Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Romana
Romana
Termenul provine, potrivit Dictionarului de termeni literari, din fr. style, lat. stylus, cu sensul "condei,
compozitie". In poetica traditionala însemna modul de exprimare scrisa sau orala.
Se pot distinge:
1. stilul propriu unui gen sau unei specii literare (stilul dramatic, epic, liric)
2. stilul unui curent artistic (romantic, clasic, realist etc)
3. stilul epocii
4. stilul national
Modul in care sunt folosite resursele limbii (lexicale, fonetice, morfologice, sintactice, topice) poate
caracteriza un vorbitor sau o colectivitate (grup); Tudor Vianu definea stilul ca fiind expresia unei
individualitati.
CUPRINDE: articole stiintifice, lucrari de specialitate scrise de cercetatori, savanti, persoane creditabile
in domeniul stiintific. Textele stiintifice urmaresc sa exploreze, sa explice, sa argumenteze cunostinte
factuale.
CARACTERISTICI:
PARTICULARITATI LINGVISTICE:
Nota! Tot de stilul stiintific tine si limbajul tehnic (terminologie cu caracter orientat practic), limbajul
religios (terminologie arhaica, solemna, conservatoare si cu incarcatura emotiva), limbajul poetic
(terminologie accesibila si cu tehnici persuasive).
Nota! -Informatiile din stilul stiintific se transmit prin diverse tipuri de texte (argumentativ, descriptiv,
informativ, explicativ, injoctiv). -Argumentarea este un demers prin care se justifica o afirmatie. Textele
argumentative afirma sau neaga, valorizeaza sau nu, favorizeaza ca adevarate sau false, idei, convingeri,
atitudini. Intr-un text stiintific argumentarea are functie referentiala, dar intr-un text jurnalistic ea are
functie conativa.
CUPRINDE: domeniul legislativ (articole de lege, Constituţia, Codul penal, Codul muncii etc), texte
elaborate de organul judiciar.
B. STILUL ADMINISTRATIV
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi; -Verbul "a trebui", verbul "a putea"; -Folosirea
infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza reflexiv-pasiva, preferinta pentru anumite verbe,
locutiuni si expresii; -Forme impersonale; -Expresii verbale impersonale.
3.Stilul publicistic
Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public; este stilul prin care publicul
este informat, influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice,
economice, artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt: monologul scris (in presa si publicatii),
monologul oral (la radio si televiziune), dialogul oral (dezbaterile publice), dialogul scris (interviuri
consemnate scris);
Notă!
1. Unele forme se apropie de stilul colocvial, artistic sau ştiinţific, prin faptul că îmbină informaţia
cu o prezentare/ comentare a acesteia, ceea ce, uneori, presupune şi o anumită implicare subiectivă
a autorului.
2. Conţinutul reflectă realitatea imediată şi este completat cu mijloace extralingvistice de tipul:
fotografie, caricatură, hartă, schemă, statistică, tabel.
PARTICULARIĂŢI LINGVISTICE
Lexicale: Este evitat limbajul profesional (el se foloseşte în publicaţiile de specialitate). Termenii noi sunt
explicaţi prin analogie: raporturi de asemănare/ diferenţiere stabilite între două sau mai multe obiecte,
fenomene, fiinţe etc. Utilizeaza titluri socante pentru a atrage atentia, pentru acoperirea subiectului sau
pentru oreferire nemijlocita la continut.
Sintactice: Construit cu propoziţii enunţiative cât mai accesibile şi mai simple. Formulări eliptice care să
impresioneze şi să atragă atenţia.
Stilistice: Detaliile sunt precise şi elocvente. Stilul cel mai sensibil la inovaţie. Se utilizeaza
uneoriprocedee artistice (asemanatoare cu stilul beletristic).
CUPRINDE: operele literare în proză, versuri şi operele dramatice; tot aici pot fi incluse eseurile,
jurnalele, memoriile, amintirile.
CARACTERISTICI:
1. libertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbii literare;
2. contrastul dintre sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor (în special în poezie, prin modul
neobişnuit în care se folosesc cuvintele);
3. caracterul individualizat al stilului;
4. unicitate şi inovarea expresiei;
5. bogăţie lexicală - din punct de vedere statistic;
6. sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt;
7. înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afara limbii literare (arhaisme,
regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon);
8. mesajul are funcţie poetică, centrată asupra lui însuşi, asigurându-i acestuia o structură care îl face
perceptibil la nivelul formei şi adesea uşor de fixat în memorie. Prin funcţia poetică, un mesaj nu
mai e un simplu instrument, un vehicul pentru informaţie, ci un text interesant în sine: plăcut,
frumos, obsedant, amuzant etc. Pregnanţa mesajului e produsă de simetrii, repetiţii, rime, ritm,
sensuri figurate etc. Funcţia poetică se manifestă desigur în poezie, dar nu numai în ea; e prezentă
în vorbirea curentă, în expresii şi locuţiuni populare, în sloganuri, proverbe etc.
9. folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care, prin anumite calitati, trezesc in constiinta
cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;
10. o mare complexitate, data fiind diversitatea operelor literare cat si faptul ca fiecare autor isi are
propriul stil;
11. bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical, termeni regionali, arhaici,
neologisme, termeni de jargon sau argou etc);
12. extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unor termeni;
13. cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa;
14. relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii.
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
5. Stilul colocvial
Stilul colocvial (familiar) se utilizeaza in sfera relatiilor de familie, in viata de zi cu zi.
CARACTERISTICI:
1. conform specificului discursului: discurs ficţional/ stil artistic, discurs nonficţional/ stil ştiinţific;
2. recurge la elemente suprasegmentale (ton, gestică, mimică);
3. are o mare încărcătură afectivă;
4. regulile gramaticale pot fi încălcate;
5. pot fi folosite elemente de argou sau jargon;
6. sunt folosite particularităţi regionale sau socio-profesionale;
7. se realizeaza dezvoltarea spontana, neintentionata a limbii.
8. un anume grad de afectivitate;
9. folosirea unor formule de adresare, pentru implicarea ascultatorului;
10. utilizarea mijloacelor non-verbale; oscilare intre economie si abundenta in exprimare. Economia
se manifesta prin intrebuintarea cliseelor lingvistice, a abrevierilor de tot felul, dar mai ales prin
elipsa, ca urmare a vorbirii dialogate, precum si prin mijloace extralingvistice (mimica, gestica)
care permit intreruperea comunicarii, restul fiind sugerat. Abundenta in exprimare este
materializata prin repetitie, prin utilizarea zicalelor, proverbelor, locutiunilor si expresiilor, prin
evitarea cuvintelor abstracte care sunt substituite prin perifraze.
11. prezenta unor termeni regionali sau chiar argotici;
12. folosirea diminutivelor, augmentativelor, substantivelor in vocativ sau a verbelor la imperativ;
13. simplitate, degajare si naturalete.
14. conform relaţiei E-R (beneficiar)
Emiţătorul poate fi specializat sau nespecializat. Receptorul poate fi şi
el specializat sau nespecializat. In cadrul acestui stil, relaţia emiţător-receptor poate fi şi de
rudenie.
15. conform efectului mesajului
Acord
Identificare
Internalizare
16. conform funcţiei mesajului (scop):
Informare
Educare
Divertisment
Publicitar
17. conform încărcăturii emoţionale a mesajului
Emoţional
Persuasiv
Manipulant
Prohibitiv
Critic
Polemic
Claritate
Proprietate
Corectitudine
Precizia
Puritatea
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE