Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CZU 17+341.231.14
Responsabil de ediţie: dr. Luminiţa Drumea, expert pentru ştiinţă a Comisiei Na-
ţionale a Republicii Moldova pentru UNESCO.
Se distribuie gratuit
17+341,231,14
3
Declaraţia privind rasele şi prejudecăţile de rasă
DECLARAŢIA PRIVIND RASELE ŞI PREJUDECĂŢILE DE RASĂ
Preambul
4
Documente ale UNESCO
confirmînd fidelitatea sa principiilor, proclamate în Statutul Organizaţiei Naţi-
unilor Unite şi în Declaraţia Generală a drepturilor omului, precum şi hotă-
rîrea sa de a contribui la realizarea pactelor internaţionale privind drepturile
omului, de asemenea a Declaraţiei privind stabilirea noii ordini economice
internaţionale,
plină de fermitate a contribui la trasarea în viaţă a Declaraţiei Internaţionale
şi a Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind lichidarea tuturor
formelor de discriminare rasială,
luînd în considerare Convenţia Internaţională privind prevenirea crimelor
de genocid şi pedepsirea pentru el, Convenţia Internaţională privind cur-
marea crimelor de apartheid şi pedepsirea pentru el, Convenţia privind
neaplicarea termenului de prescripţie pentru crimele de război şi crimele
împotriva omenirii,
amintind, de asemenea, actele internaţionale, deja adoptate de UNESCO,
şi, în special, Convenţia şi Recomandarea privind lupta cu discriminarea
în domeniul învăţămîntului, Recomandarea privind situaţia învăţătorilor,
Declaraţia privind principiile colaborării internaţionale culturale, Reco-
mandarea privind educaţia în spiritul înţelegerii reciproce, a colaborării şi
păcii internaţionale şi educaţia în spiritul respectului drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, Recomandarea privind statutul cercetătorilor
ştiinţifici şi Recomandarea privind participarea maselor largi în viaţa la
culturală şi contribuţia lor la dezvoltarea culturii,
luînd în considerare cele patru solicitări privind problema rasială, acceptate
de consfătuirea experţilor convocaţi de UNESCO,
din nou confirmînd tendinţa sa de a participa în mod energic şi constructiv la
realizarea programului Deceniului de luptă cu rasismul şi discriminarea
rasială, proclamat de Asambleea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Uni-
te la sesiunea a 28-a,
menţionînd cu o nelinişte profundă că rasismul, discriminarea rasială, colo-
nialismul şi apartheidul încă mai dăinuie în lume, luînd diverse forme,
ceea ce se manifestă atît în păstrarea principiilor legislative şi a practicii
aparatului de guvernămînt şi administrativ, care nu sînt compatibile cu
principiile respectului drepturilor omului, cît şi în păstrarea structurilor
politice şi sociale, a atitudinilor şi a poziţiilor, marcate de pecetea ne-
dreptăţii şi a ignorării personalităţii umane şi care crează izolare, înjosire
şi exploatare sau asimilare forţată a membrilor grupurilor ce se află într-o
situaţie mai puţin favorabilă,
exprimîndu-şi indignarea referitor la astfel de atentate la demnitatea umană,
5
Declaraţia privind rasele şi prejudecăţile de rasă
regretînd acele bariere pe care le ridică pe calea spre o înţelegere recipro-
că dintre popoare şi
exprimînd alarma în legătură cu ameninţarea, pe care o crează pentru pacea
în lume şi securitatea internaţională,
acceptă şi declară în mod solemn prezenta Declaraţie privind rasele şi pre-
judecăţile rasiale:
Articolul 1
1. Toţi oamenii aparţin la una şi aceeaşi specie şi au o provenienţă comună.
Ei se nasc egali în demnitate şi drepturi, cu toţii sînt parte indisolubilă a
omenirii.
2. Toţi oamenii şi grupurile de oameni au dreptul să se deosebească unul de
altul, să se perceapă ca atare şi să se considere astfel. Însă multitudinea
formelor de viaţă şi dreptul la distincţie nu pot sluji pretext în nici un fel
pentru prejudecăţile de rasă; nici de jure, nici de facto nu pot servi drept
justificare la nici un fel de practică discriminatorie sau bază a politicii de
apartheid, care reprezintă forma extremă de rasism.
3. Identitatea originii nici într-un fel nu afectează posibilităţile oamenilor de
a duce un mod de viaţă diferit; ea la fel nu exclude nici existenţa deosebi-
rilor, bazate pe diversitatea culturilor, mediului şi istoriei, nici dreptul la
păstrarea originalităţii culturale.
4. Toate popoarele lumii posedă capacităţi egale care le permit să atingă cel
mai înalt nivel de dezvoltare intelectuală, tehnică, socială, economică,
culturală şi politică.
5. Deosebirile în realizările diferitelor popoare se explică doar prin factori
geografici, istorici, politici, economici, sociali şi culturali. Aceste deo-
sebiri nici într-o măsură nu pot servi motiv pentru stabilirea vreo unei
clasificări ierarhice a naţiunilor şi a popoarelor.
Articolul 2
1. Orice teorie care atribuie superioritatea sau handicapul unor rase sau gru-
puri aparte, care ar permite unor oameni să domine asupra altora sau să-i
respingă pe alţii, care ar fi, chipurile, mai prejos în raport cu ei sau care
îşi fondează raţionamentele de evaluare pe deosebirile de rasă, este ne-
fondată din punct de vedere ştiinţific şi contravine principiilor morale şi
etice ale omenirii.
2. Rasismul include în sine ideologia rasistă, principiile, bazate pe prejudicii
6
Documente ale UNESCO
rasiale, pe un comportament discriminatoriu, organizare structurală şi
practica instituţională, care duc la inegalitatea rasială, precum şi ideea
vicioasă referitor la faptul că relaţiile discriminatorii dintre grupuri sînt
justificate din punct de vedere moral şi ştiinţific; el se manifestă în prin-
cipiile legislative sau normative şi în activităţile discriminatorii, precum
şi în concepţii şi acte discriminatorii; el împiedică dezvoltarea victimelor
sale, corupe pe cei care îl implimentează în practică, dezbină din interior
naţiunile, crează piedici pe calea colaborării internaţionale şi amplifică
încordarea politică în relaţiile dintre popoare; el contravine principiilor
fundamentale ale dreptului internaţional şi, respectiv, crează o ameninţare
serioasă păcii şi securităţii în lume.
Articolul 3
Orice distincţie, excepţie, limitare sau predilecţie, bazată pe indicii de
rasă, culoarea pielii, provenienţa etnică sau naţională, sau intoleranţa
religioasă, provenită din concepţiile rasiale, care violează sau pune sub
ameninţare egalitatea suverană a statelor şi dreptul popoarelor la auto-
determinare sau care în mod deliberat sau discriminator limitează dreptul
la dezvoltarea multilaterală a oricărui om sau grup de oameni, care pre-
supune accesul absolut egal la mijloacele progresului şi la prosperarea
personlităţii şi a colectivului în atmosferă de respect a valorilor, precum
şi a culturii naţionale şi mondiale, este incompatibilă cu cerinţele ordinii
mondiale juste care garantează respectul drepturilor omului.
Articolul 4
1. Orice piedică care face dificilă prosperarea personalităţii şi comunicarea
liberă dintre oameni, bazată pe concepţiile rasiale sau etnice, contrazice
principiului egalităţii în demnitate şi drepturi; ea este inadmisibilă.
2. O încălcare din cele mai grave a acestor principii este apartheidul care ca
şi genocidul este o crimă contra omenirii şi prezintă o ameninţare serioasă
păcii şi securităţii internaţionale.
3. Alte forme de politică şi practicile de segregare şi discriminare rasială
prezintă o crimă contra conştiinţei şi demnităţii omenirii şi pot provoca
o încordare politică şi creea o ameninţare serioasă păcii şi securităţii in-
ternaţionale.
7
Declaraţia privind rasele şi prejudecăţile de rasă
Articolul 5
1. Cultura care este o creaţie a tuturor oamenilor şi un patrimoniu comun
al omenirii şi al învăţămîntului, în cel mai larg sens al acestui cuvînt,
oferă bărbaţilor şi femeilor tot mai eficiente mijloace de adaptare care
le permit nu doar să afirme că ei se nasc egali în demnitate şi drepturi,
dar şi a recunoaşte că ei trebuie să respecte dreptul tuturor grupurilor de
oameni privind specificul cultural şi dezvoltarea vieţii lor culturale în
cadrul naţional şi internaţional, în acelaşi timp se are în vedere că fiecare
grup singur ia decizia liberă privind păstrarea şi, în caz de necesitate, adap-
tarea sau îmbogăţirea valorilor, pe care ea le consideră fundamentale pentru
originalitatea sa.
2. Statul în concordanţă cu principiile sale constituţionale şi procedurile, pre-
cum şi toate organele competente şi toţi lucrătorii din învăţămînt poartă
responsabilitate pentru faptul, ca sursele din domeniul învăţămîntului din
toate ţările să fie utilizate în lupta contra rasismului, în special obţinînd
ca în programe şi manuale să se rezerve loc pentru noţiunile ştiinţifice şi
etice privind unitatea şi diversitatea oamenilor şi să nu se permită trasarea
deosebirilor, care ar înjosi demnitatea vreunui popor; asigurînd pregătirea
corpului profesoral în aceste scopuri, oferind sursele sistemului şcolar la
dispoziţia tuturor grupurilor de populaţie fără limită sau discriminare ra-
sială şi luînd măsuri, care ar putea să lichideze limitările, din cauza cărora
suferă grupuri rasiale sau etnice atît privitor la nivelul învăţămîntului, cît
şi privitor la nivelul de trai şi, în special pentru a evita transferul acestor
limitări asupra copiilor.
3. Mijloacele de informare în masă şi toţi cei care le controlează sau le des-
ervesc, precum şi orice grup, creat în interiorul societăţilor naţionale,
sînt chemate – ţinînd cont în mod cuvenit de principiile, proclamate în
Declaraţia Generală a drepturilor omului, şi, în special, de principiul ex-
primării libere, să dezvolte înţelegerea reciprocă, toleranţa şi prietenia
dintre diferiţi oameni şi grupuri de oameni şi să contribuie la lichidarea
rasismului, disciminării rasiale, prejudecăţilor rasiale şi, în particular, să
evite prezentarea imaginilor stereotip, fragmentare, unilaterale sau ero-
nate despre persoane aparte şi diverse grupuri de oameni. Comunicarea
dintre grupurile de rasă şi etnice trebuie să fie un proces reciproc care
le-ar asigura o deplină şi liberă posibilitate de a vorbi şi de a fi auziţi.
Mijloacele de informare în masă trebuie, prin urmare, să fie sensibile la
ideile persoanelor aparte şi a grupurilor de persoane care fac mai accesi-
bilă acestă comunicare.
8
Documente ale UNESCO
Articolul 6
1. Statul în primul rînd poartă reponsabilitate pentru realizarea de către toţi
oamenii şi toate grupurile de oameni a drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale pe bază de egalitate deplină în drepturi şi demnitate.
2. În cadrul competenţei sale şi în concordanţă cu principiile sale constitu-
ţionale statul adoptă toate măsurile, incluzînd cele legisltive, în special în
domeniul învăţămîntului, culturii şi informaţiei, în scopul preîntîmpină-
rii, interzicerii şi lichidării rasismului, a propagandei rasiale, a segregării
rasiale şi a aprtheidului şi contribuie la difuzarea cunoştinţelor şi a rezul-
tatelor cercetărilor respective în domeniul ştiinţelor naturale şi sociale
pentru a nu da naştere la prejudecăţi rasiale şi concepţii rasiale şi a le
preîntîmpină, ţinînd cont, în măsură cuvenită, de principiile, prezentate în
Declaraţia Generală a drepturilor omului şi în Pactul Internaţional privind
drepturile civile şi politice.
3. În cazul cînd măsurile legislative care interzic discriminarea rasială vor fi
insuficiente, statul trebuie să le completeze cu un mecanism administrativ
privind anchetarea sistematică a cazurilor de discriminarea rasială, cu un
sistem larg de mijloace juridice de luptă împotriva actelor de discriminare
în masă, cu programe de scară largă din sfera învăţămîntului şi de cercetare,
predestinate luptei împotriva prejudecăţilor rasiale şi discriminării rasiale,
precum şi cu programe de acţiuni pozitive de ordin politic, social, instruc-
tiv şi cultural, care au capacitatea de a contribui la realizarea unui respect
deplin dintre grupurile de oameni. În anumite circumstanţe trebuie să se
efectueze programe speciale pentru ameliorarea situaţiei grupurilor care se
află în condiţii nefavorabile şi cînd este vorba despre grupuri naţionale,
pentru participarea eficientă în procesul adoptării deciziilor în comunitate.
Articolul 7
Pe lîngă acţiunile politice, economice şi sociale dreptul este unul din mij-
loacele asigurării egalităţii personalităţii în demnitate şi drepturi şi a cur-
mării oricărei propagande, organizări şi practici care se bazează pe ideile
şi teoriile aşa-numitei superiorităţi a grupului rasial sau etnic sau care
încearcă să justifice sau să încurajeze ura rasială şi discriminarea în orice
formă ar apărea. Statele trebuie să adopte măsuri corespunzătoare juridice
şi să asigure realizarea lor în viaţă şi implimentarea prin toate serviciile
sale cu respectarea principiilor, redate în Declaraţia Generală a drepturi-
lor omului. Aceste măsuri juridice trebuie să se înscrie în cadrul politic,
economic şi social, care poate să contribuie la realizarea lor. Persoanele
fizice şi juridice, organizaţiile obşteşti sau particulare trebuie să le urmeze
şi să contribuie prin toate mijloacele pentru ca ele să fie înţelese şi să fie
trasate în viaţă în mod cuvenit.
9
Declaraţia privind rasele şi prejudecăţile de rasă
Articolul 8
1. Avînd dreptul ca în plan internaţional şi naţional să fie asigurată o ordine
economică, socială, culturală şi juridică care ar permite fiecărui om să-şi
descopere capacităţile sale pe baza unei egalităţi depline în drepturi şi po-
sibilităţi, fiecare om are obligaţiuni respective în raport cu semenii săi, cu
societatea în care trăieşte şi cu comunitatea internaţională. Prin urmare,
datoria lui este de a contribui prin toate mijloacele pe care le posedă la
lichidarea tuturor formelor de discriminare rasială.
2. Privind prejudecăţile rasiale, comportamentul şi practicile rasiste spe-
cialiştii în domeniul ştiinţelor naturale, ştiinţelor sociale şi cercetărilor
ştiinţifice, precum şi organizaţiile ştiinţifice şi asociaţiile sînt chemate să
efectueze cercetări obiective pe bază interdisciplinară largă; toate ţările
trebuie să-i sprijine în aceasta.
3. Aceşti specialişti trebuie, în particular, să urmărească, utilizînd toate mijloa-
cele pe care le au la dispoziţie, ca lucrările lor să nu devină obiect al tălmă-
cirii false şi să ajute populaţia să înţeleagă concluziile ce reies din ele.
Articolul 9
1. Principiul egalităţii în demnitate şi drepturi a tuturor oamenilor şi tutu-
ror popoarelor, indiferent de rasă, culoarea pielii şi provenienţă, este un
principiu general acceptat, recunoscut în dreptul internaţional. Prin urma-
re, orice formă de discriminare rasială, înfăptuită de stat, este încălcarea
dreptului internaţional care atrage după sine responsabilitatea internaţio-
nală a statului.
2. Măsuri deosebite trebuie să fie adoptate în scopul asigurării egalităţii în
demnitate şi drepturi a persoanelor aparte şi a grupurilor de oameni pre-
tutindeni, unde este necesar, fără a permite ca aceste acţiuni că ia un ca-
racter care ar putea părea discriminatoriu în sens rasial. În acest context
o atenţie deosebită trebuie de acordat grupurilor rasiale sau etnice care
se află în condiţii nefavorbile sociale sau economice, pentru a le asigu-
ra pe baza unei egalităţi depline, fără discriminare şi limitări, protecţia
prin adoptări de legi şi de decizii, precum şi utilizarea beneficiilor sociale
existente, în special privind locuinţele, asigurarea cu lucru şi asistenţa
medicală, respectarea specificului culturii lor şi a valorilor lor, contribui-
rea, în special, prin intermediul învăţămîntului a progresului lor social şi
profesional.
3. Grupurile de populaţie de provenienţă străină, în particular, muncitorii-
migranţi şi familiile lor care contribuie la dezvoltarea ţării care îi primeş-
te, trebuie să recurgă la măsurile corespunzătoare, predestinate pentru
asigurarea securităţii, respectului demnităţii lor şi al valorilor culturale,
10
Documente ale UNESCO
pentru facilitarea adaptării lor la mediul care îi acceptă şi pentru sprijinul
în creşterea profesională, ţinînd cont de returnarea lor în patrie şi aducerea
contribuţiei la dezvoltarea ei; trebuie de sprijinit acordarea posibilităţilor
pentru copiii imigranţilor de a studia în limba lor maternă.
4. Discrepanţa, existentă în relaţiile economice internaţionale, contribuie la
acutizarea rasismului şi a prejudecăţilor rasiale; prin urmare, toate statele
trebuie să tindă de a-şi aduce contribuţia la refacerea economiei interna-
ţionale pe o bază mai echitabilă.
Articolul 10
Organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale internaţionale, mon-
diale sau regionale sînt chemate să colaboreze şi să ajutoreze în cadrul
competenţelor şi posibilităţilor lor la realizarea deplină şi generală a
principiilor, proclamate în prezenta Declaraţie, contribuind astfel la lupta
legitimă a tuturor oamenilor, născuţi egali în demnitate şi drepturi, împo-
triva tiraniei şi exploatării rasiale, a segregării rasiale, apartheidului şi ge-
nocidului, astfel ca toate popoarele lumii să fie pentru totdeauna eliberate
de acest flagel.
11
Declaraţia Generală cu privire la genomul omului şi drepturile omului
DECLARAŢIA GENERALĂ
CU PRIVIRE LA GENOMUL OMULUI ŞI DREPTURILE OMULUI
(11 noiembrie 1997)
CONFERINŢA GENERALĂ
amintind că în preambulul Statutului UNESCO sînt proclamate “principiile
democratice ale respectării demnităţii personalităţii umane, egalităţii în
drepturi şi respectului reciproc al oamenilor”, precum şi refuzul la orice
“doctrină a inegalităţii oamenilor şi a raselor”;
că în el se menţionează: “pentru a susţine demnitatea umană este necesar
propagarea culturii şi învăţămîntului în rîndul tuturor oamenilor pe baza
dreptăţii, libertăţii şi a păcii;
din aceste considerente toate popoarele au această responsabilitate sfîntă
care trebuie realizată în spiritul colaborării mutuale”;
că în ea se proclamă că această lume “trebuie să se bazeze pe solidari-
tatea intelectuală şi morală a omenirii” şi se indică că Organizaţia tinde
să realizeze “pe calea colaborării popoarelor întregii lumi în domeniul
învăţămîntului, ştiinţei şi a culturii pacea în toată lumea şi bunăstarea
generală a omenirii, în acest scop a şi fost fondată Organizaţia Naţiunilor
Unite, precum proclamă Statutul ei”, amintind solemn despre devotamen-
tul său tuturor principiilor drepturilor omului, care sînt proclamate,
în special, în Declaraţia Generală a drepturilor omului, adoptată la 10 de-
cembrie 1948, şi în două tratate internaţionale ale Organizaţiei Naţiunilor
Unite privind drepturile economice, sociale şi culturale şi drepturile civile
şi politice, adoptate la 16 decembrie 1966,
în Convenţia privind prevenirea crimelor de genocid şi pedeapsa pentru ele,
adoptată la 9 decembrie 1948,
în Convenţia Internaţională a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind lichidarea
tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată la 21 decembrie 1965,
în Declaraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor re-
tardate mintal, adoptată la 20 decembrie 1971,
în Declaraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile invalizilor,
adoptată la 9 decembrie 1975,
în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind lichidarea tuturor forme-
lor de discriminare în raport cu femeile, adoptată la 18 decembrie 1979,
12
Documente ale UNESCO
în Declaraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind principiile de bază ale
justiţiei cu privire la victimele crimelor şi victimele abuzului din partea
puterii, adoptată la 29 noiembrie 1985,
în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile copilului,
adoptată la 20 noiembrie a.1989,
în Regulamentul Organizaţiei Naţiunilor Unite privind asigurarea egalităţii
posibilităţilor pentru invalizi, adoptat la 20 decembrie a.1993,
în Convenţia privind interzicerea elaborării, producerii şi acumulării resurse-
lor de armament bacteorologic (biologic) şi toxic şi lichidarea lui, adop-
tată la 16 decembrie a.1971,
în Convenţia UNESCO cu privire la lupta cu discriminarea în domeniul în-
văţămîntului, adoptată la 14 decembrie a.1960,
în Declaraţia principiilor internaţionale de colaborare UNESCO în domeniul
culturii, adoptată la 4 noiembrie a.1966,
în Recomandările UNESCO privind statutul cercetătorilor ştiinţifici, adopta-
te la 20 noiembrie a.1974,
în Declaraţia UNESCO privind rasele şi prejudecăţile rasiale, adoptată la
27 noiembrie a.1978, în Convenţia A.I.C. (N 111) privind discrimina-
rea în domeniul muncii şi activităţilor, adoptată la 25 iunie a.1958 şi în
Convenţia A.I.C. (N 169) privind popoarele aborigine şi de trib în ţările
independente, adoptată la 27 iunie a.1989, luînd în considerare, fără prej-
udicii pentru tezele lor, actele internaţionale care pot fi referite la utiliza-
rea aplicată a geneticii în domeniul proprietăţii intelectuale,
în special Convenţia de la Berna privind protecţia operelor literare şi artis-
tice, adoptată la 9 septembrie 1886, şi Convenţia UNESCO privind drep-
tul de autor, adoptată la 6 septembrie a.1952, ulterior revizuite la Paris la
24 iulie a.1971,
Convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale, adoptată la 20
martie 1983 şi ulterior revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967,
Convenţia de la Budapesta A.I.C. privind recunoaşterea internaţională a de-
punerilor microorganismelor în scopul procedurii de brevetare, încheiată
la 28 aprilie a.1977 şi Acordul privind aspectele drepturilor proprietăţii
intelectuale cu referire la comerţ (A.D.P.I.C.) care se conţine în anexă
la Acordul privind crearea Organizaţiei Internaţionale de Comerţ, care
a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995, luînd în considerare de asemenea
13
Declaraţia Generală cu privire la genomul omului şi drepturile omului
Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind diversitatea biologică,
adoptată la 5 iunie a.1992, şi menţionînd în acest context că recunoaşterea
diversităţii genetice a omenirii nu trebuie să dea motiv pentru interpretări
de ordin social sau politic, care ar putea pune la îndoială “recunoaşterea
demnităţii, proprii tuturor membrilor familiei umane, şi a drepturilor lor
egale şi indispensabile”, consfinţită în preambulul Declaraţiei Generale a
drepturilor omului,
amintind Rezoluţiile 22C/13.1, 23 C/13.1, 24 C/13.1, 25 C/5.2 şi 7.3, 27
C/5.15 şi 28 C/O.12, 2.1 şi 2.2 care atribuie UNESCO sarcina de a în-
curaja şi a dezvolta analiza problemelor etice şi de a adopta măsuri re-
spective în dependenţă de consecinţele progresului tehnico-ştiinţific în
domeniul biologiei şi geneticii în cadrul respectării drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, recunoscînd că cercetările ştiinţifice privind
genomul omului şi aplicarea în practică a rezultatelor acestor cercetări
deschid perspective nelimitate pentru ameliorarea stării sănătăţii unor
oameni şi a omenirii întregi, cu toate acestea menţionînd că astfel de
cercetări trebuie să se bazeze pe respectul total al demnităţii, libertăţilor
şi drepturilor omului, precum şi pe interzicerea oricărei forme de dis-
criminare privind caracteristicile genetice,
proclamă următoarele principii şi adoptă prezenta Declaraţie.
16
Documente ale UNESCO
D. Condiţiile realizării activităţii ştiinţifice
Articolul 13
Responsabilitatea care este parte indispensabilă a activităţii cercetătorilor
ştiinţifici, inclusiv exigenţa, prudenţa, onestitatea intelectuală şi caracte-
rul nepreconceput – atît în cadrul cercetărilor ştiinţifice, cît şi la prezen-
tarea şi utilizarea rezultatelor lor, trebuie să fie obiect al unei deosebite
atenţii, cînd este vorba de cercetări referitor la genomul omului, ţinînd
cont de urmările lor etice şi sociale. Persoanele care adoptă în sectoarele
de stat şi în cele particulare decizii politice în domeniul ştiinţei de aseme-
nea poartă responsabilitate în acest context.
Articolul 14
Statele trebuie să întreprindă acţiuni corespunzătoare care ar contribui
la crearea condiţiilor intelectuale şi materiale, care ar favoriza libertatea
efectuării cercetărilor ştiinţifice privind genomul omului şi totodată să
ia în considerare consecinţele etice, juridice, sociale ale unor astfel de
cercetări în lumina principiilor, stipulate în prezenta Declaraţie.
Articolul 15
Statele trebuie să întreprindă acţiuni respective care ar asigura cadrul
realizării fără obstacole a cercetărilor ştiinţifice care se referă la genomul
omului, ţinînd cont de principiile stipulate în prezenta Declaraţie, pentru
a garanta respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi
a respectului demnităţii umane, precum şi ocrotirea sănătăţii oamenilor.
Astfel de acţiuni urmează a fi dirijate în aşa fel, ca rezultatele acestor cer-
cetări să fie utilizate doar în scopuri paşnice.
Articolul 16
Statele trebuie să recunoască importanţa deosebită a sprijinului la diverse
niveluri respective pentru crearea comitetelor independente, multidisci-
plinare şi pluraliste de etică pentru evaluarea chestiunilor etice, juridice şi
sociale care apar în legătură cu efectuarea cercetărilor ştiinţifice privind
genomul omului şi utilizarea rezultatelor acestor cercetări.
E. Solidaritatea şi colaborarea internaţională
Articolul 17
Statele trebuie să realizeze şi să dezvolte solidaritatea cu persoane aparte,
familii şi grupuri de populaţie care sînt deosebit de vulnerabile privind
îmbolnăvirea sau care posedă deficienţe de ordin genetic, sau suferă de pe
urma lor. Statele trebuie, în particular, să contribuie la efectuarea cerce-
tărilor ştiinţifice, orientate spre depistarea, preîntîmpinarea şi tratamentul
bolilor genetice sau bolilor, provocate de influenţa factorilor genetici, în
special bolilor rar întîlnite, precum şi bolilor cu caracter endemic, din a
căror cauză suferă o parte considerabilă a populaţiei lumii.
17
Declaraţia Generală cu privire la genomul omului şi drepturile omului
Articolul 18
Statelele trebuie în mod cuvenit şi corespunzător, ţinînd cont de principiile
stipulate în prezenta Declaraţie, să depună toate eforturile pentru propaga-
rea în continuare la scară internaţională a cunoştinţelor ştiinţifice privind
genomul omului, diversificarea neamului omenesc şi a cercetărilor geneti-
ce, precum şi să consolideze colaborarea ştiinţifică internaţională şi cultu-
rală în acest domeniu, în special între ţările industrial dezvoltate şi cele în
curs de dezvoltare.
Articolul 19
a) În cadrul colaborării internaţionale cu ţările în curs de dezvoltare statele
trebuie să sprijine acţiunile care permit:
I. a efectua evaluarea pericolelor şi a beneficiilor, legate de înfăptuirea cerce-
tărilor ştiinţifice privind genomul omului şi a preîntîmpina abuzurile;
II. a extinde şi a consolida potenţialul ţărilor în curs de dezvoltare în dome-
niul efectuării cercetărilor ştiinţifice în biologie şi genetică, ţinînd cont de
problemele concrete ale acestor ţări;
III. ţărilor în curs de dezvoltare a utiliza realizările progresului tehnico-şiin-
ţific, pentru ca aplicarea acestor realizări în interesul progresului lor eco-
nomic şi social să se realizeze pentru binele tuturor;
IV. a stimula schimbul liber de cunoştinţe ştiinţifice şi de informaţie în dome-
niul biologiei, geneticii şi medicinii.
b) Organizaţiile internaţionale de resort urmează să acorde sprijin şi ajutor
iniţiativelor, întreprinse de state, în scopurile sus menţionate.
F. Sprijinul acordat principiilor stipulate în Declaraţie
Articolul 20
Statele urmează a întreprinde acţiuni respective în scopul ajutorării im-
plimentării principiilor stipulate în prezenta Declaraţie pe bază de învăţă-
mînt şi utilizare a mijloacelor corespunzătoare, inclusiv pe bază de impli-
mentare a cercetărilor ştiinţifice şi instruire în domenii multidisciplinare,
precum şi pe bază de acordare de ajutor învăţămîntului în domeniul bio-
eticii la toate nivelurile, în special cele predestinate persoanelor, respon-
sabile pentru elaborarea politicii în domeniul ştiinţei.
Articolul 21
Statele trebuie să ia măsuri corespunzătoare, orientate la dezvoltarea altor
forme de cercetări ştiinţifice, pregătirea de cadre şi propagarea informa-
ţiei, care ar contribui la conştientizarea de către societate şi toţi membrii
18
Documente ale UNESCO
ei a responsabilităţii lor în faţa problemelor fundamentale, legate de ne-
cesitatea de a proteja demnitatea omului, care ar putea să apară în lumina
efectuării cercetărilor în biologie, genetică şi medicină, precum şi utili-
zării aplicative a rezultatelor lor. Ele trebuie de asemenea să contribuie
la efectuarea unei discuţii deschise la scară internaţională privind această
tematică, asigurînd o expresie liberă a diferitelor opinii social-culturale,
religioase sau filosofice.
G. Implimentarea Declaraţiei
Articolul 22
Statele urmează a contribui în mod activ la implimentarea principiilor
stipulate în prezenta Declaraţie, precum şi să contribuie la realizarea lor
prin toate acţiunile posibile.
Articolul 23
Statele trebuie să adopte măsuri corespunzătoare pentru încurajarea, prin
intermediul învăţămîntului, a pregătirii şi difuzării informaţiei privind
respectarea principiilor sus menţionate şi să contribuie la recunoaşterea
şi implimentarea lor activă. Statele trebuie să contribuie, de asemenea, la
schimbul între comitetele independente de etică şi la unirea lor în reţele
pe măsura creării lor pentru o colaborare multilaterală între ele.
