CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................................2

I. Absorbţia medicamentelor..............................................................................................4

1.1 Factori generali ce influenţează absorbţia....................................................................5

1.2.1 Epitelii ale tractului digestiv..................................................................................6

1.2.2 Epitelii respiratorii.................................................................................................8

1.2.3 Alte suprafeţe mucoase epiteliale..........................................................................8

1.2.4 Tegumente.............................................................................................................9

1.2.5 Absorbţia medicamentelor după administrare parenterală....................................9

II. Biotransformarea medicamentelor...............................................................................10

2.1 Fazele biotransformării medicamentelor....................................................................10

2.2 Inducția și inhibiția enzimatica...............................................................................11

2.3 Factorii care influenţează biotransformarea medicamentelor.................................12

III. Eliminarea (excreția) medicamentelor.......................................................................13

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................16
 INTRODUCERE

Medicamentul este un produs folosit pentru a preveni, ameliora ori pentru a vindeca o boală.
Medicamentele au efecte favorabile dar și reacții adverse. Absorbția în organism a medicamentelor se
face în lichidul intracelular, sânge, țesutul gras, etc. Absorbția medicamentului în organism este
importantă pentru că de ea depinde alegerea medicamentului respectiv, căile de administrare și forma
lui farmaceutică. Absorbția în organism a medicamentelor poate fi o absorbție digestivă și o absorbție
parenterală. Se cunosc mai mulți factori de care depinde absorbția digestivă și care țin de medicamentul
care se administrează bolnavului, dar mai ales și de organismul căruia îi este administrat acesta.
Important este în cazul absorbției digestive a medicamentelor, concentrația care se află în
intestin dar și concentrația din plasmă. Moleculele din din intestin vor trece mai întâi în plasmă, în
proteinele sângelui, în albumină, cele care sunt solubile în grăsimi. Molecula medicamentoasă dacă este
solubilă în apă poate trece prin porii membranelor. Absorbția din organism a medicamentelor poate fi
rapidă și completă, incompletă ori nulă. Pentru a vedea care este nivelul absorbției medicamentului în
organism se compară nivelul de medicament din sânge (după administrare intravenoasă) cu nivelul din
sânge care s-a obținut după administrarea pe cale orală a medicamentului respectiv. Spre exemplu,
ampicilina, în tubul digestiv se absoarbe în proporție de 30% din întreaga cantitate de ampicilină ce a
fost administrată bolnavului, oxacilina în proporție de 65% din întreaga cantitate ce a fost administrată
pe cale orală. Factorii care influențează absorbția digestivă sunt: dimensiunile particulelor
medicamentoase care joacă un rol important în absorbție și tubul digestiv care are rol important în
absorbție (unele medicamente irită tubul digestiv, ele trebuie administrate după masă), altele nu se
absorb când vin în contact cu alimentele (acestea trebuie luate înainte de masă, ori la 3 ore după ce s-a
servit masa), altele trebuie luate pe nemâncate (tubul digestiv să fie gol).
Medicamentele servite oral au și dezavantaje: nu pot fi servite oral bolnavilor în stare gravă
(alienați mintali, comatoși, etc); nu sunt recomandate sugarilor, copiilor mici (tabletele, drajeurile); pot
produce grețuri, vărsături și atunci tratamentul trebuie întrerupt; nu se vor administra oral
medicamentele acide. Zona sublinguală din cavitatea bucală este locul unde se absoarbe rapid și în
totalitate medicamentul luat pe cale orală, iar de aici el trece direct în circulația generală, iar dozele
trebuie să fie mici pentru a se evita intoxicația cu medicamente. Sunt medicamente care au efect iritant
față de mucoasa gastrică (ex. aspirina), ele vor fi luate după ce s-a servit masa. Intestinul gros prin
mucoasa sa absoarbe bine medicamentele cu caracter bazic (ex. supozitoarele cu eritromicină).

2
 Absorbția parenterală se produce subcutanat, intramuscular, ori intravenos, atunci când
absorbția digestiv nu este posibilă, ori în cazuri în care este contraindicată (în aceste cazuri
medicamentele administrate sunt distruse) pe această cale, ele trebuie să fie lichide ori sub formă de
soluție. Sub formă de suspensie se administrează intramuscular, pe cale venoasă este contraindicat (se
pot produce accidente grave). Sterilitatea în cazul soluției injectabile are un rol important, în caz
contrar pot apare flegmoane și chiar septicemie, de asemenea nu trebuie să fie prea concentrate, să irite
venele.

