sunt furnizorul ajutorului de stat şi beneficiarul
ajutorului de stat.

1
 Furnizor al ajutorului de stat este orice autoritate a administraţiei publice centrale ori a
unei unităţi administrativ-teritoriale sau orice persoană juridică care administrează direct ori
indirect resursele statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale.
Beneficiar al ajutorului de stat este orice persoană fizică sau juridică independentă,
angajată într-o activitate economică ce constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piaţă, care
primeşte un ajutor de stat.
Autoritatea abilitată să iniţieze proiecte de acte juridice ce implică acordarea unor ajutoare
de stat este iniţiator al ajutorului de stat, iar orice persoană ale cărei interese pot fi afectate prin
acordarea unui ajutor de stat (furnizorul, iniţiatorul, beneficiarul ajutorului de stat) se consider a fi
persoană interesată.
Obiectul ajutorului de stat
Obiectul ajutorului de stat îl reprezintă bunurile sau mijloacele financiare care fac parte din
patrimoniul ce aparţine statului, unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv unităţii teritoriale
autonome Găgăuzia, deci care fac parte din resurse de stat sau resurse ale unităţilor
administrativ-teritoriale.

Procedura acordării ajutorului de stat

Unul dintre autorităţile responsabile în acordarea ajutoarelor de stat este Consiliul
Concurenţei, motiv din care acesta va fi prezent la întreaga procedură de acordare a acestor
ajutoare în limita competenţelor sale.
Procedura de acordare a ajutorului material parcurge următoarele etape:
1. Notificarea Consiliului Concurenţei de către furnizorul şi/sau iniţiatorul ajutorului de
stat cu privire la orice intenţie de a acorda un ajutor de stat sau de a modifica un ajutor
existent în baza unui proiect de act juridic (excepţie – nu necesită notificarea ajutoarele
minimis şi ajutoarele compatibile cu mediul de afaceri).
2. Examinarea notificării. La solicitarea furnizorului şi/sau a iniţiatorului ajutorului de
stat, Consiliul Concurenţei acordă asistenţă tehnică de specialitate la elaborarea sau
modificarea unei scheme de ajutor de stat.
3. Consiliul Concurenţe emite decizia în baza analizării notificării (în 45 zile) prin care
poate dispune:
- constată că măsura notificată nu constituie un ajutor de stat;
- autorizează ajutorul de stat, dacă se constată că măsura notificată nu
prezintă îndoieli privind compatibilitatea sa cu mediul concurenţial
normal;

2
 - iniţiează procedura de examinare a cazului de încălcare a legislaţiei din
domeniul ajutorului de stat, dacă măsura propusă prezintă îndoieli privind
compatibilitatea acesteia cu mediul concurenţial normal.
Dacă la expirarea termenului de 45 de zile lucrătoare Consiliul Concurenţei nu a
luat nici o decizie, ajutorul de stat se consideră autorizat1. Pentru a nu omite termenul dat,
CC poate dispune suspendarea examinării notificării.

Evidenţa/inventarierea ajutorului de stat

Consiliul Concurenţei va crea şi va ţine Registrul ajutoarelor de stat2.
Registrul ajutoarelor de stat se ţine în conformitate cu prevederile Legii nr.71-XVI din 22
martie 2007 cu privire la registre şi ale actului normativ adoptat de Consiliul Concurenţei cu privire
la Registrul ajutoarelor de stat3.

Monitorizarea şi verificarea ajutoarelor de stat

Consiliul Concurenţei are obligaţia să monitorizeze ajutoarele de stat existente în derulare
pentru a verifica respectarea prevederilor actelor juridice în baza cărora acestea au fost acordate,
cît şi a deciziilor de autorizare pe care aceasta le-a emis. Acţiunile de monitorizare se finalizează
prin întocmirea unui raport de monitorizare.
Cazurile de încălcare a legislaţiei cu privire la ajutorul de stat sînt examinate de Consiliul
Concurenţei la sesizare sau din oficiu, în baza materialelor de care dispune referitoare la încălcarea
actelor legislative şi normative în vigoare.

