LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” BUZĂU Str. Horticolei, nr.

50; Telefon 0238/71065

APARATE ELECTRİCE DE COMANDǍ

II.1.3. CONTACTOARE STATICE

Comutaţia dinamică, realizată prin închiderea şi deschiderea circuitelor pe cale mecanică

ridică o serie de probleme legate de stingerea arcului electric care solicită puternic contactele de
producerea vibraţiilor, de alegere a materialelor pentru părţile aflate in mişcare, de reducerea
uzurii mecanice şi electrice şi altele.
Contactoarele statice preiau toate funcţiunile contactoarelor clasice şi elimină aceste
neajunsuri.
Un contactor electromecanic conţine, în esenţă, un circuit de comandă cu bobina unui
electromagnet şi un circuit comandat în care se află contactele electromagnetului. La punerea sub
tensiune a bobinei este atrasă o armătură care, prin mişcarea sa deblochează contactele mobile şi
închide circuitul comandat; contactele rămân închise atât timp cât bobina electromagnetului se
află sub tensiune. Contactoarele statice, realizează aceeaşi funcţiune prin conducţia comandată a
elementelor semiconductoare, dar fără piese în mişcare.
În comparaţie cu contactoarele clasice cu comutaţie dinamică, contactoarele cu comutaţie
statică au următoarele avantaje:
- durată de funcţionare foarte mare;
- frecvenţă de comutaţie ridicată ≤ 20KHz;
- durată de comutaţie mică, de ordinul a 10-3 s;
- funcţionarea fără vibraţii si fără zgomot;
- nu se produce arc electric;
- nu apar tensiuni de comutaţie;
- puterea de comandă este redusă;
- întreţinerea este redusă.
Ca dezavantaje menţionăm: preţul de cost ridicat, căderi de tensiune mai mari şi faptul că
nu pot fi utilizate la tensiuni prea ridicate sunt sensibile la acţiunea curenţilor de defect şi a
supratensiunilor.
În aparatajul de comandă statică, cea mai lungă utilizare o au: dioda, tiristorul şi triacul.
• Dioda este o componentă electronică cu două terminale având conductanță asimetrică.
Dioda are rezistență mică (ideal zero) la trecerea curentului într-o direcție și rezistență mare

1
 LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” BUZĂU Str. Horticolei, nr. 50; Telefon 0238/71065

(ideal infinită) la trecerea în cealaltă direcție. Dioda semiconductoare, cea mai des utilizată
diodă, este o bucată cristalină de material semiconductor
Aceasta se comportă ca un ventil necomandat din cauza conductibilităţii mari în sens direct şi
practic, inexistente în sens invers.

• Tiristorul se comportă ca un ventil semicomandat; semnalul pe electrodul de comandă

determină momentul intrării în conducţie a tiristorului.
• Triacul echivalează cu un ventil semicomandat, dar prezintă conductibilitate ridicată în
ambele sensuri, dacă este amorsat cu ajutorul electrodului de comandă.

Fig. 6. Schema de principiu a unui contactor static de curent continuu

Starea de conducţie a acestor elemente din circuit echivalează cu starea „contacte închise“;
rolul bobinei de comandă de la contactoarele electromecanice este preluat de dispozitivele
electronice care comandă intrarea în conducţie a elementelor semiconductoare şi deci închiderea
circuitului.
Principiul de funcţionare al unui contactor static de circuit continuu se poate urmări pe
schema din (fig. 6).
1. Pentru starea de conducţie pe grila tiristorului T 1 şi aplică un impuls de comandă şi
aceasta intră în conducţie. Curentul parcurge sarcina Z, iar condensatorul se încarcă prin
rezistenţa R cu polaritatea din figură (stânga).
Contactorul funcţionează în poziţia închis.
2. Pentru poziţia „deschis“ se comandă intrarea în conducţie a tiristorului T2.
Condensatorul C este conectat cu (–) pe anodul tiristorului T 1 se anulează curentul în
tiristorul T1, blocăndu-l.
Condensatorul C se descarcă şi apoi se încarcă prin sarcina Z la tensiunea sursei cu
polaritatea din dreapta. Tiristorul T2 conduce un circuit foarte mic datorită valorii mari a
rezistenţei R.
Această situaţie echivalează cu contactorul static în poziţia deschis. Pentru închiderea
contactorului se comandă conducţia tiristorului T1; la bornele tiristorului T2 va fi conectat

2
 LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” BUZĂU Str. Horticolei, nr. 50; Telefon 0238/71065

condensatorul C încărcat cu polaritatea marcată în dreapta pe figură. Tiristorul T2 se blochează,

condensatorul se descarcă prin T1 şi se încarcă la polaritatea iniţială prin R.
Datorită valorii mari a constantei de timp t=RC a circuitului, frecvenţa de conectare este
redusă. Dacă sarcina Z are caracter inductiv pe durata comutaţiei la bornele tiristorului T 1 apar
supratensiuni. Protecţia se realizează prin dioda D. În funcţionare normală dioda este blocată, iar
la întreruperea curentului prin sarcină dioda conduce şi diminuează tensiunea de comandă prin
scurtcircuitarea sarcinii.
În concluzie, T1 în conducţie închide circuitul T2 în conducţie deschide circuitul.
Condensatorul C, blochează, pe rând, cele doua tiristoare.

Fig. 7. Blocuri funcţionale ale contactorului static de curent continuu

1 – bloc de comandă şi separare galvanică;

2 – bloc de comandă a ieşirii;
3 – bloc de ieşire;
4 – bloc de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit.
Contactoarele statice de curent continuu necesită o sursă separată de alimentare, blocuri de
protecţie (fig. 7).
Tensiunea de alimentare se aplică între bornele 1 şi 2, iar sarcina se conectează între
bornele E şi 2.
Când tensiunea de comandă se aplică pe bornele a şi b, sarcina va fi parcursă de curent.
Tensiunile şi curenţii de comandă au valori mici (ex. Vc=5V sau 24 Vcc, ic=25mA la 24Vcc;
U0=24Vcc).
Anduranţa este foarte mare (minim 30∙106 cicluri).
Protecţia contactoarelor statice de curent continuu este realizată electronic. Tiristoarele au o
capacitate termică extrem de redusă şi se impune folosirea unor scheme eficace şi ultrarapide
pentru protecţia la suprasarcină şi scurtcircuite.
Principiul de funcţionare a contactoarelor statice de curent alternativ se poate ilustra cu
ajutorul schemelor din figura 8.

3
 LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” BUZĂU Str. Horticolei, nr. 50; Telefon 0238/71065

Fig. 8. Schemă de principiu pentru funcţionarea contactorului

static de curent alternativ

a – montaj antiparalel, cu două tiristoare; b – montaj cu triac;

c – montaj în punte Graetz.
La montajul antiparalel, fiecare dintre cele două tiristoare conduce într-o semiperioadă a
tensiunii de alimentare. Durata conducţiei reprezintă timpul scurs între aplicarea semnalului de
comandă pentru deschiderea tiristorului şi momentul trecerii naturale a tensiunii prin zero (fig.
9).

Fig. 9. Conducţia comandată a unui tiristor

u – tensiunea aplicată circuitului; i – curentul prin sarcină; t 0 – timpul scurs între momentul
trecerii tensiunii prin zero şi momentul deschiderii tiristorului (corespunde „unghiul de
aprindere“); tc – durata conducţiei tiristorului.
Pentru a se sesiza momentul când tiristorul în conducţie s-a blocat, contactorul este
prevăzut cu un dispozitiv de detectare a momentului trecerii prin zero a tensiunii, moment cu
care este sincronizată deschiderea celuilalt tiristor.