Articolul 24
Comitetul Internaţional UNESCO de Bioetică trebuie să contribuie la
propaganda principiilor, stipulate în prezenta Declaraţie, şi la o analiză
în continuare a problemelor ce apar în legătură cu implimentarea lor în
viaţă şi dezvoltarea tehnologiilor corespunzătoare. El urmează a organiza
consultaţii necesare cu părţile interesate, aşa cum ar fi grupurile vulnera-
bile ale populaţiei. Comitetul, în conformitate cu procedurile statutare ale
UNESCO, urmează să elaboreze recomandări pentru Conferinţa Generală
şi să expună opinii privind mersul implimentării în viaţă a tezelor Decla-
raţiei, mai ales în ceea ce se referă la practica care poate fi incompatibilă
cu demnitatea umană, de exemplu cazurile de influenţă asupra urmaşilor.
Articolul 25
Nici un principiu din prezenta Declaraţie nu poate fi interpretat astfel, ca
să servească la vreun stat, unui grup de oameni sau unei persoane aparte în
calitate de pretext pentru realizarea unor acţiuni sau fapte, incompatibile
cu drepturile omului şi libertăţile fundamentale, inclusiv cu principiile,
expuse în prezenta Declaraţie.
Implimentarea Declaraţiei Generale privind genomul omului şi drep-
turile omului
19
Declaraţia Generală cu privire la genomul omului şi drepturile omului
Conferinţa Generală
luînd în considerare Declaraţia Generală privind genomul omului şi dreptu-
rile omului, adoptată azi, 11 noiembrie 1997, menţionînd că consideraţiile,
expuse de statele-membre la adoptarea Declaraţiei Generale, sînt actuale
pentru implimentarea în viaţă a principiilor ei,
1. cheamă cu insistenţă statele-membre:
a) conducîndu-se de principiile Declaraţiei Generale privind genomul omu-
lui şi drepturile omului, să adopte măsurile necesare, inclusiv, în caz
de necesitate, de ordin legislativ sau regulamentar, orientate la sprijinul
principiilor, stipulate în Declaraţie, şi la realizarea lor;
b) să prezinte în mod regulat Directorului General informaţia cu privire la
toate acţiunile, efectuate de ele în scopul realizării principiilor, înscrise în
Declaraţie;
2. propune Directorului General:
a) a convoca cît de urgent posibil după sesiunea a 29-a a Conferinţei Genera-
le un grup de lucru , echilibrat din punct de vedere al exponenţei geogra-
fice în componenţa reprezentanţilor statelor-membre, în scopul elaborării
pentru dumnealui a recomandărilor privind organizarea Comitetului In-
ternaţional de Bioetică, a problemelor în legătură cu Declaraţia Generală,
precum şi a condiţiilor, în special a anvergurii de consultaţii, în cadrul
cărora Comitetul va asigura implimentarea în viaţă a principiilor Decla-
raţiei menţionate şi a prezenta un raport cu privire la această chestiune
Consiliului Executiv la sesiunea a 154-a;
b) a întreprinde acţiuni necesare, pentru ca Comitetul Internaţional de Bio-
etică să asigure difuzarea Declaraţiei, precum şi să realizeze în viaţă prin-
cipiile ei şi să sprijine principiile proclamate în ea;
c) a elabora pentru Conferinţa Generală un raport complex referitor la situa-
ţia în lume cu referire la domeniile privind sfera de acţiune a Declaraţiei,
utilizînd pentru aceasta informaţia, prezentată de statele-membre, precum
şi o altă informaţie evident credibilă, obţinută pe alte căi;
d) a ţine cont la elaborarea raportului său complex de activitatea, efectuată
de organizaţiile şi instituţiile sistemului Organizaţiilor Naţiunilor Unite,
de alte organizaţii interguvernamentale, precum şi de organizaţiile com-
petente internaţionale nonguvernamentale;
e) a prezenta Conferinţei Generale raportul său complex, precum şi toate
observaţiile şi recomandările de caracter general pe care le consideră nec-
esare pentru ajutorarea realizării Declaraţiei.
Adoptată la 11.11.97 la sesiunea a 29-a a Conferinţei Generale UNESCO.
20
Documente ale UNESCO
Conferinţa Generală
Sesiunea a 31-a, Paris, a.2001 31 C
31 C/12
Paris, 18 iulie a.2001
Limba originalului: franceza
Paragraful 5.1. al ordinii de zi preliminare
BIOETICA ŞI DREPTURILE COPILULUI
ADNOTARE
Sursa: Rezoluţia 30 C/24 (vezi: Anexa 1)
Istoria problemei: Conferinţa Generală în rezoluţia sa 30 C/24 a pro-
pus Directorului General să organizeze în a.2000 în strînsă colaborare
cu A.M.A.D.E. un seminar internaţional privind bioetica şi drepturile
copilului şi să prezinte un raport cu privire la lucrările acestui seminar
statelor-membre, precum şi instituţiilor respective interguvernamentale,
guvernamentale şi nonguvernamentale.
Conţinutul: Directorul General informează Conferinţa Generală cu privi-
re la rezultatele Seminarului Internaţional la tema „Bioetica şi drepturile
copilului”, organizat de A.M.A.D.E. şi UNESCO în Monaco pe 28-30
aprilie a.2000.
Decizia cerută: Adoptarea deciziei cu privire la prezentul raport nu este ne-
cesară. 31 C/12
I. INTRODUCERE
1.În paragraful 1 (a) al rezoluţiei sale 30 C/24 (Anexa I) Conferinţa Generală
a propus Directorului General să organizeze în a. 2000 în strînsă colabo-
rare cu Asociaţia Mondială a Prietenilor Copiilor (A.M.A.D.E.) un semi-
nar internaţional privind bioetica şi drepturile copilului.
2. Întru realizarea acestei rezoluţii Seminarul Internaţional „Bioetica şi drep-
turile cpilului” a avut loc la Monaco pe 28-30 aprilie a.2000.
II. TOTALURILE SEMINARULUI
3. La lucrările seminarului au participat circa 200 de delegaţi din 45 de ţări.
La ceremonia de deschidere a participat Alteţea Sa princesa de Hanovra,
preşedintele A.M.A.D.E., şi dna Iaroslava Mozerov, Preşedintele Confe-
rinţei Generale, iar la ceremonia de închidere – Alteţea Sa prinţul Albert,
preşedintele de onoare al A.M.A.D.E.
4. Documentul, adoptat pe baza totalurilor lucrărilor seminarului, este pre-
zentat în Anexa II („Declaraţia de la Monaco: analiza problemelor de
bioetică şi a drepturilor copilului”).
21
Bioetica şi drepturile copilului
III. ACTIVITATEA PE BAZA TOTALURILOR SEMINARULUI
A. În cadrul UNESCO
5. În concordanţă cu paragraful 1 (b) al rezoluţiei 30 C/24 documentele se-
minarului au fost trimise reprezentanţilor permanenţi şi comisiilor naţio-
nale.
6. Documentele au fost de asemenea prezentate membrilor Comitetului In-
ternaţional UNESCO de bioetică (C.I.B.) care a efectuat un schimb de
opinii la această temă la sesiunea a şaptea (Kito, Ecuador, 7-9 noiembrie
a.2000).
7. În final, referitor la lucrările seminarului a fost informat Comitetul Intergu-
vernamental de Bioetică (C.I.G.B.) la sesiunea a doua (Paris, 14-16 mai
a.2001) care a adoptat hotărîrea: „A lua notă de totalurile seminarului”,
formulată în documentul „Declaraţia de la Monaco: analiza problemelor
de bioetică şi a drepturilor copilului”.
8. Materialele seminarului au fost publicate în iunie a.2001 şi difuzate pe
larg.
B. În afara activităţii UNESCO
9. În perspectivele efectuării sesiunii extraordinare a Asambleei Organiza-
ţiei Naţiunilor Unite, consacrate analizei desfăşurării realizării obiecti-
velor Consfătuirii Mondiale la nivel înalt în interesele copiilor (septem-
brie a.2001), Directorul General a atras atenţia Directorului Executiv al
U.N.I.C.E.F. asupra documentelor seminarului care au fost transmise la
dispoziţia statelor interesate.
31 C/12 – page 2
10. Documentele seminarului au fost difuzate pe larg în mod nemijlocit de
către participanţi, în special, în organizaţiile nonguvernamentale care au
manifestat interes pentru problemele bioeticii şi ale drepturilor copilului.
IV. ÎNCHEIERE
11. Acest seminar, care este rezultatul colaborării între o organizaţie nongu-
vernamentală şi UNESCO, a permis a atrage atenţia asupra problemelor
privind bioetica şi drepturile copilului în perioada cînd apar multe proble-
me în rezultatul realizării cercetărilor în domeniul medicinii prenatale şi
neonatale şi al aplicării lor în practică. Astfel, UNESCO se află în ace-
laşi timp la straja principiilor etice şi activează în calitate de catalizator
al schimbului de informaţie şi opinii în astfel de domenii, unde discuţia
dusă este permanent susţinută şi renovată de progresul tehnico-ştiinţific.
