ECONO

MIA DE
ATUNCI
SI CEA
În 1989, România avea 8.000.000 de angajaţi, un salariu mediu de 250 de dolari, exporturi
de 10 miliarde de dolari şi un PIB de 53 de miliarde de dolari. În 1992, PIB-ul scăzuse la 20
de miliarde, numărul de salariaţi era cam acelaşi, dar salariul mediu prin devalorizarea leului,

DE AZI
cauzată în principal de importurile masive, scăzuse la mai puţin de 100 de dolari.

România atunci şi acum

Numărul de salariaţi
1989 1992 2014
8.000.000 7.500.000 4.700.000

România atunci şi acum

Salariul mediu pe economie
1989 1992 2014
250 USD 67 USD 490 USD

Începând din 1992, producţia s-a stabilizat, dar, nerestructurate, întreprinderile româneşti şi
încă de stat au produs pe stoc şi inevitabil cele mai multe au falimentat. Deşi se spune că
Iliescu pus de ruşi la conducerea României era ridicat pe simpatia populară anti-Ceauşescu,
acesta nu ar fi reuşit să-şi construiască socialismul său ştiinţific nici dacă Uniunea Sovietică
nu s-ar fi destrămat în 1991. Dar în România, comunismul a picat cu adevărat abia cu
alegerile din 1996. Atât a durat revoluţia din mintea noastră: şapte ani. Abia în 2003, la 14
ani de la Revoluţie, economia românească a atins şi depăşit nivelul din 1989 şi asta sub
valul de investiţii adus de iminenta integrare în NATO şi în UE. Nu am fi reuşit să facem asta
dacă Rusia nu ar fi trecut printr-un deceniu de derută după prăbuşirea URSS, probabil azi
am fi fost precum Ucraina sau Republica Moldova. Acesta era planul lui Gorbaciov şi din
fericire, planul său a eşuat.

Pentru omul de rând, PCR însemna „Pile, cunoștințe, relații”. Trebuia să știi pe cineva ca să obții ce ai
nevoie, o piață alternativă a bunurilor la care nu ajungeai.

Intre ‘80 și ‘89, mulți oameni erau relocați și trimiși să muncească acolo unde statul avea nevoie de
ei, în principal pentru industrializarea rapidă a țării. Perioada a rămas în memoria multora dintre cei
care trăiau atunci și ca una a crizei economice, a lipsurilor de toate felurile, a frigului în case și a
raționalizării alimentelor. În 1981 a început raționalizarea alimentelor – lapte, pâine, carne, zahăr și
altele. Se vorbea de o „alimentație rațională”. În timp, rațiile au scăzut din ce în ce mai mult. Chiar și
pe cartelă, alimentele se procurau greu, după ore de stat la coadă. Tot atunci, a început și
întreruperea electricității, pentru economie.

„Am fost mulțumită, câștigam bine”. Salariul de bază era 1800 de lei dar, când depășea norma și
putea să facă și altceva, operațiuni, ajungea și la 3000 lei. „Se lucra curat”.

Ieșirea din comunism a însemnat mai mult decât libertate. A însemnat dărâmarea unui sistem
previzibil și dezorientarea unor oameni care s-au trezit că nimic din modul în care ei știau că se
lucrează, de la siguranța locului de muncă la proceduri, nu mai e la fel.