4
 LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” BUZĂU Str. Horticolei, nr. 50; Telefon 0238/71065

Sarcina poate fi inductivă sau rezistivă. În caz de avarie, pe circuitul de comandă nu

trebuie să se transmită tensiunea de lucru şi de aceea se realizează separarea galvanică printr-un
bloc optocuplor.
În figura 8 c, diodele de putere D1, D3, D2, D4, conduc pe rând câte două, în funcţie de
polaritatea tensiunii. Dacă tiristorul T este amorsat la fiecare semiperioadă, el este parcurs de
curent continuu, iar sarcina Z este parcursă de curent alternativ.
Blocurile funcţionale ale unui contactor static de curent alternativ sunt evidenţiate in figura
10.

Fig. 10. Blocuri funcţionale ale contactorului static de curent alternativ

1 – bloc de comandă şi separare galvanică;

2 – bloc de comandă a ieşirii;
3 – bloc de ieşire;
4 – bloc de sincronizare pentru aprindere
Z – sarcină; U~ - tensiunea de alimentare a sarcinii.
Tensiunea de comandă se aplică între bornele a, b. În intervalul contactor închis prin
sarcina Z circula curent.
Pentru utilizarea în regim AC11, I=0,4A la 220V c.c., Uc=5V sau 24Vc.c.; fe=10Hz, Ie=25mA.
La contactoarele de curent alternativ protecţia la scurtcircuit este realizată cu siguranţe
ultrarapide.

5
 LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” BUZĂU Str. Horticolei, nr. 50; Telefon 0238/71065

II.2. ÎNTRERUPTORUL AUTOMAT (RUPTORUL)

Întreruptoarele automate sunt aparate de conectare capabile să închidă, să suporte şi să

întrerupă curenţi în condiţii normale prestabilite şi de asemenea, să închidă pe o durată
specificată şi să întrerupă curenţi normali cum sunt curenţii de scurtcircuit.
Întreruptoarele automate se utilizează pe scară largă:
- ca aparate de conectare pentru consumatori importanţi;
- ca aparate normale de corectare acolo unde există riscul scăderii tensiunii sau chiar
dispariţia acesteia;
- ca aparate normale de conectare unde sunt prezente vibraţii şi şocuri mecanice
semnificative;
- pentru protecţia instalaţiilor de iluminat;
- pentru protecţia normală şi selectivă a reţelelor de distribuţie a energiei electrice, fiind
incluse în componenţa tablourilor electrice din centrale, staţii şi posturi de transformare.
Întreruptoarele automate de joasă tensiune sunt, de regulă, de tip disjunctor, adică numai cu
declanşare liberă, închiderea făcându-se prin acţionare directă sau prin comanda voită, de la
distanţă.
Indiferent de varianta constructivă, un întreruptor automat are următoarele părţi
componente:
- circuitul principal de curent care conţine: contacte principale, contacte de rupere, bobină
de suflaj magnetic, coarne de suflaj, borne de racord la circuitul exterior realizate din
profile de cupru;
- camere de stingere a arcului electric;
- piese izolante pentru susţinerea căilor de curent şi pentru separarea fazelor, realizate prin
presare, din răşini fenolice;
- mecanism de acţionare şi zăvorâre;
- aparate de protecţie: declanşatoare şi relee;
- aparate şi elemente accesorii: transformatoare de curent, contacte auxiliare etc.;
- cutia aparatului, din răşini fenolice sau din tablă de oţel (la aparatele mari).
• Mecanismul de acţionare şi zăvorâre denumit uzual broască sau zăvor, specific
construcţiei de întreruptoare are următoarele funcţiuni:
- să menţină întreruptorul în poziţia „închis“ un timp oricât de lung, fără consum
suplimentar de energie, prin blocarea mecanică a contactelor mobile la sfârşitul cursei de
închidere;
-

6
 LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” BUZĂU Str. Horticolei, nr. 50; Telefon 0238/71065

- să asigure declanşarea liberă, adică la existenţa unui ordin de declanşare, întreruptorul să

nu poată fi nici închis, nici menţinut în poziţia închis;
- la închiderea manuală a întreruptorului să asigure o viteză minimă a contactului mobil;
- să adapteze caracteristica cuplului rezistent la caracteristica motorului.