22
Documente ale UNESCO
31 C/12
Annexe I
ANEXA I
24 Bioetica şi drepturile copilului
Conferinţa Generală, confirmînd pricipiile, proclamate în Declaraţia Ge-
nerală privind genomul omului şi drepturile omului, pe care a adoptat-o
la 11 noiembrie a.1997, făcînd trimitere la Declaraţia privind utilizarea
progresului tehnico-ştiinţific în interesul păcii şi pentru binele omenirii,
proclamată de Asambleea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la
10 noiembrie a.1975, amintind rezoluţia sa 25 C/7.3 „Drepturile omului
şi progresul tehnico-ştiinţific”, în care o atenţie deosebită se acordă ne-
cesităţii „respectării drepturilor fundamentale ale omului şi, mai ales, a
drepturilor copilului”, amintind de asemenea rezoluţua sa 27 C/1.20 „
Instruirea profilactică”, luînd în considerare Convenţia privind dreptu-
rile copilului, adoptată de Asambleea Generală a Organizaţiei Naţiunilor
Unite din 29 noiembrie a.1989 şi care a intrat în vigoare la 2 septembrie
a.1990, accentuînd că în preambulul acestei Convenţii se menţionează
că „ aşa cum este indicat în Declaraţia Drepturilor Omului, „copilul, pe
motivul imaturităţii sale fizice şi intelectuale, are nevoie de o protecţie
şi grijă deosebită, incluzînd protecţia juridică atît prenatală, cît şi post-
natală, considerînd că în lumina anumitor realizări ale ştiinţei, care este
în permanentă dezvoltare, şi utilizării lor aplicate care pot prezenta pe-
ricol pentru copii există o necesitate stringentă de analiză a problemelor
de bioetică în scopul protecţiei copiilor, evaluînd pozitiv acţiunile, între-
prinse de Asociaţia Mondială a Prietenilor Copiilor (A.M.A.D.E..) din
momentul creării ei la Monaco în a.1963, în special activitatea privind
consolidarea şi dezvoltarea multilaterală a protecţiei juridice a copilului,
1. propune Directorului General:
(a) a organiza în a.2000 în colaborare strînsă cu A.M.A.D.E. un seminar in-
ternaţional privind bioetica şi drepturile copilului;
(b) a prezenta un raport cu privire la lucrările acestui seminar statelor-mem-
bre, precum şi instituţiilor corespunzătoare interguvernamentale, guver-
namentale şi nonguvernamentale;
2. solicită statelor-membre de a participa la difuzarea acestui raport, oferin-
du-l la dispoziţia tuturor statelor şi organelor particulare şi cercetătorilor
ştiinţifici interesaţi de pe teritoriul lor.;
3. decide de a include această chestiune la ordinea zilei pentru sesiunea a
31-a.
Rezoluţia este adoptată la raportul Comisiei a III-a la şedinţa a 25-a ple-
nară din 16 noiembrie a.1999.
23
Bioetica şi drepturile copilului
31 C/12
Annexe II
ANEXA II
SEMINARUL INTERNAŢIONAL
„BIOETICA ŞI DREPTURILE COPILULUI”
Monaco, 28-30 aprilie a.2000
DECLARAŢIA DE LA MONACO:
ANALIZA PROBLEMELOR DE BIOETICĂ ŞI A DREPTURILOR
COPILULUI
În perioada 28-30 aprilie a.2000 la Monaco a avut loc un Seminar Inter-
naţional privind bioetica şi drepturile copilului, organizat de Asociaţia In-
ternaţională a Prietenilor Copiilor (A.M.A.D.E.) şi de UNESCO. Mai jos
sînt prezentate unele luări de cuvînt de la seminar privind realizările în
domeniul biologiei şi medicinii în lumina consolidării şi asigurării drep-
turilor copilului. La seminar a fost menţionat că copilăria este o realitate
complexă şi evolutivă, care merită la momentul actual o analiză specială.
Copilul este o fiinţă fragilă, însă aceasta nu trebuie să ducă la refuzul în
recunoaşterea independenţei lui.
Din aceste considerente drepturile lui, în special dreptul la viaţă, dez-
voltarea şi participarea la deciziile diferitelor chestiuni, şi garanţiile ne-
cesare pentru protecţia lui figurează cu mult folos pentru cauză într-un
şir de acte care asigură protecţia drepturilor omului, precum şi într-un şir
de teze speciale, în particular în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite
privind drepturile omului. Aceste considerente capătă un rol deosebit în
acel timp, cînd toţi încep să înţeleagă rolul pe care îl joacă în viaţa copi-
lului la cele mai timpurii etape ale vieţii lui performanţele contemporane
în domeniul biologiei şi a medicinii, precum şi schimbările culturale.
I. Provenienţa copilului
• Fiecare copil este o fiinţă deosebită şi nouă.
• Trebuie să fie asigurat respectul demnităţii embrionului, conceput in vi-
tro cu scopul reproducerii urmaşilor în cazul sterilităţii cuplului sau cu
scopul inadmisibilităţii transmiterii unei boli periculoase fătului format
ulterior.
• La utilizarea datelor medicinii genetice sau fetale trebuie să fie respectat
principiul nediscriminării şi al inadmisibilităţii persecuţiei cu scopul re-
ducerii sau lichidării diversităţii umane sau a elementelor întîmplătoare,
caracteristice vieţii.
• Viaţa copilului în sine nu trebuie privită ca un prejudiciu, indiferent de
gradul handicapării lui.
* Prezentul document nu reflectă în mod obligatoriu poziţia tuturor organi-
zaţiilor, prezente la seminar.
24
Documente ale UNESCO
31 C/12
Annexe II – page 2
II. Relaţiile de familie ale copilului
• Acţiunile, întreprinse pentru asigurarea protecţiei drepturilor copilului
trebuie să ia în considerare gradul independenţei lui.
• În caz dacă naşterea copilului este rezultatul acordării asistenţei medicale
procesului reproducerii de urmaşi, decizia privind în ce măsură trebuie
prezentată copilului informaţia privind originea lui este adoptată în in-
teresele copilului de către părinţi sau alte persoane care deţin drepturi
părinteşti.
• Îngrijirea copilului şi educaţia lui în familie, membrii căreia poartă res-
ponsabilitate faţă de copil, sînt pentru el situaţia cea mai bună la care
trebuie să tindă în toate cazurile.
• Pe măsura consolidării independenţei lui, copilul trebuie tot mai mult şi
mai activ să participe la adoptarea deciziilor ce se referă la el, atît în legă-
tură cu sănătatea lui, cît şi în legătură cu învăţămîntul. Fiecare din părinţii
lui trebuie să respecte aceste cerinţe.
• Interesele supreme ale copilului în principiu trebuie să prevaleze asupra
intereselor celui matur.
25
Conferinţa Generală
ADNOTARE
26
Documente ale UNESCO
1. DISCUŢIILE DIN CADRUL SESIUNII A 162-A A CONSILIULUI
EXECUTIV REFERITOR LA „PROGRAMUL DE BIOETICĂ:
PRIORITĂŢI ŞI PERSPECTIVE”
27
Programul de bioetică: priorităţi şi perspective
Conferinţa Generală,
luînd în considerare Declaraţia Generală privind genomul omului şi drep-
turile omului;
amintind rezoluţiile sale 27 C/5.15, 28 C/0.12, 28 C/2.1, 28 C/2.2, 29
C/17, 30 C/23 şi 30 C/24 care chemau UNESCO la dezvoltarea progra-
mului în domeniul bioeticii, bazat pe respectarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale,
31 C/55-page 2
ţinînd cont de documentele 162 EX/13 şi Add., 31 C/12 şi 31 C/REP/14,
recunoscînd importanţa enormă a prevenirii creşterii discrepanţei inter-
naţionale ca rezultat al revoluţiei tehnice recente în domeniul genomului
omului şi confirmînd rolul hotărîtor al UNESCO în cauza consolidării
solidarităţii globale în aceste scopuri,
fiind informată privitor la decizia 3.4.1. a Consiliului Executiv, adoptată
la sesiunea a 162-a,
28
Documente ale UNESCO
6. susţine concluzia consultativă a C.I.B. privitor la posibilitatea brevetării
genomului omului din 14 septembrie 2001 şi propune Directorului Gene-
ral să o expedieze Directorului General al Organizaţiei Mondiale de Co-
merţ (O.M.C.) împreună cu raportul C.I.B. privind această chestiune;
Organizaţia
Naţiunilor Unite în problemele învăţămînului,
ştiinţei şi culturii
Consiliul Executiv
162 EX/13
Paris, 23 august 2001
Limba originalului: franceza
Paragraful 3.4.1. a ordinii de zi prealabile
29
Programul de bioetică: priorităţi şi perspective
PROGRAMUL DE BIOETICĂ : PRIORITĂŢI ŞI PERSPECTIVE
REZUMAT
Prin prezentul raport membrii Comitetului Executiv sînt informaţi privi-
tor la rezultatele obţinute în cadrul Programului de Bioetică în perioada
2000-2001, iniţiativele, întreprinse de Directorul General, priorităţile
care urmează a le trasa şi perspectivele pentru viitor. Ca anexă la pre-
zentul document va fi inclusă informaţia privind bilanţul sesiunii a 8-a
a C.I.B. (12-14 septembrie 2001). În paragraful 53 este inclus proiectul
deciziei Consiliului Executiv.
Proiectul deciziei: paragraful 53.
ANEXA I
31 c/55
Annex I
(i)
I. INTRODUCERE
1. Articolul 2 al Statutului Comitetului Internaţional UNESCO de Bioetică
(C.I.B.), aprobat la 7 mai 1998 de Consiliul Executiv la sesiunea a 154-a,
care determină funcţiile C.I.B., sună astfel:
31
Programul de bioetică: priorităţi şi perspective
II. ACTIVITATEA COMITETULUI INTERNAŢIONAL DE BIOETICĂ
(C.I.B.)
7. La începutul a.2000 Directorul General UNESCO a prelungit pentru ju-
mătate din membrii C.I.B. termenul de împuterniciri pentru încă patru
ani. La sesiunea a 7-a (Kito, Ecuador, 7-9 noiembrie a.2000) C.I.B. şi-a
ales Prezidiul său în următoarea componenţă: preşedinte, dl Riuiti Ida
(Japonia); vice preşedinte, dl Hector Gross Espiel (Uruguay), dl Mo-
hammed Hamdan (Iordania), dna Michel Jean (Canada) şi domnul Iatsek
Zaremba (Polonia); raportor: dna Iolanda Tano Bua (Cote d’ Ivoire).
A. SESIUNEA A ŞAPTEA A C.I.B.
8. Sesiunea a şaptea a C.I.B. a inclus şedinţa mesei rotunde la tema „În-
văţămîntul în domeniul bioeticii”, consultaţia cu asociaţiile părţilor care
sînt în calitate de obiect de influenţă (în corespundere cu articolul 24 al
Declaraţiei), trei referate privind starea de lucruri şi consfătuirea gru-
pului de discuţie privind aspectele economice ale cercetării genomului
omului. Referatele privind starea de lucruri au fost consacrate cercetă-
rilor procesului de îmbătrînire, cercetărilor în domeniul neuroştiinţelor
şi perspectivelor, legate de cartografierea genomului omului. Două cons-
fătuiri au fost consacrate analizei proiectului de raport al Grupului de
lucru al C.I.B. (Paris, 11-12 aprilie 2000) „Aspectele etice ale cercetării
celulelor-stem”, precum şi a proiectului de referat al grupului de lucru
al C.I.B. (Paris, 13-14 aprilie 2000) „Solidaritatea şi colaborarea inter-
naţională între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare în domeniul
genomului omului”. În legătură cu aceasta C.I.B. a salutat importanţa
prioritară, definită de Directorul General, a Programului de Bioetică,
şi-a exprimat susţinerea sa a proiectului „Reţeaua de instituţii pentru
instruire în domeniul eticii medicale (N.I.M.E.T.) (vezi mai jos comparti-
mentul IV.A).
