Radu-Crețu Adelina

CRP
Anul II, grupa II

De bună voie și nesiliți de nimeni (?)

Începând cu anii 1930, cultele au devenit obiectul studiului sociologic în contextul studiului
comportamentului religios. Din 1940, mișcarea contracultivă creștină s-a opus unor secte și
mișcărilor religioase noi și le-a etichetat drept culte pentru credințele lor neortodoxe
„necreștine”.

Dar ce au în comun acești „cult leaders”? Cum reușesc să convingă zeci, uneori sute de oameni,
să îi urmeze și sa îi îndeplinească toate ordinele, fără a pune întrebări, fără a avea îndoieli? În
ciuda diferențelor largi în ceea ce privește scopurile, ideologiile și stilurile de viață, liderii
cultelor au unele caracteristici cheie în comun. De la studierea scrierilor, biografiilor și relatările
martorilor conducătorilor de cult, cercetătorii au împânzit anumite caracteristici care unesc acest
grup rar.

"Aș spune în primul rând, că probabil fiecare lider de cult este un narcisist și măsura în care
narcisismul său este negativ - așa cum l-a numit un savant,„ narcisism traumatic "- va avea un
efect asupra modului în care este format grupul (membrii cultului)", a declarat Janja Lalich,
cercetătoare de cult și profesor emerită de sociologie la Universitatea de Stat din California,
Chico.

Narcisismul traumatic nu este narcisismul unei vedete de film, de exemplu, care este plin de sine
și inspiră admirația celorlalți, după spusele lui Lalich. Narcisismul raumatic are un „efect nociv”
asupra celorlalți (spre exemplu, motivul pentru care unii criminali scriu manifeste).

Pentru un bun exemplu de narcisism traumatic putem privi presupusul cult sexual Nexium
( Keith Raniere fiind fondatorul), care s-a prezentat ca un grup de auto-ajutor pentru „woman
empowerment” . O expunere din The New York Times din 2017 a detaliat modul în care femeile
din Nexium au fost marcate cu un simbol care includea inițialele lui Raniere și obligate să
urmeze „diete de aproape-înfometate ” pentru a-l atrage din punct de vedere . Foste membre au
susținut, de asemenea, că au fost constrânse pentru a întreține relații sexuale cu Raniere.

Cum reușesc să îi convingă liderii cultului pe ceilalți să se complacă în aceste situații abuzive?
Majoritatea liderilor cultelor sunt foarte carismatici. Dar, după cum spunea Lalich, carisma este
în ochiul privitorului; nu toată lumea răspunde în același mod. (De aceea, când vedem imagini cu
Charles Manson, spre exemplu, s-ar putea să fim profund confuz în legătură cu modul în care a
reușit să atragă zeci de adepți.) Carisma liderilor cultelor îi ajută, de asemenea, să creeze un
dezechilibru de putere între ei și adepții lor.
Radu-Crețu Adelina
CRP
Anul II, grupa II
"Fiecare lider a primit acest statut special din partea oamenilor care îi venerează", a spus
Lalich pentru Live Science. "Liderii carismatici tind să fie intuitivi. Sunt capabili să citească
oamenii. Proliferează haosul. Vor crea situații de criză. Când intră în cameră, nu știi niciodată
dacă vor fi buni și amabili sau răi, creând un fel de situație periculoasă (incertă). "

Natura și carisma lor imprevizibilă permite conducătorilor cultelor să fie autoritari - ceea ce este
prin de la început, deoarece acești oameni sunt adesea flămânzi de putere . "În majoritatea
cazurilor va exista un fel de îndoctrinare care îi învață pe adepți că trebuie să aibă o atenție
totală pentru lider", a spus Lalich. „S-ar putea să li se ceară să se îmbrace într-un anumit fel, li
se poate cere să vorbească într-un anumit fel și ar putea fi izolați de foștii prieteni și de familie,
pentru că liderul va spune că vor intra în calea spre mântuire a adeptului ”.

Dacă grupul lor va deveni suficient de mare, liderii cultelor vor institui adesea o ierarhie pentru
a îndeplini cerințele liderului folosind „carisma prin procură” (Recruții Nexium au fost numiți
aparent „stăpâni” și au căutat să îndoctrineze „sclavi”).

Liderii cultelor fac de obicei promisiuni chinuitoare - „fie pentru a schimba lumea, pentru a te
schimba, a te face bogat, a te face frumos”, a spus Lalich. Dar ea subliniază că „este foarte
important ca oamenii să fie consumatori pricepuți și să verifice cu adevărat pe cineva înainte de a
te da peste cap”.

Uneori, unele culte pot fi atât de prolifice încât să rămână în memoria publică. Spre exemplu,
expresia „don’t drink the kool-aid” care face referire la „nu te încrede în nimeni chiar atât de
ușor” este rezultatul unui astfel de „incident”.

În 1955, Jim Jones a fondat „The People’s Temple ” în Indianapolis. El s-a arătat îngrijorat că un
atac nuclear ar putea izbucni în zonă, așa că și-a mutat congregarea în Eureka, California, despre
care a considerat că va fi un loc mai sigur. Paranoia a lovit din nou în 1977 (de data aceasta
născută din atenția mass-media), iar Jones a mutat adunarea într-o așezare din Guyana
supranumită Jonestown.

Congresistul american Leo Ryan a decis să viziteze noua locație a cultului în Guyana, în 1978,
pentru a investiga rapoartele privind abuzurile asupra membrilor. El a fost împușcat și ucis de
patru membri ai cultului. Jones i-a instruit apoi pe toți adepții săi să bea Kool-Aid amestecat cu
cianură. Peste 900 de cadavre au fost descoperite la așezare, inclusiv Jones, care a avut o rană cu
glonț la cap.

Într-o notă de sinucidere nesemnată, un membru al cultului a scris: „Dacă nimeni nu înțelege, nu
contează. Sunt gata să mor acum. Întunericul se așază peste Jonestown în ultima sa zi pe
pământ”.

Un alt caz la fel de șocant a fost și cel legat de cultul „Children of God”, care au fost acuzați în
repetate rânduri de abuz.
Radu-Crețu Adelina
CRP
Anul II, grupa II
„Copiii lui Dumnezeu” a fost înființat la sfârșitul anilor '60 de David Berg, un predicator călător.
Ei credeau în „dragostea liberă” care se presupunea că membrii de sex feminin trebuie să se
supună dorințelor sexuale ale celorlalți membrii (uneori cunoscut sub numele de „flirty-fishing”)
și supraviețuitorii susțin că până și copiii au fost abuzați regulat. Atât Rose McGowan, cât și
Joaquin Phoenix au crescut ca și „Copii lui Dumnezeu”.

"Au fost abuzuri sexuale pentru mine încă de la vârsta de 4 ani, nu doar de la tatăl meu care a
fost condamnat, ci de la diverși membri ai cultului, unii înrudiți, unii nu", a spus Verity Carter,
care a crescut în cult pentru BBC NEWS. "Nu am fost comod cu lucrurile care mi-au fost făcute,
dar dacă am aș fi pus întrebari, aș fi fost bătut sau mi s-ar pus restricții . Am fost pedepsit foarte
mult pentru că nu am putut niciodată să nu mai pun întrebări."

Berg a murit în 1994. Ulterior, „Copiii lui Dumnezeu” s-au rebranșat și și-au schimbat numele în
„Familia dragostei”, iar mai târziu „The Family International” după ce fusese etichetată cult și a
fost cercetată de FBI și Interpol.