Deschiderea cotactelor mobile se face cu mare viteză sub acţiunea unor resorturi puternice.
Realizarea funcţiilor menţionate se face cu ajutorul mecanismelor cu clichet, genunchi etc.
Deoarece întreruptoarele realizează întreruperea unor curenţi mari de scurtcircuit, forţele
electrodinamice care solicită contactele sunt foarte mari.
La valori de 30-40 kA, forţele electrodinamice şi forţa de reacţiune în contacte au tendinţa
de a le deschide şi de a provoca în cele din urmă sudarea acestora. La întreruptoarele normale,
contactele fixe au forme speciale pentru a fi anulat acest incovenient (fig. 11).

Fig.11. Formă specială a contactelor

întreruptoarelor selective

1 – contacte fixe;
2 – puntea contactelor mobile;
3 – resoartele pentru forţa de apăsare în
contacte;
4 – cale de curent.

Camerele de stingere sunt solicitate la arc electric intens. Întreruptoarele de putere se

echipează cu camere de stingere deschise, înguste, cu plăci metalice etc. La curenţi intenşi, arcul
electric este deviat şi alungit cu ajutorul unor bobine parcurse de curentul principal (bobine de
suflaj).
Spre deosebire de contactoarele care sunt echipate numai cu relee, întreruptoarele automate
conţin atât relee cât şi declanşatoare şi realizează protecţia atât la suprasarcină cât şi la
scurtcircuit.
Declanşatorul este sensibil la o mărime electrică ce determină o acţiune mecanică de
eliberare a unei forţe.

7
 LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” BUZĂU Str. Horticolei, nr. 50; Telefon 0238/71065

Releul este sensibil la o mărime electrică ce determină închiderea sau deschiderea unui
contact electric. La întrerupere, releele pot stabili curentul în bobina declanşatorului.

Fig.12. Schema de principiu a unui întreruptor de putere

1 – releu termic; 2 – releu electromagnetic; 3 – bobină releu de tensiune minimă (DTm).

Există o mare varietate de întreruptoare automate se pot totuşi grupa după caracterisitici
comune, dintre care selectăm câteva: după natura curentului (de curent continuu, de curent
alternativ, de curent continuu si alternativ), după numărul de poli (monopolare, bipolare,
tripolare), după modul de acţionare la deschidere al aparatului (manuală, electrică, pneumatică),
după modul de declanşare (declanşare liberă, declanşare condiţionată), după timpul total de
deschidere la scurtcircuit (limitatoare – până la 10 ms; rapide – până la 20 ms; normale – până la
50 ms, selective – cu dispozitiv de declaşare temporizat).
• Întreruptoarele automate limitatoare se construiesc pentru curenţi de ordinul sutelor de
amperi şi capacităţi de rupere până la 100 kA, curent prezumat. Sunt acţionate manual sau cu
motor electric.
• Întreruptoarele automate rapide de curent continuu se folosesc pentru protecţia
redresoarelor cu elemente semiconductoare.

8
 LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” BUZĂU Str. Horticolei, nr. 50; Telefon 0238/71065

• Întreruptoarele automate selective pot sesiza diferenţa între valorile curenţilor de pe

conductorul de fază şi de nul, de exemplu, în cazul unei slăbiri a izolaţiei, când diferenţa indică
scurgeri de curent la masă.
Întreruperea rapidă a circuitului evită accidentele prin electrocutare şi producerea de
incendii.
• Întreruptoarele automate de joasă tensiune se execută cu întrerupere în aer, în construcţie
deschisă şi închisă (compactă) pentru curenţii între 10 A şi 4000 A.