9. Recomandările ce se conţin în referatele sus menţionate sînt prezentate în
Anexa 1.
B. SESIUNEA A OPTA A C.I.B.
10. Sesiunea a opta va avea loc la Paris în perioada 12-14 septembrie 2001.
Luînd în considerare referatele care vor fi prezentate la această sesiune,
două Grupuri de lucru ale C.I.B. şi-au petrecut şedinţele la Sediul cen-
tral, respectiv la 12-14 iunie şi 14-15 iunie 2001. Primului grup i s-a
cerut a formula propuneri referitor la monitorizarea realizării în viaţă
a rezultatelor Simpozionului Internaţional la tema „Etica, proprietatea
intelectuală şi genomica”, al doilea grup va prezenta un raport despre
32
Documente ale UNESCO
problemele, legate de colectarea, depozitarea şi utilizarea informaţiei ge-
netice, despre principiile definitorii referitor la normele necesare de a fi
adoptate în aceste domenii şi formele aplicării lor. În scopul contribuţiei
în activitatea C.I.B. privind informaţia genetică, la lucrările sesiunii a
opta vor fi audiate comunicări ale mandatarilor naţionali, responsabili
pentru protecţia informaţiei personale. La sesiune vor fi prezentate două
referate privind starea de lucruri:” Cercetările creierului: obţinerea
imaginii creierului, transplanţii şi implanţii” şi „Cercetările în domeniul
proteomicii”. La fel va avea loc şedinţa mesei rotunde la tema „Învăţă-
mîntul în domeniul bioeticii şi tineretul”, la care vor participa specialişti
tineri din diferite regiuni ale lumii cu scopul schimbului de opinii în pro-
blemele bioeticii.
III. SESIUNEA A DOUA A COMITETULUI INTERGUVERNAMEN-
TAL DE BIOETICĂ (C.I.G.B.)
11. Sesiunea a doua a Comitetului Interguvernamental de Bioetică (C.I.G.B.)
a avut loc în sediul central în perioada 14-16 mai 2001, la care au parti-
cipat 120 de persoane din 65 de ţări, inclusiv au fost reprezentate 31 de
ţări – membre ale C.I.G.B., observatori de la organizaţiile internaţionale
nonguvernamentale, de la organele de presă, precum şi preşedintele, trei
vice preşedinţi şi doi membri ai C.I.B. C.I.G.B. a ales prezidiul în urmă-
toarea componenţă: preşedinte – Marocco, vice preşedinţii: Benin, Chile
şi Ungaria; referent – Canada.
12. C.I.G.B. a luat în considerare multiplele iniţiative, înfăptuite de state-
le-membre: au fost adoptate sau se elaborează legislaţiile şi actele nor-
mative în domeniile, incluse în Declaraţie; au fost adoptate sau se pre-
conizează a adopta principiile directorii, aplicabile la cercetări; sînt
prevăzute sancţiuni procesuale pentru încercările de a clona omul sau
în cazurile, cînd există mărturii ale uneia din formele de discriminare pe
baza caracteristicilor genetice.
13. Observaţiile C.I.G.B. privind referatele menţionate ale C.I.B. sînt pre-
zentate la Anexa 2.
RECOMANDĂRILE C.I.G.B
14. După încheierea lucrărilor Comitetul Interguvernamental de Bioetică la
sesiunea a doua a adoptat următoarele recomandări:
1. exprimă mulţumiri Comitetului Internaţional de Bioetică (C.I.B.) şi Secre-
tariatului pentru calitatea referatelor şi a actelor prezentate;
2. din nou confirmă că clonarea în scopul reproducerii omului prezintă o
33
Programul de bioetică: priorităţi şi perspective
44
DECLARAŢIA INTERNAŢIONALĂ CU PRIVIRE LA DATELE
GENETICE ALE OMULUI
A. PRINCIPIILE GENERALE
Articolul 1. Obiectivele şi sfera de utilizare
(a) Obiectivele prezentei Declaraţii constau în următoarele: a asigura respec-
tul faţă de demnitatea umană şi apărarea drepturilor omului şi a libertăţi-
lor fundamentale la colectarea, prelucrarea, utilizarea şi păstrarea datelor
genetice ale omului, a datelor proteome ale omului şi a mostrelor biologi-
ce, pe a căror bază au fost obţinute (în continuare nimite „mostre biologi-
ce”), în concordanţă cu exigenţele de egalitate, dreptate şi solidaritate şi
cu respectarea principiilor libertăţii gîndirii şi ale libertăţii de exprimare
a opiniei, inclusiv ale libertăţii cercetărilor ştiinţifice; a formula princi-
piile care trebuie să devină directorii pentru state la elaborarea legislaţiei
proprii şi a politicii în aceste chestiuni; şi a fonda baza pentru principiile
directorii care se referă la practica respectivă în domeniile indicate pentru
instituţiile interesate şi persoane aparte.
(b) Orice colectare, prelucrare, utilizare şi păstrare a datelor genetice ale
omului, a datelor proteome ale omului şi a mostrelor biologice trebuie să
corespundă dreptului internaţional în domeniul drepturilor omului.
(c) Principiile prezentei Declaraţii se aplică la colectarea, prelucrarea, utili-
zarea şi păstrarea datelor genetice ale omului, a datelor proteome şi a mo-
strelor biologice, cu excepţia anchetării, descoperirii şi urmăririi penale a
47
Declaraţia Internaţională cu privire la datele genetice ale omului
crimelor, precum şi a testării în scopul stabilirii paternităţii/maternităţii,
care sînt reglementate de dreptul intern şi care corespund dreptului res-
pectiv internaţional în domeniul drepturilor omului.
Articolul 5. Obiectivele
Datele genetice şi datele proteome ale omului pot fi colectate, prelucrate,
utilizate şi păstrate doar în următoarele scopuri:
(i) diagnosticarea şi acordarea asistenţei medico-sanitare, inclusiv efectuarea
examenului medical şi a testării de pronostic;
(ii) efectuarea cercetărilor ştiinţifice medicale, inclusiv ale celor epidemio-
logice, în special cercetarea genetică a populaţiei, precum şi cercetările
antropologice şi arheologice, în continuare numite “cercetări medicale şi
ştiinţifice”;
(iii) medicina legală şi procedura judiciară privind anchetarea civilă, penală
sau alte anchetări în corespundere cu prevederile din articolul 1 (c);
(iv) sau în alte scopuri care nu contravin Declaraţiei Generale privind ge-
nomul omului şi drepturile omului şi dreptului internaţional în domeniul
drepturilor omului.
Articolul 6. Procedurile
(a) Din considerente etice este strict necesar ca şi colectarea, utilizarea şi
păstrarea datelor genetice ale omului şi a datelor proteome ale omului să
fie efectuate pe bază de proceduri transparente şi acceptabile din punct de
vedere etic. Statele trebuie să depună eforturi, pentru ca societatea să fie
antrenată în procesul adoptării deciziilor care se referă la politica generală
privind colectarea, prelucrarea, utilizarea şi păstrarea datelor genetice ale
omului şi a datelor proteome ale omului, precum şi la evaluarea admini-
strării lor, în particular în cazul efectuării cercetărilor genetice ale popu-
laţiei. În procesul adoptării unor astfel de decizii, la care poate contribui
experienţa internaţională, trebuie asigurată exprimarea liberă a diferitelor
opinii.
(b) În corespundere cu prevederile articolului 16 al Declaraţiei privind geno-
mul omului şi drepturile omului este necesar a contribui la activitatea şi
crearea la nivel naţional, regional, local sau instituţional a comitetelor de
etică independente, multidisciplinare care activează pe baza principiilor
50
Documente ale UNESCO
pluralismului. În cazurile respective cu comitetele de etică care acţionea-
ză la nivel naţional urmează a efectua consultaţii la stabilirea standartelor,
tezelor normative şi a principiilor directorii ce se referă la colectarea,
prelucrarea, utilizarea şi păstrarea datelor genetice ale omului, datelor
proteome ale omului şi mostrelor biologice. În afară de aceasta, cu ele
trebuie de efectuat consultaţii privind chestiunile care nu sînt reglementa-
te de dreptul intern. Cu comitetele de etică, care activează la nivel institu-
ţional şi local, trebuie de efectuat consultaţii privind chestiunile aplicării
standartelor sus menţionate, a tezelor normative şi a principiilor directorii
în cadrul proiectelor concrete de cercetare.
(c) În cazurile cînd colectarea, utilizarea şi păstrarea datelor genetice ale
omului, datelor proteome şi a mostrelor biologice are loc în două sau mai
multe state, urmează, la necesitate, de a efectua consultaţii cu comitetele
de etică ale acestor state, iar analiza problemelor respective la nivelul
cuvenit trebuie să se bazeze pe principiile, formulate în prezenta Declara-
ţie, precum şi pe standartele etice şi normele de drept, adoptate de statele
respective.
(d) Din considerente etice este strict necesar ca informaţia clară, echilibrată,
adecvată şi corespunzătoare să fie oferită persoanei, de la care se presupu-
ne a obţine, fără îndemn în formă de beneficii financiare sau de alt ordin,
un acord prealabil, liber, informat şi clar exprimat. O astfel de informaţie,
pe lîngă oferirea altor informaţii necesare, trebuie să conţină indicarea
scopurilor de obţinere din mostrele biologice, utilizarea şi păstrarea date-
lor genetice ale omului şi a datelor proteome ale omului. La necesitate, o
astfel de informaţie trebuie să prevină riscurile şi consecinţele. În ea tre-
buie să se comunice persoanei respective că ea este în drept să se retragă
fără vreo constrîngere şi că aceasta nu va avea consecinţe nefavorabile
sau penalităţi.
Articolul 7. Inadmisibilitatea discriminării şi a stigmatizării
(a) Este necesar de a tinde în orice mod ca datele genetice ale omului şi
datele proteome ale omului să nu fie utilizate în scopuri care au caracter
discriminatoriu, pe motiv că ele încalcă sau duc la încălcarea drepturilor
omului, a libertăţilor fundamentale sau a demnităţii umane a unei persoa-
ne aparte şi să nu fie utilizate în scopurile care duc la stigmatizarea unei
persoane concrete, a familiei, a unui grup sau a comunităţii.