Transparenţa în acordarea ajutoarelor de stat

Toate deciziile Consiliului Concurenţei privind ajutorul de stat vor fi publicate în Monitorul
Oficial al RM, ţinînd seama de interesul părţilor şi asigurînd protecţia informaţiilor ce constituie
secret de stat sau secret comercial.
Pe lîngă acesta, Consiliul Concurenţei întocmeşte un raport anual privind ajutoarele de stat
acordate, pe care îl prezintă Guvernului şi Parlamentului. Acestea, la fel, se publică în Monitorul
Oficial şi pe saitul official al Consiliul Concurenţei4.
(5) Deciziile Consiliului Concurenţei cu privire la notificările Băncii Naţionale a Moldovei
vor fi făcute publice în termenul şi în modul coordonate cu Banca Naţională a Moldovei.

1
Legea privind ajutoarele de stat nr. 139 din 2012, art. 10 alin. (5)
2
https://competition.md/public/files/SIRASM-Ghid-de-raportare06f42.pdf Ghid de utilizare a Registrului
ajutoarelor de stat
3
https://competition.md/
4
https://competition.md/lib.php?l=ro&idc=51&t=/Transparenta/Rapoarte/Rapoarte-ajutor-de-stat
3
 Procedura de examinare a cazurilor de încălcare
a legislaţiei din domeniul ajutorului de stat
Consiliul Concurenţei iniţiază procedura de examinare a presupusului caz de încălcare a
legislaţiei în domeniul ajutoarelor de stat fie la plîngerea unei persoane fizice sau întreprinderi
afectate, fie din oficiu.
Procedura de examinare a cazurilor de încălcare a legislaţiei concurenţiale cuprinde
examinarea preliminară şi/sau investigarea. Sub-etapele procedurii de examinare sunt
următoarele:
1. Depunerea la Consiliul Concurenţei a unei plîngeri de către entitatea afectată. Aici
este important de menţionat că această plîngere trebuie să fie elaborate cu respectarea
anumitor cerinţe, în caz contrar, aceasta va fi considerate de CC drept o informaţie de
ordin general.
La sesizarea presupuselor acţiuni anticoncurenţiale, autorul plîngerii trebuie să
prezinte probe în susţinerea faptelor pe care îşi întemeiază plîngerea.
2. Examinarea preliminară a plîngerii de Consiliul Concurenţei, scopul căreiea este de
a determină dacă există temeiuri rezonabile pentru a suspecta încălcarea legislaţiei
concurenţiale. În scopul exercitării atribuţiilor sale, Consiliul Concurenţei are dreptul să
solicite şi să obţină de la diverse întreprinderi sau autorităţi documentele şi informaţiile
necesare.
3. Investigarea. Dacă după examinarea preliminară a plîngerii se consideră că, în baza
informaţiilor prezentate de autorul plîngerii şi a celor acumulate pe parcursul examinării
preliminare, există temeiuri rezonabile pentru a suspecta încălcarea legislaţiei
concurenţiale, Plenul Consiliului Concurenţei adoptă o dispoziţie de iniţiere a
investigaţiei concurenţiale. Consiliul Concurenţei este abilitat să stabilească diferite
grade de prioritate pentru cazurile pe care urmează să le investigheze, în dependenţă de
gravitatea încălcării şi de interesul public.
4. Efectuarea inspecţiilor – o măsură de investigare. Efectuarea inspecţiilor este dispusă
prin ordin emis de preşedintele Consiliului Concurenţei, în care se indică scopul şi
obiectul inspecţiei, data la care începe inspecţia şi sancţiunile prevăzute de lege, precum
şi dreptul de a ataca ordinul în instanţa de judecată.
Inspecţia este exercitată de către angajaţii Consiliului Concurenţei care au
următoarele drepturi:
- să intre în încăperi, pe terenuri sau în mijloace de transport aflate în proprietatea
sau în folosinţa întreprinderii (excepţie: locuinţe, automobile personale);
- să examineze registre şi orice documente aflate în raport cu obiectul şi scopul
investigaţiei;
4
 - să ridice sau să obţină copii sau extrase, sub orice formă, din registrele şi
documentele menţionate anterior, dacă există riscul ca ele să dispară sau să fie
modificate;
- să sigileze încăperile destinate activităţii întreprinderii, registrele, ş.a. documente
doar pe perioada inspecţiei;
- să solicite oricărui reprezentant sau angajat al întreprinderii, explicaţii asupra
faptelor sau documentelor aflate în raport cu obiectul şi scopul investigaţiei şi să
înregistreze răspunsurile acestora.
5. Aducerea la cunoştinţă a raportului de investigaţie şi prezentarea observaţiilor. CC
este obligat să aducă la cunoştinţă întreprinderii investigate Raportul de investigare.
6. Audierea părţilor şi a altor persoane fizice sau juridice. Părţile cărora le-a fost
transmis raportul de investigaţie sînt în drept să solicite audieri. Audierile sînt solicitate
de către părţi în scris odată cu prezentarea observaţiilor pe marginea raportului de
investigaţie. Audierile se desfăşoară în cadrul şedinţelor închise ale Plenului Consiliului
Concurenţei. Persoanele invitate sînt audiate în prezenţa altor părţi ale cauzei, cu luarea
măsurilor impuse pentru protejarea informaţiilor ce constituie secret comercial sau au
caracter confidenţial.
7. Adoptarea şi comunicarea deciziilor prin care dispune: încetarea investigaţiei
cazului, deoarece pe parcursul desfăşurării acesteia nu au fost descoperite probe
suficiente privind încălcarea prevederilor legii care ar justifica aplicarea de măsuri
corective sau sancţiuni; sau adoptarea unei decizii de sancţionare sau de aplicare
prescripţii, de remediere a situaţiei.
Dreptul Consiliului Concurenţei de a lua măsuri privind recuperarea ajutorului ilegal sau a
celui utilizat abuziv este supus unui termen de prescripţie de 10 ani.

Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi

Încălcarea prevederilor actelor normative ce reglementează domeniul ajutorului de stat
atrage răspunderea în conformitate cu legislaţia în vigoare în materia concurenţei.
Examinarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru nerespectarea
actelor normative ce reglementează domeniul ajutorului de stat se efectuează conform procedurilor
şi atribuţiilor stabilite prin Codul contravenţional.
Reglementările din domeniul ajutorului de stat și COVID-19
Declanșarea unei noi infecții poate avea un impact economic semnificativ iar mai multe state membre ale Uniunii
Europene au în vedere sau au anunțat deja măsuri de sprijin pentru cetățeni sau companii. Unele măsuri de sprijin
pot implica ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE în acest sens DG Competition, creând o
căsuță poștală și un număr de telefon dedicat, va ajuta statele membre cu orice întrebări pe care le-ar dori să le
discute. A fost anunțat faptul că până la sfîrșitul săptămânii curente Comisia Europeană va întocmi metodologia
privind utilizarea ajutoarelor de stat precum și reglementări în flexibilitatea aplicării prevederilor fiscale din
Uniunea Europeană.

5
 Spre informare:
Să analizăm cîteva exemple de ajutoare de stat pe diferite criterii:
a) Resurse de stat: Acest criteriu se referă la finanțarea publică (subvenții) dar, de asemenea, la
orice formă de avantaj financiar (de exemplu, scutiri de impozite sau garanții) acordate de o
autoritate publică (Centrală, locală, ...) sau chiar de către o întreprindere în care statul - sau orice
altă conducere - exercită o influență decisivă din motiv că este acționarul majoritar (întreprinderi
publice) sau pentru că dispune de dreptul de veto sau de alte împuterniciri importante în luarea
deciziilor. Legea cu privire la ajutorul de stat oferă cîteva exemple:
- subvenţii;
- anularea sau preluarea de datorii;
- scutirile, reducerile, amînările sau eşalonările la plata impozitelor şi taxelor;
- acordarea unor împrumuturi cu dobînzi preferenţiale;
- acordarea de garanţii în condiţii preferenţiale;
- investiţii ale furnizorului, dacă rata profitului acestor investiţii este mai mică decît cea normală,
anticipată de către un investitor privat prudent;
- reducerile de preţ la bunurile şi serviciile furnizate, inclusiv vînzarea unor bunuri mobile şi
imobile sub preţul pieţei.
Exemplu: Să presupunem că o întreprindere de stat, care activează în sectorul produselor
petroliere, aprobă un tarif foarte avantajos pentru întreprinderile active într-un anumit sector,
de exemplu, în sectorul industriei auto. Ar putea fi spus, în acest caz, că statul acordă ajutor
industriei auto? În special, sunt considerate în acest caz resursele întreprinderii publice ca fiind
resurse de stat? Răspunsul este - pentru a considera resursele întreprinderii publice ca fiind
resurse de stat, decizia întreprinderii publice în acest caz trebuie să fie imputabilă statului. Cu
alte cuvinte, resursele întreprinderii pot fi considerate resurse de stat în cazul în care se
dovedește că întreprinderea a acționat sub influența dominantă a statului, asemenea statului,
în adoptarea acestei măsuri. Un șir de factori pot indica faptul influenței dominante a statului
asupra întreprinderii publice, într-un caz specific, de exemplu, integrarea întreprinderii în
administrația statului, numărul de membri numiți de către stat în consiliul de administrație al