3
 I. Absorbţia medicamentelor

Absorbţia medicamentelor (Figura 1) reprezintă, în mod convenţional, trecerea medicamentelor

de la locul (suprafaţa) de administrare în sânge. Absorbţia este un caz particular al trecerii
medicamentelor prin membranele biologice. Este etapa iniţială în procesele farmacocinetice.
În cazul absorbţiei sunt câteva situaţii particulare. Absorbţia este evitată la administrarea
intravasculară a medicamentelor. Atunci când se urmăresc efecte locale, obiectivul terapeutic are în
vedere o absorbţie limitată, în structurile subiacente suprafeţei absorbtive. În cazul supradozărilor cu
medicamente şi a intoxicaţiilor acute, se limitează absorbţia. Unele suprafeţe de absorbţie pot fi şi
suprafeţe de eliminare a medicamentelor.

Figura 1 Reprezentarea schematică a procesului de absorbție a medicamentelor

4
1.1 Factori generali ce influenţează absorbţia

1. Disponibilitatea farmaceutică.
a. forma farmaceutică.
b. dimensiunile particulelor.
c. calitatea substanţelor auxiliare.
2. Proprietăţi fizico-chimice ale medicamentelor
a. hidrosolubilitate
b. liposolubilitate
c. polimorfismul stării cristaline.
d. starea de ionizare.
3. Cantitatea şi concentraţia medicamentului la locul de absorbţie.
4. Timpul de expunere.
5. Tipul de epiteliu şi suprafaţa.
6. Proprietăţile mediului de absorbţie.
a) pH
b) secreţii specifice
- substanţe tensioactive
- enzime
- alte substanţe chimice şi medicamente prezente în mediu
- microorganisme
7. Fluxul sanguin.
8. Modificări patologice.
a) inflamaţii
b) eroziuni
c) stază sanguină
d) defecte genetice ale transportorilor

5
 1.2 Suprafeţe de absorbţie

1.2.1 Epitelii ale tractului digestiv

Medicamentele absorbite prin mucoasa bucală trec în circulaţia venoasă a sistemului cav
superiori, evitând efectul primului pasaj hepatic. Medicamentele absorbite prin mucoasele gastrică,
intestinală şi a colonului trec în vena portă. Medicamentele absorbite prin mucoasa rectală sunt drenate
atât în sistemul venos sistemic (cava inferioară), cât şi în sistemul port hepatic. Medicamentele preluate
de circulaţia venoasă portă sunt inactivate, în măsură mai mare sau mai mică, la nivelul peretelui
intestinal şi, mai ales, în ficat. În acest fel, concentraţiile sanguine ale acestor medicamente
administrate pe cale orală vor fi considerabil mai mici, faţă de administrarea pe cale parenterală (efectul
primului pasaj hepatic)
Mucoasa bucală (Figura 2). Epiteliul din această regiune este inomogen în ceea ce priveşte
permeabilitatea pentru medicamente. Absorbţia este bună în zona sublinguală bine irigată. Este relativ
bună şi în vestibulul bucal. Absorbite, medicamentele ajung în circulaţia sistemică, evitând efectul
primului pasaj hepatic.
Mucoasa gastrică. Absorbţia medicamentelor este influenţată de mediul din lumenul gastric. În
mod normal, pH-ul la nivelul mucoasei este de aproximativ 3,5; mai mare ca şi al conţinutului gastric.
Există un gradient important de pH între lumenul gastric şi spaţiul intracelular. Din lumenul gastric se
absorb medicamentele acide nedisociate. Disociază medicamentele bazice, care nu sunt absorbite. În
schimb, aceste medicamente pot trece din sânge în cavitatea gastrică, fenomen cunoscut sub numele de
„capcana bazelor”. Absorbţia medicamentelor la nivel gastric depinde şi de solubilitatea acestora în
acidul clorhidric.
Prezenţa alimentelor în stomac influenţează absorbţia medicamentelor prin procese de
adsorbţie, prin modificarea timpului de evacuare gastrică. De fapt acest parametru influenţează mai
mult absorbţia intestinală prin latenţa cu care medicamentele ajung la suprafaţa intestinului subţire. Un
timp de evacuare gastrică prelungit creşte valoarea timpului de realizare a concentraţiilor plasmatice de
vârf, dar de cele mai multe ori nu influenţează biodisponibilitatea globală (aria de sub curba
concentraţiilor plasmatice).
Unele medicamente acţionează local pe mucoasa gastrică (antiacide, hemostatice), alte
medicamente irită mucoasa gastrică şi pot produce leziuni (săruri de potasiu, aspirină). Peptidele şi
esterii sunt, în general, inactivaţi de aciditatea gastrică.