• O categorie aparte o constituie întreruptoarele automate de instalaţii, de formă aplatizată,

pretându-se la gruparea pe panouri sau de formă cilindrică cu filet E 27, acestea din urmă fiind
denumite siguranţe automate (fig. 13) şi utilizate la tablourile din locuinţe.

Fig.13. Întreruptor automat monopolar de instalaţii

1 – buton de închidere; 2 – buton de deschidere;

3 – carcasă; 4 – bimetal; 5 – contacte fixe;
6 – mecanism de zăvorâre; 7 – contact mobil;
8 – releu electromagnetic; 9 – cotact cu filet;
10 – contact de fund.

Caracterisiticile de protecţie ale întreruptorului din figura 13 prezintă o zonă de dispersie

limitată de două curbe, la rece si la cald, atât în zona releelor termice cât şi în zona
declanşatorului electromagnetic, datorită erorilor acestor aparate. Datorită acestei dispersii este
greu să se aprecieze selectivitatea protecţiei între elementele de protecţie ale întreruptorului.
La întreruptorul nromal, destinat protecţiei motoarele electrice şi liniilor electrice de joasă
tensiune, releul termic realizează protecţia la suprasarcină în domeniul 1,1 < I < 10In.
Declanşatorul electromagnetic protejează instalaţia la scurtcircuit pentru I > 10In.

9
 LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” BUZĂU Str. Horticolei, nr. 50; Telefon 0238/71065

Utilizarea întreruptoarelor automate oferă avantaje semnificative:

- economice de energie;
- posibilitatea de a obţine capacităţi de rupere mari;
- insesibilitate la şocuri şi vibraţii;
- posibilitatea de a dimensiona foarte judicios electromagneţii de acţionare, având în
vedere că se află sub tensiune numai atât timp cât se produce închiderea.
Întreruptoarele automate au totuşi o construcţie complicată şi permit frecvenţe de conectare
mici reduse la câteva zeci de manevre pe zi.

Construcţiile moderne de întreruptoare automate se caracterizează prin execuţie

modulară, dimensiuni mai reduse, asociere cu aparate de protecţie realizate cu componente
electronice, caracteristicile superioare (conform normelor CEI 947-1/5, EN 60947-1-2),
coordonarea mai bună a caracteristicilor elementelor de protecţie, design plăcut şi atractiv,
posibilitatea monitorizării prin computer a parametrilor din instalaţii.

În schemele de acţionare şi de comandă este foarte importantă alegerea şi coordonarea

caracteristicilor aparatelor de protecţie în funcţie de sarcina protejată. De exemplu, stabilirea
protecţiei circuitului unui motor depinde de: tipul maşinii antrenate, siguranţa operaţiilor,
frecvenţa de conectare, durata serviciului continuu impus de sarcină, standardele aplicate pentru
a asigura protecţia şi menţinerea caracteristicilor pe toată durata de funcţionare.
Figura 14 este un exemplu de alegere a aparatelor de protecţie pentru acţionarea unui motor
electric.

Fig. 14. Funcţiile aparatelor de protecţie pentru un motor electric

1 – deconectare şi protecţie la scurtcircuit;

2 – comandă;
3 – protecţie la suprasarcină;
4 – protecţie internă şi specifică.

10
 LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” BUZĂU Str. Horticolei, nr. 50; Telefon 0238/71065

• Cu ajutorul întreruptorului se realizează protecţia la scurtcircuit precum şi deconectarea

manuală a motorului pentru operaţii de întreţinere.
• Cu ajutorul contactorului se comandă pornirea-oprirea şi, după caz, pornirea şi variaţia
vitezei.
• Releele termice asigură protecţia la suprasarcină pentru I < 10In, pentru demaror şi
conductele de legătură.
• Protecţia specifică sau internă a motorului este destinată, în principipal, defectelor de
izolaţie şi încălzirii înfăşurării.

Bibliografie:

- Popescu Lizeta, Echipamente Electrice, vol. II, Editura “Alma Mater”, Sibiu, 2008.

11