(b) În acest context o atenţie deosebită trebuie să fie acordată rezultatelor cer-
cetărilor genetice ale populaţiei şi cercetărilor genetice ale modelelor de
comportament şi interpretărilor rezultatelor, obţinute în cadrul acestora.
51
Declaraţia Internaţională cu privire la datele genetice ale omului
B. COLECTAREA DATELOR
Articolul 8. Acordul
(a) Pentru colectarea datelor genetice ale omului, a datelor proteome sau a
mostrelor biologice cu ajutorul procedurilor de invazie şi de neinvazie,
precum şi pentru prelucrarea, utilizarea şi păstrarea lor ulterioară, fie de
către instituţiile de stat sau de structurile private, este necesar a obţine
acordul prealabil, informat şi clar exprimat fără îndemn în formă de bene-
ficii financiare sau de alt tip. Acţiunea acestui principiu este limitată doar
pe motive temeinice stabilite de dreptul intern care corespund dreptului
internaţional în domeniul drepturilor omului.
(b) În caz dacă o anumită persoană nu este în stare să dea un acord informat
în corespundere cu dreptul intern, permisiunea pentru o testare corespun-
zătoare în concordanţă cu legislaţia naţională în vigoare urmează a o ob-
ţine de la reprezentantul lui juridic. Reprezentantul juridic trebuie să se
bazeze pe interesele optime ale persoanei pe care o reprezintă.
(c) Persoana matură care nu este în stare să dea un astfel de acord trebuie să
participe, pe cît e posibil, la procedura obţinerii permisiunii. Opinia per-
soanei care nu a atins vîrsta majoratului trebuie să fie luată în considerare
tot mai mult la luarea deciziei, pe măsură ce înainteză în vîrstă şi creşte
gradul ei de maturitate.
(d) Examinarea genetică şi testarea persoanelor care nu au atins vîrsta ma-
joratului sau a persoanelor care nu sînt în stare să-şi dea acordul, pentru
scopurile de diagnosticare sau de acordare a asistenţei medico-sanitare,
de regulă, sînt acceptabile în plan etic doar în acele cazuri, dacă sînt foarte
importante pentru sănătatea acestor persoane şi satisfac cel mai bine in-
teresele lor.
Articolul 9. Revocarea acordului
(a) În cazurile cînd datele genetice ale omului, datele proteome sau mostrele
biologice sînt colectate în scopuri medicale sau ştiinţifice, persoana res-
pectivă îşi poate revoca acordul său, doar dacă aceste date nu sînt separate
în mod irevocabil de persoana care poate fi identificată. În conformitate
cu prevederile articolului 6 (d) revocarea acordului nu trebuie să provoa-
ce urmări nefavorabile sau penalităţi pentru persoana respectivă.
(b) Cînd persoana îşi revocă acordul, datele genetice, datele proteome şi mo-
strele biologice nu pot fi în continuare utilizate, doar dacă nu sînt separate
în mod irevocabil de persoana respectivă.
52
Documente ale UNESCO
(c) Datele şi mostrele biologice, dacă nu sînt separate irevocabil, pot fi utili-
zate în corespundere cu dorinţa acestei persoane. Dacă doleanţele persoa-
nei nu pot fi definite, imposibil de executat sau sînt nestabile, atunci date-
le şi mostrele biologice trebuie să fie separate irevocabil sau distruse.
Articolul 10. Dreptul de a decide a fi sau a nu fi informat privind rezul-
tatele cercetărilor
În cazurile cînd colectarea datelor genetice ale omului, a datelor proteo-
me ale omului şi a mostrelor biologice se realizează în scopul efectuării
cercetărilor medicale şi ştiinţifice, persoana respectivă trebuie să fie in-
formată privind rezultatele acestor cercetări. Acest principiu nu se aplică
la cercetările cu utilizarea datelor, separate ireversibil de persoanele care
pot fi identificate sau a datelor care nu duc la obţinerea informaţiei de ca-
racter personal privind persoanele care au participat la aceste cercetări. În
cazurile corespunzătoare dreptul la refuzul de a obţine informaţie trebuie
să se extindă asupra rudelor care pot fi identificate şi pe care le pot afecta
rezultatele cercetărilor.
Articolul 11. Consultarea genetică
Conform considerentelor etice este strict necesar ca la analiza chestiunii
privind testarea genetică care poate avea urmări esenţiale pentru sănătatea
omului să se asigure în mod corespunzător consultaţii genetice. Consul-
taţiile genetice trebuie să aibă un caracter consultativ, la efectuarea lor
trebuie luate în considerare particularităţile culturale ale persoanelor
respective şi ele trebuie să corespundă intereselor lor optime.
Articolul 12. Colectarea mostrelor biologice în scopuri medico-legale
sau în cadrul procedurilor de judecată privind dosarele civile, penale
sau altele
Colectarea datelor genetice ale omului sau a datelor proteome ale omu-
lui în scopuri medico-legale sau în cadrul procedurilor judiciare, inclusiv
testarea în scopul stabilirii paternităţii/maternităţii, colectarea mostrelor
biologice in vivo sau post mortem urmează a se realiza doar în concordan-
ţă cu dreptul intern care corespunde dreptului internaţional în domeniul
drepturilor omului.
C. PRELUCRAREA DATELOR
Articolul 13. Accesul
Nimănui nu poate fi interzis accesul la datele genetice proprii, cu excepţia
cazurilor, cînd aceste date sînt separate în mod ireversibil de la persoana
respectivă care poate fi identificată în calitate de sursă a acestor date sau
atunci cînd în concordanţă cu dreptul intern accesul menţionat este limitat în
interesul sănătăţii populaţiei, al ordinii publice sau al securităţii naţionale.
53
Declaraţia Internaţională cu privire la datele genetice ale omului
Articolul 14. Dreptul la viaţa privată şi confidenţialitatea
(a) Statele trebuie să facă tot ce le stă în putinţă pentru protecţia drepturilor
persoanelor aparte la viaţa privată şi la confidenţialitatea datelor genetice
care se referă la persoană, familie sau, în cazuri corespunzătoare, la gru-
pul care poate fi identificat, în conformitate cu dreptul intern care cores-
punde dreptului internaţional în domeniul drepturilor omului.
(b) Datele genetice ale omului, datele proteome ale omului şi mostrele bio-
logice care se referă la persoana care poate fi identificată nu trebuie să fie
dezvăluite sau făcute accesibile pentru terţa parte, în special patronilor,
companiilor de asigurări, insituţiilor de învăţămînt şi membrilor familiei,
cu excepţia cazurilor, cînd aceasta se înfăptuieşte din motive, legate de
interese publice, strict stipulate în dreptul intern, în dreptul internaţional
respectiv în domeniul drepturilor omului sau în cazurile, cînd a fost obţi-
nut acordul preventiv, liber, informat şi clar exprimat de la persoana res-
pectivă cu condiţia ca un astfel de acord să fie în concordanţă cu dreptul
intern şi cel internaţional în domeniul drepturilor omului. Dreptul la viaţa
privată, exprimat prin participarea unei sau altei persoane la cercetări cu
utilizarea datelor genetice, a datelor proteome ale omului sau a mostrelor
biologice trebuie să fie protejat şi datele respective să fie confidenţiale.
(c) Datele genetice ale omului, datele proteome ale omului şi mostrele bio-
logice, colectate în scopuri ştiinţifice, nu trebuie, de regulă, să fie referite
la persoana care poate fi identificată în calitate de sursă. Chiar şi în cazu-
rile, cînd aceste date sau mostrele biologice sînt separate de persoana care
poate fi identificată în calitate de sursă, trebuie luate măsuri de precauţie
pentru asigurarea securităţii datelor sau a mostrelor biologice.
(d) Datele genetice ale omului, datele proteome şi mostrele biologice, co-
lectate în scopuri medicale şi ştiinţifice, dacă aceasta este justificat de
necesităţile unor astfel de cercetări, pot rămîne neseparate de persoana
care poate fi identificată în calitate de sursă, doar dacă aceasta este ne-
cesar pentru cercetări şi cu condiţia ca dreptul persoanei la viaţa privată şi
confidenţialitatea acestor date şi a mostrelor biologice să fie protejate în
concordanţă cu dreptul intern.
(e) Datele genetice ale omului şi datele proteome ale omului nu trebuie să
fie păstrate în modul care ar permite subiectului acestor date să fie iden-
tificat, pe parcursul unei perioade mai îndelungate, decît atunci cînd e
necesar pentru atingerea scopului, pentru care a fost efectuată colectarea
şi prelucrarea lor ulterioară.
54
Documente ale UNESCO
Articolul 15. Veridicitate, siguranţă, calitate şi securitate
Persoanele fizice şi juridice, responsabile pentru prelucrarea datelor ge-
netice ale omului, a datelor proteome ale omului şi a mostrelor biologice,
trebuie să ia măsuri necesare pentru asigurarea veridicităţii, siguranţei,
calităţii şi securităţii acestor date şi a mostrelor biologice. Ele trebuie
să dea dovadă de exigenţă, prudenţă, corectitudine şi conştiinciozitate la
prelucrarea datelor genetice ale omului, a datelor proteome ale omului şi
a mostrelor biologice, luînd în considerare consecinţele etice, juridice şi
sociale, adeacente lor.
D. UTILIZAREA DATELOR
Articolul 16. Schimbarea obiectivelor
(a) Datele genetice, datele proteome ale omului şi mostrele biologice, co-
lectate pentru unul din obiectivele menţionate în articolul 5, nu trebuie
să fie utilizate în alt scop, incompatibil cu cel dat anterior, cu excepţia
cazurilor cînd este obţinut un acord preventiv, liber, informat şi clar ex-
primat al persoanei respective în conformitate cu principiile articolului 8
(a) sau în cazul cînd în conformitate cu dreptul intern utilizarea propusă
se efectuează din cauza unui motiv temeinic, legat de interesele publi-
ce şi corespunde dreptului internaţional în domeniul drepturilor omului.
Dacă persoana respectivă nu este în stare să dea acest acord, se utilizează
mutatis mutandis ale principiilor articolului 8 (b) şi (c). În cazurile cînd
acordul preventiv, liber, informat şi clar formulat nu poate fi obţinut sau
cînd datele sînt separate ireversibil de persoana care poate fi identificată
în calitate de sursă, datele genetice ale omului se pot utiliza în cores-
pundere cu dreptul intern sau în corespundere cu procedurile efectuării
consultărilor, stipulate în articolul 6 (b).