6
 La copii, în prima lună de viaţă, aciditatea gastrică este redusă. De asemenea, pe măsura
înaintării în vârstă, scade semnificativ valoarea acestui parametru.
Medicamentele absorbite prin mucoasa gastrică sunt drenate prin sistemul venei porte în ficat.
Se absorb în proporţie importantă prin mucoasa gastrică acizii slabi, etanolul şi dioxidul de
carbon.
Mucoasa intestinală. Mucoasa intestinului subţire, prin particularităţile de relief realizează o
arie de aproximativ 200 m2, repartizaţi pe o lungime apreciabilă. pH-ul este apropiat de neutralitate (5,3
la nivelul epiteliului şi mai mare în lumen). Conform teoriei pH – partiţiei traversează bine epiteliul
intestinal prin difuziune pasivă, acizii cu pKa > 5, şi bazele slabe cu pKa < 8. De menţionat că o fracţie
semnificativă a medicamentelor se absoarbe chiar la proporţii de 0,01 % a formei neionizate. La nivelul
mucoasei intestinale există sisteme de transport specializat.
Absorbţia intestinală depinde de mai mulţi factori.
a. Timpul de expunere (timpul de tranzit intestinal).
b. Timpul de evacuare gastrică.
c. Conţinutul intestinal
- enzime digestive,
- substanţe tensioactive (săruri biliare),
- eventual bacterii
d. Interacţiuni cu alte substanţe: alimente, medicamente, compuşi endogeni.
e. Modificări metabolice în peretele intestinal.
f. Circulaţia sanguină şi limfatică. Fluxul sanguin este un factor limitant al absorbţiei
intestinale prin menţinerea gradientului de concentraţie a medicamentului. Ca şi vasele gastrice, venele
din teritoriul intestinal sunt tributare sistemului port hepatic. Efectul primului pasaj, realizat şi la acest
nivel, conferă diferenţe semnificative de biodisponibilitate a medicamentelor după administrarea orală
şi cea intravasculară. La realizarea efectului de prim pasaj contribuie atât ficatul cât şi peretele
intestinal.
g. Modificări fiziologice
- vârstă,
- poziţia corpului,
- sarcină,
h. Modificări patologice.
- modificări de tranzit intestinal,

7
 - leziuni inflamatorii,
- leziuni erozive,
- lipsa unor secreţii digestive,
- rezecţii intestinale,
- defecte ereditare ale unor trasportori din epiteliul intestinal,
- staza sanguină,
- popularea bacteriană
Mucoasa colonului. Conţinutul relativ solid al mediului din colon, ca şi popularea microbiană
importantă, diminuă semnificativ absorbţia medicamentelor la acest nivel. Enzimele bacteriene pot
descompune unele medicamente. Dimpotrivă, promedicamentele pot fi activate de reductazele
bacteriene.
Mucoasa rectală. Suprafaţa mucoasei rectale este redusă, dar absorbţia este relativ bună
(aproximativ 50% din capacitatea absorbtivă intestinală). Absorbţia este lentă şi relativ inegală.
Sistemul venos de drenaj este abundent, reprezentat de plexul venos alcătuit din cele trei vene
hemoroidale. Acestea drenează sângele atât în sistemul port, cât şi în sistemul cav inferior, evitând
parţial efectul primului pasaj hepatic. Unele medicamente pot irita mucoasa rectală.

1.2.2 Epitelii respiratorii

Mucoasa nazală. Este reprezentată de epiteliul respirator şi, în proporţie infimă, de mucoasa
olfactivă. Fluxul sanguin este abundent. Se absorb de la acest nivel, chiar si unele peptide. O parte din
medicamentele absorbite pot trece direct în sistemul nervos central.
Mucoasa bronşică. Absorbţia este în general limitată. Trec totuşi cu destulă facilitate
adrenalina şi alte medicamente utilizate în resuscitare. De cele mai multe ori obiectivul terapeutic are în
vedere o absorbţie limitată a medicamentelor la nivelul structurilor bronşice (mucoasă, muşchi neted).
Alveole pulmonare. Suprafaţa alveolară este de aproximativ 50 – 100 m 2. Bariera alveolo-
capilară este reprezentată de o membrană cu grosimea de 0.2 μm. Fluxul sanguin este abundent. Trec
în sânge medicamentele volatile şi gazoase. Disponibilitatea epiteliului alveolar pentru absorbţia
particulelor solide este dependentă de accesul acestora prin arborele respirator, determinat la rândul lui
de dimensiuni.