întreprinderii sau dacă statul trebuie să aprobe tarifele întreprinderii înainte de a fi puse în
aplicare.
b) Avantaj economic: Acest criteriu se referă la orice beneficiu economic pe care o întreprindere
nu l-ar fi obținut în condiții normale de piață. În analiza acestui criteriu se compare situația
financiară a întreprinderii care se presupune că a obținut ajutor de stat înainte și după intervenția
publică care se află în examinare.
În cazul unui grant sau o facilitate fiscală acordată unei anumite întreprinderi, acest criteriu
6
este ușor de identificat deoarece piața nu le oferă asemenea facilități iar situația întreprinderii în
cauză este, evident, mai bună după ce a primit grantul sau facilitatea fiscală decît era înainte. În
alte cazuri este necesar să se analizeze dacă o tranzacție, în care sunt implicate autoritățile publice
sau întreprinderile sub influență publică, este sau nu în conformitate cu cerințele pieței.
De exemplu, achiziționarea de către o întreprindere a unui bun sau serviciu de la o autoritate
publică sau un furnizor de resurse de stat (a se vedea mai sus, asemenea unei întreprinderi de stat
...) sub prețul pieței înseamnă că întreprinderea în cauză primește un avantaj.
În mod similar, o întreprindere va fi primit un avantaj în cazul în care vinde un bun sau
oferă un serviciu unui furnizor de resurse de stat la un preț mai mare decît cel de piață.
Exemplu: Să presupunem că o întreprindere de stat din RM cumpără un pachet de
acțiuni în valoare de 145 de milioane de lei într-o întreprindere cu sediul în Chișinău, care
produce butoaie de depozitare a vinului. Concurentul acestei întreprinderi consideră că
investițiile publice nu sunt cu adevărat investiții, ci mai curînd un ajutor de stat deghizat sub
forma unor investiții. Este acesta un caz de ajutor de stat?
Pentru a determina dacă în acest caz există ajutor de stat, este necesar să se analizeze
dacă, în circumstanțe asemănătoare, un investitor privat de dimensiune similară cu cea a
întreprinderii de stat din RM ar fi făcut această investiție (bazîndu-se pe previzibilitatea de
întoarcere (returnare), făcînd abstracție de orice considerente a politicii sociale, regionale sau
sectoriale).
c) Selectivitate: Avantajul trebuie acordat anumitor întreprinderi sau anumitor sectoare. Acest
criteriu este, de obicei, îndeplinit dacă avantajul economic în cauză (finanțat din resurse de stat) se
acordă tuturor operatorilor economici (întreprinderilor) din Republica Moldova.
În acest sens, în conformitate cu Legea cu privire la ajutorul de stat, măsurile aplicabile
tuturor sectoarelor economiei naționale trebuie să fie considerate ca generale (prin urmare măsuri
neselective).
În mod similar, Legea cu privire la ajutorul de stat prevede că nu există nici un avantaj
selectiv în cazul fondurilor eliberate de Banca Națională unei întreprinderi în anumite condiții
menționate în Legea cu privire la ajutorul de stat. Regulile speciale legate de acest criteriu se aplică
în cazul ajutorului fiscal. În acest caz,trebuie să fie identificat dacă pretinsul avantaj acordat unei
întreprinderi constituie o excepție de la sistemul fiscal general aplicabil sau pur și simplu provine
din astfel de aplicare.
De exemplu, o facilitate fiscală de la impozitul pe venit aplicabil în Republica Moldova
unei singure întreprinderi, unui grup de întreprinderi care activează într-un anumit sector, foarte
probabil va fi considerată ca avantaj selectiv în timp ce o rată mica de impozitare a venitului (mai

7
mică decît cea care se aplică în țările vecine) aplicabilă tuturor întreprinderilor din Republica
Moldova va fi considerată ca o măsură generală (neselectivă).
În cele din urmă, un avantaj selectiv fiscal la prima vedere ar putea fi totuși considerat ca
o măsură generală dacă este justificată de un principiu general al sistemului fiscal din RM, cum ar
fi natura progresivă a impozitului pe venit sau ratele diferite pe impozitul pe profit (faptul că unele
companii vor plăti taxe mai mari decît altele, deoarece acestea obțin mai mult profit. Această
situație derivă din aplicarea normală a sistemului fiscal din Republica Moldova: cu cît mai mult
cîștigi, cu atît mai mult plătești).
Exemplu: Să presupunem că în conformitate cu legislația Republicii Moldova, orice
întreprindere investind mai mult de 3.000.000 lei într-o nouă instalație poate primi o reducere
a impozitului pe profit. Măsura nu face distincție între sectoare, localizarea geografică sau tipul
întreprinderii. Este această măsură selectivă? Răspunsul este da deoarece, deși măsura nu alege
în mod explicit orice grup de întreprinderi, investițiile care trebuie făcute pentru a beneficia de
această măsură este atît de mare încît numai întreprinderile mari de facto, vor beneficia de
această măsură. Măsura este prin urmare selectivă.
d) Denaturează sau riscă să denatureze concurența: Acest criteriu este îndeplinit aproape
automat în cazul în care sprijinul public este acordat unei întreprinderi sau grup de întreprinderi
într-un sector care este liberalizat în mod oficial, chiar dacă în prezent în sector există un singur
operator (întreprindere). Într-adevăr, în conformitate cu legislația Republicii Moldova, acest
criteriu poate fi îndeplinit dacă sprijinul public afectează:
• efectele dinamice pe termen lung asupra stimulului de a investi și a concura;
• concurența pe piață produselor și provoacă diferite reacții din partea concurenților
(reducerea vînzărilor și a planurilor de investiții, retragerea de pe piață);
• concurența pe piețele produselor intermediare și, în special, la locul efectuării investițiilor.
Exemplu: Să presupunem că într-o regiune a Republicii Moldova îndepărtată geografic,
o întreprindere mică oferă un serviciu de transport auto cu sprijinul financiar al autorităților
locale. Nu există întreprinderi concurente în regiune și nici o întreprindere din afara regiunii
nu a arătat pînă acum vreun interes de a concura cu actualul furnizor de servicii de transport
auto.
Este, în acest caz, afectată concurența în cazul în care prestatorul de servicii transport
auto primește ajutor de stat din partea autorităților locale? Răspunsul este că, dacă piața este
liberalizată în mod oficial și sprijinul financiar primit de întreprindere de la autoritatea locală
este mai mare de ajutorul de minimis (2,000,000 de lei într-o perioadă de trei ani), concurența
ar putea fi denaturată, dat fiind faptul că această cerință cuprinde nu doar distorsionarea reală

8
dar și potențială a concurenței, care ar putea avea loc, de asemenea, în cazul în care
întreprinderea beneficiară decide să concureze în afara regiunii sale.5

5
https://ajutordestat.competition.md/public/files/Ghid-Ajutor-de-stat-ROMANAb9f62.pdf
9