Articolul 17. Mostrele biologice, aflate la păstrare
(a) Mostrele biologice, aflate la păstrare, colectate cu alte scopuri, în afară de
cele indicate în articolul 5, pot fi utilizate pentru obţinerea datelor gene-
tice ale omului sau a datelor proteome ale omului cu condiţia acordului
preventiv, liber, informat şi clar formulat al persoanei respective. Însă
dacă în concordanţă cu dreptul intern este prevăzut că aceste date au o im-
portanţă mare pentru scopuri medicale şi cercetări ştiinţifice, de exemplu,
pentru cercetări epidemiologice sau pentru ocrotirea sănătăţii, în acest
caz ele pot fi utilizate în scopurile indicate în corespundere cu procedurile
efectuării consultaţiilor, prevăzute de articolul 6(b).
(b) Prevederile articolului 12 se utilizează mutatis mutandis referitor la mo-
strele biologice ce se află la păstrare, utilizate pentru obţinerea datelor
genetice în scopurile medicinii legale.
55
Declaraţia Internaţională cu privire la datele genetice ale omului
Articolul 18. Difuzarea datelor şi colaborarea internaţională
(a) Statele trebuie să reglementeze în concordanţă cu dreptul său intern şi
tratatele internaţionale transportarea peste hotare a datelor genetice ale
omului, a datelor proteome ale omului şi a mostrelor biologice în intere-
sul consolidării colaborării internaţionale medicale şi a colaborării ştiin-
ţifice, şi a asigurării accesului nepărtinitor la aceste date. Sistemul unei
astfel de transportări trebuie să asigure acţiunile necesare, adoptate de
partea receptoare, pentru protecţia datelor şi a mostrelor în concordanţă
cu principiile, cuprinse în prezenta Declaraţie.
(b) Statele trebuie să depună toate eforturile pentru propaganda în continuare
la scară internaţională a cunoştinţelor ştiinţifice privind datele genetice
ale omului şi datele proteome ale omului şi în legătură cu aceasta să con-
solideze colaborarea internaţională ştiinţifică şi culturală, în special între
statele industrial dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, luînd în conside-
rare în mod corespunzător principiile stipulate în prezenta Declaraţie.
(c) Persoanele care efectuează cercetări, trebuie să facă totul ce le stă în pu-
tinţă pentru stabilirea relaţiilor de colaborare, bazate pe respectarea reci-
procă a cerinţelor ştiinţifice şi etice şi, ţinînd cont de principiile articolului
14, ele trebuie să sprijine difuzarea liberă a datelor genetice ale omuli şi a
datelor proteome ale omului în scopul extinderii schimbului de cunoştinţe
ştiinţifice cu condiţia respectării de către părţile respective a principiilor,
redate în prezenta Declaraţie. În acest scop ele urmează, de asemenea, să
adopte măsuri pentru publicarea la timpul respectiv a rezultatelor cerce-
tării lor.
Articolul 19. Utilizarea comună a bunurilor
(a) În concordanţă cu dreptul intern sau cu politica, precum şi cu tratatele in-
ternaţionale, bunurile, legate de utilizarea datelor ştiinţifice ale omului, a
datelor proteome şi a mostrelor biologice, colectate în scopul cercetărilor
medicale şi ştiinţifice, trebuie să fie utilizate împreună cu toată societatea
şi comunitatea internaţională. Pentru realizarea acestui principiu prin bu-
nuri se subînţelege:
(i) un ajutor special, acordat persoanelor sau grupurilor care participă la cer-
cetări;
(ii) accesul la asistenţa medico-sanitară;
(iii) asigurarea mijloacelor noi de diagnosticare, a posibilităţilor pentru noile
metode de tratament sau a medicamentelor, elaborate în rezultatul cerce-
tărilor;
56
Documente ale UNESCO
(iv) prestarea serviciilor din domeniul ocrotirii sănătăţii;
(v) consolidarea potenţialului în domeniul efectuării cercetărilor;
(vi) crearea şi consolidarea potenţialului ţărilor în curs de dezvoltare în do-
meniul colectării şi prelucrării datelor genetice ale omului, ţinînd cont de
problemele lor concrete;
(vii) orice alte bunuri care nu contravin principiilor, redate în prezenta De-
claraţie.
(b) Limitările în acest sens pot fi stipulate de dreptul intern şi acordurile in-
ternaţionale.
E. PĂSTRAREA DATELOR
Articolul 20. Sistemele de control şi administrare
Sistemele de control şi administrare ale Statului pot analiza problema pri-
vind crearea sistemului de monitorizare a datelor genetice ale omului, a
datelor proteome ale omului şi a mostrelor biologice şi a dirijării lor, ba-
zat pe principiile independenţei, ale multidisciplinelor, ale pluralismului
şi transaparenţei, precum şi pe principiile, stipulate în prezenta Declara-
ţie. Un astfel de sistem poate de asemenea să cuprindă aspectele, legate
de caracterul şi scopurile păstrării datelor indicate.
Articolul 21. Lichidarea datelor
(a) Principiile articolului 9 se aplică mutatis mutandis la datele genetice pă-
strate, la datele proteome ale omului şi la mostrele biologice.
(b) Datele genetice ale omului, datele proteome ale omului şi mostrele bio-
logice, colectate de la inculpat în timpul anchetării penale, urmează să
fie lichidate imediat cum dispare necesitatea, în caz dacă altceva nu este
prevăzut de dreptul intern care corespunde dreptului internaţional în do-
meniul drepturilor omului.
(c) Datele genetice ale omului, datele proteome ale omului şi mostrele bio-
logice trebuie prezentate în scopuri medico-legale sau în scopurile proce-
sului judiciar civil doar pentru acea perioadă, pentru care ele sînt necesare
în acel scop, dacă altceva nu este prevăzut de dreptul intern, corespunză-
tor dreptului internaţional în domeniul drepturilor omului.
Articolul 22. Compararea încrucişată a datelor
Compararea încrucişată a datelor genetice ale omului, a datelor proteome
ale omului şi a mostrelor biologice care se păstrează pentru obiectivele di-
agnosticii şi acordarea asistenţei medico-sanitare, precum şi pentru scopu-
57
Declaraţia Internaţională cu privire la datele genetice ale omului
rile efectuării cercetărilor medicale şi ştiinţifice, nu poate fi efectuată fără
obţinerea acordului respectiv, în caz dacă altceva pe motive întemeiate nu
este prevăzut de dreptul intern, care corespunde dreptului internaţional în
domeniul drepturilor omului.
F. CONTRIBUŢIE ŞI REALIZARE
Articolul 23. Realizare
(a) Statele trebuie să adopte toate măsurile corespunzătoare de ordin legisla-
tiv, administrativ sau de alt ordin în scopul realizării principiilor, redate în
prezenta Declaraţie, în concordanţă cu dreptul internaţional în domeniul
drepturilor omului. Astfel de măsuri trebuie să fie fortificate de acţiuni
corespunzătoare în domeniul învăţămîntului, al pregătirii cadrelor şi al
informaţiei publice.
(b) În cadrul colaborării internaţionale statele trebuie să-şi depună eforturile
pentru a încheia acorduri bilaterale şi multilaterale, care ar permite ţărilor
în curs de dezvoltare să-şi consolideze potenţialul necesar pentru parti-
ciparea în generarea şi utilizarea comună a cunoştinţelor ştiinţifice ce se
referă la datele genetice ale omului şi care corespund naw-haw-ului.
Articolul 24. Învăţămîntul, instruirea cadrelor şi difuzarea informaţiei
în domeniul eticii
În scopul ajutorării aplicării principiilor, redate în prezenta Declaraţie,
statele trebuie să depună eforturi pentru dezvoltarea tuturor formelor de
instruire şi pregătire a cadrelor la toate nivelurile în domeniul eticii, pre-
cum şi să stimuleze programele privind difuzarea datelor genetice ale
omului. Aceste acţiuni trebuie să fie orientate pentru un auditoriu con-
cret, în special pentru cercetători ştiinţifici şi membrii comitetelor de
etică sau pentru un public larg. În acest sens statele trebuie să încurajeze
participarea la aceste eforturi a organizaţiilor internaţionale şi regionale
interguvernamentale, precum şi a organizaţiilor internaţionale, regionale
şi naţionale nonguvernamentale.
Articolul 25. Rolul Comitetului Internaţional de Bioetică (C.I.B.) şi al
Comitetului Interguvernamental de Bioetică (C.I.G.B.)
Comitetul Internaţional de Bioetică (C.I.B.) şi Comitetul Interguverna-
mental de Bioetică (C.I.G.B.) urmează a-şi aduce aportul în realizarea
prezentei Declaraţii şi difuzarea principiilor, redate în ea. Aceste două
comitete urmează la începutul colaborării să fie responsabile de monito-
rizarea şi evaluarea realizării ei, inclusiv pe baza rapoartelor, prezentate
de state. În particular, aceste două comitete trebuie să răspundă pentru
perfectarea oricăror concluzii şi propuneri care ar putea ridica eficienţa
prezentei Declaraţii. Ele trebuie în concordanţă cu procedurile statutare
58
Documente ale UNESCO
UNESCO să elaboreze recomandări şi să le prezinte la Conferinţa Gene-
rală.
Articolul 26. Acţiunile ulterioare ale UNESCO
UNESCO efectuează acţiuni corespunzătoare în legătură cu prezenta De-
claraţie în scopul stimulării progresului ştiinţelor despre viaţă şi a contri-
buţiei utilizării în practică a realizărilor lor prin utilizarea tehnologiilor
corespunzătoare pe bază de respect al demnităţii umane, de realizare şi
respectare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Articolul 27. Inadmisibilitatea acţiunilor care contravin drepturilor
omului, libertăţilor fundamentale şi demnităţii umane.
Nimic din prezenta Declaraţie nu poate fi interpretat astfel, încît un stat
sau altul, un grup sau o persoană aparte să poată avea vreun motiv în
plus pentru realizarea oricărui tip de activitate sau a oricăror acţiuni, in-
compatibile cu drepturile omului, liberăţile fundamentale şi demnitatea
umană, incluzînd, în special, principiile redate în prezenta Declaraţie.
59