1.2.3 Alte suprafeţe mucoase epiteliale

8
 Prin mucoasa vaginală se absorb variabil numeroase medicamente. Permeabilitatea mucoasei
vaginale este dependentă de statusul hormonal şi, implicit, de vârstă. Absorbţia medicamentelor este
redusă prin mucoasele vezicii urinare, uretrală, endometrială şi a colului uterin.
Prin mucoasele externe (conjunctivă, cornee, timpan) se absorb proporţii reduse de
medicament.

1.2.4 Tegumente

Prin tegumente medicamentele por fi transferate în circulaţia sanguină obţinându-se efecte

sistemice sau pot fi absorbite limitat în structurile epidermei şi dermei realizând efecte locale.
Tegumentele sunt constituite dintr-un epiteliu pluristratificat cu proprietăţi farmacocinetice specifice.
Liposolubilitatea medicamentelor determină major permeabilitatea prin tegumente. Stratul cornos
extern este factorul limitant al absorbţiei cutanate. Hidratarea acestui strat influenţează enorm
permeabilitatea cutanată.

1.2.5 Absorbţia medicamentelor după administrare parenterală

Administrarea intravasculară. Medicamentele sunt introduse direct în compartimentul central

farmacocinetic, scurtcircuitând absorbţia.
Absorbţia la nivelul seroaselor. Mucoasa peritoneală, extinsă are capacităţi absorbtive
deosebite. De asemenea, prin această mucoasă se elimină compuşi endogeni, caracteristică exploatată
în dializa peritoneală. Pleura, pericardul, sinoviala şi meningele au rezerve limitate de absorbţie a
medicamentelor.
Absorbţia medicamentelor după administrare intratisulară. Absorbţia medicamentelor din
ţesuturi, în spaţiul vascular, depinde de proprietăţile intrinseci ale medicamentului şi de vascularizaţie.
După injectare intramusculară, se absorb bine şi trec în sânge medicamentele cu masă moleculară mică.
Soluţiile uleioase şi suspensiile se absorb lent. Substanţele cu masă moleculară mare trec în proporţie
importantă în limfă. Absorbţia medicamentelor din ţesutul celular subcutanat este mai lentă comparativ
cu ţesutul muscular.

9
 II. Biotransformarea medicamentelor

Biotransformarea (metabolizarea) însumează procesele prin care se modifică proprietăţile

fizico-chimice şi farmacodinamice ale medicamentelor, în organism. În urma proceselor de
biotransformare medicamentele pot fi: bioinactivate, bioactivate şi biotoxificate. Biotransformarea
medicamentelor este catalizată de enzime microzomiale(preponderent în ficat şi în cantităţi mai mici în
rinichi, corticosuprarenale, mucoasă intestinală) şi enzime nemicrozomiale(enzime libere, solubile,care
se găsesc în ficat, plasmă şi mai puţin în alte ţesuturi).

II.1 Fazele biotransformării medicamentelor

Metabolizarea medicamentelor (Figura 2) în organism se face în două faze (Schema 1): faza 1
şi faza 2.
Faza 1 catabolica=medicamentele sunt supuse unor reacţii chimice: oxidare, reducere, hidroliză.
Faza 2 anabolica=de sinteza, în această fază medicamentele sunt supuse reacţiilor de
glucuronoconjugare, sulfoconjugare, metilare.
Prin biotransformare, organismul tinde sa elimine medicamentele străine (xenobiotice)

Figura 2 Procesul de metabolizare a medicamentelor

10
 Schema 1 Fazele metabolizării

II.2 Inducția și inhibiția enzimatica

a)Inducţia enzimatică () apare după administrarea repetată a unor medicamente sau substanţe
(fenobarbital, rifampicina, etanol, etc.) şi are ca rezultat creşterea sintezei şi activităţii enzimelor
microzomiale. Medicamentele administrate după inducţia enzimatică vor fi metabolizate mai rapid.
b)Inhibiţia enzimatica produsă de unele medicamente duce la încetinirea metabolizării şi la
creşterea efectului altor medicamente administrate concomitent.

Schema 2 Inducția enzimatică

11
 2.3 Factorii care influenţează biotransformarea medicamentelor
-specia,
-structura genetică – profilul enzimatic individual este determinat genetic,
-medicamentele – pot determina inducţia sau inhibiţia enzimelor metabolizante
-calea de administrare
-dieta – prin lipsa aportului alimentar (post) se pot reduce unele procese metabolice (scad
depozitele de glicină şi se reduce glicinconjugarea).
-vârsta
-sexul – la bărbaţi, de exemplu, efectul sedativ al barbituricelor este mai pronunţat decât la
femei.
-bolile – afecţiunile patologice ale ficatului pot reduce capacitatea de metabolizare a
medicamentelor.

12
 III. Eliminarea (excreția) medicamentelor
Eliminarea medicamentelor se realizează prin:
– excreție prin rinichi;
– bilă;
– salivă;
– pulmonar;
– laptele matern.
Excreția renală se face prin filtrare, secreție și reabsorbție.
O parte a medicamentelor eliminate renal, biliar, prin epitelii ale tractului digestiv sunt
absorbite din nou prin aceste suprafeţe epiteliale. Fenomenul este ciclic şi complică evident
farmacocinetica medicamentelor. Reabsorbţia medicamentelor are un impact considerabil asupra
eliminării medicamentelor pe cale renală. Unele medicamente eliminate prin căile biliare sunt
reabsorbite prin mucoasa intestinală, realizând un circuit enterohepatic.

Figura 3 Procesul de eliminare a medicamenteloe

Excreţia este procesul prin care un medicament sau un metabolit al acestuia este îndepărtat din
organism. Căile de excreţie ale medicamentelor sunt: renală, biliară, salivară, lacrimală, sudorală,
pulmonară, prin piele şi fanere, prin lapte.

13
 Excreţia (eliminarea) renală este cea mai importantă cale de eliminare a medicamentelor.
Procesele care contribuie la excreţia renală a xenobioticelor sunt:
-filtrarea glomerulară,
- secreţia tubulară activă,
-reabsorbţia tubulară.
A) Filtrarea glomerulară depinde -de proporţia formei libere a medicamentului
-de vascularizatie
-de debitul cardiac
-de starea rinichiului
Medicamentele hidrosolubile şi polare ajunse în urina primară,nu se pot reasorbi.
Medicamentele liposolubile şi nepolare pot fi reabsorbite.
B) Secretia tubulara este procesul prin care medicamentele sunt eliminate cu ajutorul unui
transportor la nivelul tubului contort proximal.
C) Reabsorbtia tubulara,este procesul pasiv de difuziune prin care un medicament trece din
urina primaa inapoi in interstitiu ,consecinta fiind scaderea eliminarii medicamentelor.
pH-ul urinar,are un rol important in excretia medicamentelor ionizabile.Ex.medicamentele
bazice care ajung in urina primara acida,ionizeaza si sunt eliminate;medicamentele bazice ajunse in
urina bazica,se reabsorb si scade eliminarea.
Starea de functionare a rinichiului influenteaza eliminarea si poate fi apreciata prin clearence-
ului creatininic.
Excreţia (eliminarea) biliară a medicamentelor se face prin intermediul unor sisteme
transportoare active.Scaderea fluxului biliar,determina scaderea eliminarii biliare.Circuitul
enterohepatic,asigura mentinerea in organism a unui medicament,prelungindu-I efectul.
Excreţia salivară a medicamentelor se face prin difuziune. Excreţia salivară a medicamentelor
este puţin importantă, din punct de vedere cantitativ.Poate fi importanta pentru unele reactii adverse
bucale,sau pentru dozarea plasmatica a unui medicament.
Excreţia prin lacrimi şi transpiraţie a medicamentelor este redusă cantitativ. Ex.sinerdolul care
se administreaza in TBC,stafilococii,coloreaza in portocaliu,rosu lacrimile.
Excreţia pulmonară este importantă pentru gazele şi lichidele volatile (de ex. anestezicele
generale).
Excreţia prin piele şi fanere (unghii, păr) prezintă importanţă practică în cazul tratării unor
micoze cutanate, dozare toxicologică postmortem.

14
 Excreţia prin lapte a medicamentelor şi toxicelor se face prin difuziune. Medicamentele şi
toxicele eliminate prin lapte pot produce reacţii adverse şi toxice la sugar.
Excretia prin fecale,se face pentru medicamentele care se administreaza pe cale orala pentru
fractiunea care nu se absoarbe.

15
 BIBLIOGRAFIE

1. Nicolai S., Scutar C., Cekman I., Cârlig V. Farmacologie. Chișinău: Medicina,
2003.
2. Rad I. Farmacologie generală. Suport de curs, Tîrgu Mureș, 2008.
3. Stroescu Valentin. Bazele farmacologice ale practicii medicale. Editura
Medicală București, 1999.
4. www.http://library.usmf.md/new/images/files/ebooks/Farmacologie_sava_2004
/13.pdf.
5. http://www.scoalahipocrate.ro/wp-content/uploads/2015/09/Farmacologie.pdf

16